Dintre problemele care fac obiectul cursului amintim: metodele de cercetare, raportul dintre lingvistic\u0103\u015fi alte\u015ftiin\u0163e, principalele\u015fcoli lingvistice, structura limbii, legile limbii, limbaj, vorbire, rela\u0163iile dintre limb\u0103 \u015fi g\u00e2ndire, limb\u0103 \u015fi societate; fonetic\u0103 \u015fi fonologie, lexicologie, gramatic\u0103, semantic\u0103.

limbajului cu g\u00e2ndirea, dar\u015fi cu alte activit\u0103\u0163i umane). Lingvistica se deosebe\u015fte de semiotic\u0103 pentru c\u0103 ea se ocup\u0103 doar de semnul lingvistic, \u201ecomplex sonor prin care se reflect\u0103 no\u0163iunea\u201d sau, altfel spus, \u201ecombinare \u00eentre concept\u015fi imaginea acustic\u0103\u201d.

Pentru istoria lingvisticii este important\u0103 precizarea cronologiei, apari\u0163ia unor teorii\u015ftiin\u0163ifice, dar este ne\u00eendoielnic c\u0103, \u00een anumite perioade, unele idei \u201eplutesc \u00een aer\u201d\u015fi formularea lor poate fi prezent\u0103 \u00een lucr\u0103rile mai multor cercet\u0103tori. Ferdinand de Saussure a fost o personalitate cu o g\u00e2ndire profund original\u0103 \u00een tezele sale teoretice despre limb\u0103\u015fi manifest\u0103rile ei, pe care le-a elaborat de-a lungul \u00eentregii sale activit\u0103\u0163i didactice, ca profesor la Universit\u0103\u0163ile din Paris\u015fi Geneva. Lucrarea sa fundamental\u0103, Curs de lingvistic\u0103 general\u0103, predat \u00eentre anii 1907-1910, a fost tip\u0103rit postum, de c\u0103tre discipolii s\u0103i Ch. Bally\u015fi A. Sechehaye, abia \u00een 1916, pe baza unor noti\u0163e luate la cursuri de c\u0103tre studen\u0163i. De atunci ideile sale productive nu numai c\u0103 formeaz\u0103 baza teoretic\u0103 a\u015ftiin\u0163ei limbii, dar continu\u0103 s\u0103 constituie ele \u00eensele obiectul unor exegeze aprofundate.

Cursul de fa\u0163\u0103 este conceput \u00een parametrii lingvisticii saussuriene, de aceea, aici, doar vom rezuma principiile esen\u0163iale, care, al\u0103turi de celelalte teze, transpar \u00een \u00eentreaga viziune\u015fi motivare a expunerii. Vom atrage aten\u0163ia cu deosebire, a\u015fa cum o face\u015fi Tullio de Mauro \u00eenIntroducerea sa, asupra faptului c\u0103 \u201eproclamarea de c\u0103tre Saussure a caracterului \u201esistemic\u201d al limbii a impus\u015fi lingvisticii o atitudine \u201esistematic\u0103\u201d: chiar dac\u0103 trebuie s\u0103 descriem o unitate minimal\u0103, c\u0103ci a o descrie \u00eenseamn\u0103 a-i determinavaloarea, este nevoie s\u0103 o vedem \u00een toate asocia\u0163iile sale opozitive posibile (pe care le numim ast\u0103zi paradigmatice)\u015fi \u00een toate posibilit\u0103\u0163ile sale de combinare sintagmatic\u0103. Altfel spus, chiar dac\u0103 obiectivul studiului nu este \u00een mod direct sistemul, ci numai o parte din el, chiar minim\u0103, pentru ca studiul s\u0103 fie complet trebuie s\u0103 consider\u0103m acea parte \u00een raport cu totalitatea care \u00eei d\u0103 valoare sau \u00een raport cu \u00eentregul sistem lingvistic.\u201d Este o recomandare util\u0103 pentru oricine se apleac\u0103 asupra problemelor de lingvistic\u0103, de a analiza fiecare informa\u0163ie \u00een corela\u0163ie cu altele, pentru a nu sc\u0103pa din vedere ansamblul lor, pentru a \u00een\u0163elege finalitatea demersului oric\u0103rei lucr\u0103ri de lingvistic\u0103 general\u0103, deci\u015fi a celei de fa\u0163\u0103.\u015ei, mai ales, pentru a c\u0103uta s\u0103 ne \u00eensu\u015fim ideile deschiz\u0103toare de orizonturi largi, \u00een sens intelectual, pe care tezele de lingvistic\u0103 general\u0103 ale lui Saussure le con\u0163in din bel\u015fug.

Saussure a sesizat dublul caracter al obiectului de studiu, diferen\u0163iind, ca fiind \u00een opozi\u0163ie, cele dou\u0103 aspecte ale sale:li mb\u0103/vorbire. Prinlimb\u0103 (langue) el a avut \u00een vedere \u201esistemul\u201d, adic\u0103 ansamblul regulilor care determin\u0103 folosirea sunetelor, a formelor\u015fi a mijloacelor de expresie sintactice\u015fi lexicale.Li mba este sistemul supraindividual, o abstrac\u0163ie, a c\u0103rei existen\u0163\u0103 este condi\u0163ia \u00eens\u0103\u015fi a comunic\u0103rii \u00eentre oameni. Prin conceptul\u015fi termenulvorbire (parole) a fost diferen\u0163iat\u0103 forma concret\u0103 a limbii, a\u015fa cum este ea actualizat\u0103 la un moment dat de un locutor (sau vorbitor) determinat.

Vorbirea este individual\u0103, limba este un fenomen social.Limba poate fi cunoscut\u0103 studiindvo rbirea (oral\u0103 sau \u00een texte), care furnizeaz\u0103 informa\u0163iile referitoare la sistemul limbii. Pentru c\u0103, element definitoriu, limba este unsistem, \u201eun ensemble ou tout se tient\u201d: fiecare element este determinat de rela\u0163iile\u015fi de func\u0163ia sa.

\u00cen secolul nostru, mai exist\u0103 \u00eenc\u0103 o direc\u0163ie a dezvolt\u0103rii lingvistice, de\u015fi, afl\u00e2ndu-se \u00een universul saussurian, se plaseaz\u0103, totu\u015fi, pe un palier distinct. Eugeniu Co\u015feriu a formulat principiile teoretice alevorbirii, aspect neabordat de F. de Saussure.

O\u015ftiin\u0163\u0103 a limbii care ignor\u0103 con\u0163inutul limbii \u2013 semnifica\u0163ia \u2013 nu mai este de conceput dec\u00e2t ca o etap\u0103 experimental\u0103.\u015ei structurali\u015ftii accept\u0103 ast\u0103zi, din ce \u00een ce mai mult, o perspectiv\u0103 \u00eenglobat\u0103 asupra limbii, restric\u0163iile referitoare la semnifica\u0163ii nu sunt totale\u015fi metodele\u015ftiin\u0163elor experimentale sunt aplicate prin adecvare specific\u0103 la o\u015ftiin\u0163\u0103 umanist\u0103.

C\u00e2nd studiem limbajul, plec\u0103m de la noi \u00een\u015fine, avem baza pentru cunoa\u015fterea \u00een toate formele sale, nu este o ipotez\u0103, ci e\u015ftiin\u0163a originar\u0103 pe care o are omul \u00een ceea ce-l caracterizeaz\u0103 ca om: limba, arta, religia, cultura sunt forme ale spiritului, \u201eactivitate creatoare ca atare, creativitatea \u00eens\u0103\u015fi\u201d, iar cultura este obiectivitate \u00een form\u0103 istoric\u0103. Aceast\u0103\u015ftiin\u0163\u0103 originar\u0103 este premerg\u0103toare tuturor

Considera\u0163iile despre istoria lingvisticii \u00eentr-un curs de lingvistic\u0103 general\u0103 sunt amintite doar pentru situarea \u00een timp a principiilor teoretice pe care le-au avut \u00een vedere savan\u0163ii atunci c\u00e2nd s-au referit la obiectul lor de studiu, limba. Trecerea \u00een revist\u0103 a etapelor cercet\u0103rilor \u00een acest domeniu relev\u0103 c\u0103 a fost nevoie de un lung exerci\u0163iu de abstractizare\u015fi de precizare a conceptelor pentru ca s\u0103 se ajung\u0103 la acea imperativ\u0103 exigen\u0163\u0103 \u201ea unei teorii a descrierii lingvistice\u201d, care nu fusese \u00eenc\u0103 formulat\u0103 explicit \u00eenainte de Saussure. Acesta a caracterizat lingvistica din epoca \u00een care s-a format, a doua jum\u0103tate a sec. al XIX-lea, ca ,,insuficient\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte principiile\u015fi metodele (subl. n.s.- Z.M.)\u201d, de aceea \u00eentreaga sa via\u0163\u0103 a c\u0103utat \u201elegile directoare care ar fi putut s\u0103 orienteze g\u00e2ndirea prin acel haos\u201d.

\u201eLimba este un sistem riguros\u015fi teoria trebuie s\u0103 fie un sistem la fel de riguros ca\u015fi limba\u201d, afirma Saussure,\u015fi progresul \u00een cercetarea\u015ftiin\u0163ific\u0103 a limbii a fost determinat de faptul c\u0103 el a trecut de la acea sum\u0103 de afirma\u0163ii despre limb\u0103, numeroase de-a lungul secolelor, a\u015fa cum se poate constata din consemnarea lor, la o pozi\u0163ie radical diferit\u0103, anume afirmarea \u00eentr-un sistem coerent a unor concepte proprii lingvisticii.

\u00cenc\u0103 din Antichitate au fost schi\u0163ate trei perspective din care poate fi studiat\u0103 orice limb\u0103: a) perspectiva descriptiv\u0103 (descrierea limbii, a\u015fa cum func\u0163ioneaz\u0103 ea \u00een procesul de comunicare verbal\u0103 la un moment dat); b) perspectiva evolutiv\u0103 (cercetarea limbii din punctul de vedere al modific\u0103rilor pe care ea le sufer\u0103 de-a lungul timpului) \u2013 mai slab reprezentat\u0103, totu\u015fi; c) perspectiva comparativ\u0103 (cercetarea elementelor diferen\u0163iatoare dintre limbi\u015fi, mai ales, a acelora asem\u0103n\u0103toare sau chiar comune unor limbi diferite).

\u00cen deceniul VIII al secolului al XIX-lea, o dat\u0103 cu modificarea perspectivei asupra limbii ca obiect de studiu, s-au \u00eenmul\u0163it\u015fi metodele de cercetare. De la abordarea comparativ\u0103 a limbilor s-a trecut la stabilirea istoriei fiec\u0103rei limbi \u00een parte (mai \u00eent\u00e2i pentru cele indoeuropene) \u00een care existau informa\u0163ii scrise de o lung\u0103 perioad\u0103 de timp. Acestea erau limbi europene (limbi germanice\u015fi romanice) pentru care corpusul de informa\u0163ii comparate putea fi analizat\u015fi \u00een sens cronologic:

istoric\u0103\u201d a limbilor s\u0103 constituie baza teoretic\u0103 a noii direc\u0163ii de cercetare. Atestarea documentar\u0103 (\u00een scris) a unor limbi \u00eentr-o perioad\u0103 de aproximativ 2000 de ani \u00eenregistra diferen\u0163ele intervenite\u015fi invita la explicarea lor. Dar a fost necesar\u0103 o schimbare de viziune asupra limbii \u00eense\u015fi (ca obiect de studiu) pentru ca metoda istoric\u0103, folosit\u0103 de c\u0103tre neogramatici dup\u0103 1870, s\u0103 valorifice, cu bune rezultate, constat\u0103rile lingvisticii comparate. Ei au situat \u00een perspectiv\u0103 istoric\u0103 toate rezultatele compara\u0163iei\u015fi, prin aceasta, au \u00eenl\u0103n\u0163uit faptele \u00een ordinea lor natural\u0103 (Saussure).

Lingvi\u015ftii, prin explorarea m\u0103rturiilor despre diverse limbi, cercet\u00e2nd stadiile de limb\u0103 intermediare, \u00eentr-un moment ini\u0163ial, luat \u00een considera\u0163ie ca cel mai vechi,\u015fi un moment din prezent, au ajuns, ca \u00een orice domeniu al\u015ftiin\u0163ei, la descoperirea unor legi care \u00ee\u015fi exercit\u0103 puterea, primele formulate ca atare fiind \u201elegile fonetice\u201d.

Spre sf\u00e2r\u015fitul secolul al XIX-lea se considera c\u0103 \u201esingurul studiu\u015ftiin\u0163ific al limbajului este metoda istoric\u0103\u201d\u015fi c\u0103 \u201eorice studiu lingvistic\u015ftiin\u0163ific care nu este istoric \u00een scopurile sale, nici \u00een metodele sale, se poate explica fie printr-o deficien\u0163\u0103 a cercet\u0103torului, fie prin insuficien\u0163a surselor de care el dispune\u201d (Mounin). Aceast\u0103 perspectiv\u0103 restric\u0163iona \u00eens\u0103 studiul limbii, presupun\u00e2nd eludarea aspectelor descriptive\u015fi sincronice.

Metoda istoric\u0103 bazat\u0103 pe \u201elegile fonetice\u201d a suferit ea \u00eens\u0103\u015fi nuan\u0163\u0103ri\u015fi, dac\u0103 \u00een formularea ini\u0163ial\u0103 nu a mai fost acceptat\u0103, ea s-a perpetuat \u00een convingerea lingvi\u015ftilor c\u0103 \u00een limb\u0103 schimb\u0103rile se supun unei anumiteregularit\u0103\u0163i. Comple-xitatea factorilor care intervin \u00een existen\u0163a (sau apari\u0163ia) unor tendin\u0163e contrare determin\u0103 excep\u0163iile, iregularit\u0103\u0163ile, devierile. De\u015fi comb\u0103tut, principiul legilor fonetice r\u0103m\u00e2ne baza (deci posibilitatea \u00eens\u0103\u015fi de existen\u0163\u0103) a lingvisticii istorice (Oancea).

Preponderen\u0163a interesului pentru studiul limbilor \u00een perspectiv\u0103 cronologic\u0103 a determinat diferen\u0163ierea preocup\u0103rilor \u00eentr-un domeniu de sine st\u0103t\u0103tor: lingvistica istoric\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 mai fie subordonat\u0103 concep\u0163iei mecaniciste, ea privilegiaz\u0103 \u00een continuare studiul \u00een perspectiv\u0103 istoric\u0103 a limbajului: \u00eens\u0103 ea se bazeaz\u0103 pe metode func\u0163ionale\u015fi structurale\u015fi constituie, nu numai terminologic, o alt\u0103 entitate, cea a diacroniei.

Ferdinand de Saussure a fundamentat posibilitatea de a studia limba cu metode\u015ftiin\u0163ifice sub ambele aspecte (descriptiv\u015fi istoric). El \u00eens\u0103 le-a prezentat ca fiind distincte\u015fi le-a ilustrat sub forma unui sistem de axe.

Axa A-B simbolizeaz\u0103 simultaneitatea, sincronia, iar C-D, succesiunea, diacronia. Lingvistica istoric\u0103 sau evolutiv\u0103 studiaz\u0103 diferitele stadii ale limbii, distan\u0163ate \u00een timp\u015fi spa\u0163iu, compar\u00e2ndu-le apoi unele cu altele.

Este de precizat c\u0103 la cea din urm\u0103 se poate recurge numai \u00een asociere cu una dintre primele. Din asocierea perspectivelor evolutiv\u0103 \u015fi istoric\u0103 a luat na\u015ftere studiul comparativ-istoric, consacrat limbilor \u00eenrudite, \u00eemprejurare \u00een care pot fi comparate oric\u00e2t de multe limbi, cu singura condi\u0163ie ca ele s\u0103 provin\u0103 dintr-un prototip lingvistic (dintr-o protolimb\u0103 sau \u201elimb\u0103-mam\u0103\u201d, \u00een urma diversific\u0103rii).

Asocierea perspectivelor descriptiv\u0103\u015fi comparativ\u0103 a dat na\u015ftere studiului comparativ-sincronic, cunoscut sub numele de analiz\u0103 contrastiv\u0103. \u00centr-un astfel de studiu sunt luate \u00een considerare, de obicei, nu mai mult de dou\u0103 limbi, indiferent dac\u0103 ele sunt \u00eenrudite sau nu, condi\u0163ia de respectat fiind ca stadiile comparate ale celor dou\u0103 limbi s\u0103 fie contemporane. Analiza contrastiv\u0103 este necesar\u0103\u015fi util\u0103 studiului tipologic al limbilor, menit s\u0103 pun\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103 ceea ce este comun, dar mai ales ceea ce este diferit \u00een sistemele\u015fi, cu deosebire, \u00een structurile limbilor comparate. Rezultatele cercet\u0103rilor de acest fel au nu numai o importan\u0163\u0103 teoretic\u0103 \u00een cunoa\u015fterea mai aprofundat\u0103 a limbilor comparate, ci\u015fi o importan\u0163\u0103 practic\u0103, at\u00e2t din punct de vedere didactic, c\u00e2t\u015fi din punct de vedere comunica\u0163ional.

Din punct de vedere didactic rezultatele analizei contrastive sunt fructificate \u00een manualele de limbi str\u0103ine (orice manual de limb\u0103 str\u0103in\u0103 este, implicit,\u015fi un studiu contrastiv, \u00een m\u0103sura \u00een care compar\u0103 \u00een mod eficient pentru \u00eenv\u0103\u0163are, sistemul\u015fi structurile limbii str\u0103ine predate cu sistemul\u015fi structurile limbii materne a elevilor, \u00een care se desf\u0103\u015foar\u0103 predarea materiei). Studiul contrastiv are importan\u0163\u0103 pentru traductologia practic\u0103, rezultatele lui fiind utile \u00eembun\u0103t\u0103\u0163irii practicilor de traducere dintr-o limb\u0103 \u00een alta.

Delimitarea\u015fi studierea func\u0163iilor limbajului s-au aflat \u00een aten\u0163ia a numero\u015fi cercet\u0103tori. Printre ei, Andr\u00e9 Martinet afirm\u0103 c\u0103 func\u0163ia de baz\u0103 a limbii este cea de instrument de comunicare, c\u0103reia i se al\u0103tur\u0103 alte trei func\u0163ii: de suport al g\u00e2ndirii, de exprimare\u015fi estetic\u0103. K. B\u00fchler deduce func\u0163iile limbajului din trei elemente componente ale vorbirii: subiect vorbitor, destinatar\u015fi comunicare, c\u0103rora le corespund func\u0163ia expresiv\u0103, apelativ\u0103\u015fi reprezentativ\u0103. Roman Jakobson consi-der\u0103, de asemenea,