Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
— Ciclul Floris — Amanii de pe Mississippi —
ţ
 Jacqueline MonsignyLES AMANTS DU MISSISSIPPIEditions Grasset & Fasquelle, 1977În româneşte de MANUELA CERNAT
1
 
— Jacqueline Monsigny —
Capitolul I
Poftii de cumprai o iconi fctoare de minuni, domnii mei, şi prea bunul Sfânt
― ţ ă ţ ţă ă ă
 Fiacre v va aduce fericire şi bunstare!
ă ă
Btrâna negustoreas îşi luda marfa întins pe tarab. Deodat se pomeni cu un
ă ă ă ă ă ă
 bnu de aram în poal.
ă ţ ă ă
Oh, v mulumesc, domnule, suntei din cale afar de mrinimos... dar ce facei?...
― ă ţ ţ ă ă ţ
 hei, domnule, ai uitat s v luai-iconia! Se vede cât de colo c suntei îndrgostit...
ţ ă ă ţ ţ ă ţ ă
 Hei, domnule, m-ai auzit?
ţ
Ridicând din umeri, btrâna se ls pgubaş, privind nedumerit în urma grupului
ă ă ă ă ă ă
 care se deprta, croindu-şi cu greu drum în înghesuiala de pe strada Conti.
ă
În frunte mergeau seme doi tineri nobili îmbrcai în veşminte de pre, peste care îşi
ţ ă ţ ţ
 petrecuser câte o mantie de carnaval. Pasul lor elastic dovedea c erau mai obişnuii cu
ă ă ţ
 câmpul de lupt decât cu covoarele saloanelor. Primul dintre ei, chipeş nevoie mare şi cu
ă
 un cap mai înalt decât toi cei din jur, prea agasat la culme de peruca pudrat pe care
ţ ă ă
 era silit s o poarte. Chipul celui de-al doilea reflecta dimpotriv mult calm şi o adânc
ă ă ă
  înelepciune. Amândoi erau escortai de o namil înarmat cu un jungher oriental şi de
ţ ţ ă ă
 un chinez cu prul împletit într-o codi subire şi legat, ce i se blngnea pe şale la
ă ţă ţ ă ă ă ă
 fiece pas.Cei patru se oprir o clip la rspântia cu strada Bienville, apoi o luar în sus pe strada
ă ă ă ă
 Royale.Priveliştea oferit de acel cartier le încânta ochii. În pofida zpuşelii, în tavernele şi
ă ă
 cârciumile pline ochi se înghesuia o faun hirsut, ieşit din desişul pdurii tropicale
ă ă ă ă
 anume pentru carnavalul de Lsatul Secului. În schimb doamnele şi gentilomii din lumea
ă
 bun, îmbrcai în straie scumpe de brocart, îşi îndreptau paşii spre eleganta strad ce
ă ă ţ ă
 mrginea fluviul.
ă
În seara cu pricina, întreg oraşul Noul Orléans fremta de nerbdare: marchizul şi
ă ă
 marchiza Rigaud Cavaignol de Vaudreuil ddeau un bal mascat pentru înalta societate.
ă
 Protipendada coloniei se luptase, care mai de care, s capete o invitaie.
ă ţ
Confortabila avere a noului guvernator îngduia soiei acestuia s duc o existen
ă ţ ă ă ţă
 fastuoas. Întreaga colonie era în admiraia strlucitoarei caleşti cu patru cai adus de
ă ţ ă ă
 marchiz, cu mare cheltuial, direct de la Versailles. Cu excepia clreilor şi a câtorva
ă ă ţ ă ă ţ
 rare lectici, în rest toat lumea, de la cerşetor la senior, se deplasa pe jos. La tot pasul
ă
 nu auzeai decât imprecaii şi înjurturi:
ţ ă
Faei loc... loc... loc pintu stpin al meu!
― ţ ţ ă
e nu dai la o pate din dum...
― Ţ ţ
2
 
— Ciclul Floris — Amanii de pe Mississippi —
ţ
Ticlosule!
― ă
Nemernicule!
―
Sclavii de pe plantaiile de bumbac fceau o zarv de nedescris, croind drum
ţ ă ă
 stpânilor lor pe strzile acoperite de un colb glbui.
ă ă ă
Loc... loc pintu stpân a mea!
― ă
Doi negri vânjoşi cu câte o fclie în mâini pşeau dinaintea unei lectici purtate de ali
ă ă ţ
 doi sclavi îmbrcai în livrele de mtase verde. Cei patru necunoscui srir în lturi
ă ţ ă ţ ă ă ă
 lipindu-şi spinrile de zidul unei cldiri joase, din scânduri de chiparos. Lectica avea
ă ă
 perdelele trase.Namila cu jungher la brâu rânji, încreindu-şi fioros obrazul brzdat de cicatrice:
ţ ă
Tii, ce mai hrmlaie fac harapii ştia! Ce-ai zice dac Li Kang şi cu mine le-am
― ă ă ă ţ ă
  închide pliscul, înlimile voastre?
ă ţ
Cel mai flegmatic dintre cei doi gentilomi îl fulger cu privirea:
ă
Ferit-a sfântul, bunule Feodor... pentru nimic în lume n-aş vrea s atragem atenia
― ă ţ
 asupra noastr prin vreun gest necugetat... Nu-i aşa, frioare? adug el, adresându-se
ă ăţ ă ă
 gentilomului cel înalt şi chipeş.Acesta privea int lectica ce tocmai trecea prin faa lor. Perdeaua de mtase se
ţ ă ţ ă
 dduse într-o parte, împins uşor de nervurile din fildeş ale unui elegant evantai, lsând
ă ă ă
 s se întrevad, ca o prere, un profil de femeie cu trsturile ascunse de catifeaua
ă ă ă ă ă
 neagr a mştii de carnaval. Cât ai clipi, perdeaua îşi relu locul şi lectica se deprta în
ă ă ă ă
 direcia palatului guvernatorului.
ţ
Cei patru pornir în urma ei, spre malul fluviului. Vzduhul începea s rsune de
ă ă ă ă
 acorduri de vioar. Pe strada cheiului, iluminat a giorno de mii de lumânri, invitaii se
ă ă ă ţ
  îmbulzeau la intrarea în palat.Marchizul şi marchiza de Vaudreuil îşi întâmpinau oaspeii în salonul cel mare.
ţ
 Musafirii se înclinau ceremonios, îşi puneau mştile şi abia apoi îşi fceau intrarea în
ă ă
 saloanele scldate în lumin.
ă ă
Cei doi tineri gentilomi se desprir de tovarşii lor în faa peronului şi urcar treptele
ă ţ ă ă ţ ă
 cu pas sigur şi hotrât. Un şambelan le lu invitaiile şi le anun sosirea cu glas tuntor:
ă ă ţ ţă ă
Domnul conte Adrien de Villeneuve-Caramey.
―
Domnul marchiz Floris de Portejoye!
―
Din mulimea invitailor se înl un murmur. Numele noilor venii prea s suscite
ţ ţ ă ţă ţ ă ă
 interesul unanim al celor din colonie. Pân şi guvernatorul şi soia acestuia îi privir cu
ă ţ ă
 nedisimulat curiozitate.
ă
Suntem nespus de bucuroşi s v primim în palatul nostru, domnilor... Dup cum
― ă ă ă
 vedei, faima domniilor voastre v-a precedat... Gloria are picioare lungi... Ndjduiesc c
ţ ă ă ă
 ai cltorit în bune condiii? se interes amabil guvernatorul, adresându-i-se direct
ţ ă ă ţ ă
 contelui de Villeneuve-Caramey.Acesta fcu o plecciune adânc:
ă ă ă
Întocmai, excelen, alizeul ne-a fost prielnic şi slav Cerului n-am întâlnit decât o
― ţă ă
 singur furtun, aşa c am putut atinge rmul primitor al Louisianei dup numai optzeci
ă ă ă ţă ă
 şi dou de zile de mers pe mare.
ă
V implor, domnilor, nu m mai inei pe jratec şi spunei-mi de grab: care e
― ă ă ţ ţ ă ţ ă
 ultima mod la Versailles? Mor de curiozitate s aflu ce-au mai inventat croitorii de la
ă ă
 curtea Regelui nostru...La cei treizeci de ani ai ei, marchiza Arthémise Rigaud Cavaignol de Vaudreuil era ofemeie nespus de frumoas. Fandosindu-se, îl privea languros pe Floris de Portejoye.
ă
 Acesta îi rspunse cu aerul cel mai serios din lume:
ă
Când am plecat noi, doamn, la Versailles se purtau mtsuri de culoarea „pulp-
― ă ă ă ă
de-nimf-emoionat”.
ă ţ ă
În culmea extazului, marchiza se întoarse ctre „curtenii” ei şi exclam:
ă ă
Ai auzit, doamnelor şi domnilor? „Pulp-de-nimf-emoionat”... Ah, numai la
― ţ ă ă ţ ă
 Versailles se putea inventa ceva de un asemenea rafinament... cu nume atât de subtilsugestiv... Domnule de Portejoye, vreau s vii s îmi povesteşti pe îndelete...
ă ă
Evantaiul marchizei întârzie o clip mai mult decât s-ar fi cuvenit pe braul frumosului
ă ţ
 Floris. Ochii verzi ai tânrului sclipir şgalnic.
ă ă ă
Sluga voastr prea plecat, doamn... oricând dispus s m supun dorinelor
― ă ă ă ă ă ţ
 
3
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more