Adunate \u00een volum, articolele, cronicile \u015fi eseurile consacrate prozei continu\u0103 culegerea (asem\u0103n\u0103toare)
ap\u0103ruta la editura clujean\u0103 \u201eDacia" \u00een 1983 (Lectura romanului). Avem s\u0103 facem c\u00eeteva preciz\u0103ri
pentru motivul c\u0103, de data aceasta, am inclus \u015fi comentarii la volume de povestiri \u015fi nuvele precum \u015fi
un num\u0103r de articole despre cartea de critic\u0103 fixat\u0103 asupra problemelor literaturii narative (\u00een cea mai
mare parte). Incluz\u00eend numai texte care examineaz\u0103 proza rom\u00e2neasc\u0103, am r\u0103mas credincio\u015fi unor
posibile \u201ecapitole", recitind opere prezida-: e de semnul emblematic al valorii, \u00eendemn\u00eend la un nou
mod de a le citi. I. L. Caragiale \u015fi Ioan Slavici, Mateiu I. Caragiale, Pavel Dan sau Mihail Sadoveanu,
ultimul prezent \u00een ini\u0163iativa unei noi serii deO p e re , sunt reuni\u0163i al\u0103turi de pagini unde ideeare-l ecturi i
din perspectiv\u0103 contemporan\u0103 a decis \u00eensemn\u0103rile despre Liviu Rebreanu, prilejuite de centenarul
aniversar al scriitorului. E vorba, \u00een cazul autorului lui Adam \u015fi Eva, de un num\u0103r mai compact de
pagini.
Literaturii epice contemporane \u00eei sunt rezervate paginile cele mai numeroase \u015fi solu\u0163ia adoptat\u0103 (ea
excepteaz\u0103 comentariile la un num\u0103r de scriitori disp\u0103ru\u0163i : Marin Preda, Dinu Pillat, Sorin Titel) a fost
aceea a cronologiei operelor, data lor de apari\u0163ie \u2014 \u015fi nu aceea
a articolelor adunate \u00eentre coper\u0163ile volumului \u2014 fiind socotit\u0103 drept criteriu pentru sumarul acestei
p\u0103r\u0163i din carte. E vorba de interpret\u0103ri scrise \u015fi publicate \u00eentre 1983\u20141988, iar cititorul are s\u0103 observe
sensul continu\u0103rii volumului amintit, \u00eenchinat romanului.
Am considerat oportun s\u0103 reunim, printr-o anume derogare de la aceste criterii, articolele despre,
acela\u015fi scriitor, indiferent dedalta apari\u0163iei volumelor ulterioare \u015fi a ecourilor critice prilejuite.
Profes\u00eend comentariul critic f\u0103r\u0103 a se considera obligat de condi\u0163ia \u015fi disciplina cronicarului literar pro-
priu-zis, autorul acesteiculeger i crede, \u00een virtutea unor exemple admirabile de fidelitate \u015fi de
onestitate fa\u0163\u0103 de faptul literarcontemporan (conceptul nu o defel str\u0103in operelor ap\u0103rute cu multe
decenii \u00eenainte, fiindc\u0103 este inimaginabil\u0103 o lectur\u0103 lipsit\u0103 de criteriile unuiazi activ \u015fi dinamic \u00een
orice tentativ\u0103 retrospectiv\u0103), \u00een ra\u0163iunea foiletonului \u015fi \u00een substan\u0163a necesar\u0103 a acestuia. Prin urmare,
volumul nu vrea s\u0103 fie altceva dec\u00eet au fost \u015fi \u2014 avem obliga\u0163ia s\u0103 sper\u0103m \u2014 continu\u0103 s\u0103 fie comen-
tariile noastre ap\u0103rute \u00een Steaua, Tribuna, Rom\u00e2nia literar\u0103, Contemporanul, Astra, Via\u0163a

Jorge Luis Eorges pleda, \u00een perspectiva unei esen\u0163iale etici a lecturii \u015fi a cititorului (profesionist sau
nu), pentru \u201eo lectur\u0103 practicat\u0103 \u00een t\u0103cere". E, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, condi\u0163ia \u00eens\u0103\u015fi a lecturilor noastre \u015fi'a
aventurii totdeauna tulbur\u0103toare a \u00eent\u00eelnirii (sau a\u015ftept\u0103rii) textului. \u201eOrizontul/orizonturile de
a\u015fteptare" nu \u00eenregistreaz\u0103 doar, ci \u00eent\u00eempin\u0103 \u00een etape noi, \u00een circumstan\u0163e modificate \u015fi \u00een func\u0163ie de
un sistem de referin\u0163e mereu \u00eembog\u0103\u0163it,opera. Entuziasmul \u015fi pl\u0103cerea lecturilor, satisfac\u0163iile sau,
dimpotriv\u0103, dezam\u0103girile \u0163in de experien\u0163a cititorului \u015fi de ceasurile t\u0103cerilor \u00eenchinate unei c\u0103r\u0163i.

f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u0163i, dar \u015fi f\u0103r\u0103 obliga\u0163ia (de cronicar) de a con-
A\u015fadar e vorba aici de lecturi duse semna orice carte^Madare
\u2014 s\u0103 spunem \u2014 PinfJ ^uiCtitor. D i al o g u l sau cude t\u0103cerile *e f f mtem \u00een cxclusivitate intextul _ cum se
^redn\u0163ative __sa comunicatpnn S^'

temperament \u015fi l\u0103muresc [cuvintele] o metod\u0103 artistic\u0103" 'Introducerea autorului edi\u0163iei din 1930 observ\u0103, a\u015fadar, valoarea aparte, poetica implicit\u0103 \u015fi explicit\u0103, generat\u0103 de un text-demonstra\u0163ie (\u00een sens estetic, justificat \u015fi legitimat artistic) precum nuvela \u00eenscris\u0103 \u00een sumarul primului volum de

aparent (doar) surprinz\u0103toare : nuvelaP\u0103cat.
Cititorul acestei proze extraordinare, care este Grand Hotel \u201eVictoria Rom\u00e2n\u0103'', are s\u0103 descopere,
neignor\u00eend observa\u0163iile criticului at\u00eet de apropiat de I. L. Caragiale, sensul profund al unei poetici \u015fi o
estetic\u0103 a privirii spre lumile posibile ale crea\u0163iei, codul esen\u0163ial al unui scris traductibil \u00eentr-un mesaj
receptat prin numeroase \u015fi inepuizabile lecturi de-a lungul deceniilor. Nu sunt prea

frecvente comentariile elogioase la adresa prozei inspirate scriitorului de universul ora\u015fului de
provincie, teritoriu al ur\u00eetului, grotescului \u015fi al clownescului de tip \u2014
__ comapara\u0163ia va deveni motiv al comentariului nostru \u2014\u2022
__ fellinian. Mircea Zaciu observa cu fine\u0163e identitatea
de motiv narativ la Constantin Negruzzi (Scrisoarea 11, Re\u0163et\u0103) \u015fi la I. L. Caragiale '. Curiozitatea
provincial\u0103, termen analizat dup\u0103 modelul respectiv al fiziologiei \u015fi al examenului caracterologic,
produce un comentariu unde se poate \u00eentrez\u0103ri un discurs anticipator (,,. . .un text-pilot ce patroneaz\u0103
caragialean\u0103 Grand Hotel \u201eVictoria Rom\u00e2n\u0103", noteaz\u0103 Mircea Zaciu). \u00een fond, I. L. Caragiale
^construie\u015fte o nuvel\u0103 (structura nuvelistic\u0103 este eviden\u0163iat\u0103 de mi\u015fcarea naratorului situat la persoana
\u00eent\u00eei, de planurile care se succed sau alterneaz\u0103 \u00een func\u0163ie de ecranul privirii \u015fi de infernul senzorial de-
clan\u015fat \u00een spa\u0163iul dantesc al ora\u015fului de provincie), ur-m\u00eend mecanismul observa\u0163iei, alstudiului,
confirm\u00eend o poetic\u0103 proprie realismului clasic, balzacian, dar totodat\u0103 revendicat de la privirea \u015fi de

C\u00eend prozatorul scria o nuvel\u0103 precumP\u0103cat, sub influen\u0163a probabil\u0103 a naturalismului (un realism
convertit la studiu \u015fi la observa\u0163ie pe o tern\u0103 dat\u0103), el se socotea \u2014 cum preciza \u015fi Paul Zarifopol \u2014
un \u201emoralist", prin urmare un scriitor aplecat asupra caracterelor \u0163inute sub observa\u0163ie (povestirile \u015fi
nuvelele sunt operele izbucnite din aceast\u0103 viziune asupra lumilor imaginate ca lumi posibile,
ontologic vorbind). Moralistul2 scrie La hanul lui M\u00eenjoal\u0103 \u015fi Kir Ianulea sau La conac, culti-v\u00eend
povestirea ca modalitate superioar\u0103 de a glosa asupra a ceea ce este general-uman, exemplar \u00een ordine
etic\u0103. E perioada c\u00eend cite\u015fte proza lui A. France. La Rotisserie de la Reine Pedauque \u015fi Les Contes de

grav proces de disolu\u0163ie, de degradare \u015fi, \u00een fond, de alienare explic\u0103 viziunea enorm\u0103 \u00een latura
comic\u0103, monstruosul tragic sau grotesc, hilar sau funambulesc, m\u0103\u015ftile saltimbancului \u015fi ale clownului,
spaima \u015fi \u00eengrozitoarea reprezentare a cercurilor unei lumi strivite de mizerie moral\u0103 \u015fi social\u0103.
Clasicismul lui I. L. Caragiale este astfel conjugarea moralismului provocat de spectacolul lumii \u015fi
statuarea unei tipologii esen\u0163ializate, transpuse \u00een planurile cele mai diverse ale existen\u0163ei
individuale.
Poetica lui Caragiale este expus\u0103, uneori grav \u015fi chiar erudit, alteori prin alternarea enun\u0163urilor
(suspectabile totu\u015fi) serioase cu modelele confec\u0163ionate parodic, prin demonstrarea \u015fi reelaborarea
(desconspirare) unei mecanici narative respinse, ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite de scriitorul extrem de preten\u0163ios cu
sine \u015fi cu ceilal\u0163i. Una dintre cele mai elocvente lec\u0163ii despre poetica profesat\u0103 \u015fi recomandat\u0103 de
scriitor o reprezint\u0103 partea final\u0103 din nuvela Dou\u0103 loturi, text pe deplin edificator pentru o construc\u0163ie
teoretic\u0103 bazat\u0103 pe logica interioar\u0103 a personajelor \u015fi evenimentelor, pe o idee clar\u0103, clasic\u0103, echilibrat\u0103
despre crea\u0163ie. Ea devine reprezentarea unei lumi ce se conformeaz\u0103 \u00een esen\u0163a ei lumii realului, naturii
\u015fi legitimit\u0103\u0163ii conflictelor. Varianta melodramatic\u0103 \u015fi profund fals\u0103 despre cele dou\u0103 personaje e
respins\u0103 \u00een numele unui stil, termen ce trebuie \u00een\u0163eles mai degrab\u0103 \u00een accep\u0163ia de viziune \u015fi metod\u0103

rodie al discursului din presa vremii. Focul izbucnit la o cas\u0103 aflat\u0103 peste drum de cazarma Cuza din
\u201eDealul-Spirii", relatat \u00een stil alb \u00eenUniversul, devine un exerci\u0163iu \u015fi o demonstra\u0163ie pentru variantele
(toate parodic expuse) ale unui discurs prin excelen\u0163\u0103 degradat, supus disolu\u0163iei \u015fi a-normalit\u0103\u0163ii
scriiturii '.

amintim de Oconferin\u0163\u0103 \u015fi de incursiunea ,.savant\u0103" a vorbitorului \u00een istoria artei, pentru a r\u0103m\u00eene
definitiv paralizat \u015fi si-derat \u00een fa\u0163a \u00eentreb\u0103rii \u201eCe este arta ?"'. Dar \u00eentr-un text unde alterneaz\u0103 tonul
serios cu cel mereu atras de parodie, \u00een C\u00eeteva p\u0103reri, poetica este expus\u0103 nu f\u0103r\u0103 unele distorsiuni
proprii lui I. L. Caragiale atunci c\u00eend e vorba s\u0103 se dest\u0103inuie. Cel care optase pentru o art\u0103 clasic\u0103
(,,veche"), pledeaz\u0103 acum pentru o permanent\u0103 raportareH crea\u0163iei la via\u0163\u0103, la magistratura acesteia (\u00een
ordinea elabor\u0103rii \u015fi a valoriz\u0103rii ulterioare prin codurile succesive ale cititorilor ce vor veni).
Important e faptul c\u0103 prozatorul se refer\u0103 la natura comunic\u0103rii (maioresciana comunicare

vedere consonan\u0163a \u015fi echilibrul dintre factorii implica\u0163i \u00een actul creator, rela\u0163ia dintre lume (ca o lume comunicabil\u0103) \u015fi cea posibil\u0103, dintre om \u015fi lumile posibile ale crea\u0163iei, cu \u015fanse de perenitate numai prin reprezentarea adev\u0103rurilor fundamentale; general-umane.