• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
ASPECTUL COSMIC AL MANTUIRII IN OPERA SFANTULUI ATANASIE CELMAREToata teologia Sfantului Atanasie cel Mare este
“o teologie a Logosului vazut ca Persoana dumnezeiasca egala cu Tatal. Logosul ca Persoana, care e si Ratiunea din careiradiaza ratiunile tuturor lucrurilor, si Cuvant, care vorbeste prin toate lucrurile, vrand  sa-i lege pe oameni de Sine, este atat Creatorul si Proniatorul lumii, cat Si Mantuitorul ei”
 
1
. Pornind de la aceasta afirmatie - adevaruri referitoare la telologia SfantuluiAtanasie - putem spune ca este o deosebire
“fundamentala intre aria ortodoxa si apusul crestin. Evadarea din cosmologie (capitol nou deschis in teologia noastra ortodoxa, de ovaloare exceptionala pentru viata, si misiunea Bisericii
2
 ) si preferinta pentru istoricism,avand drept cauza teama de panteism si implicit premise dualiste, a condus in Occident,la separarea mai mult sau mai putin declarata a Persoanei Mantuitorului”
 
3
, astazi
“obuna parte a teologiei contemporane a inceput de mai multa vreme sa vorbeasca despre Iisus al istoriei, si de un Hristos al gloriei, spargand astfel unitatea Persoanei lui Hristos”
 
4
facandu-se incercarea de a integra sau cel putin de a acomoda Persoana luiHristos unui sistem filosofic sau altul, ca liber deismul, existentialismul, etc., sfidandu-sehotararile Sinodului de la Calcedon, formulele hristologice calcedoniene (nemascat,neschimbat, neimpartit si nedespartit), fiind stalpii credintei si Bisericii Ortodoxe. Deexemplu,
“episcopul J.A.T. Robinson declara ca formula de la Calcedon nu este o solutie, ci o expunere de probleme, care ar trebui sa fie revazuta pentru o teologienaturalista, si pentru Iisus – om de geniu”
 
5
. Hristos fiind inteles astfel, facandu-seabstractie de dumnezeirea Sa,
“crestinismul se transforma intr-o religie secularizata, siagresiva, fara Dumnezeu”
 
6
.
 El nu mai este nici Mantuitor Si Domn, ci este un “model”,alaturandu-se altor “intemeitori de religii si mantuitori”
 
7
.
“In intampinarea acestor conceptii, si din motive foarte asemanatoare, Sfantul Atanasiecel Mare il numeste consecvent pe Mantuitorul Hristos Creator si Atotstiutor, dezvoltand ceea ce s-ar putea numi o hristologie cosmologica sau o cosmologie hristologica, al carui preambul nu poate fi decat clarificare – in spiritul revelatiei – a raporturilor dintreom, si creatie si dezvaluirea urmarilor cosmice ale caderii”
 
8
. Exista, deci un singur mijlocitor al creatiei Si al rascumpararii.
“Creatia, si rascumpararea sunt intim, sinecesar legate prin actiunea lui Hristos cosmic”
 
9
, nu era cu putinta altuia sa rezideascain om existenta dupa chipul Dumnezeu decat Chipul Tatalui.
“Si nu era cu putinta altuia sa faca prin inviere, pe muritor nemuritor, decat celui ce era insusi viata, adica Domnul nostru Iisus Hristos”
 
10
.1. Urmarile caderii in pacat a Protoparintilor si necesitatea Intruparii.Sa revedem in ce consta caderea si greutatea ei?
“Dumnezeu nu a creat pe oameni pur si simplu ca pe toate fapturile necuvantatoare, ci l-a facut dupa chipul Lui, impartasindu-i puterea Cuvantului Sau, pentru ca, fiind un fel de umbre ale Cuvantului, si rationale, sa se poata mentine in fericire”
 
11
.
 
In virtutea chipului lui Dumnezeu in oameni, ei posedau deci o viata dumnezeiasca sinemurirea fericita. Privilegiul expus mai sus forma maretia omului si cauza caderii careva zdruncina intreg cosmosul. Caci Dumnezeu da primilor oameni in rai o lege.
“Iar,daca vor calca porunca, si intorcandu-se, se vor face rai, sa stie ca vor avea sa sufere inmoarte; stricaciunea era dupa fire si nu vor mai vietui in rai, ci murind vor ramane inafara acestuia, in moarte, si in stricaciune… Iar <<a muri cu moarte>> ce este altcevadecat nu numai a muri, ci, si a ramane in stricaciunea mortii”
 
12
.Intr-adevar 
“omul este dupa fire muritor, ca unul ce a facut din ele ce nu sunt. Dar  pentru asemanarea lui cu Cel ce estear fi ajuns nestricacios…. Dar oameniidepartandu-se de cele vesnice, si prin sfatul diavolului intorcandu-se spre cele ale stricaciunii” au primit osanda mortii cu care fusesera amenintati, calcand porunca seintoarse la starea lor fireasca, asa incat dupa cum au avut obarsia din nimic, tot astfel sa poata fi adusi de stricaciune la nimic in decursul vremii
 
13
.Sfantul Atanasie afirma ca si Platon ca raul nu are fiinta si Dumnezeu nu l-a facut nici nul-a voit
“Iar cele ce sunt, sunt cele bune, si cele ce nu sunt, sunt cele rele. Si zic ca celebune sunt, pentru ca au modelele (paradigmele) lor in Dumnezeu. Care este. Iar cele rele zic ca nu sunt, pentru ca nu sunt, dar au fost plasmuite prin gandurile omenesti”
 
14
, raulfiind inchipuit Si urzit prin libertatea omului. Intelegerea Sfantului Atanasie esteurmatoarea: omul in virtutea libertatii sale a putut sa iubeasca pe Dumnezeu sau pe sineinsusi (fara Dumnezeu).Omul a putut sa vada pe Dumnezeu in lume, dar a putut sa se foloseasca de lume si pentru altceva: pentru poftele simturilor sale. Omul putea sa se miste in ambele parti, spreFacator si spre faptura; alegand ce se putea face, a lasat ce se cadea sa faca. Si astfel, prininselaciunea diavolului pacatuieste. Pentru Sfantul Atanasie, pacatul incepe cunesupunerea, dar el nu mai vede nesupunerea in efectele ei asupra legaturilor omului cudiavolul, ori cu Dumnezeu, ci in groaznica ei influenta asupra sufletului pacatosului.Acesta intra in adevarata esenta a fiintei sale ca o forta distugatoare. Nu este socotit ca unfapt, ori ca niste fapte care atrag pedeapsa, ci ca o stricaciune, care aduce indata moartea,care este urmare a neascultarii poruncii.Cuvantul lui Dumnezeu e lamurit, trupul moare in urma pacatului, fiind muritor din fire;dar si sufletul, desi in chip fizic e nemuritor 
15
, cade sub puterea mortii in iad, loculindepartarii de Dumnezeu. Omul nu numai ca va muri (cu trupul), dar va ramane instricaciunea mortii (cu sufletul), ceea ce constituie o distinctie intre moartea fizica si ceaspirituala
16
.Si iata acum marea dilema, pe care o va realiza numai Intruparea Fiului: Dumnezeu nu putea sa nu implineasca sentinta data de mai inainte
“cu moarte veti muri”
. Pe de alta parte, moartea care era executorul acestei pedepse, se identifica oarecum cu diavolul,tinand ca intr-o inchisoare pe cei cazuti. Creatia dumnezeiasca, chipul lui DumnezeuInsusi, putea fi lasata de El in stricaciunea mortii? Iata pe larg expunerea acestei tragicesituatii:
“moartea, precum am zis, se intarea impotriva noastra prin lege. Si nu era cu putinta a scapa de aceasta lege dat fiind ca Dumnezeu o oranduise din pricina
 
neascultarii. Era de neinteles, dar trebuia sa se produca, pentru ca Dumnezeu care a grait, s-ar fi aratat ca a mintit… Dar nu era potrivit cu bunatatea lui Dumnezeu sa se strice cele facut de El, datorita inselaciunii uneltite de diavol impotriva oamenilor”
 
17
.2. Indumnezeirea omului si a cosmosului. Daca Dumnezeu nu putea ierta pur si simpludin dragoste fata de creaturi, fiindca ar fi contravenit credibilitatii Sale (s-ar fi aratatmincinos), nici prin pocainta nu putea oamenii sa castige iertarea:
“Pe de o parte, pocainta nu putea sa-i ridice pe oameni din cele ale firii, caci asa face sa inceteze doar  pacatul. Daca ar fi fost deci numai pacatul, si nu, si stricaciunea ca urmarea lui, ar fi fost de ajuns pocainta”
 
18
. Nimeni dintre fapturi nu putea aduce iertarea
“caci creaturan-ar putea fi nicicand mantuita de catre alta creatura, precum nici nu s-ar fi creat creaturile de catre o creatura, deci daca Cuvantul n-ar fi fost Creator”
 
19
, slabiciuneaomeneasca l-ar fi manat spre legea mortii
20
.De aceea este necesara actiunea Fiului lui Dumnezeu Insusi. Aceasta actiune avea scopulsa redea omului nestricaciunea si nemurirea pierdute prin pacat. Viata trebuia sa ia loculmortii in fiinta omeneasca, devenita templu, asa precum cosmosul insusi este locas alcelui Preainalt
21
. In cuvinte de o patrundere unica
“Parintele Ortodoxiei”
a descrismaretia Intruparii aratand insemnatatea ei neasemanata pentru cosmosul intreg. Toateacestea erau realizate prin Intruparea Cuvantului si moartea Sa pe Cruce, invierea Luifiind dovada indeplinirii acestei misiuni si garantia nemuririi noastre.Sfantul Atanasie cel Mare pleaca de la ideea ca omul ca fiinta, cazuta nu putea fi ridicatadin nou la starea dintai, decat prin Intruparea Cuvantului vesnic, Fiu al lui Dumnezeu siDumnezeu adevarat. Pe de o parte, Hristos este consubstantial cu Tatal prinindumnezeirea Sa, iar pe de alta parte, El este consubstantial cu noi prin umanitatea Sa.Prin urmare, exista doua consubstantialitati, insa o singura persoana, care este, in acelasitimp, Dumnezeu adevarat Si Om adevarat
22
. Prin intrupare, firea noastra este prefacutade Cuvantul, cu care am devenit concorporali, El,
“facandu-Se om pentru ca noi sa ne facem dumnezei”
 
23
. Propozitia intalnita de trei ori la Sfantul Irineu, o intalnim si laSfantul Atanasie, devenind un leitmotiv pentru teologii din toate timpurile.
“Dumnezeucoboara in adancurile cele mai de dedesubt deschise in creatie prin pacatul lui Adam, pentru ca omul sa poata uraca la dumnezeire”
 
24
. Unirea firii dumnezeiesti cu ceaomeneasca deschide larg naturii omenesti calea spre transcendenta divina…
“Logosul a luat trup omenesc, creat, pentru ca sa-l indumnezeiasca (iar in viitor sainvieze, si sa ramana nemuritor)… ca sa fie asigurata mantuirea si in indumnezeireaomului”
 
25
. Aceasta indumnezeire, capatata prin Intruparea Logosului, subintelege oconstinta mai desavarsita a dumnezeirii si o innoire a fiintei noastre: dupa suflet devenimfiii lui Dumnezeu, iar dupa trup nemuritori.Sfantul Atanasie expune in toata splendoarea ei teoria mistica ontologica a Rascumparariice se savarseste prin umanitatea asumata de El si ridicata la cel mai inalt grad deindumnezeire, prin jertfa si inviere. Asadar, aspectul ontologic al rascumpararii se referala aceasta perfectionare intima, fiintiala, a fiintei omenesti prin jertfa Mantuitorului. Subacest aspect, ascultarea si moartea ca jertfa a lui Iisus Hristos, a ridicat forma omeneasca
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...