Hipnoza - de la magie la psihoterapia moderna I By admin | November 23, 2007 Hipnoza nu este un fenomen supranatural, ci doar o stare modificat

de constiint, asemntoare cu relaxarea sau cu strile meditative specifice unor culturi orientale. Fenomene asemntoare cu cel hipnotic se ntlnesc frecvent n viata cotidian. Astfel, cineva poate fi att de absorbit de lectura unui roman sau de vizionarea unui film la televizor, nct nu mai aude soneria de la us sau poate fi att de cufundat n gnduri nct nu mai sesizeaz ce-i spune interlocutorul cu care tocmai discut. Se apropie de hipnoz si fenomenele de reverie, cnd, furati de propriile constructii imaginative, parc ne transpunem n alte locuri si trim alte stri dect cele legate de realitatea imediat sau cele de extaz religios pe care le triesc adevratii credinciosi. Soferul care conduce noaptea si este fascinat de dunga luminoas a soselei, care i produce o ngustare a cmpului constiintei ce se poate uneori solda cu accidente, este si el victima unei stri asemntoare cu hipnoza. Aceste stri le denumim n limbaj comun cu ajutorul unor termeni ca: a te lsa furat, a fi pe alt lume. Cei care triesc astfel de stri si orienteaz de fapt gndurile n interiorul lor. Fenomenele de tip hipnotic au fost descrise din antichitate si se ntlnesc nc frecvent n practicile magice specifice culturilor primitive. Posibilittile hipnozei au fost cnd exagerate, asteptndu-se de la cei care o practicau adevrate minuni, rezolvarea unor cazuri pe care nu le puteau rezolva alte metode medicale sau psihologice, cnd minimalizate sau chiar negate de ctre sceptici, care ns nu se strduiser suficient s cunoasc metoda n detaliu. Se pare c un deserviciu nsemnat l-au fcut hipnozei apropierea exagerat a acesteia de fenomenele parapsihice, considerndu-se c persoanele care o practic trebuie s dispun neaprat de forte supranaturale, ct si performantele hipnotizatorilor de estrad care au ndeprtat pe multi cercettori seriosi de acest domeniu. De asemenea, multe lucrri din cadrul literaturii stiintifico-fantastice au accentuat ideea c subiectul hipnotizat devine un fel de robot uman, controlat pe ci paranormale de ctre cel care a indus hipnoza, fapt ce a generat temeri nejustificate din partea unor pacienti care ar fi putut beneficia de avantajele acestei tehnici. Putem vorbi de hipnoza modern odat cu experientele medicului austriac Franz Anton Mesmer (1734-1815), care a descris hipnoza si strile specifice acesteia sub denumirea de magnetism animal. Sistemul de tratament utilizat de Mesmer a fost ironizat de ctre medicina din acea perioad din cauza manierei teatrale n care aborda el pacientii: pacientul era introdus ntr-un fel de butoi cu ap, fiind nconjurat de srme si tot felul de magneti, care aveau menirea s pun n evident fluidul denumit magnetism animal. Adesea, pacientii sugestibili erau cuprinsi de convulsii. O comisie instituit n anul 1784 de ctre regele Frantei, comisie din care a fcut parte si Franklin, ambasadorul Statelor Unite, a primit sarcina s cerceteze experimentul magnetismului animal. Comisia respectiv a ajuns la concluzia c aceasta nu era altceva dect un rezultat al imaginatiei. Desi Mesmer a fost discreditat, teoriile sale fiind nefondate stiintific, multi pacienti continuau s se vindece prin metodele sale si aceasta a convins c, desi teoriile erau gresite, totusi fenomenul respectiv exista cu adevrat. De hipnoz s-a folosit si abatele Johann Joseph Gassner (1717-1799), cunoscut exorcist din Elvetia, care avea darul de a alunga fortele negative care puneau stpnire pe pacient. Medicul englez John Elliotson (1791-1863) a realizat primele interventii chirurgicale n stare de trans hipnotic, iar James Esdaile, medic scotian (1808-1856) a relatat 345 operatii de chirurgie major realizate n India, n somn hipnotic (cf. E. Ihilgardsi J. Mildrad, 1975). Termenul de hipnoz este introdus de englezul James Braid (1795-1860), de la grecescul hipnos care nseamn somn, el considernd hipnoza ca pe un somn nervos.

O atentie deosebit este acordat hipnozei de ctre cele dou scoli ale psihiatriei franceze, scoala de la Salpetriere, reprezentat de Jean-Martin Charcot (1835-1893) si scoala de la Nancy, al crui reprezentant de seam a fost Hyppolyte Bernheim (1840-1919). Dac Charcot consider hipnoza ca pe un fenomen patologic, specific isteriilor, dimpotriv, Bernheim era de prere c hipnoza este un fenomen normal, rezultat al sugestiei. Acesta din urm a fost n mare msur influentat de rezultatele deosebite ale unui medic de tar - Liebeault (18231904), care utiliza si el cu succes hipnoza. Utilizarea n scopuri terapeutice a hipnozei a fost sustinut si de succesele cunoscutilor psihiatri Breuer si Freud. Ulterior, Freud abandoneaz hipnoza n favoarea propriei sale teorii si metode psihanaliza - ceea ce a fcut ca, pentru moment, interesul pentru hipnoz s nregistreze un regres. In 1889 a avut loc primul Congres International de Hipnoz Terapeutic si Experimental si, cam n aceeasi perioad, marii teoreticieni n domeniul psihologiei ncep s se intereseze de fenomenul hipnotic. Astfel, Wilhelm Wundt a scris o lucrare despre hipnoz. William James include un capitol dedicat hipnozei n celebra sa lucrare Principiile psihologiei, iar Pierre Janet abordeaz si el hipnoza din perspectiva disocierilor de personalitate. n timpul primului rzboi mondial, McDougal a tratat, cu ajutorul hipnozei, soldati aflati n soc. Un pas important n dezvoltarea hipnozei stiintifice l reprezint lucrarea lui Clark Hull (1933) Hipnoz si sugestibilitate. Si n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, hipnoza a fost utilizat cu succes n tratamentul nevrozelor de rzboi. Apoi, treptat, aplicatiile ei s-au extins n stomatologie si obstetric. n anul 1955, Asociatia Medical Britanic si n 1958, Asociatia Medical American au hotrt ca hipnoza s fie inclus ca disciplin de nvtmnt n scolile medicale, iar n anul 1960, Asociatia Psihologilor Americani a dat o recunoastere oficial a utilizrii terapeutice a hipnozei de ctre psihologi. La ora actual exist, n afar de societtile nationale, Societatea European de Hipnoz, Societatea International de Hipnoz si Societatea de Hipnoz Milton Erickson, dup numele fondatorului ei, unul dintre cei mai talentati si mai creativi hipno-terapeuti ai lumii. n vara anului 1996 a avut loc n Ungaria (Budapesta) cel de-al 7-lea Congres de hipnoz n psihoterapie si medicin psihosomatic la care au luat parte peste 900 de medici si psihologi din aproape toate trile lumii, incluznd si tara noastr. Hipnoza are o serie de aplicatii practice, att n clinic, pentru psihoterapie, ct si n alte domenii de activitate, unde se cere optimizarea performantelor umane. Astfel, ea ptrunde tot mai mult n pregtirea psihologic a sportivilor de nalt performant, ct si a cosmonautilor pentru obtinerea unui echilibru emotional de nivel superior, pentru perfectionarea capacittii de concentrare a atentiei, a deprinderilor motrice, ct si pentru o mai bun autoreglare a comportamentului n ansamblu. De tratament hipnotic pot beneficia si artistii cu trac de scen sau elevii si studentii hiperemotivi, care au tendinta de a se bloca la examene si de a obtine rezultate sub posibilittile lor reale. Cercetrile din ultimii ani au demonstrat c hipnoza poate contribui si la cresterea eficientei nvtrii, ct si la dezvoltarea unor disponibilitti creative latente. n clinic, hipnoza se aplic n foarte multe domenii. Astfel, ea se foloseste cu succes n chirurgie, pentru realizarea unor operatii fr anestezie sau cu o cantitate redus de anestezice, atunci cnd subiectul prezint intolerant la astfel de substante sau cnd acestea lipsesc (n conditii de izolare, lupt etc.). Hipnoza s-a dovedit util si pentru reducerea anxiettii pre-operatorii, precum si pentru realizarea unei evolutii post-operatorii ct mai bune si ct mai rapide. Un domeniu unde hipnoza poate face foarte mult l reprezint combaterea durerii; este vorba de durerile din bolile cronice, de migrene, ct si de cele ce apar n timpul nasterii sau n timpul unui tratament stomatologic, n medicina psihosomatic, hipnoza se utilizeaz n terapia unor afectiuni care vizeaz aparatele cardio-vascular, respirator, digestiv sau endocrin (tahicardie, hipertensiune arterial, vrsturi,

colici, colite, astm bronsic, obezitate, tulburri sexuale etc.). Ea are, de asemenea, aplicatii n domeniul unor afectiuni dermatologice (prurit, psoriazis, reactii alergice, tratamentul negilor) si n recuperarea unor deficiente motorii produse de accidente vasculare sau traumatisme. Sfera cea mai larg de aplicatie o are tratamentul prin hipnoz n cazul afectiunilor nevrotice (reactii de tip fobie, atacuri de panic, anxietate, tulburri ale atentiei si memoriei). Cercetri recente au evidentiat faptul c prin hipnoz s-ar putea influenta favorabil chiar evolutia unor boli grave, cum ar fi cancerul si SIDA. Astfel, la penultimul congres european de hipnoz din 1990, Simonton (S.U.A.) a elaborat o lucrare denumit Rolul psihoneuroimunologiei - consiliere si factorul psihic n cancer. Specialistul german Lenk (1990) a condus un seminar practic dedicat utilizrii hipnozei n cancer, iar un coleg al su, tot german, Otremba (1990) a prezentat date clinice si experimentale ncurajatoare obtinute pe pacienti bolnavi de SIDA. Adeptii psihoterapiei, n care includem hipnoterapeutii, au ajuns la concluzia c dac prescriem medicamente pentru probleme de natur psihologic, nu facem dect s mascm problema real. nteleptii orientali spuneau c druind cuiva un peste i vom potoli foamea pentru ctva timp, dar dac l nvtm s pescuiasc el va fi capabil s-si procure hrana pentru tot restul zilelor. La fel, dac nvtm pe pacienti, prin intermediul hipnozei si apoi al autohipnozei (hipnoza realizat de pacient singur, n absenta terapeutului), cum s se nsntoseasc si s rmn sntosi, cum s-si rezolve problemele de viat, le punem la dispozitie un mijloc care i va putea ajuta s-si mentin echilibrul sufletesc si o stare bun tot restul vietii. TEORII EXPLICATIVE ALE HIPNOZEI A) Teoria fluidului vital. Cea mai veche ncercare de explicare a hipnozei apartine lui Mesmer, care sustine c la baza hipnozei se afl magnetismul animal, un fel de fluid care curge din corpul hipnotizatorului n cel al subiectului. Medicina timpului respectiv a infirmat aceast ipotez, desi a fost nevoit s accepte realitatea clinic a fenomenului hipnotic. Cercetrile moderne de laborator, realizate cu ajutorul metodei electronografice, au pus n evident existenta unui biocmp ce nconjoar organismele vii si pe care unii specialisti l explic printr-o concentrare masiv de microparticule de ap la nivelul pielii, modificnd, prin prezenta sa, unele caracteristici ale organismului. Nu a putut fi ns pus n evident pn n prezent vreo legtur direct dintre existenta acestui cmp si producerea fenomenului hipnotic. B) Hipnoza - fenomen psihopatologic - specific isteriei. Cunoscutul psihiatru francez Charcot considera receptivitatea hipnotic fiind caracteristic doar persoanelor isterice, deci ca pe un fenomen patologic. El presupune c atunci cnd indivizii si recapt echilibrul, ei nu mai pot fi hipnotizati. Studiile ulterioare au artat ns c subiectii normali sunt de cele mai multe ori mai hipnotizabili dect bolnavii psihici. C) Hipnoza si somnul. Multi autori au sustinut ideea asemnrii dintre hipnoz si somn (chiar termenul de hipnoz provine de la termenul grecesc hypnos = somn). Aceast teorie se bazeaz pe faptul c persoana hipnotizat prea ca si adormit (relaxat, inactiv, de cele mai multe ori cu ochii nchisi). Cunoscutul fiziolog rus Pavlov considera c inhibitia, somnul si hipnoza fac parte din aceeasi categorie de fenomene. Dup opinia sa, n timpul hipnozei, pe scoarta cerebral aflat n inhibitie se mentin unele focare de veghe, pe baza crora este posibil legtura dintre subiect si hipnotizator, subiectul fiind capabil s execute comenzile date de acesta. Dar nici datele clinice, nici cele experimentale nu au confirmat ipoteza conform creia hipnoza ar fi tot una cu somnul. Astfel, s-a demonstrat c un individ aflat n stare de hipnoz mai profund poate fi activ n functie de continutul sugestiilor care i se administreaz (tine ochii deschisi, se misc, execut diferite actiuni complexe). Nici din punct de vedere fiziologic, reactiile din timpul hipnozei nu seamn cu cele din timpul somnului. Undele cerebrale din timpul hipnozei sunt specifice strii de veghe relaxat (unde alfa), n timp ce pentru somn sunt specifice unde mai lente. Studiile E.E.G. au demonstrat c un individ este

cu att mai hipnotizabil cu ct are unde alfa mai bine reprezentate. Pe aceste date se bazeaz cei care consider hipnoza ca fiind o relaxare mai profund. D) Hipnoza si teoria rolului. Aceast teorie apartine lui Sarbin (cf. Marcuse, 1959), care consider fenomenul hipnotic ca interpretarea unui rol (acela de persoan hipnotizat). Se accentueaz ideea c individul hipnotizat se comport asa cum crede el c trebuie s se comporte o persoan aflat n hipnoz, n conformitate cu propriile sale idei despre hipnoz si cu indicatiile hipnotizatorului, abandonndu-se pe sine n rol. Aceast ncercare de explicare psihosocial a hipnozei se bazeaz n mare msur pe faptul c a fost gsit o corelatie semnificativ ntre hipnotizabilitate si aptitudinile actoricesti. Gheorghiu (1977) arat ns c teoria rolului nlocuieste o metafor - cea de trans hipnotic, cu o alt metafor - cea de rol, fr ca prin aceasta s explice esenta fenomenului investigat. Nu pot fi explicate mai ales diferentele interindividuale n ceea ce priveste hipnotizabilitatea si anume de ce unii subiecti se transpun pn la uitare de sine n rolul de persoan hipnotizat, iar altii nu reausesc dect foarte putin sau deloc. Teoria rolului nu poate explica nici modul n care se poate realiza o operatie de chirurgie major n stare de hipnoz, n absenta unor substante anestezice si nici modul n care se realizeaz transpunerea n rol n cadrul fenomenelor de autohipnoz. De asemenea, cu ajutorul acestei teorii nu se poate explica nici faptul c unii subiecti care doresc din tot sufletul s fie hipnotizati si cunosc foarte bine rolul de persoan hipnotizat nu rspund totusi la hipnoz. E) Hipnoza si teoriile nvtrii (Hali, 1953; Weizenhoffer, 1953). Aceast teorie explic posibilitatea comportamentului hipnotic pe baza nvtrii (conditionrii unor deprinderi de a intra n trans). Autorii ei sustin c deprinderile hipnotice seamn cu cele de tipul absorbtiei n lectur sau cu deprinderile de a tri intens aventuri imaginare, insistnd mult asupra importantei imitatiei n cadrul comportamentului hipnotic. Dup cum se poate lesne observa si aceast teorie este insuficient, ea mrginindu-se mai curnd s descrie modul n care se structureaz comportamentul hipnotic dect s explice mecanismele profunde ale acestuia. F) Hipnoza si psihanaliza. Au existat ncercri de a explica ceea ce se ntmpl cu subiectul aflat n hipnoz si prin intermediul conceptelor specifice psihanalizei. Astfel, multi autori consider transa hipnotic un fenomen regresiv, de ntoarcere a subiectului la triri specifice vrstelor copilriei, n stare de trans hipnotic, subiectul poate obtine o serie de beneficii secundare, pe care nu le-ar obtine n stare de veghe (si permite libertti pe care altfel nu si le-ar putea permite). Se subliniaz importanta raporturilor de subordonare dintre subiect si hipnotizator, pe care psihanalistii le aseamn cu cele dintre printe si copil. Astfel, conform acestei teorii n cadrul hipnozei paterne, hipnotizatorul este identificat cu figura autoritar a tatlui, n timp ce n cadrul hipnozei materne hipnotizatorul preia rolul protector al mamei. Toti psihanalistii ncearc s stabileasc o analogie ntre fenomenul hipnotic si dragostea de tip erotic, insistndu-se pe fenomenele de timp transferential care apar ntre subiect si hipnotizator. Astfel, de pild, Gill si Brenman (1947) explic hipnoza prin intermediul regresiei si transferului. Psihanaliza modern consider hipnoza ca o regresie partial n slujba egoului (Kris, 1952). Hilgaard este de prere c si aceast explicatie a manifestrilor hipnotice este insuficient, neacoperind toat aria de manifestri specifice acestora. Dificil de explicat prin prisma conceptelor psihanalitice ar fi si fenomenele de autohipnoz. Dac n ceea ce priveste explicatia teoretic psihanaliza pare s nu fi adus prea multe lucruri noi, mbinarea practic dintre hipnoz si psihanaliz - hipno-analiza - s-a dovedit o metod util n terapie. G) Teorii eclectice ale hipnozei. Aceste teorii combin, n explicarea hipnozei, elemente apartinnd unor teorii diverse. Astfel, Shor (cf. Gheorghiu, 1977), autorul teoriei tridimensionale a hipnozei, consider c hipnoza, ca stare modificat de constiint, trebuie nteleas tinndu-se seama de trei elemente: tendinta subiectului de a juca rolul de persoan hipnotizat (conform teoriei rolului);

 profunzimea transei hipnotice; actualizarea unor aspecte arhaice, regresive, implicate n conduita hipnotic. Desi elementele apartinnd mai multor orientri se completeaz reciproc, nici n cadrul teoriei tridimensionale nu se poate spune precis cum se explic diferentele individuale n ceea ce priveste profunzimea transei atinse de subiect. H) Teoria comportamental n problema hipnozei. Aceast teorie, apartinnd lui Barber si colaboratorilor si, pune accentul, n explicarea hipnozei, pe comportamentul subiectului n situatia experimental, insistnd asupra rolului factorilor: motivatie, atitudine, expectatie n producerea unor reactii concordante cu cele sugerate. El sustine c subiectii triesc fenomene asemntoare cu cele de tip hipnotic si n urmtoarele situatii: Cnd au atitudini, motivatii si expectatii favorabile fat de situatia test; Cnd li se spune s-si imagineze cele sugerate de experimentator. Deci, atitudinile pozitive ar fi cele care fac subiectul s rspund bine la sugestiile hipnotizatorului. Barber si Hahn (1962) au demonstrat experimental c analgezia sugerat prin imagini administrate n stare de veghe a produs o crestere a rezistentei la durere (n situatii experimentale) asemntoare cu cea produs prin hipnoz, evidentiindu-se aceleasi reactii la msurtorile fiziologice concomitente. Experimentatorii sustin, pe baza unor date de acest tip, faptul c notiunile de trans si hipnoz nu mai sunt necesare n explicarea hipersugestibilittii si performantelor asazisului comportament hipnotic. Rspunsurile la sugestiile directe si performantele asociate n mod traditional cu termenul de hipnoz pot fi incluse n cadrul unui concept mai general pe care autorii l denumesc motivatia pentru ndeplinirea sarcinii (Barber si Calverley, 1962). Deci, ceea ce se ntelege n mod traditional prin hipnoz nu constituie, conform acestei teorii, dect o manifestare mai accentuat a receptivittii la sugestii. O obiectie la aceast interpretare ar putea-o reprezenta faptul c, dac fr utilizarea unei inductii hipnotice se obtin fenomene asemntoare cu cele hipnotice, nu nseamn obligatoriu c avem de-a face cu situatii identice, motivarea pentru sarcin producnd un comportament complezent care mimeaz pe cel hipnotic, dar nu se identific cu acesta (Gheorghiu, 1977). De asemenea, este greu de presupus c o operatie de chirurgie major ar putea fi realizat fr anestezice doar crend motivatii si atitudini pozitive pacientului. l) Teoria disocierii personalittii si teoria functionrii diferentiate a celor dou emisfere cerebrale. n anul 1973, Hilgard se referea pentru prima oar la conceptul de obsevator ascuns, discutnd unele fenomene care se petrec n timpul hipnozei. Termenul a izvort din interpretarea unor date experimentale referitoare la controlul durerii prin hipnoz, experimente n urma crora a reiesitit c, n timpul hipnozei, durerea dispare din punct de vedere subiectiv, dar corelatele ei fiziologice persist; n acelasi timp, subiectul nregistreaz durerea la nivelul de care este responsabil observatorul ascuns (subiectului aflat n hipnoz i se cere s introduc mna n apa cu gheat si s spun dac simte sau nu durerea. Experimentatorul constat cu surpriz c subiectul,relateaz verbal c nu simte durerea, n timp ce, cu cealalt mn, el scrie automat c o simte). O explicatie posibil pentru acest fenomen ar fi aceea a disocierii psihologice ntre diversele substructuri ale personalittii. Strns legat de aceast ipotez a disocierii psihice ar putea fi si interpretarea care leag fenomenele hipnotice existente ntre cele dou emisfere cerebrale. n ultimii ani, hipnoza a fost definit si ca o comutare la nivelul emisferelor cerebrale, ea constnd n activarea emisferei drepte si dezactivarea celei stngi. Aceast definire pare s aib la baz argumente valide, deoarece este caracterizat prin modificri ale perceptiei spatiului si timpului, a proceselor cognitive (logic si capacitate de testare a realittii mai reduse, mai mult sugestibilitate, creativitate, tolerant la ambiguitate), prezenta altor forme de prelucrare a informatiei (procesare simultan si paralel n loc de procesare liniar), toate aceste fenomene fiind caracteristice functionrii prioritare a emisferei cerebrale drepte.

Totusi, deoarece localizarea cerebral exact a multor functii psihice este nc discutabil, Unestahl (1987) consider c este nc prematur s definim hipnoza ca o comutare la nivel emisferic. Autorul citat propune, n schimb, utilizarea a dou modalitti distincte de functionare a constiintei: modul dominant (D) si modul alternativ (A), acesta din urm fiind responsabil de fenomene si manifestri printre care se pot include si cele de tip hipnotic (si de care pare s fie mai curnd responsabil functionarea emisferei cerebrale drepte). Inductia hipnotica Inductia hipnotic reprezint procedeul prin care se realizeaz transa hipnotic. Aceasta presupune concentrarea asupra unui obiect de dimensiuni mici, de regul strlucitor, asupra unei anumite zone a corpului (de exemplu, punctul dintre sprncene), asociat cu administrarea de ctre terapeut a unor formule sugestive de calm, relaxare, somnolent. Hartland (1971) enumera trei faze ale inductiei hipnotice: a) faza de pregtire; b) inductia hipnotic propriu-zis; c) faza de adncire a transei. a) n faza de pregtire a inductiei hipnotice, terapeutul trebuie s explice subiectului n ce const hipnoza, ce se asteapt de la el si ce efecte poate avea aplicarea hipnozei. Se insist mai ales asupra avantajelor pe care le are hipnoza n eliminarea unor simptome de care subiectul vrea s scape. Este necesar ca terapeutul s-l asigure pe pacient c nu are de ce s-i fie fric si c va tri experiente agreabile. Subiectii anxiosi trebuie interogati de ctre terapeut asupra fricii lor si ncurajati. De exemplu, n cazul unui subiect care se teme c ar putea fi manipulat de terapeut, este necesar s i se explice c el nu-si va pierde starea de constient si c, dac doreste, va putea iesi oricnd din starea de hipnoz. n aceast faz de pregtire i se cere pacientului s fie ct mai pasiv si s nu ncerce s-l ajute sau s se opun terapeutului. Se precizeaz c este interesul lui s beneficieze de avantajele hipnozei si c, dac totusi nu vrea s fie hipnotizat, ar fi mult mai bine s se adreseze altui specialist, n continuare i se d subiectului indicatia de a nu-si analiza starea, de a nu ncerca s afle ce e cu el. El trebuie doar s respecte instructiunile terapeutului. b) Faza de inductie hipnotic propriu-zis cuprinde comportamentele impuse de terapeut subiectului, la care se adaug ceea ce spune si face terapeutul. Inductia hipnotic presupune distragerea de la stimulii perturbatori externi, concentrarea asupra unui subiect de dimensiuni mici si asupra spuselor terapeutului, sugerarea relaxrii si somnolentei, stimularea jocului liber si a imaginatiei. Dup Kubie si Margolin (cit. Hartland, 1971), inductia hipnotic ar avea trei componente: 1) sugerarea imobilittii; 2) fixarea privirii; 3) administrarea de stimul! monotoni. Dup Gil si Brennman, n astfel de situatii terapeutul: 1) contribuie la srcirea stimulrilor senzoriale ale subiectului prin limitarea miscrilor corporale; 2) ncearc s altereze imaginea rezultat ca urmare a constientizrii corporale a subiectului; 3) sugereaz un fel de proces de disociere focaliznd atentia subiectului asupra miscrilor proprii, astfel nct unele miscri care, de regul, se produc n mod involuntar devin involuntare; 4) sparge tiparul relatiilor adaptative normale ale subiectului, crend un fel de atmosfer magic. n inductia hipnotic, terapeutul are la dispozitie dou strategii speciale: 1) o strategie de privare senzorial; 2) o strategie care dezvolt un tip de relatie interuman specific ntre terapeut si pacient, relatie cu un profund continut transferential. Testarea gradului de hipnotizabilitate nainte de a trece la faza de inductie hipnotic propriu-zis, terapeutul testeaz gradul de sugestibilitate prin teste aplicate n stare de veghe. Mentionm cteva din aceste teste: a) testul oscilatiei corpului;

b) testul catalepsiei pleoapelor; c) testul nclestrii degetelor; d) testul rigidittii bratului. a) Testul oscilatiei corpului. Subiectului i se cere s stea cu spatele la experimentator si s-si relaxeze toti muschii (este indicat ca subiectul s poarte pantofi cu tocuri joase). Instructajul care se administreaz este urmtorul: Doresc s stai n picioare cu vrfurile apropiate, nchide ochii si relaxeaz-te. n cteva momente ti voi cere s-ti imaginezi c vii pe spate. Eu voi pune minile pe spatele tu si vei simti cum minile mele te trag tot mai mult, vii tot mai mult pe spate. Nu-ti fie team. Las-te dus, eu voi sta n spatele tu si te voi prinde. Se consider sugestibil acel subiect care are tendinta de a cdea n directia sugerat. b) Testul catalepsiei pleoapelor. Subiectului, asezat ntr-o pozitie comod, i se administreaz urmtoarele sugestii: Doresc s nchizi ochii si s te relaxezi. Nu te teme, nu te voi hipnotiza nc. Fii atent la vocea mea si relaxeaz-te. Pe msur ce te relaxezi, pleoapele tale devin tot mai grele, din ce n ce mai grele, grele ca de plumb. Curnd vei constata c ti-e foarte greu s deschizi ochii, deoarece pleoapele tale sunt grele, foarte grele, grele ca de plumb, ti va fi foarte greu s deschizi ochii cnd ti se va spune s-o faci. Pleoapele tale sunt foarte grele,ncearc s deschizi ochii. Dac subiectul are dificultti n deschiderea ochilor, terapeutul l poate considera un bun subiect pentru hipnoz. c) Testul nclestrii degetelor. I se cere subiectului s-si scoat inelele si i se administreaz urmtorul instructaj: Doresc s-ti nclestezi degetele (se demonstreaz). Acum uit-te n ochii mei si strnge degetele unele ntr-altele. Strnge degetele ct poti de tare. Pe msur ce strngi degetele unele ntr-altele vei constata c degetele devin tot mai nclestate, tot mai bine strnse unele n altele, ca si cum ar fi sudate. Degetele sunt tot mai nclestate, tot mai strnse, tot mai nclestate, nct nu poti s le desfaci. Ti-e imposibil s le desfaci, ncearc s-ti desfaci degetele, cu ct ncerci mai mult cu att reusesti mai putin ncearc! Dar nu poti. Cu subiectii care nu pot desface degetele sau le desfac doar partial se poate trece la inductia hipnotic. d) Testul rigidittii bratului. Subiectului asezat pe scaun i se dau urmtoarele instructiuni: ntinde bratul drept nainte, la nltimea umrului (se demonstreaz). Strnge pumnul, uit-te n ochii mei si imagineaz-ti c bratul tu drept devine rigid, tot mai rigid, ca o bar de otel. Bratul tu devine rigid, teapn, parc ar fi o bar de otel si stii c este imposibil s ndoi o bar de otel asa cum este bratul tu. Bratul tu este rigid, tot mai rigid, ncearc, dar nu poti. Ca si n cazul celorlalte teste de sugestibilitate, dac subiectul nu poate ndoi bratul, terapeutul l poate considera potrivit pentru hipnoz. nainte de inductia hipnotic, terapeutul trebuie s-i spun subiectului c nchiderea ochilor nu este obligatorie pentru hipnoz. Mai ales n hipnoza profund, subiectul poate rmne cu ochii deschisi. Uneori, subiectul aflat n hipnoz poate deschide spontan ochii fr un motiv special, dar el se afl totusi n trans, iar pentru nchiderea ochilor se d o simpl comand: nchide ochii. Se descriu subiectului experientele pe care acesta trebuie s le triasc, apoi sugestiile se dau la timpul prezent, ca si cum s-ar petrece chiar atunci, pe un ton monoton, repetitiv, blnd. Cnd este evident c subiectul se afl n hipnoz, se pot da sugestii ntr-o manier mai autoritar. Marlene Hunter (1988) subliniaz faptul c pentru nsusirea unei tehnici de inductie hipnotic este tot att de important CE spui si CUM spui. Regulile de care tinem seama sunt urmtoarele: Terapeutul trebuie s se asigure c exist o concordant ntre cuvinte si tonul vocii. De pild, cnd dm sugestii de genul: te relaxezi tot mai adnc, tot mai adnc, mai profund , vocea trebuie s reflecte sugestiile verbale. n msura posibilittilor, se recomand evitarea negatiilor. Dac spunem nu vei mai simti panica

mai mult ca sigur c subiectul va tri respectiva stare. O sugestie de tipul te vei simti confortabil, n sigurant are mult mai multe sanse de succes. Adesea, chiar si cei mai experimentati terapeuti par s uite imbajul subconstientului este format din imagini, logica si cuvintele reprezentnd model de lucru al nivelului constient. Este mai indicat utilizarea unor sugestii cu caracter permisiv, securizant, ca de pild: simte-te ct de relaxat doresti, sau poate ti se va prea interesant s explorezi strile tale psihice. Evitati, pe ct posibil, utilizarea cuvntului ncearc, deoarece acest termen evoc ideea c subiectul ar putea s nu reuseasc; este mai bine s utilizm termeni ca exploreaz, descoper, nvat etc. Amintiti-v c unele momente de tcere plasate din cnd In cnd dup afirmatii securizante de tipul e mai bine asa sunt bine venite. O regul de baz o constituie atitudinea degajat a terapeutului, deoarece, n acest caz, si pacientul se va simti n largul su. Exist diferite tehnici de inductie hipnotic, din care vom enumera cteva: tehnica fixrii cu privirea (este foarte obositoare pentru terapeut); tehnica fixrii pe un obiect exterior. Astfel, pot fi folosite obiecte strlucitoare de dimensiuni mici, de exemplu: o bil metalic fixat pe o tij, o bil de cristal pe care terapeutul o tine n mn, un capac de stilou. De asemenea, se poate folosi o tint, ca de pild, o bucat de carton cenusiu sau verde estompat, pe care se prinde un nasture matalic strlucitor, argintiu sau auriu. O alt tehnic are n vedere concentrarea pe degetele terapeutului tinute n pozitie de V, terapeutul cobornd degetele si spunndu-i subiectului c pleoapele acestuia coboar. Se mai foloseste si concentrarea pe punctul dintre sprncene, pe un punct aflat pe perete sau pe tavan. La copii se foloseste frecvent concentrarea pe unghia degetului pe care se deseneaz un cap de ppus. Gibson si Heap (1991) sunt de prere c atunci cnd se discut despre procesul de inductie al hipnozei, trebuie avute n vedere dou elemente: n primul rnd subiectul hipnotizat accept s reduc activittile cognitive de procesare a informatiei, lsnd aceast sarcin pe umerii terapeutului, situatie n care se produce o modificare a modului de a percepe realitatea nconjurtoare. n al doilea rnd, vocea hipnotizatorului devine tot mai mult singurul canal de percepere a informatiei, subiectul hipnotizat receptionnd un numr limitat de stimuli si idei care i sunt sugerate de ctre terapeut. Succesul hipnozei depinde n mare msur de alegerea limbajului adecvat pentru fiecare subiect, limbaj ce trebuie s cuprind metafore si termeni simpli prin intermediul crora se descriu strile si comportamentele pe care trebuie s le realizeze persoana hipnotizat. Asa cum am mai subliniat, este bine s se discute cu pacientul pentru a afla si pentru a nltura prejudectile, conceptiile gresite sau expectatiile nerealiste. Hilgaard si Le Baron (1984) consider c exist trei componenete de baz ale procesului de inductie hipnotic: relaxarea, imaginatia si controlul comportamentului motor. Inductia prin intermediul relaxarii Este una dintre modalittile cele mai rspndite si mai eficiente de inductie hipnotic se bazeaz pe sugerarea relaxrii musculare. Aceast tehnic recurge adesea la metafora somnului, desi este evident c hipnoza si somnul sunt fenomene diferite sub aspect electrofiziologic. Terapeutul va sugera subiectului destinderea muscular si somnul, desi, n acelasi timp l mpiedic s adoarm continund s-i vorbeasc si s-i cear s fie atent la ceea ce se spune, n practic, acest gen de abordare are rezultate bune, deoarece majoritatea subiectilor nteleg prin a adormi s nceteze s mai fie atenti la stimulii exteriori, pe care nu mai trebuie s-i evalueze critic si s-i interpreteze. Pentru a ilustra acest tip de inductie hipnotic, prezentm un fragment din cadrul procedurii de inductie hipnotic n cadrul scalei de susceptibilitate hipnotic Sandford (Weitzenhoffer si Hilgard,

1959,15-16): Te simti tot mai toropit si mai adormit, dar continui s asculti vocea mea. Concentreaz-te la ceea ce ti voi spune ascult atent ceea ce ti voi spune. Treptat vei deveni tot mai toropit, tot mai adormit. Curnd vei fi pe deplin adormit, dar vei continua s auzi vocea mea. Nu te vei trezi dect atunci cnd ti voi cere s o faci te vei cufunda tot mai mult, tot mai adnc ntr-un somn profund, confortabil, odihnitor. Va fi un somn n care vei fi capabil s faci tot felul de lucruri pe care ti le voi cere eu fii atent numai la care ti voi cere s fii atent. Exist numeroase variante de texte prin care se realizeaz acest tip de inductie, toate avnd ca element comun sugerarea somnului simultan cu solicitarea subiectului s fie atent la ceea ce spune terapeutul, n felul acesta, subiectul este prins ntr-o capcan psihologic din care nu poate iesi dect acceptnd ca sugestiile terapeutului s structureze si s intepreteze pentru el realitatea. Propozitia va fi un somn n care vei fi capabil s faci tot felul de lucruri pe care ti le voi cere eu se refer la un tip special de somn care a fost descris de-a lungul timpului n cursul fenomenului de somnambulism. Inductia prin tehnica imaginatiei dirijate n cadrul acestui tip de inductie nu este nevoie s se sugereze relaxarea sau somnolenta, ci, prin intermediul imaginatiei dirijate, hipnoterapeutul va ncuraja deblocarea fanteziei subiectului. Concentrarea atentiei doar asupra demersului imaginativ, cu excluderea altor stimuli, va facilita intrarea n hipnoz. Hipnoterapeutul poate sugera subiectului s-si imagineze c se afl ntins pe o plaj, c simte mngierea razelor soarelui, ascult zgomotul valurilor, simte mirosul mrii si trieste o stare de calm si pace interioar. Demersul imaginativ va fi astfel construit nct subiectul s se lase furat de cele sugerate, vizualiznd pe ecranul mental imaginile ca ntr-un film sau, pentru unii subiecti, chiar ca n realitate. Captarea atentiei subiectului prin descrierea unor imagini ct mai vii are menirea de a produce modificri n sistemele perceptive ale acestuia. Astfel, subiectul hipnotizat se va baza doar pe cuvintele terapeutului care vor reprezenta unicul canal, prin intermediul cruia acesta va receptiona realitatea. Tot ceea ce sugereaz hipnotizatorul, cu conditia s fie acceptabil pentru subiect, se va transforma ntr-o realitate actual pentru acesta. Trebuie subliniat faptul c, desi subiectii hipnotizati percep o lume ireal, ei au cunostint de faptul c sunt hipnotizati si atribuie experientele neobisniute pe care le triesc strii de trans n care se afl. Lumea ireal a fost construit prin intermediul sugestiilor terapeutice si la un anumit nivel al instantelor gndirii subiectului, aceast realitate este perceput ca atare. Acest fenomen nu trebuie s ne surprind, deoarece fiecare dintre noi am trit, mcar o dat n viat, experienta vizionrii unui film pasionant, cnd emotiile resimtite au fost att de intense ca si n realitate, constienti fiind, n acelasi timp, c ne aflm n fata ecranului. Desi, imaginile sunt elaborate de ctre terapeut, vivacitatea acestora si are originile n memoria subiectului. Hipnoterapeutul trebuie s-si aleag cu mult grij cuvintele pentru a putea fi sigur c detaliile sugerate au un corespondent n experienta intern a persoanei hipnotizate. Din acest motiv, este necesar o discutie prealabil cu pacientul pentru a obtine informatii legate de scenele care ar fi mai potrivite pentru inducerea transei n cazul acestuia. Astfel, ar fi absurd s ne imaginm c un individ care nu suport marea s-ar putea relaxa dac i-am sugera c se afl ntins pe plaj, la soare, n cazul n care subiectul nu-i este pe plac continutul imaginilor sugerate, hipnoza nu va putea fi indus sau se va ncheia de la sine. Inductia prin intermediul controlrii comportamentului motor Acest gen de inductie presupune influentarea comportamentului motor al subiectului. Tehnica utilizat n mod frecvent este aceea a inductiei prin fixare n cadrul creia subiectului i se cere s priveasc un punct indicat de hipnotizator, n timp ce acesta din urm administreaz sugestii de greutate a pleoapelor, oboseal a privirii si, n cele din urm, de nchidere a ochilor.

Prezentm n cele ce urmeaz un model de inductie prin fixare preluat din cadrul scalei de susceptibilitate Stanford (Wet-zenhoffersi Hilgaard, 1959). Relaxeaz-te, relaxeaz muschii. Fixeaz cu privirea tinta pe care ti-am indicat-o. Priveste-o ct poti de fix. Dac privirea ta are tendinta s fug, nu este nimic, readu-o din nou napoi la tinta aleas. Dup un timp vei observa c tinta se vede ca prin ceat, sau pare c se misc sau si schimb culoarea. E bine asa dac ti se face somn, este, de asemenea bine. Indiferent ce se ntmpl, las s se ntmple si continu s privesti cu toat atentia tinta indicatva veni un timp cnd ochii ti vor fi att de obositi, nct ti va fi imposibil s-i mai tii deschisi si se vor nchide de la sine. Cnd acest lucru se ntmpl, las s se ntmple Tehnicile de inductie cele mai frecvent folosite constau n concentrarea pe un obiect de dimensiuni mici (de preferint strlucitor), pe un stimul monoton (pendul, metronom, pe o anumit zon a corpului) asociate cu administrarea de ctre terapeut a unor forme sugestive de calm, relaxare, somnolent. Textul utilizat n cadrul majorittii tehnicilor de inductie hipnotic este orientat n directia cresterii motivatiei subiectului prin transmiterea unor informatii n legtur cu ceea ce se asteapt de la el. Primele sugestii administrate sunt n general usor de urmrit si se refer la relaxarea corpului, nchiderea ochilor si greutate muscular. Treptat, sugestiile se refer la comportamente care implic un nivel mai ridicat al abilittilor de concentrare si imaginative ale subiectului si sunt mai dificil de urmat. Exist mai multe modalitti de a induce hipnoza si nu este evident care dintre ele este mai bun. Practica psihoterapeutic a evidentiat utilitatea nsusirii de ctre terapuet a mai multor tehnici de inductie. S-a dovedit, de asemenea, c inductia clasic a hipnozei nu este neaprat necesar pentru a creste receptivitatea subiectului la sugestii. Astfel, Barber si Wilson (1977, 1978) au o metod de inductie nonautoritar, rspunsurile subiectilor fiind msurate cu ajutorul scalei de imaginatie creatoare, conceput de ei. Tehnica utilizeaz instructiuni care i solicit subiectului s triasc n plan imaginativ diverse situatii si are menirea de a demonstra n ce msur acestia si pot utiliza imaginatia pentru a tri n plan mental diverse stri, precum si de a crea atitudini si expectatii pozitive, referitoare la faptul c ei vor fi capabili s realizeze acele experiente. Milton Erickson a elaborat multe tehnici de inductie hipnotic mai neobisnuite. Una dintre acestea este tehnica confuziei,care s-a dovedit eficient mai ales la subiectii rezistenti, care ncearc s analizeze n mod excesiv ceea ce se petrece n timpul inductiei si nu se concentreaz la ceea ce li se cere s fac (Erickson, 1964; Erickson, Rossi si Rossi, 1976; Haley, 1967). Tehnica implic administrarea unui sir de instructiuni dificil de nteles. Acesta cuprinde informatii nesemnificative, verbe la timpuri diferite si alte elemente menite s creeze subiectului confuzie pn cnd acesta va fi gata s accepte orice fir logic al discursului si ceea ce l face s-si modifice expectatiile si s reactioneze la sugestiile date de examinator. Tehnica numit intrare n rezonant (pacing) (Bandler si Grinder, 1975) este util atunci cnd terapeutul trece de la o metod la alta, pentru c i creeaz subiectului un set anticipativ (expectatie) cu privire la faptul c va rspunde la sugestiile care i vor fi date n viitor. Tehnica presupune administrarea de ntriri directe si implicite pe care terapeutul le administreaz subiectului n timpul inductiei hipnotice, ntriri care l determin pe acesta s cread c rspunde la sugestii. Un exemplu de ntrire deschis ar fi urmtoarea: n timp ce stai pe fotoliu ascultnd vocea mea, cu picioarele relaxate ntririle implicite se refer la comportametul non-verbal al examinatorului care imit pozitia vocii, ritmul verbal si chiar cel respirator al clientului. Un subiect receptiv la sugestii poate fi antrenat s intre n hipnoz la un semnal scurt, ceea ce permite renuntarea la tehnicile de inductie care dureaz prea mult. O problem important pentru hipnoterapeut const n gsirea unor metode de crestere a receptivittii subiectului la sugestiile hipnotice. Desi majoritatea autorilor sunt de prere c receptivitatea la hipnoz este o trstur stabil a personalittii (Bowers, 1976; Hilgard, 1965),

aceasta poate creste n anumite limite, prin deblocarea subiectului, utilizndu-se alte metode dect cele specifice inductiei hipnotice. Diamond (1977) subliniaz c factorii care stau la baza acestor metode sunt urmtorii: 1. Factori ce tin de optimizarea nvtrii: Focalizarea atentiei asupra hipnoterapeutului si tehnicii de inductie; Utilizarea metodei aproximrilor succesive ale rspunsului comportamental asteptat de la subiect; Repetarea (exersarea rspunsurilor nou achizionate); Oferirea de ntriri si feed-back-uri pentru rspunsurile pozitive (n sensul sugestiei). 2. Factori ce tin de formarea unui set (montaj) atitudinal. Procedeele implic utilizarea unor tehnici de crestere a motivatiei pentru hipnoz si a acceptrii hipnozei nc nainte de aplicarea propriu-zis a acesteia; relaxare, reducerea anxiettii, construirea unei relatii bazate pe ncredere ntre terapeut si client . 3. Strategii cognitive. Au drept obiectiv nvtarea subiectului s se deschid spre interior pentru a receptiona sugestiile hipnotice: eliminarea grijilor si problemelor exterioare, dirijarea imaginatiei n acord cu cele sugerate si concentrarea atentiei si gndirii asupra sugestiilor. Col (1993) a elaborat o tehnic de crestere a receptivittii hipnotice bazat pe relaxare, concentrare spre interior si pe utilizarea imaginatiei. Tehnica este prezentat subiectilor ca o metod de detensionare n care sugestiile pot fi aplicate mai eficient. Clientilor li se explic c ei pot nvta s reactioneze la sugestii, pot s-si administreze autosugestii prin intermediul crora s obtin modificri pozitive n sfera personalittii, s scape de simptome nedorite si s-si rezolve problemele de viat. Se subliniaz faptul c este vorba de o deprindere si c aceasta se perfectioneaz prin exersare. Pacientii nu trebuie s se astepte la rezultate miraculoase, ci ei trebuie doar s nvete s utilizeze anumite disponibilitti psihice naturale pe care oamenii nu le folosesc n mod obisnuit. Terapeutul va ntri expectatia subiectilor n legtur cu faptul c sunt capabili s utilizeze resursele lor psihice ascunse. Se explic subiectului modul cel mai eficient n care pot fi utilizate sugestiile: Doresc s v explic cteva lucruri n legtur cu modul n care functioneaz sugestiile, astfel nct, atunci cnd vi le administrati singuri, acestea s fie mai eficiente. Sunt cteva lucruri pe care trebuie s le evitati. n primul rnd, nu v strduiti din rsputeri s ndepliniti ceea ce vi se cere, pentru c sarcina nu implic voint sau o concentrare deosebit a atentiei. Evitati, de asemenea, tendinta de a analiza ceea ce se petrece, pentru c atunci sugestiile nu mai actioneaz. Dac v veti imagina c mintea dumneavoastr este ca un ru care curge lin, fr fortare prin locuri frumoase si linistite, sugestiile administrate vor ocupa locul dominant n creierul vostru si vor avea efecte maxime. Este vorba de o metod care presupune destindere si relaxare, n cazul n care v simtiti distrasi, nu se ntmpl nimic, reveniti cu calm la gndurile voastre si lsati-le s se deruleze tot mai mult, ca de la sine. Nu v faceti griji dac atentia fluctueaz, pentru c acest lucru este normal, mai ales atunci cnd v obisnuiti cu metoda. Constientizati pur si simplu faptul c atentia v-a fost distras si redirectionati-o spre fluxul calm si linistit al sugestiilor pe care le administrati. Odat ajuns aici, terapeutul va rspunde la ntrebrile pacientului, repetnd cu alte cuvinte ceea ce s-a spus deja. Urmtoarea etap presupune introducerea unei sarcini sugestive la care poate rspunde aproape orice persoan, n felul acesta se maximizeaz sansele subiectilor de a avea succes n cadrul primei sarcini si, astfel, s-si sporeasc expectatiile s obtin succese n continuare. Col (1993) propune utilizarea pendulului lui Chevreul. Subiectul tine cu dou degete captul sforii de care este atrnat o greutate, sprijinind cotul de o mas. Terapeutul i sugereaz s tin bratul relaxat si s se concentreze asupra pendulului, imaginndu-si c acesta descrie diverse miscri. Instructajul sun astfel: Te rog tine captul pendulului ntre degete (se demonstreaz). Stai linistit si relaxeaz-te. As dori acum s te concentrezi astfel nct pendulul s devin singurul lucru important pentru tine. Priveste-l cu atentie, analizeaz-i detaliile, forma, culorile, determinndu-l s devin centrul atentiei tale.

Focalizarea atentiei devine tot mai ngust, culorile se estompeaz si, n curnd, pendulul va ncepe s se miste nainte si napoi. Este util ca terapeutul s accentueze, prin intermediul sugestiilor, miscrile pe care le descrie pendulul. Se continu cu nceleasi sugestii, terapeutul ncercnd s ritmeze sugestiile dup miscarea pendulului: Pendulul se misc nainte si napoi, nainte si napoi, tot mai mult se deplaseaz, tot mai departe, nainte si napoi, se misc tot mai liber, nainte si napoi, nainte si napoi (odat ce miscarea s-a stabilizat si devine evident, se poate trece la o nou miscare). Acum pendulul si va schimba directia de miscare, va ncepe s se miste n cerc. Se va misca n cerc, va descrie tot mai multe cercurise misc n cerc Subiectii rspund diferit la aceste sugestii, dar si o reactie de mic amplitudine poate reprezenta o experient convingtoare. S-a demonstrat astfel subiectului c are capacitatea de a rectiona la sugestii, ntr-o etap urmtoare, li se demonstreaz modul n care ei si pot administra autosugestii, pentru aceasta terapeutul cerndu-le s-si imagineze c pendulul descrie diferite miscri. Putine persoane nu reactioneaz la acest gen de sugestii, dar este evident c fluxul gndurilor acestora are tendinta s zboare, fapt evidentiat de miscrile bruste ale pendulului. Dac acest lucru se observ, terapeutul trebuie s-i opreasc si s-i ntrebe la ce anume s-au gndit. Li se sugereaz apoi s continue exercitiul. Pornindu-se de la exemplul pendulului, se explic subiectului modul n care gndurile pot influenta muschii si alte organe ale corpului. Se poate trece apoi la inducerea hipnozei. Subiectul este solicitat s se aseze ct mai comod pe un fotoliu, sprijinind capul si bratele pe bratele fotoliului, i se cere apoi s roteasc ochii si s priveasc punctul dintre sprncene, explicndu-i-se c rotirea ochilor va produce oboseala acestora si astfel, ochii vor avea tendinta de a se nchide. Instructajul administrat este urmtorul: V rog s priviti punctul dintre sprncene, s-l priviti cu toat atentia, s simtiti ncordarea din ochi, care devine tot mai mare, tot mai mare. Simtiti tot mai mult ncordare, tot mai mult ncordare si ochii devin tot mai obositi, tot mai obositi, tot mai obositi. Dac terapeutul observ faptul c pacientul ncepe s clipeasc, se dau sugestii menite s accentueze reactia: Clipesti, clipesti tot mai mult, tot mai mult, iar pleoapele tale devin tot mai grele, tot mai grele, grele, obosite de atta ncordare, obosite de prea mult ncordare. Pleoapele devin tot mai grele, tot mai grele si au tendinta de a se nchide. Exist un numr redus de subiecti care continu s clipeasc si se opun tendintei naturale a ochilor de a se nchide, n astfel de cazuri, terapeutul le spune pur si simplu s nchid ochii si continu astfel: E bine asa. Tine ochii nchisi si roteste privirea pe dinuntru spre punctul dintre sprncene. Vei simti o ncordare si o greutate n ochi, senzatie care te cuprinde tot mai mult, tot mai mult. Greutatea din zona ochilor cuprinde tot corpul care devine tot mai greu, tot mai greu, se confund cu fotoliul, devine tot mai greu si mai relaxat. Simti cum greutatea din zona ochilor se rspndeste n tot corpul. Terapeutul va administra n continuare sugestii de relaxare muscular (Irina Holdevici, 1996). Relaxeaz acum fiecare grup de muschi n parte relaxeaz fruntea fruntea destins, relaxat, linistit Relaxeaz ochii pleoapele devin tot mai grele, tot mai grele si relaxate, tot mai relaxate. Relaxeaz obrajii, maxilarele, ceafa si gtul. Relazeaz umerii, relaxeaz bratele, de sus, de la umeri spre coate, palme, pn la degete. Relaxeaz pieptul, abdomenul, spatele. Corpul devine tot mai relaxat, tot mai relaxat. Relaxeaz coapsele, gambetele, labele picioarelor, degetele. Picioarele sunt tot mai relaxate, tot mai relaxate. Te gndesti acum din nou la bratele tale si ti imaginezi c bratele devin grele, tot mai grele, grele ca de plumb. Musculatura se las din cauza relaxrii si bratele devin tot mai grele, tot mai grele, grele, foarte grele. Picioarele devin si ele grele, foarte grele, grele ca de plumb. Picioarele devin tot mai grele, grele ca de plumb si mai relaxate, ntregul corp este cuprins de o stare de relaxare plcut, odihnitoare. O greutate si o relaxare profund cuprinde tot corpul. Corpul moale, greu, destins, relaxat.

Col (1993,) propune pentru adncirea transei urmtorul text: Acum, dup ce ai relaxat complet corpul, as dori s-ti imaginezi c iesi din corp si ti privesti corpul care se relaxeaz pe fotoliu, avnd grij de el nsusi si respirnd calm si linistit. Cu fiecare expiratie corpul se relaxeaz tot mai mult, tot mai mult, se relaxeaz tot mai mult si tu ncepi s plutesti, cufundndu-te tot mai adnc ntr-o stare de relaxare plcut, profund, odihnitoare. Cu fiecare expiratie, cobori tot mai adnc, tot mai adnc si acorzi mai mult atentie cuvintelor mele si gndurilor tale. Corpul tu se ngrijeste singur de sine. Muschii ti sunt complet relaxati, complet relaxati. Orice ncordare, tensiune a disprut din corpul tu si ti este tot mai usor s-ti urmresti gndurile si vocea mea. Urmrindu-ti gndurile si vocea mea tot mai mult si mai mult, sugestiile pe care ti le voi administra sau pe care ti le vei administra singur vor fi mai puternice, vor avea efecte maxime. Te relaxezi tot mai mult, tot mai mult, tot mai mult, profund, tot mai adnc, te concentrezi tot mai mult asupra gndurilor tale. Eu voi ncepe s numr de la 1 la 10 si cu fiecare numr te vei cufunda tot mai mult, tot mai adnc n starea de relaxare, iar gndurile tale vor deveni tot mai mult centrul atentiei tale, astfel nct sugestiile pe care ti le administrezi vor avea efecte maxime. Terapeutul va sugera apoi subiectului c poate s lucreze singur acas si c poate reveni din relaxare oricnd doreste. Dup revenirea subiectului din starea de trans, acesta trebuie interogat cu privire la tririle sale si la dificulttile ntmpinate. Acestea din urm trebuie discutate mpreun cu terapeutul care va ajuta pe client s le depseasc. n ncheiere, trebuie s subliniem nc o dat rolul expectatiilor n inductia hipnotic si n psihoterapie, n general, expectatii pe care terapeutul trebuie s le speculeze n avantajul clientului su. O tehnic de inductie hipnotic foarte cunoscut este metoda de inductie hipnotic prin fixarea privirii, preconizat de Hartland (1971). l se cere subiectului s se aseze comod pe un scaun sau fotoliu si i se dau urmtoarele instructiuni: Doresc s privesti un punct din tavan, s-ti fixezi atentia asupra lui. Orice punct este potrivit. Alege un punct pe care ti-e comod s-/ privesti. Nu-ti face probleme dac privirea se abate de la punctul respectiv sau dac ai tendinta de a clipi. Dac ti se ntmpl acesf lucru, readu ncet privirea la punctul fixat. Fixeaz-l ct poti de bine. Stai relaxat. Relaxeaz-te si fii atent doar la vocea mea, la ceea ce ti voi spune. Corpul tu se relaxeaz din ce n ce mai mult. Relaxeaz labele picioarelor, gleznele, gambele, coapsele, bratele, minile, ntregul tu corp devine tot mai relaxat si o stare de toropeal plcut te cuprinde tot mai mult. Simti o greutate plcut care ti cuprinde tot corpul. Corpul devine greu, tot mai greu, foarte greu. Bratele devin grele, foarte grele, tot mai grele. Picioarele devin grele, foarte grele, din ce n ce mai grele. Esti tot mai relaxat, toropit, de parc ai fi pe punctul de a adormi. O senzatie de cldur plcut, adormitoare ti cuprinde ntregul corp. Curnd te vei cufunda ntr-o stare de relaxare adnc, o stare care seamn cu un somn plcut, odihnitor. Pleoapele devin grele, tot mai grele, din ce n ce mai grele, foarte grele. Gndeste-te la toropeala si somnolenta care te cuprind. Vocea mea te adoarme, te relaxeaz, te face tot mai relaxat. Vocea mea te face s doresti s te relaxezi. Ti-e imposibil s mentii ochii deschisi, ochii se nchid, clipesti tot mai des pentru c nu mai poti tine ochii deschisi. Clipesti tot mai des si n curnd nu vei mai putea tine ochii deschisi, pentru c pleoapele devin grele, foarte grele, ca de plumb (ar fi util coordonarea acestor sugestii cu miscrile reale de clipire). Devii tot mai toropit, mai relaxat si n curnd nu vei mai putea deschide ochii. Pleoapele devin tot mai grele, tot mai grele si mai strns lipite (dac subiectul nu nchide ochii n mod spontan, i se spune pe un ton ferm: Acum nchide ochii si fii atent n continuare la ceea ce ti voi spune). Ochii sunt nchisi acum si te relaxezi profund, tot mai profund. Vei fi atent numai la vocea mea. ti vei reveni doar atunci cnd ti voi spune eu s-ti revii. Te vei simti foarte linistit si relaxat. Nimic nu te va tulbura. Te vei relaxa profund, foarte profund. Pe viitor, ori de cte ori vei pronunta cuvinte de relaxare, toropeal, te vei relaxa rapid. Dac se va ntmpla ceva ce-ti poate pune viata sau sntatea n pericol, te vei trezi imediat, spontan si vei putea face fat situatiei.

l se mai poate sugera subiectului c se va trezi n mod spontan dup un anumit timp. S-a observat c unii subiecti mentin ochii ntredeschisi si au un tremur al pleoapelor. Aceste fenomene nu trebuie considerate rezistente, deoarece frecvent subiectii respectivi se afl n trans, n stare de hipnoz, comportamentul subiectilor difer de la un individ la altul. Unii par relaxati, ca adormiti, iar altii par rigizi sub aspect muscular (deci nici mentinerea ochilor nchisi nu este o conditie obligatorie). Pot fi evidentiate o serie de trsturi ale celor hipnotizati cu specificarea c manifestrile aparente depind si de cele sugerate de inductia hipnotic si de expectatia subiectilor. Trsturile celor hipnotizati sunt: imobilitatea postural, n absenta sugestiilor de miscare, lipsa dorintei de a comunica, subiectii trebuind s fie ntrebati de mai multe ori nainte de a se decide s rspund, folosirea unui limbaj srac, adesea soptit, lentoare psihomotorie si pasivitate, ngustarea cmpului constiintei, hipersugestibilitate. [] Adncirea transei Hartland (1971), dup instructajul mentionat anterior, continu cu urmtorul procedeu de adncire a transei: Voi nceta s-ti vorbesc pentru un timp, iar tu vei continua s rmi profund relaxat. Vei intra treptat ntr-o stare de relaxare tot mai profund, tot mai adnc, tot mai adnc. Cnd voi ncepe s-ti vorbesc, vei fi mult mai relaxat, mult mai profund relaxat dect acum. Te simti foarte bine, nimic nu te mai tulbur. Te vei relaxa tot mai mult, si mai mult, cu fiecare expiratie devii tot mai relaxat. Terapeutul va face o pauz de 10 secunde; dac intervalul se prelungeste, subiectul poate trece n somn natural. Se observ c, pe msur ce subiectul rspunde mai bine la primele sugestii, el devine tot mai receptiv si transa se adnceste n mod spontan. Se pot administra sugestii pentru catalepsia pleoapelor (vezi cele mentionate la testul catalepsiei pleoapelor). Cnd ne ndoim c subiectul este n trans, nu trebuie s-l provocm s deschid ochii, ci s-i adncim starea: Pleoapele tale sunt grele, att de grele nct dac vei ncerca s deschizi ochii nu vei putea. Dar nu vei ncerca s deschizi ochii, nu simti dorinta de a deschide ochii, ci doresti s te relaxezi ct mai profund. Pentru a verifica n ce msur inductia hipnotic a avut efect se recomand realizarea testului rigidittii bratului. Dac subiectul nu-l realizeaz, se recomand s fie trezit si rehipnotizat dup o alt metod. Dac subiectul este receptiv pot fi folosite sugestii de tipul: ncearc s ndoi bratul, ncearc n cazul subiectilor a cror stare de inductie hipnotic a fost confirmat prin rigiditatea bratului si nedeschiderea ochilor se poate trece la adncirea transei dup urmtorul instructaj realizat tot de Hartland: Esti profund relaxat, dar poti intra ntr-o stare de relaxare si mai adnc dect cea n care te afli acum. Doresti foarte mult s atingi o stare de relaxare ct mai profund, pentru c aceasta este o experient agreabil care ti face foarte bine. Te vei relaxa ct mai profund si toate sugestiile pe care ti le voi da vor fi foarte eficiente. Eu voi numra acum pn la 5 (se poate numra pn la 10, 20 etc.) si pe msur ce numr te vei cufunda ntr-o stare de relaxare tot mai profund, tot mai adnc, mai plcut. Cnd voi ajunge cu numrtoarea pn la 5, vei fi profund relaxat, toropit, att de toropit c atunci cnd ti voi spune s revii, nu ti vei reaminti nimic din cele spuse sau fcute n timpul hipnozei. Acum ncep s numr: 1 - relaxarea devine tot mai profund, din ce n ce mai profund; 2 - relaxarea devine si mai profund si mai adnc cu fiecare cuvnt spus de mine, cu fiecare expiratie te relaxezi tot mai mult, din ce n ce mai mult; 3 - relaxare adnc, vocea mea te relaxeaz tot mai mult, tot mai mult, din ce n ce mai mult; te cufunzi ntr-o stare de relaxare foarte adnc, foarte profund, auzi vocea mea care parc vine de undeva de departe; 4 - continu s te relaxezi tot mai profund pe msur ce numr. Toate sugestiile pe care ti le dau sau ti le voi da n viitor vor fi eficiente si n avantajul snttii tale. Vei ndeplini tot ceea ce ti spun s ndeplinesti. Nu te teme de hipnoz pentru c ti va face numai bine. Esti convins c nu ti se poate ntmpla nimic ru. Vei rspunde tot mai bine la sugestiile mele. Chiar dac ti vorbesc, esti tot mai relaxat, tot mai profund relaxat. Ori de cte ori ti voi spune s auzi, s vezi, sau s simti ceva, vei tri

experiente vii, ca si cum ar fi reale. Vei auzi, vei vedea si vei simti ca n realitate ori de cte ori ti voi spune s simti sau s faci ceva, vei ndeplini imediat cerintele mele pentru c sunt n avantajul tu. Eu voi putea s nltur sau s modific orice comand pe care ti-o dau. Continu s te relaxezi. Cnd voi ajunge cu numrtoarea la 5 vei fi foarte profund, foarte profund relaxat, adnc relaxat si toropit; 5 - profund relaxat, adnc relaxat. Nu vei reveni din relaxare dect atunci cnd ti voi spune s revii sau dac mi se ntmpl ceva mie, ori te amenint ceva. Altfel vei rmne foarte relaxat, adnc relaxat si vei face tot ceea ce ti voi spune eu s faci. Cnd ti voi spune s revii, nu-ti vei mai aminti nimic din faptul c te-ai relaxat si te-ai odihnit. Dup adncirea strii de relaxare, hipnotizatorul va ncepe s administreze sugestiile terapeutice specifice pentru care a fost indus hipnoza. La subiectii prea pasivi, cu tendint de a intra ntr-o stare letargic, trebuie avut n vedere c adncirea transei s nu accentueze pasivitatea, somnul, ci tendinta subiectului de a coopera cu terapeutul. Adultii au o team inconstient de hipnoz si acest fapt i mpiedic s adnceasc transa. Terapeutul trebuie s furnizeze informatii si explicatii suplimentare, s acorde o mare atentie formulelor sugestive pentru a evita interpretarea lor eronat de ctre subiect. De asemenea, nu se recomand s foloseasc drept semnal de inducere a hipnozei un gest sau un cuvnt cu care subiectul se poate ntlni spontan n viata cotidian. Multe efecte secundare ale hipnozei se datoresc mai des sugestiilor administrate gresit. Dehipnotizarea n cazul unui numr mare de subiecti este suficient s comandm pe un ton plcut, dar ferm: Revino! Trezeste-te! sau Cnd voi lovi degetele, vei fi pe deplin treaz, trezeste-te. Pentru pacientii aflati ntr-o trans mai profund este indicat ca revenirea s se fac gradat, ca n instructajul urmtor (Hartland, 1971): Imediat voi ncepe s numr de la 5 la 1. Cnd voi ajunge cu numrtoarea la 1 vei fi complet treaz, ti vei reveni complet, te vei simti bine, nviorat, odihnit, ca dup un somn bun: 5 - vei reveni curnd din relaxare; 4 - revii ncet la normal; 3 - revii tot mai mult Pot exista diferite metode de rezolvare a acestor rezistente la revenire. O metod frecvent folosit este interogarea subiectului aflat n hipnoz n legtur cu motivul refuzului su. Rspunsul subiectului poate sugera terapeutului ce sugestii trebuie administrate n acest caz. Rosen (cit. Hartland, 1971) indic metoda scrisului automat, metoda privirii n bila de cristal sau cea a visului hipnotic ca solutii pentru aceste situatii. O alt metod este ignorarea pacientului. Subiectului i se dau urmtoarle instructiuni: Dac nu doresti s te trezesti trebuie s te las asa cum esti. Apoi, terapeutul ignor subiectul si se ocup de alte probleme. De cele mai multe ori, subiectul trece n somn natural si se trezeste spontan. Terapeutul trebuie s-l observe pe subiect si s-l lase s plece din cabinet numai atunci cnd acesta e complet treaz. Williams (cit. Hartland, 1971) este de prere c terapeutul trebuie s foloseasc acele metode care, dup prerea subiectului, l pot trezi, s corecteze sugestiile ambigue date n inductia hipnotic, s induc o trans secundar, s sugereze experiente care s duc firesc la terminarea transei, s accepte unele conditii stabilite de subiect pentru a coopera si s foloseasc sofismele pentru a evita opozitia subiectului. Folosirea mijloacelor fizice (a plmuirii) nu este indicat dect n cazul strilor extreme de tip isteric, stri care nu tin de hipnoz, ci de anumite particularitti ale personalittii subiectului. Pe lng tehnica de inductie expus anterior, Hartland prezint si o alt tehnic de inductie rapid. Subiectul st n picioare n fata terapeutului, iar acesta i pune minile pe umeri si fixeaz cu privirea rdcina nasului subiectului: 1. Uit-te n ochii mei si imagineaz-ti c vei adormi repede. Imediat vei intra ntr-un somn adnc, profund, odihnitor. Continu s te uiti n ochii mei si vei simti o greutate care cuprinde tot corpul. Corpul devine tot mai greu. Picioarele sunt grele, foarte grele. Corpul este greu, tot mai greu, ca de plumb. Pleoapele devin grele, tot mai grele. Te cuprinde o stare de toropeal, de somnolent. Te

simti obosit, corpul este greu, greu ca de plumb. Simti nevoia s adormi. Pleoapele sunt att de grele, c nu poti tine ochii deschisi. Ochii se chid mai mult. 2. Imediat voi ncepe s numr de la 5 la 1. Cnd voi ajunge cu numrtoarea la 1 vei fi complet treaz, ti vei reveni complet, te vei simti bine, nviorat, odihnit, ca dup un somn bun: 5 vei reveni curnd din relaxare; 4 - revii ncet la normal; 3 - revii tot mai mult - cnd voi ajunge la 1 vei reveni complet, te vei simti foarte bine; 1 - ai revenit complet, esti pe deplin treaz, ai mintea clar, limpede, esti complet treaz, vioi, alert. Dac subiectul se simte totusi ametit, nu se tine bine pe picioare, are un aer nuc, terapeutul poate lovi palmele una de alta comandnd pe un ton ferm: Esti pe deplin treaz sau poate repeta procesul de dehipnotizare. n nici un caz, terapeutul nu trebuie s lase subiectul s plece pn cnd nu este sigur c a revenit complet la starea normal. Se recomand ca subiectii care au intrat ntr-o trans mai profund s fie lsati s mi astepte putin ntr-o camer, nainte de a pleca, terapeutul urmnd s mai verifice o dat starea acestora. Exist cazuri foarte rare cnd subiectii pot acuza cefalee, confuzie, ameteli sau stri de vom la revenirea din hipnoz. Acest fenomen apare mai ales cnd pacientii nu sunt de acord s ndeplineasc sarcinile administrate de terapeut (de exemplu, n mod inconstient ei pot s nu doreasc s se lase de fumat). Acest fenomen este interpretat ca o rezistent la psihoterapie. Dar n practic pot aprea si alte tipuri de rezistente: starea hipnotic s se transforme ntr-o fug sau o com isteric sau ntr-o stare catatonic la un pacient psihotic: n aparent subiectul se trezeste, dar poate mentine n stare de veghe comportamentul de tip hipnotic sau subiectul se trezeste, apoi reintr spontan n trans. Toate aceste rezistente la revenire se pot datora unor erori de tehnic atunci cnd, fr s-si dea seama, terapeutul i-a sugerat s nu se trezeasc, dar pot aprea si din alte cauze: existenta unor sentimente de ostilitate fat de terapeut, sugestii posthipnotice pe care subiectul nu vrea s le ndeplineasc, existenta unor tulburri n sfera personalittii (nevoia de a fi dominat, de a se supune, de a evita un conflict, de a fugi de realitate). Williams (cit. Hartland, 1971) afirm c subiectul poate dori s testeze capacitatea terapeutului de a-l controla, sau c aceste rezistente la revenire pot fi expresia unor erori si ambiguitti de instructaj). De regul, aceste dificultti de revenire nu apar din prima sedint de hipnoz, ci atunci cnd subiectul afl n ce fel transa poate s foloseasc scopurilor lui. Ochii se nchid, se nchid, nu poti s-i mai tii deschisi. Adormi, adormi, ochii se nchid, dormi, dormi, somn profund. n utilizarea tehnicilor de inductie, terapeutul trebuie s tin seama de urmtoarle recomandri: 1) dac nu e necesar o trans profund, o metod de inductie rapid este adesea suficient. Dac este ns nevoie de o trans mai profund, se recomand utilizarea unei metode mai lungi, cu mai multe detalii; 2) metodele rapide fac impresie mult mai puternic asupra spectatorului; 3) uneori se poate esua cu o metod, dar se poate reusi cu alta. De regul, cu metode mai lungi se reuseste mai bine; 4) scopul terapeutic scontat se obtine mai usor prin utilizarea metodelor mai lungi pentru c acestea permit exercitarea unui control mai bun asupra pacientului. Indicatiile hipnozei Gibson si Heap (1991) prezint o list a tulburrilor n cazul crora se poate utiliza hipnoza. 1. Controlul anxiettii Hipnoza d rezultate foarte bune n majoritatea problemelor n care obiectivul principal l reprezint controlul anxiettii si tensiunii psihice. Nu exist ns date suficiente care s ateste superioritatea hipnozei fat de tehnicile de relaxare. Terapeutul este cel care trebuie s aleag metoda n functie de particularittile pacientului si stilului personal de abordare terapeutic. 2. Tulburrile psihosomatice Hipnoza se utilizeaz cu succes si n tratamentul tulburrilor psihosomatice cum ar fi: migrenele, astmul bronsic, afectiunile dermatologice, si unele tulburri digestive (de pild, colon iritabil) sau

cardiovasculare. Factorul terapeutic n cazul acestor afectiuni tine nu numai de relaxare, ci si de sugestiile terapeutice care pot influenta anumite functii fiziologice autonome la nivelul aparatelor cardiovascular, respirator si gastrointestinal, reducnd n acelasi timp si durerea sau disconfortul pacientului. n cadrul acestui domeniu de aplicatii al hipnozei putem include si pacientii care sufer de arsuri sau cei cu tulburri hemoragice, cum este, de pild, hemofilia. 3. Procedurile medicale dureroase sau stresante Hipnoza se utilizeaz si pentru a-i ajuta pe pacienti s fac fat unor proceduri medicale sau stomatologice care produc anxietate, durere, disconfort si sngerare abundent, proceduri cum ar fi interventiile chirurgicale, extractiile dentare, nasterile sau chimioterapia la pacientii cu cancer. 4. Modificarea atitudinilor si reactiilor pacientilor Sugestiile hipnotice si posthipnotice se utilizeaz si pentru modificarea modului n care pacientul simte, gndeste sau actioneaz n anumite situatii. Astfel, de pild, unui fumtor i se poate administra post-hipnotic sugestia c n momentul n care o tigar i atinge buzele, subiectul va fi cuprins de o puternic senzatie de great. 5. Hipnoza n terapia psihodinamic Hipnoanaliza, combinatie ntre tehnicile hipnotice si psihanalitice, se utilizeaz n tratamentul acelor tulburri psihice care se datoreaz unor conflicte emotionale de natur inconstient, precum si unor amintiri reprimate. 6. Tulburrile obsesiv-compulsive Hipnoza s-a dovedit a fi nu doar un adjuvant n tratamentul tulburrilor obsesiv-compulsive, Hoogduin (1988) demonstrnd experimental c pacientii suferind de astfel de tulburri sunt slab hipnotizabili. Cu toate acestea, se poate apela la hipnoz pentru reducerea anxiettii si stoparea gndurilor negative ale acestor subiecti, n acelasi timp, unele tehnici hipnoanalitice pot fi utile n dezvluirea conflictelor latente de natur inconstient care stau la baza instalrii tulburrii. Hipnoterapia d n schimb rezultate mult mai bune n cazul tulburrilor fobice: fobii simple, agorafobie si fobie social. n cazul fobiilor nu trebuie s se aplice doar hipnoza ca atare, ci aceasta trebuie combinat cu tehnici cognitive si comportamentale de desensibilizare. Spre deosebire de obsesivi, pacientii fobiei au un scor ridicat de susceptibilitate hipnotic (Frankel si Orne, 1976). 7. Hipnoza n depresii Pacientii depresivi pun probleme deosebite terapeutilor de orice orientare (Gilbert, 1984; Storr, 1979). Pe aceeasi directie se nscrie Harllance (1971) care sustine c hipnoza este contraindicat n cazul depresivilor cu potential suicidar. Aceast precautie porneste de la ideea c hipnoza poate precipita reactiile suicidare ale clientului, deoarece modific n sens pozitiv starea emotional a subiectului, conferindu-i acestuia suficient energie pentru a-si duce la ndeplinire intentiile autodestructive. Heap (1984/b) descrie cazul unui pacient depresiv care, dup 11 sedinte de hipnoz cu sugestii de ntrire a eului, a comis o tentativ serioas de suicid. Pacientii depresivi sunt subiecti dificili pentru hipnoz si pentru c ei au dificultti de concentrare a atentiei, fapt ce ngreuneaz inducerea transei. Mai mult, tehnicile hipnoanalitice de dezvluire a continuturilor psihotraumatizante de natur inconstient, l determin pe pacient s se confrunte cu experiente dezagreabile care i vor accentua si mai mult starea depresiv. Cu toate aceste dificultti, hipnoza a nceput s fie aplicat cu rezultate mai bune la pacientii depresivi, n combinatie cu metodele terapiei cognitive. Psihoterapeutul care lucreaz cu astfel de cazuri trebuie s aib n vedere si faptul c pacientul poate suferi de o tulburare afectiv unipolar depresiv sau bipolar, situatie n care este absolut necesar administrarea unui tratament psihiatric adecvat nainte de nceperea oricrei psihoterapii.

8. Hipnoza la pacientii psihotici Majoritatea autorilor sunt de prere c hipnoza este contraindicat la psihotici si aceasta din urmtoarele motive; - este dificil, dac nu imposibil, s stabileasc o relatie cu pacientul psihotic, cufundat n lumea sa imaginar; - psihoticii au, din aceleasi motive, mari dificultti de concentrare a atentiei; - tehnicile imaginative specifice hipnoterapiei pot conduce la exacerbarea ideilor delirante si halucinatiilor. 9. Tulburrile de personalitate Observatiile clinice si studiile experimentale au condus la concluzia c subiectii cu personalitate psihopatic nu rspund bine la nici un fel de psihoterapie si, prin urmare, nici la hipnoz. Acesti subiecti prezint o structurare dizarmonic a personalittii, nu se consider bolnavi si nu solicit ajutorul altor persoane, ei considernd c ceilalti sau conditiile neprielnice ale mediului reprezint factori responsabili de problemele lor. 10. Tulburrile disociative Unele studii nord-americane au evidentiat eficienta hipnozei n terapia unor tulburri disociative cum ar fi, de pild, personalittile multiple (Braun, 1984/b; Gonenwall, 1984). Subliniem nc o dat faptul c hipnoza nu reprezint o terapie n sine, ci un element n cadrul unor demersuri terapeutice Hipnoza si tehnicile hipnotic n viziunea Ericksonian Transa hipnotic reprezint un mod de functionare mental care poate fi ntlnit frecvent si n viata cotidian. Este vorba de acele momente n care atentia se deconecteaz de stimulii din mediu si, n acelasi timp, se produce o activare a mecanismelor psihice de natur inconstient. Erickson numea acest fenomen transa comun cotidian. Multi oameni aflati pe peronul grilor, n metrou, n autobuz sau ntr-un bar, par putin absenti, cufundatii n gndurile lor si dac cineva i-ar ntreba la ce se gndesc, le-ar fi greu s rspund. ntr-o stare hipnotic se afl si un individ care urmreste un film bun ntr-o sal de cinematograf. Un film este cu adevrat bun dac spectatorul a uitat de sine si nu a mai simtit nici scaunul pe care sttea, n slile de conferinte, atunci cnd vorbeste o personalitate marcant, o parte a auditoriului se afl n stare hipnotic. Persoanele respective ascult cu gura cscat, cu o figur inexpresiv care creeaz impresia c sunt undeva departe. Multi dintre ei nici nu-si amintesc precis despre ce sa vorbit, ei afirmnd doar faptul c au petrecut o sear plcut. Starea de trans natural reprezint un moment de intuitie creatoare, n care o solutie la o problem se impune dintr-o dat subiectului ca si cum acesta a suportat o iluminare brusc, n cultura occidental rationalist s-a crezut mult vreme c ideile originale sunt rodul demersului constient al gndirii discursive. Observatiile empirice, psihanaliza si experienta preluat de la culturile orientale au demonstrat faptul c analiza logic reprezint doar o parte a activittii de prelucrare a informatiilor care, dup ce au fost procesate la nivel constient, sunt transferate inconstientului, care le supune altor mecanisme de prelucrare dect cele ale gndirii discursive. Inconstientul reevalueaz experientele trecute ale unei persoane, le stocheaz n memorie, le supune unei analize de tip analogic si ofer solutii planului constient, moment n care subiectul afirm: mi-a venit o idee! Multe dintre marile descoperiri i-au surprins chiar pe autorii lor care au studiat si au gndit pn la limita descurajrii, n momentul n care acestia se asteptau mai putin, atunci cnd au renuntat la eforturi, psihicul lor aflndu-se ntr-o stare de destindere confortabil, descoperirea a aprut pe neasteptate. Din punct de vedere fiziologic, starea hipnotic modific activitatea sistemului nervos vegetativ, n sensul dezactivrii sistemului simpatic (responsabil de contactele cu realitatea exterioar) si a activrii celui parasimpatic, care produce modificri cardiorespiratorii specifice transei si chiar

aparitia lacrimilor fr ca acestea s aib neaprat o semnificatie emotional. Apar, de asemenea, modificri ale traseului muscular, n sensul relaxrii, dar si a aparitiei unor modificri ciudate, ca de pild n cazul catalepsiei unui brat, care putea rmne n aer mult timp, fr ca subiectul s oboseasc. Este ca si cum musculatura agonist si antagonist a bratului si-a modificat modul de a se contracta pentru a rezista fortei gravitationale, fr ca persoana hipnotizat s depun vreun efort, n timp ce aceeasi pozitie, mentinut n mod voluntar conduce foarte rapid la instalarea strii de oboseal. Din punct de vedere electroencefalografic, undele care se nregistreaz la un subiect hipnotizat sunt asa cum am mai subliniat unde alpha, unde de veghe relaxat, care se pot ntlni si la persoane care nu se afl n hipnoz. O explicatie mai interesant pentru fenomenul hipnotic o furnizeaz teoria functionrii diferentiate a celor dou emisfere cerebrale. Conform acestei teorii, emisfera dominant (stnga la dreptaci) reprezint sediul activittii rationale logico-analitice, n timp ce emisfera non-dominant (dreapt) este sediul activittilor psihice de tip analogic, al crei material de lucru l reprezint mai mult experientele senzoriale, imaginile si care are o sensibilitate deosebit pentru sunete si forme. Cu alte cuvinte, emisfera dominant va fi responsabil de activittile psihice constiente, n timp ce cealalt de cele de natur inconstient. Starea hipnotic reprezint rezultatul dezactivrii emisferei cerebrale stngi si al activittii celei drepte. Tehnicile electroencefalografice demonstreaz faptul c odat cu instalarea transei hipnotice, activitatea emisferei stngi se intensific pn la un moment dat, dup care aceasta se dezactiveaz si ncepe s se activeze emisfera cerebral dreapt (Gruzelie, cit. Meggle, 1998, p. 62). Observatiile clinice au confirmat faptul c n timpul inductiei hipnotice spontane sau provocate se produce un fel de saturatie la nivelul gndirii logice, moment n care subiectul se deconecteaz si se las s alunece la alte niveluri de procesare psihic. Aceast ipotez ar putea explica de ce tehnicile de inductie hipnotic bazat pe confuzie sunt att de eficiente. Acestea constau n administrarea unor mesaje imposibil de prelucrat n mod rational, fapt ce conduce la deconectarea mecanismelor constiente si la intrarea n functiune a celor de natur inconstient (cit. Meggle, 1998, p. 63). Rossi, un discipol al lui Milton Erickson, lanseaz o alt ipotez cu caracter complementar, aceea a unor cicluri biologice care au loc n timpul zilei. Astfel, organismul uman este reglat de o serie de cicluri lunare, zilnice, precum si de unele mai scurte care ruleaz ntre 90 si 100 de minute, cicluri oarecum asemntoare cu cele din timpul somnului. Rossi este de prere c la fiecare 90 de minute, individul uman traverseaz faze de hipnoz diurn care ar reprezenta un fel de echivalent al fazelor de somn cu vise. Aceste etape sunt cele n care subiectul are tendinta de a se decupla de realitate si mpotriva crora lupt adesea consumnd cafea, alcool sau fumnd. Autorul se bazeaz pe un studiu realizat de americani n care s-a constatat faptul c n timpul serviciului, controlorii militari ai zborurilor aeriene au tendinta de a fi distrasi n mod ritmic la fiecare 90 de minute, timp n care scap avioanele de pe ecranul de control. Rossi este de prere c aceste faze hipnotice ar servi integrrii experientelor acumulate n perioadele n care subiectul este activ si centrat asupra realittii externe. n aceste momente de veghe paradoxal (Roustang cit. Meggle, 1998, p. 64), activitatea mental se orienteaz spre interior pentru a conduce cele nvtate cu experientele trecute. Aceste conexiuni nu se realizeaz conform unor mecanisme logice rationale, ci a unora bazate pe asociatii de tip analogic. Bazndu-se pe aceast teorie, Rossi consider c sntatea psihic a subiectului const n a coopera cu propriile sale cicluri biologice din timpul unei zile. Astfel, subiectul nu mai trebuie s considere o stare de slbiciune nevoia sa de a se deconecta n timpul zilei, ci, dimpotriv, ca o fort creatoare care presupune prelucrarea informatiilor de ctre instante de natur inconstient. Aceast teorie ar putea explica si motivul

pentru care Erickson nu se grbea s induc pacientilor si transa, el asteptnd aparitia transei spontane pe care o utiliza n scopuri terapeutice. n practic, inductia hipnotic de tip ericksonian const doar n a favoriza la subiect declansarea fenomenelor de trans natural. Terapeutul care induce transa procedeaz n asa fel nct aceasta s se produc de la sine, fr eforturile sale deosebite. Pentru aparitia transei spontane, terapeutul va realiza un cadru adecvat, utiliznd un limbaj specific care se adreseaz inconstientului si n felul acesta, persoana si modific n mod spontan tipul de procesare mental. Terapeutii de orientare ericksonian sunt de prere c orice hipnoz nu este altceva dect o autohipnoz. Inductia hipnotic ericksonian este lipsit de ritualul spectaculos al inductiei clasice, terapeutul utiliznd tot ce aduce cu sine pacientul: comportamentul, simptomele sale, preferintele si conceptia sa despre lume. Fiecare subiect fiind unic n felul su si inductia hipnotic aplicat acestuia trebuie s fie unic. Dac terapeutul identific interesele pacientului si vine n ntmpinarea acestora, ntre cei doi se stabileste o relatie de strns cooperare, n cadrul creia pacientul manifest disponibilitatea de a reactiona n acord cu cele sugerate de ctre terapeut si n felul acesta hipnoza devine posibil. Agentul care produce vindecarea nu este psihoterapeutul, ci inconstientul pacientului. Terapeutul nu face dect s-l ajute pe pacient s renunte la eforturile sale constiente si s lase inconstientul s lucreze. Ceea ce comunic psihoterapeutul nu sunt dect anumiti stimuli meniti s activeze disponibilittile inconstiente ale pacientului. Starea hipnotic reprezint astfel un proces caracterizat printr-o intens activitate psihic, cu caracter dinamic si evolutiv si care are la baz strnsa colaborare ntre terapeut si pacient si nu un fel de letargie psihic n care terapeutul implanteaz niste sugestii n psihicul pasiv al pacientului. n ciuda aparentei lentori a sedintelor de hipnoz, procesele psihoterapeutice se desfsoar foarte rapid, iar atentia terapeutului este att de focalizat asupra pacientului nct terapeutul poate intra, la rndul su, n trans. Din punctul de vedere al hipnozei ericksoniene nu exist subiecti buni sau mai putin buni pentru hipnoz. Terapeutii de orientare ericksonian sunt de prere c a hipnotiza si a fi hipnotizat reprezint activitti umane normale care tin de ciclurile diurne ale atentiei concentrate sau de o anumit form de comunicare interpersonal. Se poate spune c cel mai bun subiect pentru hipnoz este o persoan sntoas, inteligent, echilibrat si cooperant, n timp ce aceia care sunt subiecti ri pentru hipnoz sunt psihoticii, debilii mintal si copiii sub 4-5 ani, care nu sunt capabili de fixarea si concentrarea atentiei. Meggie (1998) spune c incapacitatea de a intra n hipnoz nu reprezint un titlu de glorie.