soljenitîn - arhipelagul gulag-vol1

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Coperta de DONE STANRedactor: MIRCEA AUREL BUICIUCAcest volum este publicat cu sprijinulFundaţiei SOROS pentru o Societate DeschisăALEXANDR SOLJENIŢÎNARHIPELAGUL GULAG I-IIWorld © 1973-1980 by The Russian Social Fund for Persecuted Persons and their FamiliesToate drepturile asupra acestei versiuniaparţin EDITURII UNIVERS 79739 Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1ISBN 973-34-0454-3

*Alexandr Soljeniţîn<titlu>ARHIPELAGUL GULAG1918-1956ÎNCERCARE DE INVESTIGAŢIE LITERARĂ Părţile întîi şi a douaTraducere, note şi tabel cronologic de NICOLAE ILIESCU Postfaţă de ALEXANDRU PALEOLOGUEditura UNIVERSBucureşti, 1997

*ÎNCHINaceastă carte celor care nu au avut destulă viaţă ca să istorisească ei cele prezentate aici. Şi să mă ierte că nu amvăzut, nu mi-am adus aminte, nu am desluşit totul.*În ANUL o mie nouă sute patruzeci şi nouă, împreună cu nişte prieteni, am găsit în revista „Priroda" („Natura")a Academiei de Ştiinţe o notiţă remarcabilă. Scria acolo cu litere mărunte că pe rîul Kolîma, cu prilejul unor săpături, nu se ştie cum a fost descoperită0 lentilă de gheaţă subterană - un vechi torent îngheţat, iar în el - reprezentanţi ai faunei fosile, avînd o vîrstă decîteva zeci de milenii. Acei peşti ori tritoni s-au păstrat atît de proaspeţi, afirma savantul corespondent, încît participanţii la săpături, după ce au spart gheaţa, i-au mîncat pe loc cu plăcere.Cititorii nu prea numeroşi ai revistei au fost pesemne destul de uimiţi, aflînd cît de mult timp se poate păstra îngheaţă carnea de peşte, însă puţini dintre ei erau în stare să priceapă tîlcul adevărat al acestei notiţe imprudente. Noi am priceput numaidecît. Ne-am închipuit cu toată intensitatea această scenă, pînă la cel mai neînsemnatamănunt: cum participanţii spărgeau gheaţa cu o grabă plină de îndîrjire; cum, călcînd în picioare intereseleextraordinare ale ihtiologiei şi înghiontindu-se unul pe altul cu coatele, rupeau bucăţi de carne milenară, o tîraulîngă foc, o dezgheţau şi o înfulecau pînă la saturaţie.Am priceput pentru că noi înşine ne număram printre acei participanţi, ca membri ai acelui trib puternic al zeki*-lor, unic pe pămînt şi singurul în stare să mănînce triton cu plăcere.Iar Kolîma era cea mai mare şi cea mai celebră insulă, polul ferocităţii acelei uimitoare ţări, numită GULAG,ciopîrţită de geografie într-un arhipelag, dar ferecată de psihologie într-un continent, al acelei ţări aproapeinvizibile, aproape imperceptibile, locuită de poporul zeki-ior.Acest arhipelag a sfîrtecat în parcele răzleţe şi a împestriţat o altă ţară, ţara care îl includea, a pătruns adine înoraşele ei, a atîrnat peste străzile ei - şi cu toate acestea unii nu-şi dădeau seama de nimic, foarte mulţi auziserăceva destul de vag, numai cei care au trecut pe acolo ştiau totul.Dai', ca şi cum şi-ar fi pierdut graiul în insulele Arhipelagului, ei păstrau tăcereaO cotitură neaşteptată a istoriei noastre a făcut ca nişte lucruri, extrem de puţine, despre acest Arhipelag să iasăla iveală, însă aceleaşi mîini care ne puneau cătuşele, acum întind palma conciliant: „Nu trebuie !..v Nu trebuiesă răscolim trecutul!... Celui care va pomeni trecutul - să i se scoată un ochi! însă proverbul continuă astfel: „Iar celui care îl va uita - să1 se scoată amîndoi!"Trec ani, trec decenii şi şterg irevocabil cicatricele şi rănile trecutului, în această vreme, unele insule s-aucutremurat, au fost inundate, marea polară a uitării clipoceşte deasupra lor. Şi cîndva, în veacul viitor, acestArhipelag, cu aerul lui, cu osemintele locuitorilor lui, congelate în lentila de gheaţă, se va înfăţişa ca un tritonneverosimil.Eu nu voi cuteza să scriu istoria Arhipelagului: nu mi-a fost cu putinţă să cercetez documentele. O să aibă oarecineva, cîndva, această posibilitate?... Cei care nu doresc să-şi aducă aminte au avut (şi vor avea încă) destultimp să distrugă cu desăvîrşire toate documentele.Cei unsprezece ani petrecuţi acolo, pe care nu i-am resimţit ca p o ruşine, nici ca pe un coşmar cumplit, căciaproape îndrăgisem acea lume monstruoasă, şi faptul că acum, printr-o turnură fericită, am devenit procuratorulmultor istorisiri şi scrisori ulterioare mă vor ajuta poate să dezgrop cîte ceva din oscioarele şi carnea - dealtminteri o carne încă vie, a unui triton, de altminteri, încă viu.<Notă>*Tabelul cronologic va figura la sfîrşitul volumului al III-lea al operei de faţă. Explicaţiile abrevierilor şicuvintelor derivate, precum şi notele traducătorului, numerotate în cadrul fiecărui capitol, sunt amplasate lasfîrşitul volumului.

of 00

Leave a Comment