Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Importanta Studierii Limbii Romane

Importanta Studierii Limbii Romane

Ratings: (0)|Views: 99 |Likes:
Published by Laurentiu Luchian

More info:

Published by: Laurentiu Luchian on Feb 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/01/2013

pdf

text

original

 
IMPORTANŢA STUDIERII LIMBII ROMÂNE
Profesor: ALINA MARIA DULĂU Motto
:
 A vorbi despre limba în care gândeşti – a gândi – gândire se poate face numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore, malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor! Ce patrie minunată este această limbă (...) noi, de fapt, avem două patrii coincidente: o dată este patria de pământ şi de piatră şi încă o dată este numele patriei de pământ şi de piatră. Numele patriei este tot patrie, o patrie fără de nume nu este patrie. Limba română este patriamea”.
Nichita Stănescu
Limba română este patria „
din laptele mamei
,
este patria poeţilor, este patria dorului şi a doinei, este patria noastră a fiecăruia dintre noi. Limba este patria gândirii, pentru că gândirea nu este posibilă fără învelişul material al vorbirii
”. Ideile nu se pot naşte şi nu potexista decât în „
 patria de cuvinte
”, propoziţii şi fraze.Studiul limbii duce în mod firesc la crearea posibilităţilor dezvoltării plenare acopiilor, le deschide acestora perspectiva unei vieţi spirituale bogate. Omul care nu arecuvinte, nu are idei. Limbaj sărac înseamnă gândire săracă şi confuză, simţire săracă şiconfuză, capacitate creatoare săracă şi fără valoare. Numai prin limbă, prin cuvinte poţi învăţador şi dragoste „de ţară, de mumă şi de frate”. „
 În limba sa numai i se lipesc poporului de suflet perceptele bătrâneţii, istoria părinţilor săi, bucuriile şi durerile semenilor 
” – spuneaEminescu. Numai prin puterea demiurgică a cuvântului, mereu nouă, mereu neştinsă fiinţaneamului românesc a dăinuit şi va dăinui.Predarea limbii române în şcoală, în învăţământul gimnazial sau liceal dezvoltă gustul pentru literatură, formează la elevi posibilitatea de a stabili criterii ferme de selectare amarilor valori, formarea unui cititor de literatură receptiv la valorile artistice, capabil sămanifeste un interes viu pentru cunoaşterea şi însuşirea limbii şi literaturii naţionale.Unul dintre obiectivele fundamentale ale studierii limbii române este însuşirea şiaplicarea normelor de vorbire şi scriere corectă a limbii rone, folosirea corectă avocabularului limbii literare, precum şi al celui specific profesiei.1
 
În orele prevăzute de programă, pentru compuneri şi exerciţii de cultivare a limbiiliterare accentul cade pe însuşirea limbii române ca instrument de comunicare, pe aplicarea în practică a normelor exprimării orale şi scrise. Se ştie mesajul transmis prin limbajreprezintă, pe de o parte, aspectul oficial şi normativ al limbii, iar pe de altă parte, esteexpresia individului, a particularului. Subordonarea la stilurile funcţionale ale limbii şi lanormele ei gramaticale şi lexicale aduce comunicării corectitudine, precizie şi claritate.Literatura, artă a cuvântului, oferă câmp larg de originală modelare, căci scriitorul estechemat să dea cuvântului orientările sale, să le dozeze cu fantezie, „să le cioplească din noucalapoadele, după planul cugetării lui”.Receptarea operei literare începe cu receptarea cuntului, a înrcăturii luiemoţionale şi expresive. Să luăm, de exemplu, un text din creaţia sadoveniană şi să urmărimefectele obţinute de scriitor prin trecerea de la sensul propriu la cel figurat al cuvântului, de ladenotaţie la conotaţie: „
 Pornirăm cu luntrea, intrarăm încet în stufării. Din sat veneaumugete prelungi de vite, sunete moi de tălăngi (...). Apoi încet – încet, zgomotele scăzură şinoi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foşneau uşor şi tremurau o dată culumina aurie de soare. Din când în când apa clipotea, sunând grăbit; aproape de noi o umbră neagră trecea printr-o şuviţă de lumină (...).Soarele da în asfinţit, pulbere de aur se strecura prin pletele verzi şi tremura în floride lumină (...) soarele se învolbura intr-un cuib de foc
”.Solemnitatea gravă a naturii, clipa de linişte aproape completă, mişcarea înfiorată, lină,abia simţită, o trăim intens datorită expresiilor serafice parcă „
 furate muzicii propriu-zise
”,cum spune George Călinescu, vorbind despre eufonia limbii sadoveniene în articolul intitulat
 Mihail Sadoveanu
” în „Viaţa românească” nr. l1/l955. Marea artă a lui Sadoveanu este de afructifica toate posibilităţile de comunicare ale cuvântului, culoarea, relieful, muzicalitatea.Prinse în contexte noi cele mai obişnuite cuvinte capătă la Sadoveanu o vibraţie de neuitat,capătă „
vraja stilistică”.
Ceea ce-i conferă originalitate scriitorului este extraordinara sa intuiţie şi imaginaţie înmodelarea faptelor de limbă, desigur, în limita normelor gramaticale. Sunt edificatoare înacest sens cuvintele cu care Titu Maiorescu încheie prima parte a studiului său:
O cercetarecritică asupra poeziei române de la 1867 
:
 Poetul nu este şi nu poate fi totdeauna nou înideea realizată; dar nou şi original trebuie să fie veşmântul sensibil cu care o înveleşte şi pecare le reproduce în imaginaţia noastră. Subiectul poeziilor, impresiile lirice, pasiunileomeneşti, frumuseţile naturii sunt aceleaşi de când lumea: nouă însă şi totdeauna variată este
2
 
încorporarea lor în artă: aici cuvântul poetului stabileşte un raport până atunci necunoscut între lumea intelectuală şi cea materială şi descoperă astfel o nouă armonie a naturei
”.
1
Tudor Arghezi a revoluţionat limbajul literar,
a dat dreptul de cetate tuturocuvintelor 
”, cum spune Tudor Vianu, şi cum mărturiseşte el însuşi în Scrisoare cu tibişurul(din Lumea nr. 8/1924), căutând „
cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte metal. Cuvinte întunecateca grotele şi cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din ele, într-un cuvânt se face ziuă şi altecuvinte amurgesc. Cuvintele scapără ca pietrele sau sunt moi ca melcii. Ele te asaltează caviespile sau te liniştesc ca răcoarea; te otrăvesc ca bureţii sau adapă ca roua trandafirie
”.Acest demiurg al cuvintelor, mereu concret, plastic, încarcă cuvintele cu nuanţe grelede sugestii, adesea uluitoare. La Arghezi „
 seara e răzvrătită
”, „
cuvintele cu-ndemnuri pentruvite
” devin „
leagăne urmaşilor stăpâni
”, devin, „
 frământate mii de săptămâni
”,
visuri şiicoane
”, „
muguri şi coroane
” pentru a realiza procesul de creaţie.Arghezi răsucind sensul propriu al cuvântului creează un conţinut nou emoţional,uneori de o frumuseţe stranie, însă grandioasă mereu. E de ajuns să citim câteva versuri dinvolumul
Cuvinte potrivite
:
Orele şi-au împletit firul lor cu firul mare”
(Melancolie); „
 E  pardosită lumea cu lumină/ Ca o biserică de fum şi de răşină”
(Vânt de toamnă); „
Cenuşavisărilor noastre/ Se cerne grămezi peste noi/ Precum se coboară pe glastre/ Atinse petalele-albastre/ De-un singur păianjen căzut printre foi”
(Cenuşa visărilor); „
 Eu ştiu tăcea când visul a murit/ Şi-n toată clipa-nalt câte-o statuie/ Tăcerii, pe un drum ce suie/ Neisprăvit 
(Miez de noapte).Conştienţi de importanţa cuvântului în formarea, în modelarea sensibilităţii noastre,scriitorii au cultivat, ca Lucian Blaga, până la acurateţi diamantine, cuvântul.În viziunea marilor scriitori, cuvântul, scrierea lui corectă, respectarea normelor limbii,a semnelor de punctuaţie, devin procedee stilistice care contribuie la
a vorbi
şi
a scrie
mai bine româneşte.Respectarea normelor gramaticale şi expresive, presupune înlăturarea unor greşelitipice cum ar fi: pleonasmul, şablonul, repetiţia, folosirea improprie a unor cuvinte,vulgaritatea în vocabular, dezacordul gramatical, topica etc.În şcoală, în învăţământul gimnazial sau liceal Programa de învăţământ fixează sarciniconcrete în legătură cu studiul limbii române. Acestea sunt:
 Înarmarea elevilor cu temeinice cunoştinţe de limba română
1
Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române dela 1867, în vol. Critice I, E.P.L:, 1967,p. 112.
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->