Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
60Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dragoste în afara raţiunii

Dragoste în afara raţiunii

Ratings: (0)|Views: 1,853 |Likes:
Published by anacostescu
scanată de ancaspiri
scanată de ancaspiri

More info:

Published by: anacostescu on Feb 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/14/2013

pdf

text

original

 
 1
ALISON FRASER 
DRAGOSTE ÎN AFARA RAŢlUNII
 CAPITOLUL I-
Este al meu? au fost primele cuvinte când se întâlniră lângă băcănia din sat.
 
Riona stătu o clipă, cuprinsă de amintiri. Trecuse mai bine de un an şi nu se aşteptase să
-
l vadă din
nou. Nu era
 pregătită pentru asta.
 C
a răspuns, murmură un uşor „Ce?“
 - Copilul pe care-l ai -
este al meu? repetă el cu răceală.
,
 Nici tu „Ce bine
-
mi pare că te văd!“ Nu „Ce mai ,faci?“ Doar direct la obiect.
 - Nu, nu este.Ea-
i dădu răspunsul pe care el îl
dorea.E
ra o mare surpriză să
-
l audă deranjându
-
se să adauge
:-
Eşti sigură?
 
Ea încuviinţă din cap.
 
Rămaseră uitându
-
se unul la celălalt, amintindu
-
şi...
 Apoi Riona
se întoarse să plece.
 
El îi blocă retragerea.
 - Î
n acest caz... buzele lui se strânseră dispreţuitor... bănuiesc că Fergus Ross este noro
cosul..-
Poţi să bănuieşti ce vrei, ripostă Riona şi
-l împinse pentru a-l da la o parte.
El o lăsă să plece şi ea se grăbi s
-o ia la picior, întorcându-
se de câteva ori ca să vadă dacă n
-o
urmăreşte. E
l
rămase lângă băcănie urmărind
-
o cu privirea. Credea probabil, că fuge de el
-
şi avea dreptate.
Abia mai putea respira când
ajunse la casa doctorului Macnab. Apăsă pe
sonerie cu oarecare
nerăbdare.
 - S-a întors, doctore, spuse ea gâfâind când se deschise
a. Chiar acum l-am întâlnit la
 băcănie. A
auzit de Rory. T
rebuie să pl
ec.- Acum c
almează
-
te, fetiţo,
 
o sfăt
ui doctorul Macnab, conducând-
o înăuntru. Vrei să spui Cameron
Adams?
Ea dădu din cap, înainte de a
-
şi
culeg
e copilul ce stăte
a pe covorul din camera de zi. Acesta o învrednici
cu un surâs frumos al unei guriţe fără dinţi
.-
Cameron ştie despre flăcăul de
aici..
. Era clar că doctorul Macnab era mai puţin impreşionat deeveniment... Şi atunci înseamnă că trebuie să
 
fi venit să te ajute. Eram sigur că o
va face. De m-
ai fi lăsat să
-iscriu...- Nu, doctore... Riona
scutură din cap
.
.. Nu ştiu de ce
a venit, dar n-
a vrut să mă ajute. Mai mult decâtatât, este speriat să nu
-i intentez proces de paternitate.-
Ah, Riona, fetiţo... Bătrânul doctor oftă în faţa cinismului ei... Nu pot să cred că e vorba despre asta.Este adevărat că a profitat de tine, dar nu
-i un om r 
ău. Acum el ştie că este tatăl lui Ro
ry...-
Actualmente nu ştie, stabili Riona stăvilind entuz
iasmul doctorului.-
Dar spuneai... Hamish Macnab încerca să
-
şi reamintească cu exactitate cele spuse de ea.
 - Cineva i-
a spus că am un copil, explică Riona. El a
v
rut să ştie dacă este al lui. I
-
am spus că nu este.
 - Ce?
Bătrânul era şocat
.- I-am spus ceea ce vrusese s
ă
 
audă
,
doctore, îşi justifică Riona acţiunea. Sper că n
-
o
-
i spuneţi
altceva, nu-
i aş
a?-
 Nu pot. Ştii asta
...
Ca medic al ei, el trebuia să păstreze secretul profesional, chiar dacă n
-ar fi vrut...
Dar, fetiţo
,
nu poţi spe
a să scapi aşa.
 
Doar dacă
-l
vede pe Rory şi
...
Riona se încruntă la menţionarea asemănării dintre Rory şi tatăl lui.
Î
şi adora fiul, dar numai aşa îl
 putea privi -
ca pe fiul ei şi al
ni
mănui altc
uiva.-
Am să mă asigur, să n
-
o facă.
 
Maxilarele ei se strânseră hotărât
e în timp ce-
şi îmbrăca odorul în hainele pentru afară şi
-l punea în
căr 
uciorul pe care-1 folosea.Doctorul Macnab o opri spunându-i:
 
 2
-
Hai, fetiţo, te duc eu cu maşina.
 
Ea acceptă propunerea. Era o bună bucată de drum până la căsuţa ei, şi nu voia să rişt
e o a douaîntâlnire cu Cameron Adams.
Din nefericire, doctorul se folosi de călătoria cu maşina ca să încerce s
-
o convingă să
-
i spunăamericanului adevărul.
E
a asculta politicoasă şi, la plecare, îi promise că se
v
a gândi la asta, ştiind prea bine
n-o va face.
Cu un an în urmă Cameron Adams se întorsese la Boston fără
 
niciun cuvânt şi fără
 
să se uite înurmă
.
O părăsise, lăsând
-
o cu inima frântă şi cu
un copil pe dr 
um. Cu timpul, inima ei împietrise şi viaţa ei se
fixase acum în jurul fi
ului său; n
-avea nevoie de nici
un ajutor de la tatăl lui.
 Î
l cără
 
 pe micuţul Rory în casă
 
şi
-l
aşeză în leagănul aflat în apropierea maşinii de gătit, de modăveche. Când nu erau afară pe deal
uri, ei
locuiau în bucătărie, fiindcă era cea mai căldur 
oa
 
cameră.
 Ror 
y se născuse acasă. Sosise cu c
âteva
săptămâni mai devreme de termen şi nu fu
sese timp de mersla spitalul din Inverness, iar doctorul Macnab îl adusese pe lume în dormitorul de la etaj. Copilul avusese trei,
kilograme şi şase sute de grame
,
naşterea fusese relativ uşoară şi dragostea
pentru fiul o cu
 prinsese pe mamă
din momentul în care-l
luase în braţe. Nimeni n
-
ar fi putut să i
-l ia.
Şi totuşi, a
-
1 păstra părea un act de egoism. Se uită în jur 
ul
 bucătăriei
e
i sărăcăcioase cu o colecţie dedulapuri şi mese de pe vremea bunicii. Fuseseră făcute câteva lucrări pentru a se încerca înlăturarea igrasieidin pereţi şi a încălzi pardoseal
a
din piatră cu linoleum,
 
dar locul arăta
 
încă
ponosit. Asta o f 
ăcea să realizezecât de puţin putea să
-
i ofere lui Rory. Nici măcar nu era proprietara căsuţei triste şi abia îşi
asigura traiul dinmunca fâ
şiei de teren luată în arendă. Î
l ducea pe Rory
cu ea când păştea oile şi, în ciuda asigurărilor 
doctorului, se
temea că aerul proaspăt era prea tare pentru un copilaş de
cinci luni.
Şi nu erau cele mai mari greutăţi. Ea putea să ignore bârfele şi privirile dezaprobatoare, dar ce se
va
întâmpla când băiatul va fi mai mare? Putea să
s
e întindă peninsula Invergair pe o arie largă, dar societatea eiera restrânsă. Un copil nelegitim era încă un motiv de trăncăneală, mai ales când identitatea tatălui era
nes
igură şi în timp, Rory va fi cel care ar avea de suferit. Se gândise să părăsească Coasta de Vest pentruEdinburg, dar ar fi trebuit să găse
a
scă un loc unde să stea şi o slujbă, însă nu
era nevoie de lucratori ai
câmpului în oraş. Deci, rămăsese în Invergair, ducând o viaţă d
e
adevărată călugăriţă.
 
Bineînţeles, nu putea face asta
l
a nesfârşit, nu
-
şi putea ţine fiul ascuns de privirile indiscrete. Speradoar ca, în timp, asemănarea cu tatăl lui să dispară suficient de mult ca să treacă neobservată.
 
Părea o speranţă deşartă, gândi ea strângându
-
şi fiul în braţe. Acesta avea un smoc de păr negru, ochiialbaştri şi o gropiţă în obraz. Toţi copiii se năşteau cu ochii albaştri, îşi zisese ea, dar ai lui vor rămânealbaştri. Ştia, fiindcă fiul
 
ei era o replică, mai mică a tatălui său.
 
Cameron Adams. Gândul la întâlnirea de astăzi o făcu să se înfioare. Modul direct în care i se adresafusese întotdeauna stânjenitor. Acum părea brutal. Ea presupunea că fusese furios din cauza copilului
,
făcusece putuse mai bine ca să se asigure că nu existau consecinţe după scurta lor aventură. Chiar dacă
i-ar fi vorbit
despre un viitor împreună, el ar fi ştiut tot timpul că aşa ceva ar fi imposibil.
 
 
☼ ☼
 Gându
l Rionei zbură înapoi, î
nc
ă
 
o dată, spre vara trecută. Fusese o vară bună
, uscat
ă
 
ş
i
călduroasă,
dar nu în zilele de iunie când se
întâlniseră. Atunci plouase. Se întorsese din
c
ălătoria ei săptămânală
laInvern
ess şi prinsese autobuzul care ducea spre Ac
hnagair. Î
ncepuse să par 
cu
rgă cele şase mile care odespărţeau de casă, după ce
 
coborâse din autobuz, sperând să se întâlnească cu maşin
a vreunui localnic când,
lângă ea opri un automobil. Era o maşină
 
elegantă, un Mercedes ne
gru. U
n geam se coborî şi conducătorul
se
aplecă, peste l
o
cul de lângă el ca să
-
i vorbească. Ea făcu precaută
un pas sau doi înapoi.-
Hei, puştiule, mă aflu pe drumul bun pentru Invergair? o întrebă şoferul.Ea încuviinţă din cap drept răspuns, dar nu mai
scoase alt sunet.-
Cât de departe este, puştiule? continuă el.
 -
Şase mile până în sat, răspunse
iona având grijă să
-
şi păstreze vocea joasă.
 Î
mbrăcată în blugi şi cu o jachetă
 
cu glugă, fusese luată drept băiat. Părea înţelept să
-
i menţină această
iluzie.- Deci, drept înainte? conchise el
Ea încuviinţă din nou şi, îndepărtându
-
se de maşină, se mulţumi să meargă.
 Î
n loc să
-
şi continue drumul el merse puţin până când ajunse în faţa ei şi, dându
-
se jos din maşină,strigă:
 -
Ai putea să te urci în maşină, puştiule!
 
 
 3
- Eu...
Riona ezita, împărţită între dorinţa de a scuti din mers şi un potenţial risc. Îl măsură din cap până
-n
 picioare, uluită de statura lui. E
l
avea peste un metru optzeci şi părea musculos, în ciuda hainel
or elegant
croite. Riona ştia prea puţin sau chiar nimic despre mărcile creatorilor de modă, dar putea recunoaşte băniichiar dacă aceştia erau materializaţi într 
-
o obişnuiţi jachetă suedeză şi blugi uzaţi.
 
Se întâmpla ca el să fie şi cel mai atrăgător bărbat pe care
-1 întâlnise Riona vre
odată. Ochii ei îi părăsiră hainele şi se îndreptară spre faţă, rămânând pironiţi pe aceasta. Cu păr 
u
l des şi negru, sprâncenedrepte şi întunecate, nasul lung şi drept şi obrazul neras, arăta deopotrivă de chipeş şi de periculos. Apoi,
 brusc, gura lui put
ernică şi frumoasă se rotunji într 
-
o jumătate de zâmbet şi ochii lui albaştri sclipiră Cu un
amuzament cinic.-
Vrei referinţe, puştiule? sugeră el cân
d
observă că ea stă în cumpănă. Un mers cu maşina, asta
-i totce-
ţi propun. Accepţi sau refuză.
 - O.K.Ri
ona deschise uşa şi se aşeză pe locul pasagerului, ţinându
-
şi sacoşa strânsă la piept.
 -
Linişteşte
-
te, puştiule. Băieţii nu sunt genul meu, spuse el cu un râs scurt
.
Riona se simţi roşind şi era bucuroasă că gluga îi acoperea o mare parte din faţă. Se hotărî să nu
-
şi dea
 jos gluga.
El păru să nu observe. Puse motorul în funcţiune, înainte de a întreba:
 -
Eşti din Invergair?
 -
Da, replică ea simplu.
 - Cât de mare este satul?- Nu prea mare.-
Un oraş de un cal putere, remarcă el vorbind rar. Aşa spunem noi
în State.- Într-
adevăr.
 
Riona părea puţin interesată de ceea ce ar spune un american despre Invergair. Reticenţa ei furemarcată şi el reveni ironic:
 - Spune-
mi, toţi localnicii sunt aşa de vorbăreţi ca tine?
 - Eu...
 Neştiind ce să răspundă, Riona se uită la el, apoi privi înaltă parte, când o sprânceană
zeflemitoare se
ridică în direcţia ei.Sigur că el avea dreptate. Ea fusesese nepoliticoasă. Riona îşi dădu seama de acest lucru. Nu fusese
nevoie ca s-o invite în m
aşină. El nici măcar nu ştia că ea este fată. Ea era aceea care fusese conştientă de el ca bărbat.
 
Căzu tăcerea până când se apropiară decurbă
spre Invergair. Atunci ea-
şi îngroşă vocea uşor, pentru a
întreba:-
Mă puteţi lăsa aici? Gospodăria mea este puţin mai departe.
 El încetini, zicând:- Cât de departe?- Cam o
milă, arătă ea din cap spre drumul din faţa lor.
 -
Atunci, aş
 
 putea foarte bine să te duc.
 
El dădu din umeri înainte ca ea să se opună şi mări viteza.
 -
Mulţumesc, murmură ea cu reţinere... Nu voia să fie răsplătită cu atâta generozitate, ma
i
ales căfusese atât de necioplită... Mă puteţi lăsa aici, spuse ea după ce parcurseră o milă
.El
încetini din nou, dar nevăzând semne de locuinţe, întrebă:
 -
Unde locuieşti, puştiule
?-
Pe deal... Ea arăta spre drumul noroios ce se îndrepta spre grădina ei, apoi se trezi protestând... Nu,nu mergeţi î
ntr-acolo!-
De ce nu? se miră el, care se angajase deja pe drum.
 -
Ei bine... Riona căuta o explicaţie, alta decât dorinţa ei de a nu
-
1 lăsa să
-
i vadă casa.
.. drumul nu este
 practicabil. Maşina dumneavoastră se poate strica.
 -
Şi ce dacă? Este închiriată.
 
El continua să nu dea nicio importanţă maşinii elegante şi merse mai departe pe drumul spre căsuţă.
 
Ploaia încetase şi, când ajunseră în vârful dealului, avură imaginea clară a căsuţei. Construită din piatră nelşefuită şi cărămidă, nu putea fi descrisă ca fiind drăguţă sau modernă. Era o casă cheală şi decrepită,

Activity (60)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Diana Moraru liked this
Iulian Baboi liked this
Kir Alina liked this
Monica Ioana liked this
Adrian Romonti liked this
Lili Vasile liked this
CrYs Christine liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->