Notiunea si obiectul dreptului comercial Pentru a oferi o definitie a dreptului comercial este necesar sa se precizeze semnificatia notiunii de comert.

Aceasta este utilizata in mai multe sensuri: -etimologic- termenul provine din latinescul commercium, reprezinta o juxtapunere a cuvintelor cumsi merx, ceea ce inseamna cu marfa. De aici comertul ar consta in operatiuni cu marfuri. -economic- comertul e definit ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator -juridic- termenul de comert are un continut mai larg decat in sens economic, cuprinzand doar operatiunile de interpunere in circulatia marfurilor pe care le efectueaza negustorii, ci si operatiunea de producere a marfurilor realizata de fabricanti sau producatori si pe cele de executare de lucrari si prestare de servicii ce revin antreprenorului, prestatorului de serviciu Obiectul dreptului comercial Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial, exista 2 situatii ce permit stabilirea sferei de reglementare a acestei ramuri de drept. In sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile coemrciantilor, fiind un drept profesional. Potrivit sistemului obiectiv, dreptul comercial cuprinde si normele juridice aplicabile acelor acte, fapte, operatiuni, calificate de lege ca fapte de comert indiferent de calitatea persoanelor care le savarsesc. In prezent, dupa adoptarea NCC, in dreptul comercial roman a fost consacrat sistemul subiectiv. Potrivit art.3 CC, dispozitiile CC se aplica raporturilor dintre profesinisti si raporturile dintre profesionisti si alte subiecte de drept civil. Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor juridice, la care participa comerciantii in calitate de profesionisti ai activitatii comerciale. Izvoarele dreptului comercial In functie de natura lor, izvoarele dreptului comercial se clasifica in izvoare normative si interpretative. 1.Izvoarele normative- cele care stabilesc, reglementeaza conduita subiectelor de drept. NCC in art.1 Sunt izvoare ale dreptului civil legile, uzantele si principiile generale ale dreptului. Legea: a.Constitutia- cuprinde in art.135 principiile fundamentale de desfasurare a activitatii comerciale(libertatea in comert, libera initiativa, concurenta loiala)

b.NCC are o dubla calitate reprezentand: -izvorul principal al dreptului comun in materia obligatiilor si contractelor -izvorul normativ subsidiar al dreptului comun-atunci cand o anumita situatie juridica, institutie, materie, nu este reglementata in legile comerciale speciale, se apeleaza la norma generala, la dreptul comun c.Legile speciale- printre legile strictosenso ce reprezinta izvorul dreptul comercial putem enumera: legea 31/1990 a SC; legea 26/1990-registrul comertului; legea 86/2006-privind procedura insolventei; legea 11/1991-concurenta neloiala d.Ordonantele si hotararile de Guvern: OUG 21/1992- privind Protectia Consumatorului OUG 51/1997- privind contractul de leasing OUG 44/2008-privind desfasurarea activitatii economice de persoane juridice autorizate, intreprinderile individuale si cele familiale e.Normele metodologice, instructiunile, regulamentele si alte acte adoptate de organisme si autoritatile competente (BNR/Consiliul Concurentei/ Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare/ Oficiu de Stat pentru Investitii si Marci-OSIM)- sunt acte ce reglementeaza in domeniile de specialitate ale respectivelor autoritati sub conditia de a nu contraveni dispozitiilor unei legi, ordonante sau hotarari de Guvern