Publicat \u00een 1946, textul L'Existentialisme est un humanisme este stenograma, foarte sumar retu\u015fat\u0103 de Jean-Paul Sartre, a unei conferin\u0163e \u0163inute de acesta la Paris \u00een 29 octombrie 1945

Mai \u00eent\u00e2i, i s-a repro\u015fat c\u0103 este o invita\u0163ie adresat\u0103 oamenilor de a se scufunda \u00een chietismul disper\u0103rii. C\u0103ci dac\u0103 fiecare cale c\u0103tre o solu\u0163ie este barat\u0103, trebuie s\u0103 privim fiecare ac\u0163iune \u00een aceast\u0103 lume ca fiind total ineficient\u0103, \u015fi astfel s-ar ajunge p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 la o filozofie contemplativ\u0103. Mai mult, de vreme ce contemplarea e un lux, aceasta ar fi doar o alt\u0103 filozofie burghez\u0103. Acesta e repro\u015ful f\u0103cut mai ales de comuni\u015fti.

Din alt\u0103 tab\u0103r\u0103 ni se repro\u015feaz\u0103 c\u0103 am pus accent pe tot ce e ignobil \u00een situa\u0163ia uman\u0103, ar\u0103t\u00e2nd ceea ce este meschin, sordid sau josnic \u015fi ignor\u00e2nd anumite lucruri care au farmec, frumuse\u0163e \u015fi apar\u0163in laturii mai luminoase a naturii umane: de exemplu, potrivit criticului catolic domni\u015foara Mercier, noi uit\u0103m cum sur\u00e2de un copil. \u015ei dintr-o parte \u015fi din cealalt\u0103, ni se repro\u015feaz\u0103 de asemenea c\u0103 nu lu\u0103m \u00een seam\u0103 solidaritatea omenirii \u015fi consider\u0103m omul doar \u00een izolarea sa. Iar aceasta, spun comuni\u015ftii, pentru c\u0103 noi ne baz\u0103m doctrina pe subiectivitatea pur\u0103 \u2013 potrivit cartezianului \u201eg\u00e2ndesc\u201d, care este momentul \u00een care solidaritatea uman\u0103 se \u00eempline\u015fte pe sine; o pozi\u0163ie din care e imposibil s\u0103 ajungi din nou la solidaritatea cu un alt om care exist\u0103 \u00een afara sinelui. Egoul nu poate s\u0103 ajung\u0103 la sufletul celorlal\u0163i prin intermediul cogito-ului.

Dinspre tab\u0103ra cre\u015ftin\u0103, ni se repro\u015feaz\u0103 c\u0103 suntem ni\u015fte oameni care neag\u0103 realitatea \u015fi seriozitatea problemelor umane. C\u0103ci, de vreme ce ignor\u0103m comandamentele lui Dumnezeu \u015fi toate valorile prescrise ca eterne, nimic nu mai r\u0103m\u00e2ne \u00een afara a ceea ce este strict voluntar. To\u0163i vor putea s\u0103 fac\u0103 ce poftesc, \u015fi vor fi incapabili, dintr-un asemenea unghi de vedere, s\u0103 mai condamne oricare dintre punctele ac\u0163iunii altuia.

Acestor repro\u015furi diferite voi \u00eencerca s\u0103 le r\u0103spund ast\u0103zi; de aceea am intitulat acest mic expozeu \u201eExisten\u0163ialismul este un umanism\u201d. Mul\u0163i ar putea fi surprin\u015fi de men\u0163ionarea umanismului \u00een acest context, dar vom \u00eencerca s\u0103 vedem \u00een ce sens anume \u00eel \u00een\u0163elegem. \u00cen orice caz, putem \u00eencepe prin a spune c\u0103 existen\u0163ialismul, \u00een sensul pe care noi \u00eel d\u0103m cuv\u00e2ntului, este o doctrin\u0103 care face via\u0163a uman\u0103 posibil\u0103; o doctrin\u0103, de asemenea, care afirm\u0103 c\u0103 fiecare adev\u0103r \u015fi fiecare ac\u0163iune implic\u0103 deopotriv\u0103 un mediu \u015fi o subiectivitate uman\u0103. Acuza\u0163ia esen\u0163ial\u0103 care ni se aduce este, desigur, aceea a sublinierii prea ap\u0103sate a laturii nefaste a vie\u0163ii umane. Mi s-a povestit de cur\u00e2nd despre o doamn\u0103 care, ori de c\u00e2te ori l\u0103sa s\u0103-i scape c\u00e2te o expresie vulgar\u0103 \u00eentr-un moment de nervozitate, se scuza exclam\u00e2nd: \u201eCred c\u0103 am devenit o existen\u0163ialist\u0103\u201d. S-ar p\u0103rea deci c\u0103 ur\u00e2\u0163enia este identificat\u0103 cu existen\u0163ialismul. Iat\u0103 de ce unii oameni afirm\u0103 despre noi c\u0103 suntem \u201enaturali\u015fti\u201d; iar dac\u0103 suntem \u00eentr-adev\u0103r, e straniu s\u0103 vezi \u00een ce m\u0103sur\u0103 \u00eei scandaliz\u0103m \u015fi oripil\u0103m, de vreme ce nimeni nu pare a fi \u00eensp\u0103im\u00e2ntat sau umilit \u00een zilele noastre de ceea ce se nume\u015fte propriu-zis naturalism. Cei care pot citi cu destul\u0103 u\u015furin\u0163\u0103 un roman de Zola precum La Terre sunt cople\u015fi\u0163i de sil\u0103 \u00eendat\u0103 ce parcurg un roman existen\u0163ialist. Acei ce fac apel la \u00een\u0163elepciunea popular\u0103 - care este o trist\u0103 \u00een\u0163elepciune - o g\u0103sesc pe a noastr\u0103 \u015fi mai trist\u0103 \u00eenc\u0103. \u015ei totu\u015fi, ce poate fi mai dezam\u0103gitor dec\u00e2t afirma\u0163ii de tipul: \u201eCaritatea \u00eencepe la tine acas\u0103\u201d sau \u201eAjut\u0103-l pe cel \u00een nevoie \u015fi-ai s-o regre\u0163i\u201d? \u015etim cu to\u0163ii c\u00e2te ziceri populare pot fi citate cu acela\u015fi efect, \u015fi mai toate \u00eenseamn\u0103 acela\u015fi lucru - c\u0103 nu trebuie s\u0103 te opui puterii; c\u0103 nu trebuie s\u0103 lup\u0163i \u00eempotriva for\u0163ei superioare; c\u0103 nu trebuie s\u0103 te amesteci \u00een lucruri care nu te privesc. Sau c\u0103 orice ac\u0163iune care nu e \u00een acord cu o anumit\u0103 tradi\u0163ie este pur romantism; sau c\u0103 orice responsabilitate care nu se sprijin\u0103 pe experien\u0163\u0103 e pentru vecie condamnat\u0103 la e\u015fec; \u015fi c\u0103 de vreme ce experien\u0163a a demonstrat c\u0103 oamenii sunt \u00eenclina\u0163i invariabil spre r\u0103u, trebuie s\u0103 existe legi ferme care s\u0103-i constr\u00e2ng\u0103, c\u0103ci altminteri vom avea anarhie. Cu toate acestea, oamenii care rumeg\u0103 etern aceste proverbe mizerabile, \u015fi care \u00een momentul c\u00e2nd li se aduce la cuno\u015ftin\u0163\u0103 o ac\u0163iune mai mult sau mai pu\u0163in dezgust\u0103toare exclam\u0103: \u201eC\u00e2t de tipic pentru natura uman\u0103!\u201d - aceia\u015fi oameni, ridic\u00e2nd mereu \u00een sl\u0103vi realismul, se pl\u00e2ng c\u0103 existen\u0163ialismul are o viziune prea \u00eentunecat\u0103