\u201eCu toate c\u0103 orice oper\u0103 poetic\u0103 trebuie, atunci tind apare, s\u0103 se bizuie pe ea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi prin ea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 se im-
pun\u0103 \u2014 de aceea la nici una din lucr\u0103rile mele n-am scris nici prefa\u0163\u0103, nici epilog \u015fi nici criticilor justific\u0103ri nu
mi-a pl\u0103cut s\u0103 'dau\u2014 exist\u0103 totu\u015fi opere care, pe m\u0103sur\u0103 ce alunec\u0103 \u00een trecut, pierd din influen\u0163\u0103, \u015fi asta cu at\u00eet
mai mult cu c\u00eet contribu\u0163ia lor la r\u0103sp\u00eendirea culturii patriei a fost mai mare, ca o'mam\u0103 pe care fetele ei
frumoase opun lesne \u00een umbr\u0103. De aceea se cuvine s\u0103 li se constituie o valoare istoric\u0103, vorbind despre geneza
lor cu oameni binevoitori \u015fi pricepu\u0163i "
GOETHE, Poezie \u015fi adev\u0103r

Note din jurnalul meu pe 1945 \u00eemi arat\u0103 c\u0103 la 22 decembrie al acelui an corespondentul din Los
Angeles al lui \u201eTime Magazine" venise p\u00een\u0103 la mine (faci o or\u0103 cu ma\u015fina dindown-town p\u00een\u0103 la vila
noastr\u0103) anume ca s\u0103-mi cear\u0103 socoteal\u0103 pentru o profe\u0163ie pe care o f\u0103cusem cu un deceniu \u015fi jum\u0103tate
\u00een urm\u0103 \u015fi care \u00eent\u00eerzia s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103. La' snr\u015fitul unei Schi\u0163e autobiografice, scris\u0103 pe-atunci \u015fi
tradus\u0103 \u015fi \u00een engleze\u015fte, \u00eemi exprimasem, mai mult \u00een glum\u0103, bazat pe credin\u0163a\u00een anumite simetrii \u015fi
potriviri de numere din via\u0163a mea, presupunerea, destul de precis\u0103, c\u0103 \u00een anul 1945, septuagenar, la
aceea\u015fi v\u00eerst\u0103 ca \u015fi mama, voi trece \u00een lumea drep\u0163ilor. Or, spunea corespondentul, anul stabilit de mine
era ca \u015fi trecut \u015fi eu nu m\u0103 \u0163inusem de cuv\u00eent. Cum voi justifica \u00een fa\u0163a opiniei publice faptul c\u0103 eram
\u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103 ?
R\u0103spunsul nu i-a pl\u0103cut so\u0163iei mele, cu at\u00eet mai pu\u0163in cu c\u00eet de mult\u0103 vreme era tare \u00eengrijorat\u0103 de
s\u0103n\u0103tatea mea. A \u00eencercat s\u0103 m\u0103 \u00eentrerup\u0103, s\u0103 protesteze, s\u0103 contrazic\u0103 unele declara\u0163ii smulse de c\u0103tre
interlocutor, de care o cru\u0163asem p\u00een\u0103 atunci. Cu \u00eemplinirea profe\u0163iilor, spuneam eu, s-ar petrece un
lucru cam ciudat; uneori nu se confirm\u0103 chiar cuv\u00eent cu cuv\u00een\u0163, ci numai \u00een linii mari, ca semnifica\u0163ie,
\u00eentr-o form\u0103, desigur, vag\u0103, discutabil\u0103, dar nu maipu\u0163in evident\u0103. Mai existau \u015fi elemente de substi-
tuire. Cert, pasiunea mea pentru ordine nu fusese suficient\u0103 pentru a-mi gr\u0103bi moartea. Dar, dup\u0103 cum
vedea \u015fi vizitatorul, \u00een anul pe care-l stabilisem pentru asta, viata mea \u2014 biologic vorbind \u2014 ajunsese
totu\u015fi la un nivel atfr de sc\u0103zut cum nu mai cunoscusem. Speram ca dup\u0103 aceast\u0103 depresiune for\u0163ele
mele vitale s\u0103-\u015fi revin\u0103, s\u0103 reia o curb\u0103 ascendent\u0103; dar pentru confirmarea darurilor profetice starea
mea actual\u0103 mi-era perfect suficient\u0103 \u015fi mi-ar fi fost foarte agreabil dac\u0103 \u015fi el \u015fi stimabila lui gazet\u0103 s-
ar declara satisf\u0103cu\u0163i cu at\u00eet.'
La data aceea, trei luni m\u0103 mai desp\u0103r\u0163eau de clipa c\u00eend depresiunea biologic\u0103 la care m\u0103 referisem
avea s\u0103 ating\u0103 punctul s\u0103u maxim, o boal\u0103 foarte grav\u0103, necesit\u00eend

580 \u2666 Thomas Mann
o interven\u0163ie chirurgical\u0103, \u00eentrerup\u00eendu-mi pentru luni de zile regimul de via\u0163\u0103 obi\u015fnuit, ceea ce mi-a
pus organismul la o \u00eencercare de rezisten\u0163\u0103 tardiv\u0103, cu totul nea\u015fteptat\u0103 sub aceast\u0103 form\u0103. Men\u0163ionez
faptul numai deoarece mi se pare c\u0103 scoate \u00een eviden\u0163\u0103 o divergen\u0163\u0103 ciudat\u0103 \u00eentre vi-tahtatea biologic\u0103
\u015fi cea cerebral\u0103. Perioadele de euforie fizic\u0103 \u015fi de s\u0103n\u0103tate, de calm trupesc \u00een care calci cu pasul
ap\u0103sat, nu s\u00eent obligatoriu cele mai fecunde. Capitolele cele mai izbutite din Lotte la Weimar le-am
scris \u00een chinurile \u2014 indescriptibile pentru unul care n-a trecut prin ele \u2014 produse de o sciatic\u0103
infec\u0163ioas\u0103 care a \u0163inut o jum\u0103tate de an, dureri \u00eennebunitoare cum nu mai pomenisem toat\u0103 via\u0163a \u015fi de
care zadarnic \u00eencercam, zi \u015fi noapte, s\u0103 scap, c\u0103ut\u00eend pozi\u0163ia de stat cea mai bun\u0103. Ea nu exist\u0103. Dup\u0103
nop\u0163i de a ciror repetare s\u0103 m\u0103 fereasc\u0103 Dumnezeu, micul dejun aducea de obicei o oarecare domolire
a nervului meu inflamat ca o v\u0103paie \u015fi, a\u015fez\u00eendu-m\u0103 la masa de scris, \u00een cine \u015ftie ce pozi\u0163ie
contorsionat\u0103, \u00eenf\u0103ptuiam apoi unio mystica cu Ea, cu \u201esteaua superbei eleva\u0163ii". Oricum, sciatica nu e
o boal\u0103 care s\u0103 ajung\u0103 prea aproape de izvoarele vie\u0163ii \u015fi, cu toate chinurile, nu trebuie luat\u0103 prea \u00een
serios. Dimpotriv\u0103, timpul despre care vorbesc, \u015fi care dup\u0103 profe\u0163iile proprii trebuia s\u0103-mi aduc\u0103
moartea, a fost realmente o perioad\u0103 de lent \u015fi progresiv declin al for\u0163elor mele vitale, o incontestabil\u0103
\u201ediminuare" biologic\u0103'. Dar tocmai de ea se leag\u0103 geneza unei opere care din clipa primelor sale
manifest\u0103ri a v\u0103dit o stranie for\u0163\u0103 de radiere.
Ar fi arbitrar s\u0103 vrei s\u0103 vezi \u00een diminuarea for\u0163ei vitale originea \u015fi condi\u0163ia unei crea\u0163ii care a \u00eenglobat

\u00een sine substan\u0163a unei vie\u0163i \u00eentregi, o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 sintetizat\u0103, condensat\u0103 \u00eentr-o unitate, parte
involuntar, parte \u00eentr-un efort con\u015ftient, \u015fi care din cauza aceasta se vede obligat\u0103 s\u0103 dovedeasc\u0103 un
anumit poten\u0163ial vital. Ar fi lesne de inversat legea cauzei \u015fi a efectului \u015fi de pus \u00eemboln\u0103virea mea \u00een
sarcina operei, care m-a m\u0103cinat ca nici o alta \u015fi mi-a solicitat \u015fi cele mai intime for\u0163e. Observatori
binevoitori ai vie\u0163ii' mele a\u015fa au judecat lucrurile, \u015fi c\u00eend mi-au v\u0103zut starea \u00eengrijor\u0103toare n-au ezitat
s\u0103 afirme: \u201eCartea-i de vin\u0103 !" \u015fi nu le d\u0103deam dreptate ? E o vorb\u0103 mare, c\u0103 \u201ecine-\u015fi d\u0103ruie via\u0163a, \u015fi-o
va c\u00ee\u015ftiga" \u2014 vorb\u0103 cu tot at\u00eeta

drept de cet\u0103\u0163enie \u00een sfera artei \u015fi a poeziei c\u00eet \u015fi \u00een cea a religiei. Niciodat\u0103 sacrificiul vie\u0163ii n-a fost
f\u0103cut din lips\u0103 de vitalitate, \u015fi dac\u0103 cineva, la \u015faptezeci de ani \u2014 caz fenomenal! \u2014 se apuc\u0103 s\u0103 scrie
'cartea sa cea mai \u201eteribil\u0103", aceasta nu e un semn ce tr\u0103deaz\u0103 tocmai o asemenea caren\u0163\u0103. Nici graba
cu care, spre hazul doctorilor \u015fi purt\u00eend o cicatrice de la piept pm\u0103 pe spinare, m-am ref\u0103cut dup\u0103
opera\u0163ie ca s\u0103 pot termina isprava asta n-a fost un semn de-a\u015fa ceva...
Dar voi \u00eencerca s\u0103 reconstitui, pentru mine \u015fi prietenii mei, povestea luiFaustus, str\u0103b\u0103tut\u0103 cum e de'
tensiunea \u015fi tumultul evenimentelor exterioare, cu ajutorul succintelor mele note zilnice din acea
vreme.
II
\u00een noiembrie 1942 o c\u0103l\u0103torie \u00een r\u0103s\u0103ritul continentului temporiza \u00eencheierea romanuluiIosif

s\u0103pt\u0103m\u00eenile precedente. Excursia, \u00een care aveam cu mine manuscrisul unei conferin\u0163e despre tetralogia
aproape terminat\u0103, m-a purtat prin Chicago, la Washington \u015fi New York \u015fi a fost bogat\u0103 \u00een \u00eent\u00eelniri,
ceremonii, manifest\u0103ri, d\u00eendu-mi, \u00eentre altele, prilejul s\u0103 rev\u0103d Princetonul \u015fi chipurile prietenilor din
vremea aceea : Frank Aydelott,' Einstein, Christian Gauss, Helen Lowe-Porter, Hans Rastede de la
Lawrenceville School \u015fi cercul lui, Erich von Kahler, Hermann Broch \u015fi al\u0163ii. Zilele de la Chicago au
stat sub semnul r\u0103zboiului din Africa, al \u015ftirilor emo\u0163ionante despre p\u0103trunderea trupelor germane in
Fran\u0163a neocupat\u0103, al protestului lui Petain, al \u00eembarc\u0103rii pentru Tunis a trupelor din Hitler-Korps, al
ocup\u0103rii Corsicei de c\u0103tre italieni si al recuceririi Tobrukului. Citeam \u00een ziare despre masurile febrile
de ap\u0103rare luate de nem\u0163i peste tot unde o debarcare era imaginabil\u0103, despre si'mptome ale unei treceri
a flotei franceze de partea alia\u0163ilor. Washingtonul pe picior de r\u0103zboi a fost pentru mine un spectacol
nou \u015fi remarcabil. Din nou oaspetele lui Eugene Meyer \u015fi al frumoasei sale so\u0163ii \u00een palatul lor din
Crescent Place, priveam uimit la

582 \u2666 Thomas Mann
zona puternic militarizat\u0103 din jurul monumentului lui Lincoln cu bar\u0103cile, birourile \u015fi podurile sale, \u015fi
la trenurile \u00eenc\u0103rcate cu material de r\u0103zboi care se scurgeau ne\u00eentrerupt. Domnea o c\u0103ldur\u0103 ap\u0103s\u0103toare,
zile \u00eent\u00eerziate dintr-o Indian summer . La un dineu \u00een casa amfitrionilor mei, la care luau parte \u015fi
ambasadorii Braziliei \u015fi Cehoslovaciei cu so\u0163iile lor, \u00e2 venit vorba despre colaborarea americanilor cu
Darlan \u015fi problema politicii lor de expe-diency . Opiniile erau \u00eemp\u0103r\u0163ite. Eu nu mi-am ascuns
aversiunea. Dup\u0103-mas\u0103 am ascultat discursul la radio al lui Willkie, care tocmai se \u00eentorsese dintr-o

Spre bucuria mea, organizarea conferin\u0163ei la Library of Congress , mi-a prilejuit revederea cu
Archibald MacLeish, pe atunci directorul Bibliotecii Statului, \u015fi cu so\u0163ia sa, \u015fi am considerat ca o
deosebit\u0103 onoare pentru mine faptul c\u0103 vicepre\u015fedintele Statelor Unite, Wallace, prezentat de
MacLeish, a rostit cuv\u00eentul de deschidere. Conferin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi, \u00eempestri\u0163at\u0103 cu aluzii la actualitate,
retransmis\u0103 prin'difuzoare \u00eentr-o a doua sal\u0103, ticsit\u0103 \u015fi ea, s-a bucurat, dup\u0103 o at\u00eet de cuceritoare
preg\u0103tire a publicului, de o primire mai mult dec\u00eet c\u0103lduroas\u0103. Seara s-a \u00eencheiat \u00een locuin\u0163a familiei
Mayer, cu o recep\u0163ie la care au participat numeroase personalit\u0103\u0163i, \u015fi am stat de preferin\u0163\u0103 \u00een cercul
oficio\u015filor regimului Roosevelt: Wallace \u015fi Francis Biddle procuror general \u015fi ministru al justi\u0163iei, a
c\u0103rui amabil\u0103 so\u0163ie mi-a spus multe lucruri m\u0103gulitoare despre conferin\u0163a mea. Biddle, cu care
fusesem \u00een coresponden\u0163\u0103 \u00een chestiunea restric\u0163iilor aplicate celor \u00een situa\u0163ia de enemy aliens , \u00een
special'a emigran\u0163ilor germani, mi-\u00e2 f\u0103cut cunoscut\u0103 inten\u0163ia sa de a ridica \u00een scurt\u0103 vreme aceste
\u00eengr\u0103diri. Tot de la el am aflat c\u0103 Roosevelt, ale c\u0103rui raporturi cu regimul de la Vichy \u00eemi st\u00eerneau \u2014
\u015fi nu numai mie \u2014 \u00eendoieli \u015fi nepl\u0103cere, pretindea totu\u015fi eliberarea antifasci\u015ftilor \u015fi evreilor de\u0163inu\u0163i \u00een
Africa de Nord.

I-am fost recunosc\u0103tor amfitrioanei noastre, Agnes Meyer, protectoarea mea de-at\u00eeta vreme, mereu
activ\u0103 pe t\u0103r\u00eemul literar, politic \u015fi social, pentru aranjarea unei \u00eent\u00eelniri cu ambasadorul Elve\u0163iei, Dr.
Bruggmann, \u015fi so\u0163ia sa \u2014 o sor\u0103 a lui Henry Wallace. Schimbul de vederi cu acest \u00een\u0163elept \u015fi generos
reprezentant al \u0163\u0103rii care cinci ani de zile ne-a acordat toat\u0103 ocrotirea a fost pentru mine agreabil \u015fi
important. Convorbirea a avut ca obiect, desigur, sumbra soart\u0103 a Germaniei, situa\u0163ia ei f\u0103r\u0103 ie\u015fire,
pentru c\u0103 orice posibilitate de capitulare p\u0103rea s\u0103 fie' exclus\u0103. Pentru interlocutorul meu p\u0103trunderea
for\u0163elor ruse\u015fti era de pe acum o certitudine.
\u015ei mai important\u0103 a fost pentru mine \u00eent\u00eelnirea cu Maxim Litvinov, pe care gazda noastr\u0103 \u00eel invitase la
un pr\u00eenz \u00eempreun\u0103 cu \u00eenc\u00eent\u0103toarea sa so\u0163ie, de origine englez\u0103. Aceasta, un spirit excep\u0163ional de viu,
deosebit de dotat\u0103 \u015fi sociabil\u0103, cu un debit verbal facil, a dominat conversa\u0163ia la mas\u0103. Dup\u0103 aceea \u00eens\u0103
am avut ocazia s\u0103-i exprim ambasadorului admira\u0163ia mea pentru atitudinea \u015fi activitatea sa politic\u0103
dinaintea r\u0103zboiului, pentru discursurile sale la Liga Na\u0163iunilor \u015fi pentru consecven\u0163a cu care a sus\u0163inut
indivizibilitatea p\u0103cii. Fusese totdeauna singurul care s\u0103 spun\u0103 lucrurilor pe nume, s\u0103 ajute adev\u0103rul \u2014
din nefericire, zadarnic. Mi-a mul\u0163umit cu oarecare melancolie. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 e \u00eentr-6 dispozi\u0163ie
sumbr\u0103, amar\u0103 \u2014 ceea ce nu trebuia pus numai \u00een seama \u00eengrozitoarelor \u00eencerc\u0103ri, sacrificii \u015fi
suferin\u0163e impuse de r\u0103zboi \u0163\u0103rii sale. Impresia mea era c\u0103 misiunii sale de mediator \u00eentre Est \u015fi Vest i se
puneau toate piedicile posibile \u015fi ceva mai mult,' c\u0103 nu va mai r\u0103m\u00eene mult\u0103 vreme \u00een pos-| tul de
ambasador la Washington.
\u00een ceasurile pe care obliga\u0163iile mondene mi le l\u0103sau libere, \u00eencercam s\u0103 duc mai departe capitolul \u00een
curs din Iosif Hr\u0103nitorul \u2014 unul dintre ultimele \u2014 capitolul binecuv\u00eent\u0103rii fiilor. Dar ceea ce m\u0103
izbe\u015fte acum \u015fi-mi las\u0103 o senza\u0163ie de mister, s\u00eent lecturile c\u0103rora m\u0103 consacram \u00een cursul acelei
c\u0103l\u0103torii, \u00een tren, la orele de sear\u0103 sau de r\u0103gaz, \u015fi care, contrar obiceiurilor mele de igien\u0103 a lecturii, n-
aveau nici o leg\u0103tur\u0103 cu preocup\u0103rile mele actuale \u015fi nici cu cele imediat previzibile. Erau memoriile
lui Igor Strayinski pe care le citeam \u201ecu creionul" \u00een m\u00een\u0103, adic\u0103 subliniind pasajele asupra c\u0103rora m\u0103
g\u00eendeam s\u0103 revin ; \u015fi mai erau dou\u0103 c\u0103r\u0163i, de mult cunoscute, pe care le
584 \u2666 Thomas Mann
reluasem \u00een zilele acelea, tot cu creionul: Pr\u0103bu\u015firea lui Nietzsche de Podach \u015fi amintirile lui Lou
Andreas-Salorne despre Nietzsche. \u201eMisticism funest, nepermis, st\u00eernind adesea mil\u0103. \u00abNefericitul\u00bb."
Asta-i o \u00eensemnare cu creionul \u00een jurnal, dovad\u0103 a lecturilor mele. Muzic\u0103 deci, si Nietzsche. N-a\u015f
putea da nici o explica\u0163ie orient\u0103rii g\u00eendii-rilor \u015fi preocup\u0103rilor mele din acel moment.
\u00eeritr-o zi, la New York, a venit la noi la hotel agentul literar Armin Robinson, ca s\u0103-mi supun\u0103 o ofert\u0103
destul de ispititoare : proiectul unei c\u0103r\u0163i care urma s\u0103 fie publicat\u0103 nu numai in engleze\u015fte, ci si'\u00een alte
patru-cinci limbi si care avea s\u0103 poarte titlul The Ten Commandmentr. Ideea avea un caracter moral-
polemic. Zece scriitori cu renume mondial trebuiau s\u0103 trateze, \u00een povestiri dramatice, dispre\u0163ul
criminal fa\u0163\u0103 de legea moral\u0103, fa\u0163\u0103 de fiecare din cefe zece porunci \u00een parte, iar de la mine dorea un
scurt eseu introductiv la aceast\u0103 culegere \u2014 contra unui onorar de o mie de dolari. \u00een voiaj e\u015fti mai
lesne accesibil la asemenea oferte de lucru dec\u00eet acas\u0103. Am acceptat, \u015fi dou\u0103 zile mai t\u00eerziu semnam, \u00een
biroul unui avocat \u2014 unde am \u00eent\u00eelnit-o pe Sigrid Undset, dispus\u0103 \u015fi ea s\u0103 colaboreze \u2014 un contract
plin de curse \u015fi capcane pe care l-am parcurs doar superficial \u015fi prin care validam pentru vecii vecilor
dreptul \u00eentreprinz\u0103torului asupra unei lucr\u0103ri \u00eenc\u0103 inexistente, de a c\u0103rei evolu\u0163ie nici idee n-aveam, \u015fi
pe care ar fi trebuit s-o iau mult mai \u00een serios. Dac\u0103 a'cump\u0103ra \u201em\u00ee\u0163a-n sac" e u\u015furatic, a o vinde e \u015fi
mai pu\u0163in recomandabil.

comandan\u0163i \u015fi echipaje, s-a produs \u00een cursul unor zile pline, pentru noi, de concerte, spectacole,
invita\u0163ii, \u00eent\u00eelnin cu prieteni, \u015fi \u00een care se iveau mereu ocazii pentru lucr\u0103ri de circumstan\u0163\u0103, ce trebuiau
apoi improvizate. Paginile de obicei destul de calme ale caietului cump\u0103rat \u00eenc\u0103 din Elve\u0163ia con\u0163in, \u00een
acest r\u0103stimp, multe nume \u2014 figureaz\u0103 acolo, \u00een afar\u0103 de copiii no\u015ftri, Bruno Walter \u015fi Franz Werfel,
Max Reinhardt,' actorul Karlweis, Martin Gumpert, editorul Landshoff, Fritz von Unruh \u015fi so\u0163ia sa,
apoi scumpa noastr\u0103 Annette Kolb, Erich von foihler, Molly Shen-stone, prietena noastr\u0103 englezoaic\u0103