2004
ISBN 973-50-0566-2
I. Bucurenciu, Ileana (trad.)
II. Dima, Grigore (trad.)
821.134.2.09 Cervantes, M. de

Aguilar, Madrid, 1967
\u00a9 Heirs of Miguel de Unamuno
This book was negotiated through Ute Korner Literary Agent, S.L.,
Barcelona and Simona Kessler International Copyright Agency SRL
\u00a9 HUMANITAS, 2004, pentru prezenta versiune rom\u00e2neasc\u0103

EDITURA HUMANITAS
Pia\u0163a Presei Libere 1,013701 Bucure\u015fti, Rom\u00e2nia
tel. 021/222 85 46, fax 021/224 36 32
www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN PO\u015eT\u0102: tel. 021/223 15 01,
fax 021/222 90 61, www.librariilehumanitas.ro
ISBN 973-50-0566-2

Exist\u0103 texte \u2014 \u015fi cel de fa\u0163\u0103 este unul dintre acestea \u2014 a c\u0103ror structur\u0103 \u015fi ale c\u0103ror tr\u0103s\u0103turi
stilistice pot st\u00eerni cititorului neavertizat legitime nedumeriri. Iat\u0103 de ce \u00een astfel de
\u00eemprejur\u0103ri, departe de a constitui o pedanterie sau doar o \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 formalitate profesional\u0103
(util\u0103 \u00eendeob\u015fte numai viitorului editor), o avertizare care s\u0103 precead\u0103 lectura apare
indispensabil\u0103. \u00eentre cele dou\u0103 extreme \u2014 imposibilitatea absolut\u0103 a traducerii si
traductibilitatea oric\u0103rui text \u2014 traduc\u0103torii, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015find opinia curent\u0103, au optat pentru
posibilitatea echivalen\u0163elor, \u00een limitele existen\u0163ei acestora \u00een limbile respective, \u015fi, fire\u015fte, \u00een
cele ale priceperii t\u0103lm\u0103citorului. Totu\u015fi, gradul de traductibilitate este diferit pentru diferite
limbi \u015fi diferi\u0163i autori, \u015fi adesea ceea ce r\u0103m\u00eene netradus (jocuri de cuvinte, plasticitate,
fluen\u0163\u0103 sonor\u0103 etc.) reprezint\u0103, artistic vorbind, esen\u0163ialul. Nu e cazul lui Miguel de Unamuno,
vr\u0103jma\u015f declarat al formelor, al stilului c\u0103utat, la care ceea ce este important se afl\u0103 nu \u00een
cuvinte, ci dincolo de ele... A\u015fa st\u00eend lucrurile, nu e de mirare c\u0103, \u00eentre traducerile textelor lui
Unamuno \u00een alte limbi, au existat \u015fi dintre acelea ce, d\u00eend \u2014 firesc \u2014 \u00eent\u00eeietate sensului, au
mai desc\u00eelcit \u015fi \u015flefuit frazele pentru o mai bun\u0103 \u00een\u0163elegere. Pe acest temei, credem, s-a
\u00eencet\u0103\u0163enit \u015fi p\u0103rerea celor ce-l citeau \u00een traducere c\u0103 Unamuno e un autor \u00eengrijit, \u015fi dac\u0103 nu
chiar un calofil, oricum, un stilist \u201ecuminte". O asemenea imagine trebuie p\u0103r\u0103sit\u0103. E adev\u0103rat
c\u0103 pentru Unamuno primeaz\u0103ce spune fa\u0163\u0103 decum spune, dar tocmai aceast\u0103 \u00eemprejurare l-a
determinat s\u0103-\u015fi f\u0103ureasc\u0103 un

stil al s\u0103u \u015fi \u00eenc\u0103 foarte personal. Ba chiar, rectorul din Sa-lamanca r\u0103m\u00eene un autor dificil, redutabil
pentru cei ce se \u00eencumet\u0103 s\u0103-i traduc\u0103 textele. C\u0103ci nefiind stilist, el \u015fi-a format \u00een mod programatic un
stil al s\u0103u, opus celui numit frumos. Un stil oral, nervos, cu relu\u0103ri adesea neinten\u0163ionate, cu
neologisme \u015fi arhaisme, cu neoforma\u0163ii lingvistice, contorsion\u0103ri \u015fi rupturi... Unamuno nu a fost nici
stilist, nici orator, nici ceea ce se cheam\u0103 \u00eendeob\u015fte un profesor. Prin urmare nu va seduce prin stil \u015fi
ornament, nu va convinge prin capcane retoric-sentimentale \u015fi nici nu va demonstra more academico.

A fost \u00eens\u0103 toat\u0103 via\u0163a \u201eun om \u00een lupt\u0103", un polemist. Din goana condeiului descoperea asocia\u0163iile posi-
bile \u2014 reu\u015fite, nereu\u015fite \u2014 \u015fi le manevra cu abilitate \u015fi mai ales cu pasiune, de unde oralitate, stil
indirect liber \u015fi nu arareori cuvinte mai pu\u0163in academice. El \u00eensu\u015fi protesteaz\u0103 \u00eempotriva
\u201echi\u0163ibu\u015furilor \u015fi am\u0103nuntelor de meseria\u015f" (vezi prezentul eseu, p. 262). \u201eE bine \u2014 spune Unamuno
\u2014 ca noi scriitorii s\u0103 ne \u00eengrijim de alc\u0103tuirea lucr\u0103rilor noastre \u015fi s\u0103 ne preocup\u0103m tot mai mult de
limb\u0103 \u015fi stil; dar din asta nu folose\u015fte nimic acela care ne cite\u015fte. E bine ca scriitorul s\u0103-\u015fi \u00een\u015fire
r\u00eendurile \u015fi s\u0103 le desfac\u0103, s\u0103 le pieptene, s\u0103 le lustru-iasc\u0103, s\u0103 le tund\u0103 \u015fi s\u0103 le poleiasc\u0103, pentru ca apoi
s\u0103 le croiasc\u0103 \u015fi s\u0103 le coas\u0103, f\u0103urind \u00een felul acesta g\u00eendirii sale o hain\u0103; \u00eens\u0103 \u00een folosul aceluia care le

dat cea mai mare osteneal\u0103 a fost s\u0103 caut, r\u0103m\u00ee-n\u00eend c\u00eet mai aproape de limba scris\u0103, cuvinte din limba
obi\u015fnuit\u0103, s\u0103 scot \u015fi s\u0103 dau la iveal\u0103 cuvinte care colc\u0103ie de via\u0163\u0103, a\u015fa cum sun\u0103 proasp\u0103t \u015fi elegant \u00een
gura vajnicilor b\u0103\u015ftina\u015fi ai p\u0103m\u00eenturilor Castiliei \u015fi Leonului." \u201eLa naiba cu logica \u015fi claritatea! Toate
croielile \u015fi cur\u0103\u0163irile \u015fi rotunjirile r\u0103m\u00ee-n\u0103 limbilor ce vor trebui s\u0103 \u00eencarneze logica ra\u0163ionamentelor
ra\u0163ionalizante; limba noastr\u0103 nu trebuie s\u0103 fie oare \u00eenainte de toate \u015fi mai presus de orice un instrument
al pasiunii \u015fi un ve\u015fm\u00eent pentru quijote\u015fti n\u0103zuin\u0163e de cucerire?... \u015ei chiar asupra acestei clarit\u0103\u0163i ar
trebui s\u0103 ne \u00een\u0163elegem, c\u0103ci s\u00eent unii care vor s\u0103 li se dea ideile mestecate, insalivate \u015fi f\u0103cute bol
ingurgitabil, ca s\u0103 nu fie nevoi\u0163i s\u0103 osteneasc\u0103 de-

c\u00eet \u00eenghi\u0163indu-le, sau, \u015fi mai bine, s\u0103 li se serveasc\u0103 gata muiate"(ibid., pp. 262-263, sublinierile ne
apar\u0163in).
Citat pe deplin edificator nu numai pentru ce spune, ci \u015fi pentrucum spune... S\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m doar
am\u0103nuntul c\u0103, la sf\u00eer\u015fitulVi e \u0163i i lui Don Quijote \u015fi Sancho, Unamuno \u00eentocme\u015fte un \u201evocabular" \u00een care
consemneaz\u0103 \u2014 \u015fi adesea explic\u0103 \u00een ce fel le-a format \u2014 \u201ec\u00eeteva cuvinte (...) ce nu se afl\u0103 \u00een ultima
edi\u0163ie, a dou\u0103zeci \u015fi treia, a Dic\u0163ionarului limbii casti-liene al Academiei Regale Spaniole".
Trei s\u00eent straturile sau nivelurile stilistice ce pot fi cu u\u015furin\u0163\u0103 deosebite \u00eenVi a \u0163 a lui Don Quijote \u015fi

XVII-lea, cu trei secole \u00eenainte de Unamuno) \u015fi din parafraz\u0103rile acestuia. Se mai adaug\u0103 aici
abundente citate din Biblie, C\u00e2ntar de Mio Cid, Sf. Teresa de Jesiis, Calderon, Ribadeneyra \u015f.a. Al
doilea este textul polemic, cu caracter oral, o vorbire nervoas\u0103, colocvial\u0103, pasionat\u0103, cu frecvente
neglijen\u0163e \u015fi anomalii. Un ultim strat ar fi cel constituit de comentariul filozofic, cu limbaj tehnic, unde
abund\u0103 neologismele, paradoxurile \u015fi echivocurile. E de prisos s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 nici unul dintre aceste
niveluri stilistice nu apare \u201epur" \u015fi delimitat. Iar racordarea nivelurilor, sudarea lor, pricinuie\u015fte abateri
stilistice \u015fi lingvistice care \u015focheaz\u0103.
Traducerea de fa\u0163\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 redea pe c\u00eet posibil, \u015fi, c\u00eend nu este posibil, s\u0103 sugereze, textul
unamunian \u00een toat\u0103 marea \u015fi singulara lui insolen\u0163\u0103 lingvistic\u0103, urm\u00eend meandrele frazelor, diferen\u0163ele
de nivel stilistic, abruptul dezacordurilor \u015fi rebarbativul abaterilor semantice \u015fi sintactice.
Iat\u0103, \u00een continuare, c\u00eeteva cazuri tipice de particularit\u0103\u0163i stilistice unamuniene:
Ceea ce izbe\u015fte \u00een primul r\u00eend este caracterul oral, coloc-vial al textului, \u00eendeosebi \u00een prolog. \u00eent\u00eelnim
astfel:
= metafore sau expresii cu sens cobor\u00eetor: \u201eSpune-le cuv\u00eentul t\u0103u \u015fi urmeaz\u0103-\u0163i calea, \u015fi las\u0103-i pe
ei s\u0103 ti-l road\u0103 p\u00een\u0103 la os."

(p. 87)
\u201eNoi ne \u00een\u0163elegem (eu \u015fi Dumnezeu) direct \u015fi personal."
(p. 52)

(p. 19)
\u201eputuroas\u0103 subtilitate".
\u201eaceste pocitanii, ace\u015fti zevzeci cu capul sec".
(p-l93)

= neoforma\u0163ii lexicale, \u00eentre care unele inedite, unamuniene:
\u201etrashombre" (\u201emai-mult-ca-om")
(p. 56)
iar altele formate prin derivare sau prin conferirea unui nou sens, etimologic, unui cuv\u00eent
preexistent: \u201ela cardiaca"

(p. 21)
= jocuri de cuvinte preelaborate sau \u00eent\u00eempl\u0103toare: \u201ela razon de la sinrazon" (\u201era\u0163iunea
smintelii").
(p. 14)
8\u201e\u015fi o alungi (...) cu un \u201eLas\u0103-m\u0103-npace!, aspru \u015fi sec,

\u015fi r\u0103m\u00eei \u00eenlupt\u0103! "
(p. 242)
: neconcordan\u0163e gramaticale. Dezacorduri sau aparente dezacorduri de timp, de num\u0103r sau persoan\u0103,

valoare stilistic\u0103, de generalizare a unor \u00eemprejur\u0103ri particulare. De ex. folose\u015fte acela\u015fi timp
gramatical pentru o ac\u0163iune anterioar\u0103 timpului de baz\u0103 cu scopul de a egaliza cele dou\u0103
ac\u0163iuni \u015fi de a le scoate astfel \u00een afara timpului istoric, ceea ce apare ca o schimbare brusc\u0103 de
persoan\u0103: \u201e\u015ei s\u0103 nu-\u0163i pui piciorul \u00een holdelelor m\u0103noase a\u015fa cum
/-ai pus piciorul \u00een piept."

(p-91)
= abateri sintactice. Propozi\u0163ii eliptice de predicat sau fraze lipsite de regent\u0103, ceea ce duce la
o ruptur\u0103 a frazei: \u201eIat\u0103 \u015fi vocea bunului-sim\u0163, venit s\u0103-l dojeneasc\u0103, c\u0103 doar erau oi."

\u201eAst\u0103zi Sancho deosebe\u015fte zgomotele \u015fi \u015ftie care s\u00eent de maiuri \u015fi care nu, (\u015fi asta) ori de c\u00eete
ori va fi lumin\u0103 si va vedea de unde vin."
(p.96)
\u201eO, dac\u0103 ai fi izbutit s\u0103 \u0163i-o admire Aldonza!"
(p. 134)
Pe aceast\u0103 linie se \u00eenscrie \u015fi un mod cu totul personal de

\u201e\u015ei au plecat sporov\u0103ind: amintindu-i P\u00e2nza st\u0103p\u00eenu-
lui s\u0103u, de insul\u0103."
(p-59)
= \u201eneconcordan\u0163e" semantice, de fapt false neconcordan\u0163e. Acestea apar ca atare (derut\u00eend sau
chiar pro-duc\u00eend efecte hilare, \u015fi \u00een orice caz ating\u00eendu-\u015fi scopul: \u015focarea cititorului) numai la
o lectur\u0103 mai pu\u0163in atent\u0103, dar se dezv\u0103luie apoi ca fiind metafore. Ele s\u00eent