Syrus, Publilius - Maxime

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

1

Publilius Syrus

MAXIME

Text original

ş

i traducere din limba latin

ă

2

Un destin singular: Publilius Syrus

ş

i maximele sale

Cu cât „ireparabilul timp” adun

ă

în urma noastr

ă

mai multe secole

ş

i milenii, cu atâtistoria p

ă

streaz

ă

amintirea a tot mai pu

ţ

ine personalit

ăţ

i, restrângându-se la acelea care au ocupattrepte superioare ale vie

ţ

ii publice.În fa

ţ

a golurilor identificate în crea

ţ

ia cultural

ă

greco-roman

ă

ne putem întreba dac

ă

nucumva acestea sunt locuri vacante ale unor mari talente, r

ă

mase necunoscute posterit

ăţ

ii dincauza pierderii f

ă

r

ă

urm

ă

a operelor lor?Din acest punct de vedere, destinul lui Publilius Syrus a fost unul deosebit. Fiindc

ă

el af

ă

cut parte dintr-o categorie social

ă

ş

i profesional

ă

inferioar

ă

, dar a avut totu

ş

i

ş

ansa ca opera sa,o culegere de câteva sute de maxime în versuri, s

ă

ajung

ă

pân

ă

în timpurile de azi.

1

Autenticitateamultora dintre ele e discutabil

ă

, la fel ca

ş

i exactitatea textului, chiar al celor recunoscute caautentice. Nu e un Cicero, nici un Seneca ori un Marcus Aurelius autorul acestor maxime, ci uncvasianonim, din biografia c

ă

ruia se cunosc pu

ţ

ine detalii,

ş

i care n-a fost decât un „mim”, unactor chemat s

ă

etaleze pe scen

ă

inspira

ţ

ia sa spontan

ă

în a crea subiecte

ş

i a construi replici într-un duel de dialoguri rapide cu confra

ţ

ii.Statutul socio-profesional

ş

i intelectual al unei asemenea persoane era – de

ş

i variabil de lacaz la caz – cam de felul celui al actorilor din „Commedia dell’arte” din secolele XVII-XVIII,sau al nu odat

ă

famelicelor trupe ambulante din secolul al XIX-lea, din anumite p

ă

r

ţ

i ale Europei.Crea

ţ

ia mimilor

ş

i exigen

ţ

ele fa

ţă

de ea sem

ă

nau cu cele la care sunt supuse improviza

ţ

iilede momente vesele în spectacolele cu iz popular, supravie

ţ

uitoare de multe ori cu succes, în zilelenoastre. Nici numele autorului nostru nu are o form

ă

bine stabilit

ă

: de unii a fost numit Publius, deal

ţ

ii Publilius.

2

Determinativul Syrus, folosit mult

ă

vreme sporadic, i-a fost atribuit definitiv degramaticul Macrobius

ş

i de Sfântul Ieronim, în jurul anului 400 p. Chr., pe baza unei întemeiate

1

A împ

ă

r

ţ

it acest privilegiu de rar

ă

excep

ţ

ie cu înc

ă

vreo dou

ă

-trei figuri creatoare de cultur

ă

în antichitate, victimeale acelora

ş

i circumstan

ţ

e social-politice. De exemplu: cunoscutul filosof Epictet, din secolul al II-lea p. Chr. A fost

ş

i el sclav, eliberat abia c

ă

tre vârsta matur

ă

. Un sclav al lui Cicero, Tiron, a fost inventatorul unui sistem destenografie.

2

Publius e prenume, Publilius – nume de familie. Exista, în provincie, un trib Publilia, dar cu care acest personaj nua avut leg

ă

tur

ă

.

3

presupuneri a originii sale siriene, poate chiar din Antiohia, ora

ş

cunoscut pentru preferin

ţ

alocuitorilor fa

ţă

de actori

ş

i actorie.În copil

ă

rie a fost sclav. În aceast

ă

postur

ă

a fost adus la Roma, pe la 84-83 a. Chr.

3

Datae respins

ă

de unii biografi, pe motiv c

ă

în acest caz ar fi fost prea în vârst

ă

în momentul primuluis

ă

u succes actoricesc bine cunoscut, în anul 46 a. Chr. Nu este îns

ă

un argument peremptoriu: înistoria teatrului s-au mai v

ă

zut succese scenice la vârste nea

ş

teptat de înaintate, fa

ţă

de celeconsiderate normale afirm

ă

rii în gra

ţ

iile publicului.Sigur este c

ă

, iar

ăş

i la odat

ă

ce nu se poate preciza, a fost eliberat din sclavie, devenind„libert” al celei de-a doua so

ţ

ii a lui Cicero.

4

Trebuie s

ă

fi practicat mai mul

ţ

i ani arta de mim

ş

i, pe la mijlocul secolului I a. Chr., s

ă

fiajuns la notorietate. Altfel nu ar fi de în

ţ

eles cum, la jocurile organizate de Iulius Caesar în anul46 a. Chr., i s-a permis participarea la un concurs, în confruntare de talent cu mai mul

ţ

i mimi, printre care

ş

i cel mai vestit pe-atunci, Decimus Laberius, membru al unei tagme sociale binecalificate, - ordinul ecvestru –

ş

i comediograf.Premiul – marele succes al vie

ţ

ii sale - a fost ob

ţ

inut de Publilius Syrus, fiindu-i înmânatde însu

ş

i Caesar. Prilej cu care acesta, poate pentru a-l pune ironic la punct, i-ar fi spus luiLaberius, clasat al doilea: „Favente me tibi, victus es, Laberi, a Syro”.

5

Într-un astfel de concurs se aprecia spiritul

ş

i promptitudinea replicilor improvizate de participan

ţ

i. E foarte posibil ca, într-adev

ă

r, Publilius Syrus s

ă

-

ş

i fi întrecut pe merit rivalii.

6

Dar o tradi

ţ

ie cunoscut

ă

de acela

ş

i Macrobius sus

ţ

inea c

ă

, profitând de libertatea de exprimareîng

ă

duit

ă

mimilor în asemenea ocazii, Laberius

ş

i-ar fi permis câteva s

ă

ge

ţ

i prea ascu

ţ

ite laadresa lui Caesar. Indispus, dictatorul, ascunzându-se dup

ă

formula citat

ă

mai sus, ar fi influen

ţ

at,în fapt, decizia de premiere în favoarea lui Syrus.La scurt

ă

vreme dup

ă

acest succes de prestigiu, dup

ă

anul 43 a. Chr., înceteaz

ă

orice alte

ş

tiridespre via

ţ

a marelui actor moralist.

3

Unele izvoare dau numele a dou

ă

persoane, cu care împreun

ă

ar fi venit în capital

ă

. Numele lor nu spune îns

ă

marelucru.

4

Oratorul s-a rec

ă

s

ă

torit când avea aproape 60 de ani cu o fat

ă

mult mai tân

ă

r

ă

decât el, din a c

ă

rei avere – au spusdu

ş

manii lui – spera s

ă

-

ş

i pl

ă

teasc

ă

datoriile. O chema Publilia, dar nu se probeaz

ă

o rela

ţ

ie între numele ei

ş

i al luiSyrus.

5

De

ş

i te-am favorizat, ai fost învins, Laberius, de Syrus.

6

Contemporanii au remarcat c

ă

el improviza absolut liber, pe când Laberius recurgea

ş

i la însemn

ă

ri.

of 00

Leave a Comment