Genetica-C6 Hemofiliile Hemofilia A este cea mai frecventa coagulopatie ereditara cu transmitere x-lineata, recesiva.

Frecventa ste de 1/10000 nou-nascuti de sex masculin. Defectul genetic vizeaza sinteza factorului 8-globulina antihemofilica, situat pe bratul lung al cromozomului x. Istoric: boala se cunoaste de 3 milenii, prima data apare scrisa in secolul al II-lea e.n. Boala a devenit de interes public pentru ca a afectat o parte din personalitatile Curtii Regale (regina Victoria). Prima data descrierea bolii s-a facut in 1793; in 1828 Hoppf i-a dat numele. In 1852 s-a diferentiat hemofilia A de hemofilia B. in 1984 gena factorului a fost clonata permitand investigarea hemofiliei A pe baza moleculara. Consideratii genetice: boala se intalneste exclusiv la baietii ce dispun de un singur cromozom x, fetele avand un cromozom x suplimentar cu alela sanatoasa dominanta, care poate compensa activitatea deficitara a cromozomului x, purtator de gena anormala. Manifestari clinice: severitatea manifestarilor clinice depinde de concentratia factorului 8 precoagulant: -forme grave (procent sub 5 unitati/100 ml de factor 8): bolnavii sangereaza cu usurinta la traumatisme minore; -forme grave: bolnavii sangereaza la traumatisme mai importante; -forme usoare: sangerarile apar numai la traumatisme majore sau la interventii chirurgicale. Debutul bolii: este in functie de forma clinica (de concentratia factorului 8): -la nastere debuteaza rar, eventual cu ocazia circumciziei, dar niciodata la sectionarea cordonului ombilical bogat in tromboplastina tisulara; -varsta cea mai frecventa a debutului este intre 1-5 ani. a).Sangerarile externe: nu prezinta gravitate mare, desi au aspect alarmant; apar dupa o perioada de latenta de la traumatism fiindca mecanismul vasculo-placentar si calea extrinseca a mecansimului plasmatic sunt normale. In ordinea frecventei sangerarile externe sunt: dentare; epistaxis; hematuria; sangerare digestiva; sangerari ale limbii prin muscatura; gingivoragii; sangerari ale pielii si buzelor. b).Sangerarile interne: sunt mai frecvente si mai grave. Sangerarile interne pot fi: subcutanate (echimoze, hematoame superficiale); intramusculare (hematoame profunde); intra sau interviscerale (faringe, laringe, mediastin, perete intestinal, periost, suc); intracavitare (abdomen, pleura, pericard, articulatii, spatiul arahnoidian). Hemartrozele (75%) sunt exprimarea clinica cea mai frecventa a bolii. Varsta la care apar aceste hemartroze este intre 1-5 ani. Factorul declansator: traumatisme care de multe ori trec neobservat. In ordinea frecventei sunt afectate articulatiile: genunchiului (36%); glezna (30%); cotul (23%); mana (6%); umarul; soldul (2%). Manifestari: durere vie; tumefactie rapida; impotenta functionala si pozitie antalgica a membrului articulatiei respective. Examenul clinic evidentiaza prezenta de lichid in articulatie (punctia in aceste boli este interzisa). Aceste hemartroze se repeta la aceeasi articulatie, conducand in timp la instalarea artropatiei hemofilitice: straturile anatomice sunt slabite treptat; muschii se atrofiaza si se fibrozeaza; mecanica articulatiei devine deficitara; sinoviala se hipertrofiaza, se

2 hipervascularizeaza, devenind mai usor hemoragica, deci este un cerc vicios ce marcheaza inceputul artropatiei hemofilice (da sechele grave cu handicap sever). Resorbtia spontana a unei hemartroze dureaza intre 3-6 saptamani si este insotita de febra si de cresterea numarului de leucocite. Pot sa apara si sangerari intraosoase care duc la lezari ale cartilajelor de crestere cu deformari articulare secundare si cu deviatii in ax ale oaselor lungi. Radiografic, artropatia hemofilica cronica se caracterizeaza prin: osteoporoza; pensarea si neregularitatea suprafetelor articulare; hipertrofie epifizara; geode osoasedistructia totala a articulatiei. Hematoamele sunt a 2-a manifestare majora si caracteristica a hemofiliei A. Hematoamele pot fi superficiale (coloreaza pielea in albastru-vanat) si profunde (intramuscular). Afectati sunt in ordine: deltoidul; bicepsul; psoas; cvadriceps; triceps; muschii abdominali. Hematoamele profunde sunt grave pentru ca pot duce la contracturi, la necroze, la paralizii (hematomul de psoas drept simuleaza apendicita acuta). Complicatii ale hematoamelor profunde: chisturi reziduale ce se pot suprainfecta si in timp se pot canceriza. Diagnosticul se pune pe anamneza familiala sugestiva, pe tabloul clinic si pe examinari de laborator. Tratamentul: -tratament medicamentos: substitutiv cu factor 8 care s-a obtinut din produse de sange uman si abia mai nou prin inginerie genetica; -tratament adjuvant ortopedic; -masuri educative; -kinetoterapie; -psihoterapie; -tratament profilacticsfatul genetic. Boala evolueaza in pusee cu tendinta de atenuare cu varsta. Mortalitatea este intre 35% si se intampla prin hemoragie intracranianasepticemie, hemoragie postoperatorie. Complicatiile sunt legate de boala sau de tratament. Prognosticul acestor bolnavi este sever, hemofilia fiind o boala invalidanta prin afectare musculara si/sau articulara, care imobilizeaza copilul timp indelungat si care duc la tulburari de mers si dificultati in folosirea membrelor superioare. Hemofilia B este o afectiune ereditara x-lineata caracterizata prin sinteza scazuta sau anormala a factorului 9 (ChristmasBoala Christmas)-boala rara-1/100000 de baieti. Clinic este identica cu hemofilia A. tratamentul este identic ca la hemofilia A.