• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
THOMAS CARLYLEAceastă carte a apărut cu sprijinul Fundaţiei SOROSCULTUL EROILOR Traducere de Mihai AVĂDANEI Prefaţă de Al. ZUB© 1996 Institutul European IaşiISBN 973-586-015-5
 
PRINTED IN ROMÂNIAINSTITUTUL EUROPEAN 1998CARLYLE SAU SPIRITUL EROIC ÎN ISTORIE Nimic mai stimulativ, nimic mai reconfortant, la acest sfîrsit dramatic de secol şi de mileniu,decît o carte bine scrisă despre conduitele exemplare, capabile să incite şi pe alţii la muncă,sinceritate, existenţă demnă. Este cazul acelei On heroes, hero-worship and hernie in histoty,de Thomas Carlyle, tradusă cîndva la noi de C. Antoniade sub titlul: Eroii, cultul eroilor şieroicul în istorie. Cartea a apărut în 1841, devenind oarecum clasică ab initio şi a fosttranspusă în limba noastră la 1910, după ce stârnise deja curiozitatea multor cărturari. La mai bine de un secol şi jumătate de la apariţie, ea continuă să incite, nu doar fiindcă a intrat în patrimoniul universal de valori, ci şi pentru că exprimă limpede, pregnant, convingător, oatitudine intelectuală de care lumea noastră simte încă trebuinţă. A o readuce în actualitate, înveşmînt primenit, a-i înlesni o mai bună circulaţie în diverse medii, nu e decît prea firesc.O asemenea carte nu are nevoie, în mod obişnuit, de un cuvînt introductiv. Unele ediţii, dinmultele care au apărut, în alte limbi, s-au şi dispensat de el, lasînd pe seama textului, aşadar aautorului, să se prezinte. E o carte care, odată citită, reclamă un loc la căpâtiL Te întorci la ea pentru marile figuri ilustrînd diverse domenii ale creaţiei umane, dar şi pentru straniul,fascinantul ei autor. Din vastaTHOMAS CARLYLEoperă a lui Carlyle, cea despre Eroi, cultul eroilor şi eroicul în istorie fl reprezintă poate celmai bine. Identitatea dintre autor şi operă e, în acest caz, cu totul frapantă. Cum se explică eaşi ce trăsături anume o recomandă în clipa de faţă? Ne vom limita, în aceste rîn-duri, la cîtevaconsideraţii de ansamblu, menite nu atît să explice opera, cît să-i releve contextul, misiunea cei se atribuie în cultura modernă a lumii.Să notam mai întfi că Thomas Carlyle (1795-1881) a trăit mtr-o epocă de mari schimbări,consecutivă Marii Revoluţii care începuse peste ocean, a explodat la 1789 de-a lungulAtlanticului şi s-a extins pe continent, modificîndu-i ideile, structurile geopolitice, alcătuirilesociale, mentalităţile
1
. Un seism analog, dar limitat la teritoriul său, trăise Anglia la jumătateasecolului XVII, după care şi-a remodelat instituţiile, în sens modem, ajungînd la un echilibrudestul de stabil, pe care însă Revoluţia franceză era cît pe ce să-1 compromită. La rîndul ei,revoluţia din „exagon" a produs un model sociopolitic pe care voia să-1 impună cu orice preţîn restul Europei. Epoca deschisă de Revoluţie se poate „citi", sub acest unghi, ca o competiţieîntre modelul englez, contînd pe o evoluţie organica, şi modelul francez, întemeiat peschimbarea intempestivă. Este o confruntare paradigmatică, în care Thomas Carlyle s-a situatîn ansamblu de partea tradiţiei, solidar cu valorile bine sedimentate, susceptibile a garantarespectul demnităţii umane şi creaţia nestînjenită de bunuri spirituale.Profesor de germană, la începutul carierei, Carlyle a tradus din Goethe, a scris o biografie alui Schiller, pe ungă numeroase analize de ordin literar, filozofic, istoric. Adept al puritanismului scoţian, influenţat în egală măsură şi de romantismul german, el a încercat săfie un mediator între culturi afine. Nimic mai caracteristic decît modul simetric în care şi-aelaborat unele proiecte. Unei cărţi despre OLVer Cromwell îi corespunde alta despreFriedrich tt. După o Istorie a Revoluţiei franceze, a scris şi una a revoluţiilor europene. Nici
1
J.A. Fraude, Thomas Carlyle: a history of the fost forty ycars ofhis lifc, 1795-1835, London,1882; Thomas Carlyle: a history ofhis life in London, 1834-1881, New York, 1884.CULTUL EROILOR 
 
o schimbare semnificativă m planul ideilor şi sentimentelor nu 1-a lăsat impasibil, după cumrezultă din evoluţia scrisului său, variat, abundent şi profund, pe seama căruia s-a produs dejao întreagă literatură exegetică. Pfe lîhgă studiile de literatură germană, numeroase, să amintimaici eseurile despre Reinfhed, Burns, Scott, comentariul despre mişcarea chartistâ, care seadaugă altora de istoriografie propriu-zisă: Despre istorie (1830); Din nou despre istorie(1833); Trecut şi prezent (1843?.Din această ultimă serie de lucrări face parte cea despre Eroi, cultul enxfcr şi eroicul în istorie, publicata în 1841 şi bucurfodu-se de o lungă, prodigioasă posteritate. Unică în felul ei prinduhul profetic ce o străbate, prin forţa evocării, prin stil, această operă venea după destuleîncercări de a pune în lumină destine eroice, ca în cazul romantismului german, asiduufrecventat de Carlyle, ca în literatura rusă (Puşkin, Lermontov) şi franceză (Chateaubriand,Hugo), pentru a nu mai vorbi de spaţiul natal, unde geniul lui Byron era încă celebrat cufervoare
3
. Numai că în timp ce o literatură pare dominată de figuri puternice însă negativiste(Evgheni Oneghin, Demonul etc.) sau chiar de oameni de prisos (Un erou al timpului nostru,Rudin etc.)
4
, în alta se instalează un cult al omului de excepţie, care manifestă devotament pentru marile cauze, punîndu-şi calităţile în serviciul omenirii sau măcar al unui fragment deumanitate. Este mai ales cazul lui Carlyle, a cărui operă despre cultul eroicului s-a produs ladouă decenii după moartea lui Byron, într-o cultură saturată de moralism şi mereu atentă laidentificarea de corective.Desigur, problematica geniului şi a eroului nu era nouă. Epoca luminilor fusese dominatăoarecum de ea, fără să inoveze, dar căutînd soluţii conforme cu marile nelinişti ce se anunţau.Scriind despreo dilemă curentă, pe care o regăsim la mai toţi gînditorii timpului
3
.
2
Asupra istoricului Carlyle, vezi îndeosebi G.P. Gooch, History and historians in theninetecnth ceatury, London, 1920, p. 323-329.
1
a. Ileana Veizea, Byron şi byronismul fti literatura romană, Bucureşti, 1977.
4
a. Tatiana Nicoleacu, AS. Puşkin, Bucureşti, 1978. p. 5-14.
9
Johann GoQfiied Herelcr, Scrieri.Bucureşti, 1973.THOMAS CARLYLEDepăşirea acestei polarităţi nu părea să fie posibilă, cu toate încercările unor spirite mai înaltede a realiza o sinteză şi a pune problema pe adevăratul ei făgaş, acela al unei realităţidinamice, la care colaborează latura cognitivă şi cea sensibilă deopotrivă. Remarcă demnă deatenţie pe tărîm individual, ca şi pe târîm colectiv. O întîlnim îndeosebi la filozofii germani, preocupaţi să instituţionalizeze oarecum formarea naţiunii lor, pe calea unităţii spirituale, aunei creaţii specifice, în care naţiunea şi omenirea să se poată întflni în chip legitim
6
. Herder,Fichte, Schiller pot fi amintiţi, sub acest unghi, cu eforturile lor de a fundamenta o nouăfilozofie a istoriei, ţinînd seama totodată de registrul popular şi de cel cult al naţiunii germane.Limbă, poezie, folclor, arte plastice, muzică, geniu, educaţie, sîht teme comune pentruintelectualitatea care se preocupa, în epocă, de găsirea unui bun raport între naţional şiuniversal. Pledoaria pentru viaţa interioară, ca teritoriu al adevăratei competiţii, cea mai profitabilă pentru creşterea-de-sine, e comună pentru intelectualii de seamă, oriunde în Europade Vest şi Centrală, cu toate că unele accente diferă şi lasă impresia de opţiuni fără legăturăîntre ele
7
. Unii se arată fascinaţi de reuşitele intelectului, de geniu, alţii înclină să apreciezemai ales performanţele caracterului
8
. Herder se credea motivat să afirme că există un cult falsal eroilor», cult susceptibil să îndrume educaţia pe un teren greşit, din moment ce nu sprijinăinstrumentalizarea unui sistem formativ.Cum trebuia să fie omul ales, eroul, figura reprezentativă capabilă să-şi pună pecetea asupratimpului său, rezultă din atîtea scrieri, în orice cultura. Personalitate de excepţie, dispusă a-şimobiliza resursele în sensul unei exemplarităţi sociale, al unui model susceptibil să ofere unideal de viaţă, eroul se distinge prin asumarea de sacrificii şi riscuri în efortul de autodepâşire
 
continuă, în lupta sociala, ca şi în creaţia de orice fel, el reprezintă o mare voinţăIbidem, p. 107-184.Ibidem, p. 227.Ibidem, p. 230.Ibidem, p. 244-247: Cunoaştere ţi simţire to sufletul ,CULTUL EROILOR individuală cu finalitate transcendentă, îl întîlnim mai ales în epocile marcate de propensiuniromantice, existenţialiste, voluntariste, elitare, cum s-a spus deja nu o dată.în ce-1 priveşte pe Carlyle, ideea lui cu privire la eroism în istorie era un fel de a răspundeacelui spirit al timpului (Zeitgeist), sensibil la individualităţi şi atent la şansele unei redresări prin acţiunea elitelor. A venit la timp, se poate spune, atunci cînd vechile aristocraţii erausubminate pretutindeni pe continent, dacă nu şi distrase metodic pe alocuri
10
. Exempluluinegativ produs de Revoluţia franceză i se putea opune însă unul cu sens pozitiv, în modelulgerman, Carlyle intuia o soluţie corectivă pentru neamul său, de care era adînc ataşat şi tocmaide aceea fl dorea mai bun. Germanofil, crescut în respectul culturii şi instituţiilor respective, ascris o carte despre Friedrich H şi îl admira pe Bismarck, figuri ce se remarcă mai ales princultul faptei înnoitoare". Se poate distinge, în aceste opţiuni, ca şi în monografia dedicată luiSchiller, o voinţă ameliora-tivă, prezentă de altfel în tot scrisul său.Cît despre Eroii, cultul eroilor şi eroicul în istorie, operă de maturitate, cea mai amplu pusă lacontribuţie în diverse culturi, ea a produs o puternică impresie, prin apelul febril la muncă,sinceritate, devoţiune, valori cărora autorul le atribuia un sens foarte înalt, ca însuşiriindispensabile demnităţii umane. O atare filozofie de viaţă nu era un simplu produs livresc.Carlyle o moştenise oarecum de la tatăl său, om neinstruit, însă exemplar pentru lumea în caretrăia, o lume severă, protestantă, cu o puternică propensiune morală în toate manifestărileexistenţei. Şi-a dat seama de timpuriu că totul se schimbă că în lumea modernă, schimbărileau o cadenţă vertiginoasă şi că acestea nu pot fi ţinute sub control dacă marile personalităţi nuconsimt să le dirijeze mersul. Erou, în sensul definit de Carlyle, sînt totodată agenţi aischimbării şi garanţi ai stabilităţii: statut paradoxal, de care se leagă însăşi condiţia lor tragică.' Cf. A. de Tocqueville, De la democratic en Amirique, I, Paris, 1835.
1
N. lorga, Ce datorimcărţii engleze, Valenii-de-Munte, 1938, p. 12.THOMAS CARLYLEDin atâtea ipostaze ale eroicului, Carlyle a ales pe cele mai de seamă pentru a se rosti despredivinitate, profet, poet, preot, literat, rege, exemplificîndu-le prin figuri ce personifică ideilerespective. Eroii, în această viziune, fac istoria: Moise i-a scos pe evrei din robia egipteană;Isus a demolat idolii pentru a clădi o lume nouă, bazată pe iubire; Luther s-a opus bisericiicatolice, reclamînd o purificare a ei; Knox a întemeiat în acelaşi spirit puritanismul insular;Cromwell a distrus monarhia Stuarţilor, coruptă, în favoarea unei monarhii constituţionale;Mahomed a creat o religie mai pură pentru lumea arabă, pe care a fanatizat-o în vedereasupunerii ..necredincioşilor"; Mirabeau a exprimat o clipă idealurile Revoluţiei, înainte caaceasta să decline în teroare; Napoleon a căutat să impună o nouă ordine pe continent; Danteşi Shakespeare ilustrează eroismul în creaţia poetică, iar Johnson, Rousseau si Bums în sferaUterelor. O suită impresionantă de figuri, a căror evocare formează substanţa acestei lucrăride unică densitate ideatică şi de aleasă frumuseţe.Să adăugăm că Eroii, cultul eroilor şi eroicul în istorie a produs o puternică impresie în epocă,ajungînd să circule şi în spaţiul carpato-danubian, acolo unde, sub alte forme, Anglia seanunţa tot mai prezentă
12
. Dispunem deja de un inventar al reacţiilor stîrnite, la care s-ar puteaadăuga şi altele, spre a defini un impact spiritual dintre cele mai fecunde
13
. T. Maiorescu îlcitea pe Carlyle cu mult interes, recomandîndu-1 şi altora, iar G. Panu ne asigură că în mediulJunimii era discutat cu pasiune. AD. Xenopol îl aprecia superlativ, atent poate la contrastul cuopera lui Buckle şi alte demersuri pozitiviste din epocă. B P. Hasdeu găsea că teoria
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...