Via\u0163a compozitorului german
Adrian Leverkuhn povestit\u0103 de un prieten
Romanul unui roman

Copyright \u00a9 1995
RAO International Publishing Company S.A. pentru versiunea \u00een limba rom\u00e2n\u0103
Coperta colec\u0163iei

CRISTIAN B\u00c2DESCU
Pe copert\u0103 GUSTAVKLIMT, Palas Atena
Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, Germania
Aprilie 1995 ISBN 973-9164-82-x

Lo giorno se n 'andava, e l'aer bruno toglieva gli animai che sono in terra dalie fatiche loro, ed io sol uno m
'apparecchiava a sostener la guerra si del cammino e si della pietate, che ritrarr\u0103 la mente che non erra. O
Muse, o alto ingegno, or m 'aiutate, o mente che scrivesti cid eh 'io vidi, qui siparr\u0103 la tua nobilitate.
DANTE, Inferno

s\u0103 spun mai \u00eent\u00eei c\u00eet'eva cuvinte despre mine \u00eensumi \u015fi despre firea mea, p\u00een\u0103 a nu \u00eencepe s\u0103 a\u015ftern pe
h\u00eertie via\u0163a celui care a fost Adrian Leverkuhn \u2014 o prim\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 provizorie biografie a
prietenului iubit, genialul muzician, at\u00eet de cumplit \u00eencercat, mai \u00eent\u00eei \u00een\u0103l\u0163at apoi pr\u0103v\u0103lit de un destin
potrivnic. Numai presupunerea c\u0103 cititorul \u2014 mai bine-zis: viitorul cititor; deoarece pentru moment nu
exist\u0103 nici cea mai modest\u0103 perspectiv\u0103 ca scrierea mea s\u0103 poat\u0103 vedea lumina tiparului \u2014 dau poate,
dac\u0103, printr-o minune, ea ar p\u0103r\u0103si aceast\u0103 fort\u0103rea\u0163\u0103 amenin\u0163at\u0103 din toate p\u0103r\u0163ile care este Europa
noastr\u0103 \u015fi ar duce oamenilor de afar\u0103 un zvon din taina solitudinii noastre; \u2014 dar rog s\u0103 mi se \u00eeng\u0103duie
s\u0103 iau fraza de la \u00eenceput: numai g\u00eendul c\u0103, probabil, cititorul va dori s\u0103 \u015ftie c\u00eete ceva despre narator
m\u0103 determin\u0103 s\u0103 pun \u00eenaintea acestor m\u0103rturii c\u00eeteva note referitoare la persoana mea \u2014 desigur, pe
deplin con\u015ftient c\u0103 tocmai \u00een felul acesta s-ar putea s\u0103-i trezesc \u00eendoielile, s\u0103-l determin s\u0103-\u015fi pun\u0103
\u00eentrebarea dac\u0103 se afl\u0103 pe m\u00eeini bune, vreau s\u0103 spun: dac\u0103 eu, prin ceea ce reprezint, s\u00eent omul potrivit
pentru o asemenea menire la care mai cur\u00eend m\u0103 \u00eendeamn\u0103 inima dec\u00eet m\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte vreo afinitate
a firii.
Recitesc r\u00eenduri'le de mai sus \u015fi m\u0103 v\u0103d silit s\u0103 recunosc \u00een ele o anume nelini\u015fte \u015fi o \u00eengreunare a
respira\u0163iei, c\u00eet se poate de caracteristic\u0103 pentru starea de spirit \u00een care m\u0103 aflu ast\u0103zi, 23 mai 1943, la
doi ani dup\u0103 moartea lui Leverkuhn, la doi ani dup\u0103 ce dintr-o noapte ad\u00eenc\u0103 el a trecut \u00een cea f\u0103r\u0103 de
sf\u00eer\u015fit, \u015fi c\u00eend eu, \u00een camera de lucru de la Freising-pe-Isar, mic\u0103 \u015fi intim\u0103, m\u0103 apuc s\u0103 a\u015ftern pe h\u00eertie
povestea vie\u0163ii nefericitului meu prieten ce se odihne\u015fte \u00eentru Domnul \u2014 o, de-ar fi a\u015fa ! de s-ar odihni
\u00eentru Domnul \u2014 caracteristic\u0103 zic, pentru o stare de spirit \u00een care nevoia plin\u0103 de emo\u0163ie de a m\u0103

c\u0103tre armonie \u015fi ra\u0163iune, un c\u0103rturar \u015fi unconjuratu s1 al \u201earmiei latine",' nu lipsit de raporturi cu artele frumoase (c\u00eent la viola d'amore), un fiu al muzelor \u00een \u00een\u0163elesul academic al cuv\u00eentului, care bucuros se consider\u0103 descendent al umani\u015ftilor germani de pe vremea faimoaselor Epistolae obscurorum

de pu\u0163in mi-a\u015f \u00eeng\u0103dui s\u0103 t\u0103g\u0103duiesc influen\u0163a lui asupra vie\u0163ii omene\u015fti, a fost \u00eentotdeauna categoric
str\u0103in firii mele, l-am eliminat instinctiv din concep\u0163ia mea despre lume, f\u0103r\u0103 a sim\u0163i vreodat\u0103 nici cea
mai 'mic\u0103 \u00eenclinare c\u0103tre rela\u0163ii necugetate cu for\u0163ele \u00eentunericului, nici trufia de a le provoca s\u0103 urce la
mine, iar, de-ar \u00eencerca s-o fac\u0103 din propriul lor imbold, f\u0103r\u0103 a contribui la aceasta, \u00eentinz\u00eendu-le m\u0103car
un deget. Acestei convingeri i-am adus \u015fi jertfe, morale, \u015fi chiar \u00een ce prive\u015fte bun\u0103starea material\u0103,
prin faptul c\u0103, f\u0103r\u0103 ezitare, am renun\u0163at \u00eenainte de termen la cariera mea \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eent, care mi-era at\u00eet
de drag\u0103, atunci c\u00eend s-a dovedit c\u0103 ea nu se putea \u00eemp\u0103ca nici cu spiritul \u015fi nici cu exigen\u0163ele evolu\u0163iei
noastre istorice. Din punctul acesta de vedere s\u00eent mul\u0163umit de mine. \u00eens\u0103 \u00eendoiala mea dac\u0103 am \u00eentr-
adev\u0103r sau nu voca\u0163ia necesar\u0103 pentru misiunea pe care mi-am asumat-o aici nu e dec\u00eet \u00eent\u0103rit\u0103 de
hot\u0103r\u00eerea de care am dat dovad\u0103 sau, dac\u0103 vre\u0163i, de caracterul m\u0103rginit al persoanei mele morale.
Abia luasem condeiul \u00een m\u00een\u0103 \u015fi mi-a \u015fi sc\u0103pat un cuv\u00eent care m-a pus \u00eentr-o anumit\u0103 \u00eencurc\u0103tur\u0103 :
cuv\u00eentul \u201egenial"; vorbeam despre geniul muzical al r\u0103posatului meu prieten. Or cuv\u00eentul acesta,
\u201egeniu", chiar dac\u0103 este superlativ, con\u0163ine, net\u0103g\u0103duit, o sonoritate \u015fi un sens nobil, plin de armonie \u015fi
umanitate s\u0103n\u0103toas\u0103, \u015fi oameni de felul meu, oric\u00eet de departe ar fi de preten\u0163ia'de-a face parte ei \u00een\u015fi\u015fi
din aceast\u0103 \u00eenalt\u0103 sfer\u0103 \u015fi de a fi' fost d\u0103rui\u0163i cu divinis influxibus ex alto , n-ar avea* nici un motiv
\u00eentemeiat de a se sim\u0163i intimida\u0163i \u00een fa\u0163a lui \u015fi nici n-ar avea de ce s\u0103 nu vorbeasc\u0103 despre el \u015fi s\u0103 se
comporte \u00een fa\u0163a sa cu fruntea sus, voios \u015fi cu o respectuoas\u0103 familiaritate. A\u015fa s-ar p\u0103rea. \u015ei totu\u015fi, nu
se poate contesta, \u015fi nici nu s-a contestat vreodat\u0103, c\u0103 \u00een aceast\u0103 sfer\u0103 str\u0103lucitoare

1 P\u0103rta\u015f credincios, membru fidel(lat).
2 Celebr\u0103 satir\u0103 anonim\u0103 de la \u00eenceputul secolului al XVI-lea.
3 Divine inspira\u0163ii din fnalt(lat).

exista ceva nelini\u015ftitor, ceva ira\u0163ional \u015fi demonic, ca \u015fi cum \u00eentre geniu \u015fi for\u0163ele \u00eentunericului s-ar \u0163ese
leg\u0103turi malefice, \u015fi tocmai de aceea epitetele lini\u015ftitoare: \u201enobil", \u201euman", \u201earmonic", pe care am
\u00eencercat s\u0103 i le al\u0103tur, nu vor s\u0103 i se potriveasc\u0103 pe deplin \u015fi nu se potrivesc nici m\u0103car atunci c\u00eend este
vorba \u2014 \u015fi-mi pare r\u0103u c\u0103 s\u00eent nevoit s\u0103 fac aceast\u0103 deosebire \u2014 de un geniu pur, autentic, d\u0103ruit de
divinitate, iar nicidecum de o crea\u0163ie artificial\u0103, funest\u0103, ob\u0163inut\u0103 prin intermediul vreunui elixir
diavolesc, \u00eentruchipare culpabil\u0103 \u015fi morbid\u0103 a unor daruri naturale, rod al unor tocmeli abjecte...
Aici m\u0103 \u00eentrerup, cu sentimentul umilitor al unui e\u015fec artistic \u015fi al unei lipse de cump\u0103tare. Adrian n-ar
fi introdus, \u00eentr-o simfonie, de pild\u0103, at\u00eet de prematur o asemenea tem\u0103 \u2014 cel mult ar fi l\u0103sat-o s\u0103 se
\u00eentrez\u0103reasc\u0103 voalat, abia perceptibil. De altfel, poate c\u0103 ceea ce am spus f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau \u00eei va p\u0103rea
cititorului doar o aluzie ne\u00een\u0163eleas\u0103, obscur\u0103, numai eu av\u00eend sentimentul unei indiscre\u0163ii \u015fi al unei
nepriceperi grosolane. Unui om ca mine ii vine foarte greu, i se pare aproape o frivolitate s\u0103 adopte,
fa\u0163\u0103 de un lucru care \u00eei e mai scump dec\u00eet ochii din cap, punctul de vedere al artistului creator \u015fi s\u0103-l
trateze cu senin\u0103tatea juc\u0103u\u015f\u0103 a acestuia. De aci \u015fi interven\u0163ia mea prematur\u0103 asupra deosebirii dintre
geniul pur si cel impur, deosebire a c\u0103rei existen\u0163\u0103 o recunosc numai pentru ca imediat s\u0103 m\u0103 \u00eentreb
dac\u0103 e drept s\u0103 existe. \u00eentr-adev\u0103r, experien\u0163a m-a obligat s\u0103 reflectez la aceast\u0103 problem\u0103 cu at\u00eeta
st\u0103ruin\u0163\u0103 \u015fi cu at\u00eeta intensitate, \u00eenc\u00eet uneori constatam \u00eensp\u0103im\u00ee'ntat c\u0103 fusesem \u00eempins f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau
dincolo de limitele de g\u00eendire ce-mi erau \u00eeng\u0103duite, cuvenite, ca \u015fi cum a\u015f fi tr\u0103it o exaltare \u201eimpur\u0103" a
facult\u0103\u0163ilor mele naturale...
Din nou m\u0103 \u00eentrerup, amintindu-mi c\u0103 am ajuns s\u0103 vorbesc de geniu \u015fi de natura sa supus\u0103 unei
influen\u0163e demonice numai pentru a explica \u00eendoiala mea dac\u0103 ara sau nu voca\u0163ia trebuitoare \u00eendatoririi
asumate. De-a\u015f putea m\u0103car face s\u0103 prevaleze asupra scrupulelor mele de con\u015ftiin\u0163\u0103 argumentele, bune
sau rele, de care dispun. Mi-\u00e2 fost dat s\u0103 tr\u0103iesc mul\u0163i ani din via\u0163\u0103 \u00een intimitatea unui om de geniu, a
eroului acestor file,' s\u0103-l cunosc din anii copil\u0103riei, s\u0103 fiu martorul evolu\u0163iei sale, al destinului s\u0103u \u015fi s\u0103
aduc modestul meu aport la opera sa creatoare. Libretul exuberantei opere de tinere\u0163e a lui Leverkiihn,
10 \u2666 Thomas Mann
dup\u0103 comedia lui Shakespeare Zadarnicele chinuri ale dragostei, a fost scris de mine \u015fi mi-a fost

poate, asta-i totul. Dar m\u0103 aflu de asemenea \u00een posesia unor h\u00eertii, \u00eensemn\u0103ri nepre\u0163uite, pe care
r\u0103posatul mi le-a \u00eencredin\u0163at mie si nim\u0103nui altuia, \u00eentr-un act de ultim\u0103 voin\u0163\u0103, \u00een zilele in care era
\u00eenc\u0103 s\u0103n\u0103tos la minte si la trup sau \u2014 dac\u0103 nu-mi este \u00eeng\u0103duit s\u0103 m\u0103 exprim \u00een felul acesta \u2014 \u00een zilele
\u00een care p\u0103rea astfel prin compara\u0163ie \u015fi \u00een ochii legii; pe aceste h\u00eertii m\u0103 voi \u00eentemeia \u00een relatarea mea,
ba \u00eemi propun ca, dup\u0103 o alegere potrivit\u0103, s\u0103 intercalez unele dintre ele chiar \u00een acest text. \u00een fine sau,
mai bine zis, \u00eenainte de orice \u2014 \u015fi aceast\u0103 justificare a fost dintotdeauna cea mai \u00eentemeiat\u0103, dac\u0103 nu
\u00een fa\u0163a oamenilor, m\u0103car \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu \u2014 l-am iubit \u2014 cu groaz\u0103 \u015fi duio\u015fie, cu mil\u0103 \u015fi
admira\u0163ie, cu d\u0103ruire \u2014 \u015fi prea pu\u0163in m-am \u00eentrebat dac\u0103 sentimentul acesta era reciproc.
Nu era. O, nu ! Faptul c\u0103 \u00eemi las\u0103, dup\u0103 moarte, schi\u0163ele de compozi\u0163ii \u015fi filele cu \u00eensemn\u0103ri zilnice
arat\u0103 mai cur\u00eend o \u00eencredere' amical\u0103 obiectiv\u0103, aproape c\u0103 a\u015f putea spune plin\u0103 de condescenden\u0163\u0103 \u015fi,
indiscutabil', m\u0103gulitoare pentru con\u015ftiinciozitatea, pietatea \u015fi corectitudinea mea. Dar s\u0103 iubeasc\u0103 ?
Pe cine s\u0103 fi iubit omul acesta ? Pe vremuri, o femeie \u2014 poate. Spre sf\u00eer\u015fit, un copil \u2014 posibil. Pe-un
t\u00een\u0103r u\u015furatic, fluture seduc\u0103tor, un intim, pe care mai t\u00eerziu, tocmai pentru c\u0103 sim\u0163ea o atrac\u0163ie pentru
el, l-a \u00eendep\u0103rtat \u2014 \u00eemping\u00eendu-l \u00een bra\u0163ele mor\u0163ii. S\u0103-\u015fi deschid\u0103 el inima cuiva ? S\u0103 lase el pe cineva
s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een via\u0163a lui ? Nu exista a\u015fa ceva la Adrian. Devotamentul omenesc, \u00eel accepta \u2014 a\u015f' jura :
f\u0103r\u0103 m\u0103car s\u0103 bage de seam\u0103. At\u00eet de mare era indiferen\u0163a lui \u00eenc\u00eet abia dac\u0103 era con\u015ftient de cele ce se
petreceau \u00een jur, abia dac\u0103 \u00ee\u015fi d\u0103dea seama \u00een societatea cui se afl\u0103, iar faptul c\u0103 numai foarte rar se
adresa vreunui interlocutor pe nume m\u0103 face s\u0103 presupun c\u0103 nici nu \u015ftia cum \u00eel cheam\u0103, de\u015fi cel\u0103lalt
era perfect \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 cread\u0103 contrariuLVA\u015f compara singur\u0103tatea lui cu un abis unde se cufundau',
f\u0103r\u0103 zgomot si f\u0103r\u0103 urm\u0103, toate sentimentele cu care era \u00eent\u00eempinat. Exista \u00een jurul lui o r\u0103ceal\u0103 \u2014 \u015fi
cum mi se str\u00eenge inima c\u00eend folosesc acest cuv\u00eent, pe care \u015fi el l-a a\u015fternut odat\u0103 pe h\u00eertie, dar \u00een ce
\u00eemprejur\u0103ri mon-

struoase! Via\u0163a \u015fi experien\u0163a pot da unor cuvinte, luate izolat, un accent ce le \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 cu totul de
semnifica\u0163ia lor obi\u015fnuit\u0103 \u015fi le confer\u0103 un nimb de spaim\u0103, de ne\u00een\u0163efes pentru cel nedeprins s\u0103 le
descifreze sensul cel mai monstruos.
II
M\u0103 numesc Serenus Zeitblom \u015fi s\u00eent doctor \u00een filozofie, \u00eemi repro\u015fez c\u0103 am \u00eent\u00eerziat \u00een chip at\u00eet de
neobi\u015fnuit aceast\u0103 prezentare, dar desf\u0103\u015furarea literar\u0103 a \u00eensemn\u0103rilor de fa\u0163\u0103 nu mi-a dat p\u00een\u0103 acum
r\u0103gazul s-o fac. Am \u015faizeci de ani, adic\u0103 m-am n\u0103scut \u2014 primul din patru copii \u2014 \u00een anul 1883 de la
Cristos, la Kaisersaschern-pe-Saale, \u00een districtul Merseburg, unde \u015fi-a petrecut \u015fi Lever-kiihn anii lui
de \u015fcoal\u0103, ceea ce \u00eemi \u00eeng\u0103duie s\u0103 pot am\u00eena descrierea mai am\u0103nun\u0163it\u0103 a acestei perioade, p\u00een\u0103 ce voi
ajunge, cronologic, la ea. Cum via\u0163a mea s-a \u00eempletit adesea cu aceea a maestrului, va fi mai potrivit s\u0103
vorbesc despre am\u00eendou\u0103 o dat\u0103 pentru a nu mai c\u0103dea \u00een p\u0103catul anticip\u0103rii, c\u0103tre care, de altfel, e\u015fti
totdeauna \u00eempins c\u00eend \u0163i-e inima plin\u0103.
Fie spus aici doar at\u00eet, c\u0103 familia \u00een care am venit pe lume apar\u0163inea burgheziei mijlocii, pe jum\u0103tate
\u00eenv\u0103\u0163at\u0103, c\u0103ci tat\u0103l meu, Wolgemut Zeitblom, era farmacist \u2014 de altfel cel mai de frunte din partea
locului; mai exista o farmacie \u00een Kaisersaschern, dar ea nu s-a bucurat niciodat\u0103 de aceea\u015fi \u00eencredere
din partea cump\u0103r\u0103torilor ca spi\u0163eria \u201eLa Sf\u00eentul Arhanghel" a lui Zeitblom, \u015fi \u00een permanen\u0163\u0103 a avut o
situa\u0163ie grea. Familia noastr\u0103 f\u0103cea parte din restr\u00eensa comunitate catolic\u0103 a unui ora\u015f \u00een care
majoritatea popula\u0163iei, fire\u015fte, era de confesiune luteran\u0103; mai ales mama \u2014' o credincioas\u0103 fiic\u0103 a
bisericii \u2014 \u00ee\u015fi \u00eendeplinea cu scrupulozitate \u00eendatoririle religioase, pe c\u00eend tat\u0103l meu, probabil \u015fi din
lips\u0103 de timp, se dovedea mai l\u0103s\u0103tor \u00een treburile astea, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi t\u0103g\u0103duiasc\u0103 \u00eens\u0103 c\u00eetu\u015fi de pu\u0163in
solidaritatea cu coreligionarii s\u0103i, solidaritate ce-\u015fi avea, de altfel, \u00eensemn\u0103tatea ei politic\u0103. Demn de
remarcat e faptul c\u0103 saloanele de primire de la etaj, deasupra laboratorului \u015fi farmaciei, erau
frecventate, \u00een afar\u0103 de parohul nostru, consilierul ecleziastic Zwilling, \u015fi de rabinul ora\u015fului, pe nume
doctor Carlebach, ceea ce cu greu ar fi fost cu putin\u0163\u0103 \u00een cercurile protestante. Ca
12 \u2666 Thomas Mann
\u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, reprezentantul bisericii romane ar\u0103ta mai bine. Dar eu am r\u0103mas cu impresia, \u00eentemeiat\u0103,
poate, \u00eendeosebi pe vorbe de-ale tat\u0103lui meu, c\u0103 talmudistul m\u0103run\u0163el, cu barb\u0103 lung\u0103 \u015fi cu calot\u0103 pe
cap, \u00eel \u00eentrecea cu mult \u00een erudi\u0163ie \u015fi perspicacitate religioas\u0103 pe confratele s\u0103u de alt\u0103 credin\u0163\u0103.
Datorez poate acestei experien\u0163e din tinere\u0163e, dar \u015fi receptivit\u0103\u0163ii luminate a cercurilor evreie\u015fti pentru
crea\u0163ia lui Leve'rkuhn, faptul c\u0103 tocmai \u00een problema evreiasc\u0103 n-am putut fi niciodat\u0103 \u00eentru totul de