Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Gestiunea Fiscala a Intreprinderii

Gestiunea Fiscala a Intreprinderii

Ratings:

4.53

(15)
|Views: 1,257 |Likes:
Published by mona17

More info:

Categories:Types, Business/Law
Published by: mona17 on Feb 17, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX or read online from Scribd
See more
See less

01/01/2013

 
GESTIUNEA FISCALA A INTREPRINDERII
1.Definitia si obiectivele gestiunii fiscale
Complexitatea raporturilor dintre întreprindere si partenerii sai, pe de o parte, si necesitateaîmbunatatirii performantelor proprii, pe de alta parte, pot conduce la abordarea distincta adiferitelor aspecte ale gestiunii întreprinderii si la desprinderea unor componente mai putintraditionale ale acestei gestiuni. Existenta si functionarea unitatii patrimoniale se desfasoara într-un mediu în care statul, prin institutiile sale
fiscale
, îsi face simtita prezenta în mod pregnant,având pretentii mari si obligând întreprinderea la un slalom neîncetat si din ce în ce maicomplicat printre legi, hotarâri, regulamente, ordine, circulare emise, publicate, abrogate integralsau partial, republicate, adaugite, revizuite, redefinite, suspendate etc. Apar astfel numeroasesituatii în care deciziile de afaceri sunt puternic influentate de consecintele
fiscale
. În acesteconditii, la unitatile de o anumita talie, gestionarea laturilor 
fiscale
ale activitatilor curente saumai putin curente face necesara, uneori, delimitarea gestiunii
fiscale
ca o componenta distincta agestiunii întreprinderii.”Se recunoaste necesitatea unei getiuni financiare bune, a unei gestiunicomerciale bune, a unei gestiuni sociale bune; ele conditioneaza dezvoltarea, uneori chiar supravietuirea întreprinderii. Dimpotriva, ne îndoim adeseori de faptul ca ar putea exista o bunagestiune fiscala; unii o resping – în numele fatalismului fiscal, altii o confunda cu evaziunefiscala; cei mai avizati însa o practica: ei nu sunt nici fatalisti, nici evazionisti, ci pur si simplu buni administratori.” Reglementarile de natura fiscala, financiara, comerciala ofera adeseori posibilitatea utilizarii mai multor metode pentru tratarea aceleiasi probleme. Consecintele acestor variante sunt diferite si, în analiza impactului lor asupra situatiei întreprinderii, nu se pot faceabstractie de instrumentele gestiunii
fiscale
.Fiscalitatea îmbraca un dublu aspect pentru agentul economic. Pe de o parte, ea se concretizeazaîn prelevari obligatorii catre stat, cu influenta asupra trezoreriei întreprinderii. Acest aspect dacontinut notiunii de sarcina fiscala. Pe de alta parte, întreprinderea poate folosi si în interesul ei principiile si metodele
fiscale
. Astfel, în activitatile de exploatare financiara sau de investitii aleîntreprinderii se pot folosi metode si tehnici ale caror incidente
fiscale
ofera, în mod mai multsau mai putin evident, avantaje concretizate, de cele mai multe ori, într-o situatie de trezoreriemai favorabila.” A administra impozitele înseamna, în primul rând, acceptarea faptului ca acesteimpozite, chiar daca sunt o obligatie inconturnabila a întreprinderii, pot fi utilizate în interesul ei, prin transformarea lor într-o variabila activa de strategie.”Gestiunea fiscala nu are în vedere numai cadrul national, ci se extinde si la relatiile întreprinderiicu alte tari. Se iau în considerare posibilitatile de optimizare a fluxurilor de trezorerie înconditiile unor montaje financiare, comerciale si
fiscale
internationale. Relatiile tot mai extinseale unei tari cu altele impun cunoasterea si folosirea de mecanisme
fiscale
diferite. De asemenea,interesul usor de înteles al fiecarui întreprizator de a ceda autoritatilor statale cât mai putin dinveniturile realizate incita la localizarea optima a profiturilor, pe baza unei adevarate stradegii
fiscale
internationale.Trebuie precizat si faptul ca a gestiona impozitele si taxele, în sensul optimizarii nivelului lor, nuînseamna încalcarea legii. Printr-o gestiune fiscala corecta si argumentata se pot evita neplacerileevaziunii
fiscale
sau ale fraudei
fiscale
. În urma verificarii de catre administratia fiscala acorectitudinii cu care întreprinderea întelege sa-si onoreze obligatiile fata de stat, se pot evidentiauneori , si actiuni al caror caracter poate fi considerat anormal.În literatura de specialitate sedefineste, în acest sens, “actul anormal de gestiune” ca fiind o decizie contrara intereselor întreprinderii, adica nu comporta nici o contrapartida pentru aceasta. Astfel, o actiune esteconsiderata normala daca se concretizeaza într-o contrapartida pentru întreprindere. Apreciereanormalitatii unui act de gestiune poate fi însa destul de subiectiva si se face mai degraba la nivel
 
economic decât la nivel juridic. Aparenta juridica a unei actiuni poate fi ireprosabila, în timp cecontinutul ei economic o poate recomanda ca fiind anormala. Chiar daca, în principiu,administratia fiscala nu are motive sa judece gestiunea interna a întreprinderii sau calitatearezultatelor acesteia, unele situatii ar putea fi considerate ca anormale:· Cheltuieli nejustificate in principiu (cele care nu au nici o legatura cu interesul întreprinderii);· Cheltuieli a caror marime este exagerata (care se concretizeaza, în general, în avantaje acordateadministratorilor sau asociatilor societatii);· Renuntarea la unele venituri fara contrapartida sau fara justificare (abandonuri de creante,avansuri fara dobânzi);· Transferul sarcinii
fiscale
catre alti contribuabili;· Interpretarea mai “larga” a unor principii contabile (precum independenta exercitiilor).În România, astfel de acte, carora înca nu li se poate reprosa caracterul anormal, s-ar puteaidentifica în:· Achizitia de catre întreprinzator a unor autoturisme de folosinta personala, dar care suntînregistrate în contabilitatea întreprinderii; se obtin avantaje
fiscale
evidente: deducerea taxei pevaloarea adaugata din factura furnizorului (aceasta taxa s-ar suporta integral de catreîntreprinzator, daca achizitia s-ar face în nume propriu) si deducerea din venituri a uneiamortizari suplimentare care diminueaza profitul impozabil;· Avansurile acordate între întreprinderi, care pot constitui adevarate credite inter-întreprinderi,nepurtatoare de dobânzi;· Abandonurile de creante în cadrul grupurilor.În unele astfel de situatii, controlul fiscal poate oferi informatii utile nu numai scopurilor proprii,ci si, de exemplu, investitorilor sau chiar administratorilor unei firme, în legatura cu eficienta cucare s-au luat decizii sau s-au derulat operatiuni în firma respectiva.Exista cel putin doua criterii de apreciere a calitatii actiunilor si deciziilor luate în cadrulgestiunii
fiscale
a întreprinderii: eficienta, atunci când castigul realizat (concretizat, în general,într-o situatie de trezorerie mai favorabila) este evident si confirmarea de catre administratiafiscala a conformitatii cu regulile a masurilor luate.Întreprinderea îsi asuma un „risc fiscal” iar organele de control accepta si recunosc o anumitaabilitate în raport cu reglementarile de natura fiscala. Însa, atunci când în urma controluluiadministratia constata erori, întreprinderea este obligata sa le corecteze sau sa dovedeasca faptulca interpretarea pe care a dat-o normei legale este buna. Eroarea contabila apare în urma uneiomisiuni sau a unei inexacitati provenind dintr-o apreciere obiectiva a faptelor (eroare de drept)de catre un contribuabil de buna credinta. Spre deosebire de erorile contabile, deciziile degestiune incorecte apar atunci când contribuabilul este pus în situatia de alege dintre mai multesolutii posibile si opteaza pentru una neconforma cu reglementarile
fiscale
(de exemplu folosireaamortizarii degresive cu influenta uzurii morale pentru un mijloc fix cu o durata normala defunctionare mai mica de cinci ani). Este clar ca decizia incorecta va genera, atunci când estecunoscuta, o rectificare, la initiativa fiscului sau chiar a întreprinderii însasi.În concluzie, gestiunea fiscala a întreprinderii consta în administrarea laturii
fiscale
a acesteiunitati patrimoniale, astfel încât sa se asigure respectarea reglementarilor cu caracter fiscal si, prin deciziile si actiunile întreprinderii, sa se optimizeze nivelul sarcinii
fiscale
– de regula, însensul reducerii acesteia – în conditiile în care câstigul astfel realizat justifica eforturile depuse.Am amintit ca, în cadrul legal creat de autoritatea publica, întreprinderea are posibilitatea ca, pentru tratarea unei probleme, sa aleaga dintre mai multe metode si tehnici ale caror incidente
fiscale
sunt diferite. Am remarcat, de asemenea, ca gestiunea fiscala îsi propune optimizareasarcinii
fiscale
în conditii de eficienta si în cadrul mai larg al gestiunii globale a întreprinderii.Optiunile în materie fiscala la nivelul agentului economic au, însa, si limite. Mai întâi, se pune
 
 problema limitelor juridice, pentru a nu se aluneca în evaziune fiscala. Trebuie sa se tina seama,apoi, de o limita de oportunitate care deriva din politica generala a întreprinderii confruntata cuanumite obiective strategice. Se întâmpla, uneori, ca cea mai buna alegere fiscala sa nu fie, înmod obligatoriu, cea mai buna solutie pentru întreprindere din punctul de vedere al stradegieisale de dezvoltare. Unele optiuni
fiscale
pot sa contravina obiectivelor pe termen lung privindimperativele de finantare sau de mobilitate a capitalului; scaderea profitului prin tehnici
fiscale
 poate reduce încrederea investitorilor, diminuând interesul acestora si deteriorând imagineaîntreprinderii pe piata financiara. De asemenea, chiar într-un mediu în care piata financiara nuare un rol prea important (cum e cazul României) exista situatii în care „executivul”întreprinderii (consiliul de administratie sau echipa de manageri) au interes ca, prin metode sioptiuni de orice natura (inclusiv contabile si
fiscale
) sa se ajunga la un profit declarat cât maimare. Acest comportament se poate explica prin aceea ca pozitia conducerii si remunerareamembrilor acestei echipe sunt adeseori legate de performantele în termeni de profit realizate deîntreprindere într-o perioada data.Tinând cont de definitia data gestiunii
fiscale
si de limitele precizate mai sus, putem pune înevidenta urmatoarele obiective ale gestiuni
fiscale
:1. diminuarea sarcinii
fiscale
, ca marime absoluta si ca pondere în cifra de afaceri;2. amânarea în timp a sarcinii
fiscale
;3. folosirea variabilei
fiscale
în scopul regularizarii în timp a nivelului profitului inregistrat deîntreprindere;4. asigurarea îndeplinirii obligatiilor 
fiscale
ale intreprinderii cu un cost cît mai redus si cuminimizarea riscului fiscal.Pentru realizarea fiecaruia din aceste obiective, întreprinderea va adopta politici
fiscale
corespunzatoare.Diminuarea sarcinii
fiscale
presupune de regula diminuarea profitului impozabil, deoarece posibilitatile de influentare a altor componente ale sarcinii
fiscale
sunt destul de limitate. Acestobiectiv se poate realiza prin utilizarea unor metode de evaluare, prin localizarea optima a profitului sau prin operatiuni de restructurare care sa implice mai multe întreprinderi.Amânarea în timp a sarcinii
fiscale
este obiectivul care ofera cele mai multe posibilitati derealizare. În conditii de inflatie, importanta acestuia creste prin influenta favorabila pe care o areasupra situtiei de trezorerie. Nu întodeauna interesul întreprinderii este satisfacut prin diminuarea sau amânarea în timp asarcinii
fiscale
.Apar situatii în care ete preferabil sa se declare, în conturile anuale, profituri maimari decât cele efectiv realizate în exercitiul de referinta, fie pentru a asigura un nivel relativconstant al acestor profituri de la un an la altul, fie pentru a le transfera în teritorii
fiscale
maigeneroase, fie din considerente de natura financiara, comerciala, de imagine.În toate aceste situatii se pot folosi cu succes si instrumentele
fiscale
. Uneori chiar, unelecomponente ale stradegiei întreprinderii nu au sens decât în contextul avantajului fiscal pe care îlofera (leasing-ul fiscal, constituirea de filiale în paradisuri
fiscale
).Putem aprecia ca realizarea efectiva a obiectivelor gestiunii
fiscale
are loc prin politica fiscala aîntreprinderii, ca maniera concreta de utilizare a instrumentelor si tehnicilor specifice. Astfel, politicile
fiscale
pentru care opteaza întreprinderea în scopul diminuarii sarciniii
fiscale
, la acestnivel, se pot referi la localizarea optima a profiturilor, finantarea imobilizarilor prin leasing,operatiuni de restructurare.2.Relatia contabilitate – fiscalitae

Activity (9)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Cretu Florina liked this
Svet Elena liked this
Irina Dubinschi liked this
oana__ liked this
oana__ liked this
oana__ liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->