\u00a9 1974 and 1991: Ernesto S\u00e2bato
Toate drepturile asupra acestei versiuni
apar\u0163in Editurii UNIVERS 79739 Bucure\u015fti, Pia\u0163a Presei Libere nr. 1.

Editura UNIVERS
v\u0103 ofer\u0103
Seria de autor ERNESTO SABATO, din care au ap\u0103rut romanele:

\u00cengropat mereu \u015fi dezgropat de fiecare dat\u0103, romanul este, probabil, singura pas\u0103re Fenix care rena\u015fte cu
adev\u0103rat \u015fi ne ajut\u0103, dup\u0103 felul cum bate din aripi, s\u0103 m\u0103sur\u0103m (fiecare pentru sine) c\u00eet spa\u0163iu mai r\u0103m\u00eene aici,
jos, pentru condi\u0163ia uman\u0103 \u015fi c\u00eet timp va mai fi acolo, nimeni nu \u015ftie unde, pentru a-l str\u0103bate de la margini p\u00een\u0103
la nemargine.

geografic, \u015fi re\u0163ine din inexorabila scurgere a timpului distan\u0163a dintre dou\u0103 dup\u0103-amiezi cu calendar precis (5 \u015fi
6 ianuarie 1973), oblig\u00eendu-ne s\u0103 afl\u0103m c\u0103 suprafe\u0163ele au \u015fi ad\u00eencinii cu mult \u00eentuneric \u00een ele \u015fi c\u0103 deasupra
exist\u0103 mult\u0103 lumin\u0103 de care uit\u0103m de multe ori, a\u015fa cum uit\u0103m c\u0103 de multe ori clipele pot \u00eenchide \u00een ele
eternitatea \u00eens\u0103\u015fi.
Un parc, o catedral\u0103, un chio\u015fc cu ziare \u015fi alte m\u0103run\u0163i\u015furi, dou\u0103-trei cafenele, un r\u00eeu \u015fi c\u00eeteva str\u0103zi- Acesta ar
fi tot \u00eentinsul. Sus, un dragon care vars\u0103 foc \u015fi pe care nu-l vede dec\u00eet o singur\u0103 fiin\u0163\u0103, pentru c\u0103 focul anun\u0163\u0103
distrugerea definitiv\u0103, iar omenirea nu vrea s\u0103 vad\u0103 a\u015fa ceva. Jos, \u00een ad\u00eenc, un subteran care une\u015fte o cas\u0103 cu o
catedral\u0103. O cas\u0103 \u00een care nu mai locuie\u015fte dec\u00eet amintirea \u015fi un timp care, nereu\u015find s\u0103 devin\u0103 viitor, refuz\u0103 s\u0103
devin\u0103 trecut. \u015ei tot jos, beciurile poli\u0163iei. Cu camere de tortur\u0103 inundate de lumin\u0103 \u015fi cu celule pline de
\u00eentuneric pentru ca cel adus aici s\u0103 nu mai disting\u0103 mi\u015fc\u0103toarele contururi ale speran\u0163ei.
\u00eentre crepuscul \u015fi crepuscul, b\u0103taia de aripi a p\u0103s\u0103rii Fenix. At\u00eet de \u00eengr\u0103dit\u0103 \u00een mi\u015fcare, \u00eenc\u00eet este nevoit\u0103 s\u0103
urce mereu, s\u0103 coboare \u00een subteran sau s\u0103 se deplaseze \u00een cerc \u015fi spiral\u0103, peste unul \u015fi acela\u015fi fragment de
spa\u0163iu infim, str\u0103b\u0103t\u00eendu-l de multe ori \u00eentr-un fascinant \u015fi misterios zbor invers, iar atunci c\u00eend nu mai are alt\u0103
posibilitate, s\u0103 zboare pe dinl\u0103untrul ei.

Este, din toate c\u00eete au ren\u0103scut p\u00een\u0103 acum, singura pas\u0103re Fenix care reu\u015fe\u015fte s\u0103 zboare pe dinl\u0103untru. Zbor \u00een
zbor. Zbor \u00een timp, f\u0103r\u0103 spa\u0163iu. Zbor \u00een spa\u0163iu, f\u0103r\u0103 de timp.
Pentru c\u0103 dinl\u0103untrul \u00eenseamn\u0103 imensitatea: planeta noastr\u0103 \u015fi celelalte, mitul, legendele, arta, istoria,
dragostea pur\u0103 \u015fi ura cea mai concentrat\u0103. Ideile cele mai nobile, visurile cele mai frumoase \u015fi
co\u015fmarurile cele mai \u00eengrozitoare tot aici se afl\u0103. Dinl\u0103untru! este infinitul, sub presiune, \u00een stare concentrat\u0103.
Romancierul care a f\u0103cut s\u0103 renasc\u0103 o astfel de pas\u0103re Fenix se nume\u015fte Ernesto Sdbato, nume care \u00eenseamn\u0103,
de mai multe ori, un privilegiu \u015fi, tot de at\u00eetea ori, o obsesie. Privilegiu, o dat\u0103, pentru c\u0103 o persoan\u0103 cu acest
nume a \u0163inut \u00een m\u00eeinile sale de savant lumina \u015fi \u00eentunericul, legate \u00een aceea\u015fi c\u0103tu\u015f\u0103 molecular\u0103. Obsesie, pentru
c\u0103 savantul \u015ftia c\u0103 alte m\u00eeini pot rupe inelul, ob\u0163in\u00eend din lumin\u0103 \u015fi \u00eentuneric substan\u0163a tenebrelor. Privilegiu, a
doua oar\u0103, pentru c\u0103 aceea\u015fi persoan\u0103, sub numele de Juan Pablo Castel, a reu\u015fit s\u0103str\u0103bat\u0103 un tunel pe care

coperit absolutul. Adev\u0103rul vie\u0163ii nu se afla acolo. Privilegiu, a treia oar\u0103, pentru c\u0103, m\u00eenat de cea de a doua
obsesie, \u015fi-a schimbat numele \u00een Fernando Vidai Olmos \u015fi a p\u0103truns \u00eentr-un alt subteran, \u015fi acesta inaccesibil
celorlal\u0163i muritori, fiindc\u0103 trecea printre eroi \u015fi morminte \u015fi era t\u0103iat \u00een diamantul unei metafore, \u00een lumea
orbilor. Obsesie, pentru c\u0103 orbii vedeau. \u015ei mai mult: erau clarv\u0103z\u0103tori, iar privirile lor erau malefice.
Ernesto Sdbato, privilegiu \u015fi obsesie. De data aceasta \u00een form\u0103 de co\u015fmar. Pentru c\u0103 nu-i deloc u\u015for s\u0103 por\u0163i
numele fratelui pe care nu l-ai cunoscut, dar \u00eel sim\u0163i Ung\u0103 tine mereu, mai viu dec\u00eet oricare om viu, chiar dac\u0103 a
murit \u00eenainte de a te fi n\u0103scut.

Pentru c\u0103, \u00een zborul ei pe dinl\u0103untru, aceast\u0103 pas\u0103re Fenix adun\u0103 la
un l'oc toate privilegiile \u015fi obsesiile de p\u00een\u0103 acum: romancierul
Sdbato \u015fi-a dat seama c\u0103 personajele din romanele sale anterioare
\u00eencepeau s\u0103 pun\u0103 la \u00eendoial\u0103 propriul s\u0103u adev\u0103r, uneori s\u0103 i-l
dep\u0103\u015feasc\u0103. Numai zborul pe dinl\u0103untru mai r\u0103m\u00eenea posibil. Trimise
\u00een afar\u0103, prin paginile acelea, s\u0103 afle \u015fi s\u0103 cerceteze lumea, ele au
fost chemate prin paginile acestea, obligate s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, s\u0103 intre \u00een
starea lor primar\u0103 de fantasme care-i multiplicaser\u0103 \u015finele. Un singur
personaj putea provoca acest zbor pe dinl\u0103untru, Sdbato \u00eensu\u015fi.
Astfel, \u00een Abaddon, Exterminatorul, romancierul Sdbato devine personajul Sdbato, cobor\u00eend printre celelalte,
I\u0103s\u00eendu-se umilit sau \u00eencerc\u00eend s\u0103 se fac\u0103 \u00een\u0163eles, ref\u0103c\u00eend ac\u0163iuni pe care aceste personaje nu le duseser\u0103 p\u00een\u0103
la ultima lor semnifica\u0163ie, oblig\u00eendu-le s\u0103 le mai \u00eentreprind\u0103 o dat\u0103, dintr-o alt\u0103 v\u00eerst\u0103 sau scrut\u00eend \u00eempreun\u0103 cu
ele una \u015fi aceea\u015fi condi\u0163ie uman\u0103 \u015fi civiliza\u0163ia acestui dublu sfir\u015fit de secol \u015fi mileniu.
Presupusul (\u015fi de aceea at\u00eet de rar dep\u0103\u015fit) \u0163\u0103rm dintre real \u015fi imaginar este desfiin\u0163at. Aripa p\u0103s\u0103rii trece dintr-
o parte \u00eentr-alta nestingherit\u0103. At\u00eet de u\u015for \u015fi de pe nesim\u0163ite, \u00eenc\u00eet uneori nu mai \u015ftim care \u015fi ce este. Este
imaginar\u0103, oare, moartea \u015fi durerea de cer a copilului Masumi Yamamoto, \u00een ziua de 6 august 1945, la
Hiro\u015fima? Ziua este foarte exact\u0103 \u015fi e adev\u0103rat c\u0103 atunci, la Hiro\u015fima, s-au stins 60.000 de vie\u0163i omene\u015fti.
\u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu s-au stins dec\u00eet
59.999? Pe deasupra, era ziua Luminii, a Transfigur\u0103rii de pe Muntele Tabor. \u015ei nici o alt\u0103 zi n-a adus vreodat\u0103
mai mult \u00eentuneric, prefigur\u00eend groz\u0103via definitiv\u0103.
Tot astfel, Maree Io Carranza (c\u00eet\u0103 sfial\u0103 \u015fi admira\u0163ie are personajul Sdbato fa\u0163\u0103 de el!) este personaj de
fic\u0163iune? Mai ales dac\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 \u00een ziua de 9 octombrie 1967, \u00een Valea Mare din mun\u0163ii Boliviei a fost
asasinat Che Guevara. Cel care a tras gloan\u0163ele a m\u0103rturisit mai t\u00eerziu c\u0103 le-a tras \u00eenchiz\u00eend ochii. Era firesc:
poate c\u0103 nimeni n-a purtat mai mult\u0103 lumin\u0103 \u00een el precum Che Guevara.
Niciodat\u0103 mai mult ca \u00een acest dublu sfir\u015fit de secol \u015fi mileniu via\u0163a nu s-a \u00eendep\u0103rtat at\u00eet de mult de vis, l\u0103s\u00eend
realitatea s\u0103 s\u0103v\u00eer\u015feasc\u0103 at\u00eetea atrocit\u0103\u0163i \u015fi\u00eensp\u0103im \u00e2nt\u0103toare nedrept\u0103\u0163i, dep\u0103\u015find astfel p\u00een\u0103 \u015fi cele mai
perfecte fic\u0163iuni. Trecutul \u00eensu\u015fi se modific\u0103 mai repede sub presiunea acestora, iar viitorul, cu vorbele lui
Vale'ry, nu mai e ce era. Posibilul de azi este imposibilul de ieri \u015fi e mai real dec\u00eet oric\u00eend, iar viziunea
catastrofic\u0103, acea durere cosmic\u0103(Weltschmerz) e \u015fi ea mai actual\u0103 dec\u00eet pe vremea lui Schopenhauer.
Aborigeni \u00eenarma\u0163i cu pari \u00eempotriva bombardamentelor atomice. Omul de ast\u0103zi se serve\u015fte de tehnic\u0103 a\u015fa cum
str\u0103mo\u015fii lui se serveau de formule magice, dar aceasta nu-i deschide nici o u\u015f\u0103. C\u0103ut\u00eend absolutul, descoper\u0103
un pumn de gunoi de plastic pe o tav\u0103 de plastic.
Ernesto Sdbato, un mare poet care s-a \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00eenat s\u0103 fie un mare romancier. Sdbato, cel care spune ceea ce al\u0163ii
refuz\u0103 s\u0103 g\u00eendeasc\u0103 \u015fi g\u00eende\u015fte cu voce tare la ceea ce aceia\u015fi al\u0163ii nu vor s\u0103 spun\u0103. Asemeni lui Conrand
Ferdinand Meyer, el b\u0103nuie\u015fte c\u0103 a f\u0103cut ceva r\u0103u \u00eenainte de a se na\u015fte. \u015ei o b\u0103nuial\u0103 este mai chinuitoare dec\u00eet
o certitudine. Chiar \u015fi atunci c\u00eend certitudinea poate suna astfel: \u201eAdev\u0103rul se afl\u0103 \u00een lume gata f\u0103cut, dar e
desf\u0103cut \u00een buc\u0103\u0163i".

E posibil s\u0103 mor chiar m\u00eeine \u015fi pe p\u0103m\u00eent n-o sa ram\u00een\u0103 nimeni care s\u0103 m\u0103 fi \u00een\u0163eles \u00eentru
totul Unu or s\u0103 m\u0103 considere mai r\u0103u, iar al\u0163ii mai bun dec\u00eet s\u00eent. C\u00ee\u0163iva vor spune c\u0103 eram
un om^ bun; al\u0163ii c\u0103 am fost o canalie. Dar amindoua aceste opinii vor fi la fel de gre\u015fite

\u00ceN DUP\u0102-AMIAZA ZILEI DE 5 IANUARIE
st\u00eend \u00een fa\u0163a cafenelei din strada Guido, col\u0163 cu Junin, Bruno l-a v\u0103zut venind pe S\u0103bato \u015fi, c\u00eend se preg\u0103tea s\u0103-i
vorbeasc\u0103, \u015fi-a dat seama c\u0103 avea s\u0103 se petreac\u0103 un lucru inexplicabil: \u00een ciuda faptului c\u0103 se uita direct la el,
S\u00e2bato a trecut mai departe, ca \u015fi c\u00eend nu l-ar fi v\u0103zut Era prima dat\u0103 c\u00eend se \u00eent\u00eempla a\u015fa ceva \u015fi, judec\u00eend totul
dup\u0103 prietenia care-i lega, trebuia exclus\u0103 ideea unui act deliberat, consecin\u0163\u0103 a vreunei grave ne\u00een\u0163elegeri.
L-a urm\u0103rit atent cu privirea \u015fi l-a v\u0103zut cum traversa strada plin\u0103 de pericole, f\u0103r\u0103 a se feri o clip\u0103 de
automobile, f\u0103r\u0103 acele uit\u0103turi \u00een dreapta \u015fi-n st\u00eenga, f\u0103r\u0103 acele \u015fov\u0103iri care caracterizeaz\u0103 o persoan\u0103 atent\u0103 \u015fi
con\u015ftient\u0103 de nenorociri.
Timiditatea lui Bruno era at\u00eet de mare, \u00eenc\u00eet rareori \u00eendr\u0103znea s\u0103-i telefoneze. Acum \u00eens\u0103, dup\u0103 ce a trecut mult
timp f\u0103r\u0103 a-l fi \u00eent\u00eelnit \u00een \u201eBiela" sau \u00een \u201eRoussillon" \u015fi dup\u0103 ce a aflat de la chelnerii din cele dou\u0103 cafenele c\u0103 \u00een
tot acest interval nu ap\u0103ruse deloc, s-a hot\u0103r\u00eet s\u0103-l sune acas\u0103. \u201eNu se simte prea bine", i s-a r\u0103spuns \u00een doi peri.
\u201eNu, nu va ie\u015fi cur\u00eend din cas\u0103." Bruno \u015ftia c\u0103 de mai multe ori pe lun\u0103 S\u00e2bato c\u0103dea \u00een ceea ce el \u00eensu\u015fi numea
\u201eun pu\u0163", dar niciodat\u0103 mai mult ca acum nu \u015fi-a dat seama c\u0103 acest fapt ascundea un adev\u0103r teribil. A \u00eenceput s\u0103-
\u015fi aminteasc\u0103 de unele pove\u015fti cu vr\u0103jitori pe care i le spusese c\u00eendva, de un anume Schneider \u015fi despre
dedublare. O mare nelini\u015fte a pus st\u0103p\u00eenire pe el, ca \u015fi c\u00eend, \u00een mijlocul unui p\u0103m\u00eent necunoscut, noaptea, brusc,
s-ar fi pr\u0103bu\u015fit deasupra lui \u015fi ar fi fost nevoit s\u0103 se orienteze, dup\u0103 micile lumini ce p\u00eelp\u00eeiau \u00een dep\u0103rtare, \u00een
c\u0103su\u0163e cu oameni necunosu\u0163i \u015fi dup\u0103 str\u0103lucirea unui incendiu care se agita \u00een orizonturi mai \u00eendep\u0103rtate \u015fi
inaccesibile.
\u00ceN DIMINEA\u0162A ACELEIA\u015eI ZILE
\u00eentre nenum\u0103ratele \u00eent\u00eempl\u0103ri care au loc \u00eentr-un mare ora\u015f, se petreceau- trei demne de a fi semnalate, c\u0103ci aveau
o leg\u0103tur\u0103 asem\u0103n\u0103toare celei pe care o au \u00eentotdeauna personajele aceleia\u015fi drame, chiar dac\u0103 de multe ori nu se
cunosc \u00eentre ele, chiar dac\u0103 unul dintre acestea este un simplu be\u0163iv.
\u00een de demultul \u201eBar Chichfn" din strada Amiral Brown col\u0163 cu Pinzon, patronul de acum, don Jesus Mourente, \u00een
timp ce se preg\u0103tea s\u0103-nchid\u0103, i s-a adresat singurului mu\u015fteriu care mai r\u0103m\u0103sese lipit de bar\u0103:
\u2014 Gata, Loco, trebuie s\u0103 \u00eenchid.
Natalicio Barrag\u0103n a dat j)este cap p\u0103h\u0103ru\u0163ul cu rachiu de trestie \u015fi a ie\u015fit leg\u0103n\u00eendu-se. In strad\u0103, ca \u00eentotdeauna,
a repetat miracolul zilnic de a traversa neatent marele bulevard str\u0103b\u0103tut la ora aceea de automobile \u015fi autobuze
nebune. Dup\u0103 aceea, ca \u015fi c\u00eend ar fi mers pe puntea unui vas prins \u00een largul m\u0103rii de furtun\u0103, s-a \u00eendreptat spre
Dana Sud, t\u0103ind pe strada Brandsen.
Ajung\u00eend \u00een Pedro de Mendoza, apele din Riachuelo, \u00een locurile \u00een care reflectau lumina vapoarelor, i s-au p\u0103rut
pline de s\u00eenge. Ceva l-a f\u0103cut s\u0103-\u015fi ridice ochii p\u00een\u0103 c\u00eend, peste p\u0103durea de catarge, a v\u0103zut un monstru ro\u015fiatic
\u00een\u0103l\u0163\u00eendu-se pe bolta cerului \u015fi curg\u00eend, imens, p\u00een\u0103 la gura r\u00eeului, unde \u00ee\u015fi pierdea coada uria\u015f\u0103 plin\u0103 de solzi.
S-a proptit de peretele de zinc \u015fi s-a frecat la ochi, tulburat, \u00eencerc\u00eend s\u0103 se odihneasc\u0103. Dup\u0103 c\u00eeteva clipe de
zadarnic\u0103 \u00eencercare de a reflecta, g\u00eendurile lui \u00eenv\u0103lm\u0103\u015findu-se mai r\u0103u, printre tot felul de nimicuri \u015fi amintiri
palide, ca printre buruieni, \u015fi-a deschis iar\u0103\u015fi ochii. Din nou, de data asta mai limpede, a v\u0103zut dragonul
acoperind firmamentul dimine\u0163ii, \u015farpe uria\u015f \u015fi fl\u0103m\u00eend care fierbea \u00eentr-un abis de tu\u015f s\u00eengeriu.
L-a apucat groaza
Cineva, din fericire, tocmai se apropia Un marinar.
\u2014 Prive\u015fte, a \u00eeng\u00eenat el cu glas tremurat
\u2014 Ce s\u0103 privesc? l-a \u00eentrebat omul acela, cu bonomia pe care o au to\u0163i oamenii cu suflet bun atunci c\u00eend
\u00eent\u00eelnesc un be\u0163iv.