radu preda - jurnal cu petre tutea

RADU PREDA

JURNAL
CU
PETRE \u0162U\u0162EA

M\u0103 \u00eentreb cum se poate explica \u00eendr\u0103zneala de a pune cuv\u00eentul meu al\u0103turi de cel al lui \u0162u\u0163ea; atunci c\u00eend, locuind zi si noapte cu el, primeam zi si noapte r\u0103spunsuri, \u00eentreb\u0103rile nu au avut timp s\u0103 se construiasc\u0103. Atunci erau fundamentale r\u0103spunsurile, pentru c\u0103 ele nu veneau at\u00eet la \u00eentreb\u0103rile mele, c\u00eet la cele ale lui \u0162u\u0163ea; de aici si impresia de monolog pe care mi-o trezeau uneori. O dat\u0103 cu trecerea timpului, \u0162u\u0163ea a r\u0103mas \u00een constiinta mea ca un r\u0103spuns \u2014 si am simtit nevoia \u00eentreb\u0103rii. Iar paginile care urmeaz\u0103, chiar dac\u0103 nu s\u00eent c\u00eeteodat\u0103 deloc interogative, nu reprezint\u0103 altceva dec\u00eet \u00eentreb\u0103rile ce au crescut \u00een umbra unui r\u0103spuns infinit.

S\u00eent \u00een trenul care m\u0103 duce spre T\u00eergu-Neamt, punct de plecare spre m\u00een\u0103stirile din zon\u0103. \u00cei cer unui domn din compartiment o gazet\u0103; aflu acolo un interviu cu Petre \u0162u\u0163ea\u2026 Biletele la control! M\u0103 scotocesc prin buzunare\u2026 Revin la interviu. Nu aveti un loc si pentru mine, maic\u0103? O b\u0103tr\u00een\u0103, cu un cos mare, \u00eempletit, st\u0103 \u00een usa compartimentului, cer\u00eendu-ne la fiecare pe r\u00eend, din ochi, s\u0103-i d\u0103m pentru c\u00eeteva minute un loc ca s\u0103-si trag\u0103 sufletul. M\u0103 ridic si o poftesc s\u0103 sad\u0103. Iau gazeta cu mine pe culoar.

Reporter: Domnule Petre \u0162u\u0163ea, ati fost prieten cu Cioran, cu Eliade, cu Noica si cu multi altii din generatia interbelic\u0103; puteti s\u0103 ne spuneti \u00een ce a constat str\u0103lucirea acestei generatii?

Petre \u0162u\u0163ea: \u00abP\u0103i uite ce e, domnule: generatia interbelic\u0103

si-a luat \u00een serios calitatea de generatie\u2026\u00bb

Adic\u0103?

\u00abSi-a luat \u00een serios calitatea de etap\u0103 spiritual\u0103 a poporului

rom\u00e2n, reusind s\u0103 problematizeze esential.\u00bb

Nu credeti c\u0103 realizarea Marii Uniri a avut si ea un rol

hot\u0103r\u00eetor?

\u00abCum s\u0103 nu! P\u0103i generatia interbelic\u0103 a avut poate cea mai mare bucurie geografic\u0103 si spiritual\u0103 din istoria rom\u00e2neasc\u0103\u2026 Si mai e ceva: uite, eu de exemplu, nu prea am avut chef s\u0103 ies din tar\u0103. \u00cemi era suficient\u0103 bucuria de a merge la Chisin\u0103u sau la Sighet f\u0103r\u0103 pasaport. C\u00eend ieseam din tar\u0103, oriunde m-as fi dus, parc\u0103 ieseam dintr-o cas\u0103 primitoare, cald\u0103, si intram \u00eentr-un cimitir\u2026\u00bb

Eu cobor aici! M\u0103 uit, ne\u00eenteleg\u00eend. Gazeta\u2026 A, da, v\u0103

multumesc!

Trenul merge agale, oprind \u00een fiecare statie. E ca un interviu\u2026 G\u0103rile s\u00eent mereu curate, rezistente, din c\u0103r\u0103mid\u0103; \u00eentreb\u0103rile s\u00eent la fel: precise, f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri; r\u0103spunsurile s\u00eent \u00eens\u0103 largi, zburdalnice. Trecem pe l\u00eeng\u0103 cimitire si biserici. \u00cemi aduc aminte de ce spunea acel Petre \u0162u\u0163ea. Cine o fi? Nu-mi amintesc s\u0103 fi auzit vreodat\u0103 de numele lui\u2026 Dealurile s\u00eent acum \u00eemp\u0103durite. Ne apropiem de munti. La o statie, v\u0103d cum se schimb\u0103 locomotiva. Trecem iar\u0103si pe l\u00eeng\u0103 case, curti, cimitire, biserici\u2026 Cred c\u0103 asa intr\u0103 si ideea \u00een om: mai \u00eent\u00eei locomotiva, puf\u0103ind si cu zgomote n\u0103r\u0103vase; vin argumentele, bizareriile \u2014 compartimentele cu doamne si p\u0103l\u0103rii; ging\u0103siile \u2014 copii juc\u00eendu-se de-a baba-oarba printre banchete; si, la urm\u0103 de tot, vine partea aceea dintr-o idee pe care nu o vei st\u0103p\u00eeni niciodat\u0103, dar pe care trebuie s\u0103 o dai mai departe, altora, care o asteapt\u0103: vagonul cu colete postale\u2026

Asa am aflat eu de existenta lui Petre \u0162u\u0163ea. Si mai t\u00eerziu,

c\u00eend locuiam \u00eempreun\u0103, i-am povestit \u00eent\u00eemplarea asta. A r\u00ees.

\u00abDrag\u0103 Radule, m\u0103 consolez c\u0103 ai auzit de mine citindu-m\u0103. Multi vin la mine f\u0103r\u0103 s\u0103 stie nimic. Da\u2019 stii ce greu e s\u0103-ti faci mereu prezentarea?! Dar de acum mi-o faci tu, nu?\u00bb Si chiar am \u00eencercat s\u0103 o fac: prin gazete, desigur. Iar acum, \u00eencerc\u00eend poate mai mult dec\u00eet o prezentare, fac lucrul acesta sper\u00eend s\u0103 semene cu un tren: puf\u0103ind, t\u00eer\u00eend dup\u0103 sine bizarerii si ging\u0103sii, dar av\u00eend la urm\u0103 de tot un pachet pentru fiecare, un plus f\u0103r\u0103 de care orice tren \u00eesi pierde ratiunea umbl\u0103toare. \u2014 Printre dealuri, curti, cimitire, biserici\u2026

Category:	Uncategorized.
Rating:
Upload Date:	02/16/2009
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	This document has no tags.

Documents

People