Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
82326659 Calendarul Popular Al Romanilor

82326659 Calendarul Popular Al Romanilor

Ratings: (0)|Views: 93|Likes:
Published by MAGIC

More info:

Published by: MAGIC on Feb 13, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/13/2013

pdf

text

original

 
CALENDARUL POPULARALROMÂNILOR
 
18
VASILCA
” ŞI „
VERGELUL
”:DATINI DE-NCEPUT DE AN
Cea mai misterioasă noapte, mult aşteptată de toţi românii, a fost cu siguranţă cea a „
 Anului Nou
”, în carecu mic, cu mare, copii, tineri sau bătrâni, au avut au rolul lor în sărbătoare, în aducerea-aminte a datinilor străbune. Ca să fie protejaţi şi să aibă parte de un an mai bun, de cu seară femeile se grăbeau să aprindă laicoană o lumânare de ceară curată pe care o lăsau să ardă întreaga noapte. Din noaptea „
 Anului Nou
” şi până la
 Bobotează
” au rămas, dincolo de trecerea anilor, tot felul de credinţe din bătrâni. Urările de „
 An Nou
” sunt de belşug şi sănătate, de aceea colindătorii vin cu
 Pluguşorul 
”, iar pruncii cu „
Sorcova
”. Bătrânii n-au uitat niciastăzi să facă un calendar simplu, să desfacă mai multe cepe din care au ales 12 părticele, pe care presară sare,făcând astfel împărţirea lunilor anului abia început, aflând dacă va fi ploios sau secetos.
Vasilca
” îşi are propriul rol în această perioadă chiar dacă, în timp, rolul ursului dus în lanţ de ursari a fost preluat de un fecior ce îmbracă blana fiorosului animal, îmblânzit cândva de cei care mergeau din sat în sat şi prin bâlciuri cu urşii în lanţ, până în prima jumătate a secolului XX, când obiceiul a fost interzis iar urşiieliberaţi.„Expresiunea „
Vasilcă
” e o sincopare din „
Vasilică
”, nume obicinuit a se da de către ţigani urşilor domesticiţi, pe cari îi joacă prin sate sau prin oraşe, pe la răspântii sau în curţile oamenilor. În general ţiganiiursari pun acest nume urşilor sau ursoaicelor nu prin întâmplare, ci dintr-un vechi uz, cu timpul devenit aproapeinvariabil, spre a se potrivi cântecului următor:„De te-ai face mai baróVasilica móSă-ţi dea tica un grasnóVasilica mó» (…)
1
”.Tot din scrierile lui Simion Florea Marian aflăm despre „
Vergel 
”, datină care începea în ziua „
 Anului Nou
şi „ţine două-trei zile şi tot atâtea nopţi”, cu triplu rol, pe de o parte în profeţirea norocului pentru anul început,urmat de o petrecere organizată de cei ce serbau „
Vergelul 
” şi de încuscrire sau înrudire.
Vergelul 
” de profeţire a norocului era buciumat de cu seară, dându-se de ştire celor care doreau să fie prezenţi la casa unei gazde: feciori, fete mari, bărbaţi, neveste, băieţi, copile, moşnegi şi babe.„Tot insul care voieşte a-şi cunoaşte viitorul aruncă în apa neîncepută dintr-un ciubăraş câte un semn: uncuţitaş, un crucer, un bumb, un inel, o cheiţă, (…) în scurt, fiecare ce are la îndemână, însă fiecare trebuie să-şicunoască semnul când se va scoate din apă. După aceasta se rânduieşte un băiat de vreo 10-13 ani ca să scoatăsemnele. Băiatul rânduit, în vreme ce toţi ceilalţi adunaţi stau departe de masă, se apropie încet de ciubăraşul cusemnele, dimpreună cu alt om bun de gu, care se numeşte vergelator sau vestitor de
 An Nou
”.
Vergelatorul 
”, având câte un beţişor verde de pom în fiecare mână, începe a toca încet cu aceste beţişoare pemarginea ciubăraşului cu semnele şi a ura:„(...) Semnele din acest vasSă vă fie tot de trasDe tras sorţ de bucurieDin anul ce o să vieScoate-un semn şi spune dreptMâine care an să-ncep? (...)”
Vergelatorul 
” numeşte cutare sărbătoare însemnată sau vreun sfânt ce vine la rând, când Dumnezeu are sădea noroc celui cu semnul. După ce sfârşeşte de înşirat toţi sfinţii şi sărbătorile de peste an, dacă mai rămânsemne în vas, „
Vergelatorul 
” spune celui cu semnul dacă va avea noroc de vite.”
1
Simion Florea Marian
„Sărbătorile la români
(vol. I)
, Editura Vestala, Bucureşti, 2012.
 
18
În unele zone ale ţării, fetele şi feciorii care voiau să-şi găsească perechea se veseleau cu mese întinse, la ocasă unde era o fată de măritat, unde un fecior, desemnat din vreme de alţii din leatul său, era numit „
Vergel 
” şiaducea „
 ghinars
” („
vinars
”) şi muzicanţi care să le zică din strune. Aici se adunau, de regulă, mai multe fete, iar mamele lor, prezente şi ele, erau cu băgare de seamă să vadă cine le juca odrasla şi dacă era vreun rost sau nu denuntă în acel an. Odinioară, la ieşirea de la biserică era înaintată invitaţia la „
Vergel 
”:„Sân-Vasei cu BoboteazăTot după Crăciun urmeazăSă lăudămSă cântămSă ne bucurămIacă vin câşlegile,Se mărită fetele”.Această datină se prelungea până în ajunul „
 Bobotezei
”, zi de sec, când nu se mănâncă de frupt, ci se ţine post aspru.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->