Colec\u0163ia Biblioteca Italian\u0103
apare sub \u00eengrijirea lui Marin Mincu
Coperta: Interior Catedrala Notre-Dame, Paris

Editura Pontica 2005 Constan\u0163a
\u00a9 Garzanti Editore s.p.a., 1998
\u00a9 Pontica, 2005, pentru aceast\u0103 versiune

Mult timp m-am de\u015fteptat devreme; ca s\u0103 m\u0103 duc la liturghie, \u00eenainte de \u015fcoal\u0103, de birou, de cursurile
de la universitate. A\u015fa ar putea s\u0103 \u00eenceap\u0103 cartea de fa\u0163\u0103, ad\u0103ug\u00e2nd eventual \u015fi calamburul banal c\u0103 e
vorba de o \u00abc\u0103utare a templului pierdut\u00bb. Dar pot oare s\u0103-mi permit, nu at\u00e2tcalamburul, c\u00e2t vorbirea
la persoana \u00eent\u00e2i? \u00eemi dau seama c\u0103 n-am scris niciodat\u0103 \u00een felul acesta, dec\u00e2t c\u00e2nd era vorba de ni\u015fte
dispute, polemici, sau a\u015fa-zise cereri oficiale. Niciodat\u0103 \u00een eseuri \u015fi \u00een textele cu caracter
\u00abprofesional\u00bb, critic sau filosofic. Aici chestiunea se pune at\u00e2t pentru c\u0103 paginile ce urmeaz\u0103 reiau
teme dintr-un lung interviu pe dou\u0103 voci, realizat \u00eempreun\u0103 cu Sergio Quinzio, \u00eenregistrat pentru ziarul
\u00abLa Stampa\u00bb de c\u0103tre Claudio Altarocca, anul trecut, iar acolo se vorbea la persoana \u00eent\u00e2i; c\u00e2t \u015fi pentru
c\u0103 tema religiei \u015fi a credin\u0163ei pare s\u0103 cear\u0103 o scriitur\u0103 neap\u0103rat \u00abpersonal\u0103\u00bb \u015fi implicat\u0103. Chiar de nu va
fi \u00een primul r\u00e2nd narativ\u0103, \u015fi nici nu se va referi \u00een mod net la un eu narator - credincios.
\u00eenc\u0103 ceva: de la \u00eenceput mi se pare c\u0103 trebuie s\u0103 precizez c\u0103, dac\u0103 m\u0103 hot\u0103r\u0103sc s\u0103 vorbesc \u015fi s\u0103 scriu
despre credin\u0163\u0103 \u015fi despre religie, o fac deoarece cred c\u0103 lucrul nu prive\u015fte doar un interes al meu,
ren\u0103scut, pentru tema respectiv\u0103; ceea ce e decisiv e c\u0103 simt o
resuscitare a interesului religios \u00een climatul cultural \u00een care m\u0103 mi\u015fc. Sigur c\u0103 e un motiv vag, destul de
subiectiv \u015fi el, doar ceva mai mult dec\u00e2t o impresie. Dar, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-1 justific \u015fi s\u0103-1 documentez, voi
face c\u00e2\u0163iva pa\u015fi \u00eenainte \u00een dezvoltarea temei. Sensibilitatea religioas\u0103 ren\u0103scut\u0103 pe care o \u00ab simt \u00bb \u00een
jurul meu, \u00een imprecizia ei \u015fi f\u0103r\u0103 a putea fi definit\u0103 riguros, corespunde bine formulei \u00ab a crede c\u0103
credem\u00bb, \u00een jurul c\u0103reia se vor \u00eenv\u00e2rti spusele mele.
A\u015fadar: un amestec de fapte individuale \u015fi de fapte (considerate, \u00een chip individual!) colective. E drept
c\u0103 am ajuns la un moment al vie\u0163ii \u00een care pare v\u0103dit, previzibil, \u015fi chiar oarecum banal, ca cineva s\u0103-\u015fi
repropun\u0103 problema credin\u0163ei. S\u0103 \u015fi-o repropun\u0103: deoarece, m\u0103car \u00een cazul meu, e vorba tocmai de
revenirea la o tematic\u0103 (s\u0103-i spunem a\u015fa, \u015fi de data asta, cu un termen care nu spune prea mult) de care
am fost legat \u00een trecut. E oare posibil, \u00een parantez\u0103 fie spus, ca chestiunea credin\u0163ei s\u0103 nu fie o
repropunere? Bun\u0103 \u00eentrebare, deoarece, a\u015fa cum se va vedea \u00een cele ce urmeaz\u0103, mie mi se pare
constitutiv pentru problematica religioas\u0103 tocmai faptul c\u0103 ea e \u00eentotdeauna reluarea unei experien\u0163e
\u00eentr-un fel deja avute anterior. Nici unul dintre noi, \u00een cultura noastr\u0103 occidental\u0103 - \u015fi poate \u00een orice alt\u0103
cultur\u0103 - nu \u00eencepe de la zero \u00een cazul chestiunii credin\u0163ei religioase.
Raportul cu sacrul, cu Dumnezeu, cu ra\u0163iunile ultime ale existen\u0163ei - care sunt, \u00een genere, tema religiei
(aten\u0163ionez o dat\u0103 pentru totdeauna c\u0103-mi voi permite s\u0103 folosesc ace\u015fti termeni f\u0103r\u0103 s\u0103 le dau ni\u015fte
definiri riguroase, cel pu\u0163in \u00een acest soi de conversa\u0163ie public\u0103),
noi to\u0163i \u00eel tr\u0103im ca pe revenirea unui nucleu de con\u0163inuturi de con\u015ftiin\u0163\u0103 pe care \u00eel uitaser\u0103m, \u00eel
puseser\u0103m de o parte, \u00eel \u00eenmorm\u00e2ntaser\u0103m \u00eentr-o zon\u0103 nu tocmai incon\u015ftient\u0103 a min\u0163ii noastre,
c\u00e2teodat\u0103 chiar violent refuzat ca un conglomerat de idei copil\u0103re\u015fti -exact a\u015fa, lucruri din alte etape
ale vie\u0163ii noastre, eventual chiar erori \u00een care am picat \u015fi de care s-ar cere s\u0103 ne eliber\u0103m.
Insist asupra acestei idei a \u00ab relu\u0103rii \u00bb, deoarece are de a face cu una dintre temele excursului pe care
inten\u0163ionez s\u0103-1 fac, \u015fi care \u00eencearc\u0103 s\u0103 individualizeze \u00ab secularizarea \u00bb ca pe o tr\u0103s\u0103tur\u0103 constitutiv\u0103
a unei experien\u0163e religioase autentice. Or, secularizarea \u00eenseamn\u0103 tocmai, \u00eenainte de toate, raportul de
pro venire dintr-un nucleu sacru de care ne-am \u00eendep\u0103rtat \u015fi care, cu toate acestea, r\u0103m\u00e2ne activ \u015fi \u00een
versiunea sa \u00abdec\u0103zut\u0103\u00bb, distorsionat\u0103, redus\u0103 la termeni pur lume\u015fti etc. Credincio\u015fii-adev\u0103ra\u0163i pot,
evident, s\u0103 citeasc\u0103 ideea relu\u0103rii \u015fi a re\u00eentoarcerii ca semn c\u0103 aici e vorba doar de a reg\u0103si o origine

care-i \u00eens\u0103\u015fi dependen\u0163a creaturii de Dumnezeu; dar \u00een ce m\u0103 prive\u015fte, consider c\u0103-i tot at\u00e2t de
semnificativ \u015fi de important s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 aceast\u0103 reg\u0103sire este \u015fi recunoa\u015fterea unui raport ce a fost
\u00een chip necesar dejectat. Ca \u015fi \u00een cazul uit\u0103rii fiin\u0163ei, despre care vorbe\u015fte Heidegger, \u015fi aici (analogie,
alegorie; \u00eenc\u0103 o dat\u0103: secularizare filosofic\u0103 a mesajului religios?) nu e vorba at\u00e2t de a reaminti
originea uitat\u0103, ref\u0103c\u00e2nd-o prezent\u0103 cu toate drepturile ei; ci de a ne aminti c\u0103 am uitat-o dintotdeauna,
\u015fi c\u0103 readucerea \u00een memorie a acestei uit\u0103ri \u015fi a acestei distan\u0163e este ceea ce constituie singura
experien\u0163\u0103 religioas\u0103 autentic\u0103.
Cum se \u00ab re\u00eentoarce \u00bb, \u00eens\u0103 - dac\u0103 se re\u00eentoarce, a\u015fa cum mi se pare mie - religiozitatea \u00een experien\u0163a
mea / noastr\u0103 actual\u0103? \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte p&rsonal, nu m\u0103 ru\u015finez s\u0103 spun c\u0103 intr\u0103 aici experien\u0163a
mor\u0163ii - a unor persoane dragi, \u00eempreun\u0103 cu care crezusem c\u0103 voi str\u0103bate o bucat\u0103 de drum mult mai
mare, \u00een c\u00e2teva cazuri persoane pe care mi le \u00eenchipuisem \u00eentotdeauna prezente al\u0103turi de mine c\u00e2nd
mi-ar fi venit \u015fi mie r\u00e2ndul s\u0103 m\u0103 duc, \u015fi pe care chiar mi le \u00eenchipuisem demne de iubire \u015fi datorit\u0103
virtu\u0163ii lor (ironie afectuoas\u0103 fa\u0163\u0103 de lume, acceptare a limitei oric\u0103rei f\u0103pturi tr\u0103itoare...) de a face
acceptabil\u0103 \u015fi cu putin\u0163\u0103 de tr\u0103it \u00eens\u0103\u015fi moartea (ca \u00eentr-un vers de HolderLin: \u00ab heilend, begeisternd
wie du \u00bb).
Poate c\u0103, chiar dincolo de aceste incidente, ceea ce repune \u00een joc, la un moment dat din via\u0163\u0103,
chestiunea religiei are de a face cu fiziologia maturiz\u0103rii \u015fi a \u00eemb\u0103tr\u00e2nirii. Ideea de a face s\u0103 coincid\u0103\u00ab
exteriorul \u00bb, cu \u00abinteriorul\u00bb, potrivit cu visul idealismului german (aceasta era defini\u0163ia operei de art\u0103
la Hegel, dar \u015fi lucrarea ra\u0163iunii pentru Fichte, \u00een fond), adic\u0103 existen\u0163a de fapt cu semnifica\u0163ia ei, este
redimensionat\u0103 \u00een cursul vie\u0163ii. Cu urmarea de a da tot mai mult relief speran\u0163ei c\u0103 aceast\u0103 coinciden\u0163\u0103,
ce nu pare realizabil\u0103 \u00een timpul istoric \u015fi \u00een durata unei vie\u0163i omene\u015fti medii, s-ar putea realiza \u00eentr-un
alt timp. Postulatele nemuririi sufletului \u015fi ale existen\u0163ei lui Dumnezeu, la Kant, se justific\u0103 tocmai cu
un argument de acest tip. Dac\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 un sens efortul de a face binele, de a ac\u0163iona potrivit

legii morale, se cere s\u0103 putem spera cu \u00eendrept\u0103\u0163ire ca binele (adic\u0103 unirea dintre virtute \u015fi fericire), s\u0103
se realizeze \u00eentr-o alt\u0103 lume, dat fiind c\u0103, \u00een aceast\u0103 lume, evident c\u0103 nu ni se d\u0103.
Nu sunt \u00eens\u0103 cu totul convins c\u0103 ar fi \u00ab fiziologic\u0103 \u00bb renun\u0163area la coinciderea dintre existen\u0163\u0103 \u015fi
semnifica\u0163ie \u00een lumea de aici. Tind s\u0103 cred (ca \u015fi \u00een cazul revenirii religiei, care-mi pare un fapt \u00ab
colectiv \u00bb, pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103 e legat de experien\u0163a mea de via\u0163\u0103) c\u0103 abandonarea visului idealist (\u00een sensul
uzual \u015fi \u00een cel tehnico-filosofic al termenului) este legat\u0103, sau este mai ales legat\u0103, \u015fi de \u00eemprejur\u0103ri
istorice speciale: pentru cei a c\u0103ror via\u0163\u0103 ar coincide perfect cu un lung proces revolu\u0163ionar, de
re\u00eennoire \u015fi de construire entuziast\u0103 a unei lumi (mi-amintesc ce spune Sartre despre \u00ab grupul \u00een
fuziune\u00bb \u00een Critica ra\u0163iunii dialectice2), renun\u0163area ar putea s\u0103 nu fie a\u015fa de inevitabil\u0103. Dac\u0103 totu\u015fi o
astfel de posibilitate pare absurd\u0103 c\u00e2nd ne g\u00e2ndim numai la revolu\u0163ie (\u015fi a\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la Sartre, unde
momentele de plenitudine ale grupului \u00een fuziune recad - \u00een chip fatal? - \u00een practica inert\u0103, \u00eenrutin\u0103, \u00een
birocratizare), ar putea s\u0103 nu mai fie chiar a\u015fa de greu de g\u00e2ndit \u00een cazul, de pild\u0103, al unei vie\u0163i de
artist.
Oricum s-ar rezolva aceast\u0103 problem\u0103 deloc banal\u0103, eu nu izbutesc s\u0103-mi v\u0103d experien\u0163a mea aflat\u0103 \u00een
permanent\u0103 discrepan\u0163\u0103 \u00eentre existen\u0163\u0103 \u015fi semnifica\u0163ie ca pe un fapt exclusiv fiziologic; \u00eemi apare ca
fiind \u00een chip decisiv \u015fi consecin\u0163a unui proces istoric \u00een care au fost \u00eenfr\u00e2nte, \u00een mod cu totul
contingent, proiecte, visuri de

re\u00eennoire, speran\u0163e de r\u0103scump\u0103rare inclusiv politic\u0103 fa\u0163\u0103 de care m\u0103 sim\u0163isem profund angajat. Poate
c\u0103 Pascal, teoreticianuldivertissement-u lui, a\u015fa-zic\u00e2nd, ar spune c\u0103, oricum, chiar cine ar reu\u015fi s\u0103
tr\u0103iasc\u0103 toat\u0103 via\u0163a \u00eentr-un climat de ne\u00eentrerupt\u0103 intensitate proiectual\u0103, n-ar face dec\u00e2t s\u0103-\u015fi ascund\u0103
\u00een acest fel posibilitatea iminent\u0103 a mor\u0163ii individuale, \u00een privin\u0163a c\u0103reia nu se z\u0103re\u015fte nici o speran\u0163\u0103
rezonabil\u0103 de r\u0103scump\u0103rare. Nu exist\u0103, probabil, o solu\u0163ie teoretic\u0103 a acestei probleme. Poate c\u0103
f\u0103g\u0103duin\u0163a cre\u015ftin\u0103 a resurec\u0163iei c\u0103rnii invit\u0103 chiar la a nu o rezolva cu prea mare \u00ab u\u015furin\u0163\u0103 \u00bb, cum ar
fi dac\u0103 ne-am resemna f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 s\u0103 am\u00e2n\u0103m orice \u00eemplinire cu putin\u0163\u0103 pentru \u00ab lumea cealalt\u0103 \u00bb.
Faptul c\u0103 e vorba de \u00ab carne \u00bb \u015fi de resurec\u0163ia ei pare s\u0103 \u00eensemne c\u0103 printre con\u0163inuturile speran\u0163ei
cre\u015ftine se afl\u0103 \u015fi ideea c\u0103 realizarea m\u00e2ntuirii nu e \u00eentr-o discontinuitate total\u0103 cu istoria noastr\u0103 \u015fi cu
proiectele noastre p\u0103m\u00e2nte\u015fti.
Chiar din aceste ultime pasaje ale celor spuse ar trebui s\u0103 rezulte clar m\u0103car un lucru: c\u0103 revenirea
religiei \u015fi a problemei credin\u0163ei nu este f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu istoria lumeasc\u0103 \u015fi nu se reduce doar la o
trecere de faze ale vie\u0163ii g\u00e2ndite ca un model permanent egal cu sine (c\u00e2nd \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc, to\u0163i \u00eencep s\u0103

se g\u00e2ndeasc\u0103 mai mult la lumea cealalt\u0103 \u015fi, deci, \u015fi la Dumnezeu). Chiar \u015fi \u00eemprejur\u0103rile istorice care reclam\u0103 problema credin\u0163ei, la urma urmei, au o tr\u0103s\u0103tur\u0103 \u00een comun cu fiziologia \u00eemb\u0103tr\u00e2nirii: \u015fi \u00eentr- un caz \u015fi \u00een cel\u0103lalt, problema lui Dumnezeu se pune \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu \u00eent\u00e2lnirea unei limite, cu producerea unui e\u015fec. Noi credeam c\u0103 putem realiza dreptatea pe p\u0103m\u00e2nt, vedem c\u0103 nu e cu putin\u0163\u0103, \u015fi

recurgem la n\u0103dejdea \u00een Dumnezeu. Incumb\u0103 asupra noastr\u0103 moartea ca evenien\u0163\u0103 ineluctabil\u0103,
sc\u0103p\u0103m de disperare \u00eentorc\u00e2ndu-ne la Dumnezeu \u015fi la f\u0103g\u0103duin\u0163a de a ne primi \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Lui
ve\u015fnic\u0103. Dumnezeu va fi descoperit, a\u015fadar, numai acolo unde ne izbim de ceva radical nepl\u0103cut? Cum
se va spune de obicei \u00ab fac\u0103-se voia lui Dumnezeu\u00bb numai c\u00e2nd ceva merge cu adev\u0103rat r\u0103u, \u015fi nu, de
pild\u0103, c\u00e2nd c\u00e2\u015ftig\u0103m la loterie?
Acela\u015fi fenomen al re\u00eentoarcerii religiei \u00een cultura noastr\u0103 pare ast\u0103zi legat de dimensiunea enorm\u0103 \u015fi
de aparenta neputin\u0163\u0103 de rezolvare, cu instrumentele ra\u0163iunii \u015fi ale tehnicii, a multor probleme care i s-
au pus, acum \u00een urm\u0103, omului modernit\u0103\u0163ii-t\u00e2rzii: chestiuni ce privesc bioetica, mai cu seam\u0103, de la
manipularea genetic\u0103 p\u00e2n\u0103 la chestiunile ecologice, \u015fi apoi toate problemele legate de izbucnirea
violen\u0163ei \u00een noile condi\u0163ii de existen\u0163\u0103 ale societ\u0103\u0163ii de mas\u0103. \u00eempotriva acestei idei c\u0103-1 recunoa\u015ftem
pe Dumnezeu numai atunci c\u00e2nd \u00eent\u00e2lnim limite de netrecut \u015fi deci, izbeli\u015fti, e\u015fecuri, negativit\u0103\u0163i, se
pot ridica numeroase obiec\u0163ii valabile, chiar din punctul de vedere al credincio\u015filor (m\u0103 g\u00e2ndesc la
polemica lui Dietrich Bonhoeffer \u00eempotriva ideii de Dumnezeu v\u0103zut ca ceva care \u00abastup\u0103 g\u0103uri \u00bb3),
dar mai ales din punctul de vedere al ra\u0163iunii \u00ab laice \u00bb. Dumnezeu, dac\u0103 exist\u0103, nu este, cu siguran\u0163\u0103,
doar r\u0103spunz\u0103tor de necazurile noastre, \u015fi nici doar cineva care se face cunoscut \u00een principal doar cu
prilejul e\u015fecurilor noastre. Acest mod de a-i tr\u0103i experien\u0163a este

\u00eens\u0103 profund legat de o anumit\u0103 concepere a transcenden\u0163ei, la care voi avea prilejul s\u0103 m\u0103 \u00eentorc pe
parcursul celor ce urmeaz\u0103.
E ca \u015fi cum efectiv prejudec\u0103\u0163ile culturii noastre, \u015fi mai mult, obi\u015fnuin\u0163ele mentale mo\u015ftenite dinspre
un soi de atavic\u0103 religie \u00ab natural\u0103\u00bb - cea care-1 vede pe Dumnezeu \u00een puterile amenin\u0163\u0103toare ale
naturii, \u00een cutremurele \u015fi \u00een uraganele de care ne e fric\u0103 \u015fi de care nu \u015ftim s\u0103 ne ap\u0103r\u0103m, \u00eentr-o faz\u0103
primitiv\u0103 a civiliza\u0163iei, dec\u00e2t cu credin\u0163e \u015fi practici magice \u015fi supersti\u0163ioase - ar face s\u0103 fie conceput\u0103
transcenden\u0163a mai ales ca opusul oric\u0103rei ra\u0163ionalit\u0103\u0163i, ca o for\u0163\u0103 ce-\u015fi manifest\u0103 alteritatea prin
negarea a tot ce ni se pare ra\u0163ional \u015fi bun. Se prea poate ca, \u00een orizontul acestor prejudec\u0103\u0163i,

\u015fi fie \u00eendreptat\u0103 spre a sl\u0103bi \u015fi a destr\u0103ma aceast\u0103 aparen\u0163\u0103 ini\u0163ial\u0103 - dup\u0103 cuv\u00e2ntul evanghelic \u00ab nu v\u0103
mai numesc slujitori, ci prieteni \u00bb4 - pe c\u00e2nd o anume teologie, precum \u015fi un anumit mod de a tr\u0103i
religia, \u015fi chiar autoritarismul Bisericii catolice, par a voi s\u0103 o fixeze ca definitiv\u0103 \u015fi adev\u0103rat\u0103.
Faptul c\u0103 revenirea lui Dumnezeu \u00een cultura \u015fi \u00een mentalitatea contemporan\u0103 are de a face \u015fi cu
condi\u0163ia de e\u015fec \u00een care pare a se g\u0103si ra\u0163iunea \u00een fa\u0163a at\u00e2tor probleme ce au sporit tocmai \u00een vremurile
noastre cele mai recente nu vrea s\u0103-nsemne nicidecum, prin urmare, c\u0103 trebuie considerat\u0103 de
nedep\u0103\u015fit imaginea transcenden\u0163ei divine ca putere amenin\u0163\u0103toare \u015fi negativ\u0103, fiindc\u0103 aceste tr\u0103s\u0103turi i-
ar garanta mai bine

efectiva sa alteritate fa\u0163\u0103 de ceea ce e pur \u015fi simplu \u00ab omenesc \u00bb. De altfel, acest dramatism de
probleme deschise e numai unul dintre factorii ce determin\u0103 actualitatea re\u00eennoit\u0103, ast\u0103zi, a religiei. Se
pot aminti \u00eenc\u0103 cel pu\u0163in dou\u0103 feluri de motive, unele mai specificat \u00abpolitice\u00bb, celelalte legate de
lucrurile filosofiei. C\u00e2t despre cele politice, ele se refer\u0103 \u00eent\u00e2i de toate la rolul hot\u0103r\u00e2tor pe care 1-a
avut pontificatul lui Wojtyla \u00een erodarea \u015fi apoi \u00een adev\u0103rata destr\u0103mare a regimurilor comuniste din
Estul european. Acestei prezen\u0163e politice a papei i se adaug\u0103, \u00een afara Europei cre\u015ftine \u015fi catolice,
importan\u0163a politic\u0103 cresc\u00e2nd\u0103 a ierarhiilor religioase islamice (cu toate deosebirile lor) \u00een lumea
musulman\u0103.
S-ar putea spune c\u0103 noua importan\u0163\u0103 plin\u0103 de relief a ierarhiilor religioase nu este cauz\u0103, ci efect al
sensibilit\u0103\u0163ii re\u00eennoite fa\u0163\u0103 de religie. Chiar dac\u0103, fire\u015fte, e greu de tran\u015fat net chestiunea, mie mi se
pare mai plauzibil c\u0103 politica este aici cauza, dac\u0103 nu de altceva, m\u0103car pentru c\u0103 explic\u0103 mai bine \u015fi \u00een
mod mai determinat; \u00een cealalt\u0103 eventualitate, ar trebui recurs fie pur \u015fi simplu la Providen\u0163\u0103, care \u00een