Traducere din limba german\u0103 ION CHINEZU
Coperta colec\u0163iei
DONE STAN CRISTIAN B\u0102DESCU
Pe copert\u0103 GUSTAVKLIMT, Arborele vie\u0163ii (detaliu)
Copyright \u00a9 1997
RAO International Publishing Company S.A. pentru prezenta versiune \u00een limba rom\u0103n\u0103
Tiparul executat de
ALFOLDI NYOMDAAG
Debrecen, Ungaria
Decembrie 1997 ISBN 973-576-l63-7

- Ei, dr\u0103cie!... c'est la question, ma tres chere demoiselle! Doamna consul Buddenbrook, care \u015fedea l\u00eeng\u0103 soacra
sa pe
canapeaua dreapt\u0103, l\u0103cuit\u0103 \u00een alb, decorat\u0103 cu un cap de leu aurit \u015fi cu pernele \u00eembr\u0103cate \u00eentr-o stof\u0103 g\u0103lbuie,
arunc\u0103 o privire so\u0163ului ei instalat \u00een fotoliul de al\u0103turi, apoi se gr\u0103bi s\u0103 sar\u0103 \u00een ajutorul mezinei a\u015fezate l\u00eeng\u0103
fereastr\u0103, pe genunchii bunicului.
- Ascult\u0103, Tony! spuse, cred c\u0103 Dumnezeu m-a...
\u015ei mica Antonie, o f\u0103ptur\u0103 pl\u0103p\u00eend\u0103 de opt ani, purt\u00eend o rochi\u0163\u0103 u\u015foar\u0103 de m\u0103tase cu ape, \u00ee\u015fi \u00eentoarse pu\u0163in
c\u0103p\u015foru-i b\u0103lai, dr\u0103g\u0103la\u015f, de la fa\u0163a bunicului \u015fi privi \u00een odaie cu ochii-i alba\u015ftri-cenu\u015fii, f\u0103r\u0103 a distinge \u00eens\u0103 ceva
de absorbit\u0103 ce era, ca apoi s\u0103 repete:
- Ce-\u00eenseamn\u0103 asta! Apoi rosti t\u0103r\u0103g\u0103nat: Cred c\u0103 Dumnezeu m-a... \u015fi ad\u0103ug\u0103 repede, cu fa\u0163a \u00eenseninat\u0103: m-a
zidit, laolalt\u0103 cu toate f\u0103pturile...
O apucase \u00een sf\u00eer\u015fit pe f\u0103ga\u015ful cel bun, iar acum, radiind de fericire, turui pe ner\u0103suflate \u00eentregul pasaj \u00eentocmai
cum suna el \u00een catehismul de-abia publicat prin aprobarea \u00eenaltului \u015fi

prea-\u00een\u0163eleptului Senat, \u00eentr-o edi\u0163ie nou\u0103, rev\u0103zut\u0103, anno
18351.
Greu e p\u00een\u0103 \u00eencepi, se g\u00eendi, c\u0103 pe urm\u0103 merge, ca iarna c\u00eend \u00ee\u0163i dai drumul cu s\u0103niu\u0163a la vale pe Jerusalemsberg,
cu fr\u0103\u0163iorii... Grijile \u00ee\u0163i pier una c\u00eete una \u015fi chiar dac\u0103 ai vrea, nu te mai po\u0163i
opri.
- \u015ei tot el mi-a dat ve\u015fminte \u015fi ghete, continu\u0103 feti\u0163a, m\u00eencare \u015fi b\u0103utur\u0103, cas\u0103 \u015fi gospod\u0103rie, femeie \u015fi copii,
ogoare \u015fi
vite...
La aceste cuvinte, \u00eens\u0103, b\u0103tr\u00eenulmonsieur Johann Buddenbrook pufni pur \u015fi simplu \u00een r\u00ees, hohotind cu obi\u015fnuitul
chicot \u00eenfundat \u015fi totu\u015fi r\u0103sun\u0103tor pe care, \u00een tain\u0103, \u015fi-l preg\u0103tise anume. R\u00eedea de pl\u0103cere, fiindc\u0103 avea prilejul
de a se distra c\u00eet de pu\u0163in pe seama catehismului \u015fi poate c\u0103 \u00eentr-adins pusese la cale micul examen al nepoatei

sale. Se interes\u0103 de ogoarele \u015fi vitele micu\u0163ei Tony, o \u00eentreb\u0103 c\u00eet ia pentru un sac de gr\u00eeu \u015fi se ar\u0103t\u0103 gata s\u0103 fac\u0103
nego\u0163 cu ea. Fa\u0163a lui rotund\u0103, trandafirie \u015fi jovial\u0103, c\u0103reia, oric\u00eet s-ar fi trudit, n-ar fi izbutit s\u0103-i dea o expresie
r\u0103ut\u0103cioas\u0103, era \u00eencadrat\u0103 de un p\u0103r alb ca z\u0103pada, pudrat, iar pe gulerul lat al redingotei cenu\u015fii c\u0103dea o codi\u0163\u0103
aproape imperceptibil\u0103. La cei \u015faptezeci de ani ai s\u0103i, r\u0103m\u0103sese credincios modei din tinere\u0163e; renun\u0163ase la
g\u0103itanele dintre nasturi \u015fi la buzunarele largi; dar \u00een via\u0163a lui nu purtase pantaloni lungi2. B\u0103rbia dubl\u0103 i se r\u0103sf\u0103\u0163a
vast\u0103 \u015fi tihnit\u0103 pe jaboul alb de dantel\u0103 de la g\u00eet.

1 Ac\u0163iunea romanului se petrece in ora\u015ful hanseatic Lubeck, Hansa fiind uniunea format\u0103 \u00een secolul al XHI-lea de micile republici
or\u0103\u015fene\u015fti din nordul Germaniei, pentru promovarea intereselor comerciale comune. \u00een fruntea Hansei au fost mult\u0103 vreme ora\u015fele libere
Hamburg \u015fi Lubeck, care \u015fi-au p\u0103strat formele proprii de conducere, avind \u00een frunte un consiliu or\u0103\u015fenesc ales, dominat de negustorii boga\u0163i
(patricieni) \u015fi prezidat de un primar \u015fi un Senat ai c\u0103rui membri erau numi\u0163i pe via\u0163\u0103 de Consiliul or\u0103\u015fenesc.
2 P\u00een\u0103 la \u00eenceputul secolului al XlX-lea, \u00een \u0163\u0103rile apusene b\u0103rba\u0163ii obi\u015fnuiau s\u0103 poarte pantaloni p\u00een\u0103 la genunchi, strin\u015fi pe picior. De pe la
1815 a \u00eenceput s\u0103 se introduc\u0103 moda pantalonilor lungi, care, cu unele deosebiri, a r\u0103mas aceea\u015fi p\u00een\u0103 \u00een zilele noastre.

To\u0163i rideau, \u0163in\u00eendu-i isonul, \u00een primul r\u00eend din respect fa\u0163\u0103 de capul familiei.Madam e Antoinette Buddenbrook,
n\u0103scut\u0103 Duschamps, chicotea \u00eentocmai ca so\u0163ul ei. Era o doamn\u0103 trupe\u015f\u0103, piept\u0103nat\u0103 cu bucle albe \u015fi grele, aduse
peste urechi; rochia ei f\u0103r\u0103 nici o podoab\u0103, cu dungi negre \u015fi cenu\u015fii v\u0103dea naturale\u0163e \u015fi discre\u0163ie; \u00een m\u00eeinile-i
albe, \u00eenc\u0103 frumoase, \u0163inea \u00een poal\u0103 o pung\u0103 mic\u0103, de catifea. Cu vremea, tr\u0103s\u0103turile fe\u0163ei dob\u00eendiser\u0103 o uimitoare
asem\u0103nare cu acelea ale so\u0163ului s\u0103u. Numai t\u0103ietura \u015fi negrul vioi al ochilor s\u0103i mai aminteau oarecum originea
ei pe jum\u0103tate romanic\u0103: prin bunicul s\u0103u, se tr\u0103gea dintr-o familie franco-elve\u0163ian\u0103, dar de fel era din Hamburg.
Nora sa, doamna consul Elisabeth Buddenbrook, n\u0103scut\u0103 Kroger, r\u00eedea \u00een stilul caracteristic Krogerilor, puf\u0103ind
din buze, \u00een timp ce \u00ee\u015fi proptea b\u0103rbia \u00een piept. Ca to\u0163i Krogerii, Elisabeth era o apari\u0163ie extrem de elegant\u0103 \u015fi
chiar dac\u0103 nu putea fi numit\u0103 o frumuse\u0163e, prin glasul ei limpede \u015fi domol, prin mi\u015fc\u0103rile sale lini\u015ftite, sigure \u015fi
delicate, inspira un sentiment de seriozitate senin\u0103 \u015fi de \u00eencredere. P\u0103rul ro\u015fcat, \u00eempletit pe v\u00eerful capului \u00eentr-o
coroni\u0163\u0103 \u015fi l\u0103sat peste urechi \u00een bucle largi, r\u0103sucite cu art\u0103, era \u00een armonie cu tenul alb, nespus de ginga\u015f, punctat
pe ici-colo cu pistrui m\u0103run\u0163i. Dar ceea ce te izbea la fa\u0163a ei cu nasul cam lung \u015fi cu gura mic\u0103 era faptul c\u0103 \u00eentre
buza de jos \u015fi b\u0103rbie nu avea nici urm\u0103 de ad\u00eencitur\u0103. Corsajul scurt, cu m\u00eenecile \u00eenfoiate, la care se ad\u0103uga o
fust\u0103 strimt\u0103 de m\u0103tase \u00eenflorat\u0103, vaporoas\u0103, de culoare deschis\u0103, \u00eei l\u0103sa liber g\u00eetul de o des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103 frumuse\u0163e,
\u00eempodobit cu o panglic\u0103 de atlaz, pe care scap\u0103r\u0103 un pandantiv de briliante mari.
Cu o mi\u015fcare ce tr\u0103da oarecum nervozitate, consulul se aplec\u0103 \u00eenainte \u00een scaun. Purta o redingot\u0103 de culoarea
scor\u0163i\u015foarei, cu revere largi, cu m\u00eenecile umflate, care abia jos, sub \u00eencheieturi, se str\u00eengeau \u00een jurul m\u00eeinilor.
Pantalonii str\u00een\u015fi pe picior erau din stof\u0103 alb\u0103, lavabil\u0103, cu lampasuri negre pe partea din afar\u0103. B\u0103rbia \u00eei era
ocrotit\u0103 ca de un meterez de gulerul scrobit, \u00een jurul c\u0103ruia era \u00eenf\u0103\u015furat\u0103 o cravat\u0103 groas\u0103 \u015fi lat\u0103 de m\u0103tase ce \u00eei
umplea toat\u0103 deschiz\u0103tura jiletcii colorate... Avea ochii tat\u0103lui s\u0103u, alba\u015ftri, pu\u0163in ad\u00eenci\u0163i \u015fi iscoditori, doar cu o
expresie poate mai vis\u0103toare. Tr\u0103s\u0103turile fe\u0163ei lui erau \u00eens\u0103 mai grave \u015fi mai accentuate, nasul i se profila puternic
\u015fi \u00eencovoiat,

- Neschimbat, mon vieux, nu-i a\u015fa, Bethsy? Cuv\u00eentul \u201eneschimbat" \u00eel pronun\u0163\u0103 \u201eneschiimbat".
F\u0103r\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103, doamna consul schi\u0163\u0103 cu m\u00eena ei delicat\u0103, un gest de amenin\u0163are astfel c\u0103 br\u0103\u0163ara de aur zom\u0103i
u\u015for. Apoi, cu o mi\u015fcare caracteristic\u0103, \u00ee\u015fi plimb\u0103 degetele de la col\u0163ul gurii p\u00een\u0103 la bucle, ca \u015fi cum ar fi vrut s\u0103
netezeasc\u0103 un fir de par ce o luase razna.
\u00eens\u0103 consulul rosti cu un z\u00eembet \u00eeng\u0103duitor, dar cu o umbr\u0103 de mustrare \u00een glas:
- Vai, tat\u0103, iar\u0103\u015fi v\u0103 bate\u0163i joc de lucrurile sfinte!... St\u0103teau \u00een \u201esalonul cu peisaje", de la primul cat al vastei case
p\u0103rinte\u015fti aflate \u00een Mengstrasse, pe care firma Johann Buddenbrook o cump\u0103rase cu c\u00eetva timp \u00een urm\u0103 \u015fi \u00een care
familia se mutase nu demult. Tapetele solide \u015fi elastice, aflate la o oarecare distan\u0163\u0103 de pere\u0163i, \u00eenf\u0103\u0163i\u015fau priveli\u015fti
\u00eentinse, \u00een culorile delicate ale covorului sub\u0163ire de pe podea \u2014 idile pe gustul secolului al optsprezecelea, cu
veseli culeg\u0103tori de vie, cu plugari plini de r\u00eevn\u0103, cu dr\u0103g\u0103la\u015fe ciob\u0103nite, \u00eempodobite cu panglici, ce se oglindeau
\u00een apa g\u00eerlei, \u0163in\u00eend c\u00eete un miel cur\u0103\u0163el \u00een bra\u0163e sau s\u0103rut\u00eendu-se cu ciob\u0103na\u015fi dr\u0103g\u0103sto\u015fi... O lumin\u0103 aurie de apus
de soare precump\u0103nea \u00een aceste tablouri, armoniz\u00eendu-se cu stofa galben\u0103 a mobilei l\u0103cuite \u00een alb \u015fi cu perdelele
de m\u0103tase, \u015fi ele g\u0103lbui, de la cele dou\u0103 ferestre.
Pentru \u00eentinderea od\u0103ii, mobila era pu\u0163in\u0103. Masa rotund\u0103, cu picioare drepte, sub\u0163iri, suflate cu aur, nu st\u0103tea \u00een
dreptul canapelei, ci l\u00eeng\u0103 peretele opus, vizavi de micul armoniu pe a c\u0103rui acoperitoare se afla o cutie de flaut.
\u00een afar\u0103 de fotoliile \u0163epene \u00een\u015firate la intervale egale de-a lungul pere\u0163ilor, \u00een \u00eenc\u0103pere nu mai era dec\u00eet o
mescioar\u0103 pentru lucrul de m\u00een\u0103, l\u00eeng\u0103 fereastr\u0103, \u015fi un fragil birou de lux \u00eenc\u0103rcat cu bibelouri, a\u015fezat
\u00eenaintea canapelei.
Prin u\u015fa cu geamuri, aflat\u0103 fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103 cu ferestrele, se z\u0103rea
o galerie cu coloane, cufundat\u0103 \u00een penumbr\u0103, iar la st\u00eenga intr\u0103rii se deschidea, spre sufragerie, o u\u015f\u0103 \u00eenalt\u0103, alb\u0103
cu dou\u0103 canaturi.

sob\u0103.
C\u0103ci frigul se l\u0103sase devreme. Afar\u0103, dincolo de strad\u0103, frunzi\u015ful teilor m\u0103run\u0163i din preajma bisericii Sf\u00eenta M\u0103ria
\u00eeng\u0103lbenise de-a binelea, de\u015fi era abia mijlocul lui octombrie, \u00een jurul trainicelor col\u0163uri \u015fi unghiuri gotice ale
catedralei \u015fuiera v\u00eentul \u015fi cernea o bur\u0103 de ploaie rece. De dragul b\u0103tr\u00eeneimadame Buddenbrook, ferestrele duble
fuseser\u0103 puse de mult.
Era joi, ziua \u00een care, din dou\u0103-n dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni, familia se str\u00eengea laolalt\u0103; pentru ast\u0103zi \u00eens\u0103, \u00een afar\u0103 de
rubedeniile din ora\u015f, fuseser\u0103 invita\u0163i, la o mas\u0103 f\u0103r\u0103 preten\u0163ii, \u015fi c\u00ee\u0163iva prieteni buni, iar acum, la ora patru dup\u0103-
amiaz\u0103, ai casei \u015fedeau \u00een lumina tot mai slab\u0103 a amurgului, a\u015ftept\u00eend sosirea oaspe\u0163ilor...
Mica Antonie nu se l\u0103s\u0103 tulburat\u0103 de bunicu-s\u0103u \u00een alergarea ei cu s\u0103niu\u0163a, ci, cam \u00eembufnat\u0103, \u00ee\u015fi \u00eempinse buza
superioar\u0103 \u015fi mai mult deasupra celei de jos. Ajunsese la picioarele Jerusalemsbergului, dar nefiind \u00een stare s\u0103
fr\u00eeneze pe derdelu\u015ful lunecos, zbur\u0103 \u00eenainte, dincolo de \u0163int\u0103...
- Amin, spuse ea, dar mai \u015ftiu ceva, bunicule!
-Ti e n s ! Mai \u015ftie ceva! strig\u0103 b\u0103tr\u00eenul, pref\u0103c\u00eendu-se c\u0103 nu mai poate de curiozitate. Ai auzit, m\u0103mico? Mai \u015ftie
ceva! Ei, s\u0103 mai zic\u0103 cineva...
- C\u00eend e un fulger mai cald, spuse Tony, d\u00eend din cap la fiecare cuv\u00eent, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 tr\u0103sne\u015fte. C\u00eend e mai rece,
\u00eenseamn\u0103 c\u0103 tun\u0103.
Spun\u00eend acestea, feti\u0163a \u00ee\u015fi \u00eencruci\u015fa bra\u0163ele \u015fi privi fe\u0163ele vesele din jurul ei, ca \u015fi cum nu s-ar \u00eendoi de succes. Pe
domnul Buddenbrook \u00eens\u0103, asemenea cuno\u015ftin\u0163e \u00eel scoaser\u0103 din s\u0103rite, \u015fi vru cu orice pre\u0163 s\u0103 i se spun\u0103 cine i-a
v\u00eer\u00eet \u00een cap copilului aceast\u0103 stupiditate, iar c\u00eend se dovedi c\u0103 de vin\u0103 e Ida Jungmann, domni\u015foara din
Marienwerder, angajat\u0103 nu de mult la copii, consulul se v\u0103zu nevoit s\u0103 ia ap\u0103rarea acestei Ida.
- E\u015fti prea sever, pap\u0103. De ce nu-i dai voie unui copil s\u0103 aib\u0103, la v\u00eersta asta, \u00eenchipuiri oric\u00eet de ciudate, despre
aceste lucruri?

idio\u0163enii. \u015ei de sup\u0103rat ce era,monsieur Buddenbrook recurse din nou la dialectul lui nordic. Cum adic\u0103? Tunetul
tr\u0103sne\u015fte?... Tr\u0103sni-l-ar \u00een moalele capului!... Ia mai l\u0103sa\u0163i-m\u0103 \u00een pace cu prusaca voastr\u0103!
Adev\u0103rul e c\u0103 b\u0103tr\u00eenul nu se \u00eemp\u0103ca \u00een ruptul capului cu Ida Jungmann. Nu era o minte m\u0103rginit\u0103 \u015fi v\u0103zuse ceva
\u00een via\u0163\u0103. Ca furnizor al armatei, \u00een 1813, cutreierase, \u00een tr\u0103sura lui cu patru cai, toat\u0103 Germania de Sud,
cump\u0103rind gr\u00eene pentru prusaci. Fusese la Amsterdam \u015fi la Paris, \u015fi ca om luminat ce era nu credea, Doamne
fere\u015fte, c\u0103 trebuie condamnat tot ce se g\u0103se\u015fte dincolo de por\u0163ile ora\u015fului s\u0103u natal cu acoperi\u015furi \u0163uguiate. Dar \u00een
rela\u0163iile sale sociale, c\u00eend nu era vorba de afaceri, \u00eenclina, mai mult dec\u00eet fiul s\u0103u, consulul, s\u0103 p\u0103streze distan\u0163ele
\u00een chip sever \u015fi s\u0103 fie ireconciliant fat\u0103 de str\u0103ini. Astfel, c\u00eend, \u00eentr-o bun\u0103 zi, copiii lui, \u00eentor\u015fi dintr-o c\u0103l\u0103torie
prin Prusia Occidental\u0103, aduseser\u0103 \u00een cas\u0103, ca pe un pui de bogdaproste, pe acea feti\u015fcan\u0103 - Ida abia \u00eemplinise
dou\u0103zeci de ani \u015fi era fiica unui hangiu din Marienwerder, mort cu pu\u0163in \u00eenainte de sosirea familiei Buddenbrook
acolo - pentru fapta sa de bun cre\u015ftin, consulul avusese greut\u0103\u0163i cu b\u0103tr\u00eenul, care aproape tot timpul \u00eei vorbise
str\u0103inei numai \u00een fran\u0163uze\u015fte sau \u00een dialectplaUdeutsch... De altfel, Ida Jungmann se dovedi iscusit\u0103 \u00een
gospod\u0103rie \u015fi o guvernant\u0103 destoinic\u0103 pentru copii. \u00eentr-adev\u0103r, prin loialitatea ei, prin no\u0163iunile sale \u00een privin\u0163a
ierarhiei sociale, tipic prusace, ea se potrivea \u00een fapt de minune cu postul pe care \u00eel ocupa \u00een aceast\u0103 cas\u0103. Era o
persoan\u0103 cu principii aristocratice, f\u0103c\u00eend o distinc\u0163ie sever\u0103 \u00eentre cercurile de \u00eent\u00eeia \u015fi cele de a doua m\u00een\u0103, \u00eentre
marea \u015fi mica burghezie, era m\u00eendr\u0103 c\u0103 \u0163inea, \u00een calitatea ei de slujitoare devotat\u0103, de cercurile pe care le socotea
de prim rang \u015fi nu vedea cu ochi buni nici o prietenie ce s-ar fi putut \u00eenfiripa \u00eentre Tony \u015fi vreo coleg\u0103 de \u015fcoal\u0103,
care, dup\u0103 aprecierea domni\u015foarei Jungmann, putea fi doar dintr-o bun\u0103 clas\u0103 de mijloc...
Tocmai atunci, prusaca se ivi \u00een galeria cu coloane, apoi intr\u0103 pe u\u015fa cu geamuri: era o fat\u0103 voinic\u0103, ciol\u0103noas\u0103,
\u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een negru, cu p\u0103rul lins \u015fi cu o fa\u0163\u0103 cinstit\u0103. O aducea de m\u00een\u0103 pe mica Klothilde, o copil\u0103 neobi\u015fnuit de
firav\u0103, purt\u00eend o rochi\u0163\u0103

de stamb\u0103 \u00eenflorat\u0103, cu p\u0103rul sp\u0103l\u0103cit, cenu\u015fiu, cu o fa\u0163\u0103 lipsit\u0103 de vlag\u0103, de fat\u0103 b\u0103tr\u00een\u0103. Klothilde se tr\u0103gea dintr-
o linie colateral\u0103 a familiei - f\u0103r\u0103 nici un dram de avere - era fiica unui administrator de mo\u015fie din regiunea
Rostockului, nepot al b\u0103trinului Buddenbrook, \u015fi, fiind o f\u0103ptur\u0103 ascult\u0103toare \u015fi de o v\u00eerst\u0103 cu Antonie, era
crescut\u0103 aici \u00een cas\u0103.
- Totul e preg\u0103tit, zise mamzel Jungmann, rostogolind prin g\u00eetlej consoana r pe care \u00eenainte n-o putea rosti deloc.
Klothildchen a pus cu n\u0103dejde um\u0103rul la buc\u0103t\u0103rie. Trina aproape c\u0103 n-a mai avut nimic de f\u0103cut.
Privindu-\u015fi jaboul de la g\u00eet,monsieur Buddenbrook z\u00eembi ironic la auzul accentului neobi\u015fnuit al Idei; consulul
\u00eens\u0103 m\u00eeng\u00eeindu-\u015fi nepo\u0163ica pe obraji, \u00eei spuse:
- Bravo, Thilda! Ora etlabora, st\u0103 scris. Tony a noastr\u0103 ar putea lua pild\u0103 de la tine. \u00eei cam place s\u0103 leneveasc\u0103 \u015fi
se cam obr\u0103znice\u015fte uneori.
Tony l\u0103s\u0103 capul \u00een jos \u015fi se uit\u0103 pe sub gene la bunicul s\u0103u; \u015ftia ea bine c\u0103 o s\u0103 sar\u0103 s-o apere ca \u00eentotdeauna.
- A, nu, nu! spuse b\u0103tr\u00eenul. Sus capul, Tony,courag e! Ce-i sade bine unuia nu i se potrive\u015fte celuilalt. Fiecare
dup\u0103 croiala sa. Thilda e o fat\u0103 cuminte, nimic de zis, dar nici noi nu s\u00eentem de lep\u0103dat.Eraisonnable ce spun,
Bethsy?