• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
Liviu Rebreanu
Rascoala
SE MI\u015eC\u0102 \u0162ARA!
Capitolul I
R\u0102S\u0102RITUL
1\u2015 Dumneavoastr\u0103 nu cunoa\u015fte\u0163i \u0163\u0103ranul rom\u00e2n, dac\u0103 vorbi\u0163i

a\u015fa! Ori \u00eel cunoa\u015fte\u0163i din c\u0103r\u0163i \u015fi din discursuri, \u015fi atunci e mai trist,
fiindc\u0103 vi-l \u00eenchipui\u0163i martir, c\u00e2nd \u00een realitate e numai r\u0103u, \u015fi prost, \u015fi
lene\u015f!

Ilie Rogojinaru sf\u00e2r\u015fi, g\u00e2f\u00e2ind de convingere. \u00ce\u015fi \u015fterse chelia
sf\u0103toas\u0103 cu o batist\u0103 mare t\u0103rcat\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi smuci musta\u0163a groas\u0103,
pleo\u015ftit\u0103, din care c\u00e2teva fire i se \u00eencurcaser\u0103, sup\u0103r\u00e2ndu-l, \u00een
col\u0163urile gurii. Era arenda\u015ful mo\u015fiei Olena-Dolj. Sl\u0103ninos \u015fi burtos, cu
g\u00e2t de taur \u015fi capul rotund, avea ni\u015fte ochi c\u0103prui s\u0103lt\u0103re\u0163i \u015fi o
figur\u0103 jovial\u0103, parc\u0103 pornit\u0103 mereu numai spre bucurii.

Se uit\u0103 la tovar\u0103\u015fii de compartiment, v\u0103zu c\u0103 nu i-a convins \u015fi
continu\u0103 s\u0103 g\u00e2f\u00e2ie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director \u00een
Ministerul de Interne, \u00eembr\u0103cat cu mult\u0103 cochet\u0103rie, tu\u015fi u\u015for, s\u0103-\u015fi
dreag\u0103 glasul, \u015fi rosti senten\u0163ios:

\u2015 Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru r\u0103m\u00e2ne
indiscutabil: c\u0103 noi to\u0163i, dar absolut to\u0163i, tr\u0103im de pe urma trudei
acestui \u0163\u0103ran, a\u015fa prost, \u015fi lene\u015f, \u015fi r\u0103u cum \u00eel categorise\u015fti
dumneata!

Arenda\u015ful fu at\u00e2t de uimit, c\u0103 nici nu mai putu r\u0103spunde. Scoase
iar batista, s\u0103-\u015fi r\u0103coreasc\u0103 t\u00e2mplele. \u00cen clipa aceea, ap\u0103ru
conductorul trenului, reclam\u00e2nd, cu respectul cuvenit clasei \u00eent\u00e2i,
biletele pentru Bucure\u015fti. Rogojinaru se \u00eensenin\u0103, ca \u015fi c\u00e2nd i-ar fi
venit m\u00e2ntuirea:

\u2015 Cum, \u015fefule, sosir\u0103m? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice...

\u2015 Adineaori am l\u0103sat Chitila, observ\u0103 conductorul, schi\u0163\u00e2nd un
z\u00e2mbet drept r\u0103spuns la bonomia arenda\u015fului \u015fi lu\u00e2nd biletele de la
ceilal\u0163i c\u0103l\u0103tori.

\u00cen r\u0103stimp, dintr-un portofel ca o geant\u0103, Rogojinaru scoase o
foaie galben\u0103 pe care o ar\u0103t\u0103 conductorului cu o m\u00e2ndrie osten-
tativ\u0103:

\u2015 Poftim, \u015fefule!... \u00cen vremurile astea grele se mai c\u00e2rpe\u015fte
omul cu c\u00e2te-o economie, c\u0103 n-o s\u0103 se fac\u0103 gaur\u0103 \u00een cer fiindc\u0103 un
cre\u015ftin merge gratis cu trenul...

Numai conductorul sur\u00e2se iar\u0103\u015fi, retr\u0103g\u00e2ndu-se cu degetele la
cozoroc, milit\u0103re\u015fte. Arenda\u015ful, \u00eens\u0103, cuprins subit de griji, se apuc\u0103
s\u0103-\u015fi adune geamantanele, co\u015furile \u015fi leg\u0103turile pe care le r\u0103sfirase

\u00een compartiment, profit\u00e2nd c\u0103 ceilal\u0163i nu prea aveau bagaje.
Modreanu \u00ee\u015fi luase mai demult pe genunchi geamant\u0103na\u015ful de piele
fin\u0103 cu cartea de vizit\u0103 scoas\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103. Un c\u0103pitan de jandarmi,
\u00eenalt, cu figura speriat\u0103, care se urcase numai la G\u0103e\u015fti, n-avea
dec\u00e2t sabia \u015fi o map\u0103, iar t\u00e2n\u0103rul brun, cu must\u0103\u0163ile mici, negre,
retezate engleze\u015fte, \u00ee\u015fi a\u015fezase trusa de voiaj pe mescioara de la
fereastra compartimentului.

Trenul duduia \u015fi fumega ca un animal apocaliptic. Directorul
regreta c\u0103 s-a cobor\u00e2t s\u0103 discute cu un om at\u00e2t de vulgar. C\u0103pitanul
urm\u0103rea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plin\u0103 de admira\u0163ie.
T\u00e2n\u0103rul, de c\u00e2nd plecase conductorul, se uita pe fereastra
vagonului, \u00een care ap\u0103ruse silueta capitalei. De-a lungul liniei
r\u0103s\u0103reau \u015fi piereau table cu reclame pe st\u00e2lpi anume, ori pe calcane
de case singuratice. Perechile de \u015fine se multiplicau, se apropiau, se
\u00eentret\u0103iau. Ro\u0163ile pocneau tot mai des peste \u00eencruci\u015f\u0103ri, treceau de
pe o linie pe alta, cu o siguran\u0163\u0103 ma\u015final\u0103. Pe urm\u0103 se ivir\u0103
suburbiile murdare, case d\u0103r\u0103p\u0103nate, uli\u0163e desfundate, contrast\u00e2nd
violent cu sclipirile ce vesteau mai \u00eencolo palatele.

Dup\u0103 ce umplu cu bagajele-i pre\u0163ioase locurile libere de pe
canapele, dup\u0103 ce scoase \u015fi pe coridor vreo dou\u0103 co\u015furi ce nu mai
\u00eenc\u0103puser\u0103 \u00een\u0103untru, arenda\u015ful se ghemui cum putu pe o margine,
l\u00e2ng\u0103 un geamantan, \u015fi se adres\u0103 direct t\u00e2n\u0103rului, care privea pe
fereastr\u0103, relu\u00e2nd firul convorbirii de adineaori:

\u2015 \u015ei uite-a\u015fa, domnule, cum v\u0103 spuneam, cu \u0163\u0103ranii... Pe mine
m\u0103 pute\u0163i crede pe cuv\u00e2nt \u015fi f\u0103r\u0103 gre\u015feal\u0103, c\u0103 am o experien\u0163\u0103
veche de tot \u00een chestii de agricultur\u0103 \u015fi de \u0163\u0103rani. Sunt acuma de
\u015faizeci de ani f\u0103r\u0103 unul \u015fi din ei vreo patruzeci tot la \u0163ar\u0103 i-am irosit
\u015fi \u00eentre s\u0103teni. Am luat-o de jos, cum se cuvine, \u015fi la treizeci de ani
\u0163ineam cu arend\u0103 o mo\u015fioar\u0103 de peste cinci sute de pogoane \u00een
Teleorman. Iar de atunci mi-au mai trecut c\u00e2teva \u015fi mai m\u0103ricele
prin m\u00e2n\u0103, a\u015fa c\u0103 \u00eemi cunosc \u0163\u0103ranii cum nu cred s\u0103-i mai cunoasc\u0103
mul\u0163i \u00een \u0163ara rom\u00e2neasc\u0103. Nu zic c\u0103 to\u0163i sunt tic\u0103lo\u015fi, cum zic al\u0163ii,
nu. Doamne fere\u015fte, sunt cre\u015ftin \u015fi m-ar bate Dumnezeu. Dar
m\u0103rturisesc cu m\u00e2na pe cruce: s\u0103 te fereasc\u0103 Dumnezeu s\u0103 ai
nevoie de \u0163\u0103ran, c\u0103 \u0163\u0103ranul atunci te str\u00e2nge de g\u00e2t, c\u00e2nd te doare
maitare!

B\u0103g\u0103 de seam\u0103 c\u0103 nici chiar c\u0103pitanul nu-l mai asculta. Fiindc\u0103
tocmai \u015fi trenul \u00eencepuse s\u0103-\u015fi \u00eencetineze goana, \u00ee\u015fi aduse iar aminte
de bagaje, se scul\u0103 s\u0103 treac\u0103 \u00een coridor, s\u0103 fie mai aproape de ie\u015fire
\u015fi s\u0103 poat\u0103 prinde negre\u015fit un hamal \u015fi o tr\u0103sur\u0103. Din u\u015f\u0103 se
\u00eentoarse, \u00eens\u0103, s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun. \u00centinse m\u00e2na lui Modreanu, cu
care venise de la Craiova \u00eempreun\u0103, \u015fi socotea c\u0103 se \u00eemprietenise de
ajuns, ca s\u0103 poat\u0103 g\u0103si la d\u00e2nsul un sprijin de s-ar \u00eent\u00e2mpla s\u0103 aib\u0103
vreo nevoie pe la Interne. De\u015fi cu t\u00e2n\u0103rul care se suise la Coste\u015fti
vorbise mai pu\u0163in \u015fi nici nu i se recomandase, arenda\u015ful chibzui c\u0103
la desp\u0103r\u0163ire trebuie s\u0103 \u015ftii cu cine ai c\u0103l\u0103torit \u015fi deci \u00eei zise
\u00eencrez\u0103tor:

\u2015\u00cemi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a p\u0103rut bine c\u0103
am venit \u00eempreun\u0103, cu toate c\u0103 nu ne-am prea lovit \u00een p\u0103reri.
Nu tocmai \u00eenc\u00e2ntat, t\u00e2n\u0103rul se ridic\u0103 totu\u015fi pu\u0163in \u015fi, str\u00e2ng\u00e2nd

m\u00e2na \u00eentins\u0103, r\u0103spunse:
\u2015 Grigore Iuga.
Arenda\u015ful tres\u0103ri, se \u00eendrept\u0103 \u015fi strig\u0103:
\u2015 Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomene\u015fti c\u0103 e\u015fti chiar feciorul

Domnului Miron Iuga de la Amara?
\u2015 Te pomene\u015fti! sur\u00e2se t\u00e2n\u0103rul, intrigat pu\u0163in de entuziasmul
patetic al arenda\u015fului.

\u2015 Fugi, nu m\u0103 nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe
conu Miron de c\u00e2nd eram copil, a\u015f putea zice, m\u0103car c\u0103 trebuie s\u0103
fim cam de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103! C\u0103 doar acum vreo dou\u0103zeci \u015fi cinci de
ani am \u0163inut o mo\u015fie numai la c\u00e2teva po\u015fte de proprietatea
dumneavoastr\u0103 de la Amara. Ce mai face conu Miron? Bine, voinic,
s\u0103n\u0103tos?... Stra\u015fnic om, ce s\u0103 v\u0103 spun! ad\u0103ug\u0103 cu m\u00e2ndrie, \u00eentor-
c\u00e2ndu-se brusc spre c\u0103pitanul de jandarmi \u015fi Modreanu. \u015eti\u0163i, boier
sadea, nu d-\u0103\u015ftia de au umplut \u0163ara \u015fi t\u00e2rgurile! Ei, bat\u0103-te s\u0103 te
bat\u0103 toate noroacele! urm\u0103 apoi iar c\u0103tre Iuga, clipind din ochi cu
mare bucurie. Dar v\u0103d c\u0103 sosim... S\u0103 tr\u0103ie\u015fti, cucoane, \u015fi s\u0103-\u0163i
tr\u0103iasc\u0103 p\u0103rintele, c\u0103-i un om \u015fi jum\u0103tate!

\u00cei scutur\u0103 m\u00e2na \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u015fi, apuc\u00e2nd un co\u015fule\u0163 la care \u0163inea

mai mult, se repezi afar\u0103, \u00een coridor, morm\u0103ind \u00een treac\u0103t c\u0103tre
c\u0103pitan: "Salut, salut!" Modreanu, cu geamant\u0103na\u015ful \u00een m\u00e2n\u0103,
a\u015fteptase ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 ispr\u0103veasc\u0103 arenda\u015ful, ca s\u0103 poat\u0103 ie\u015fi.
Pentru c\u0103 nici el nu f\u0103cuse cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu Iuga, d\u0103du indiferent din
cap \u015fi se strecur\u0103 dup\u0103 Rogojinaru, care se \u00eenfipsese chiar l\u00e2ng\u0103 u\u015fa
vagonului.

\u2015 Cine-i individul, domnule Rogojinaru, c\u0103 te v\u0103zui prea
mul\u0163umit de cuno\u015ftin\u0163\u0103? \u00eentreb\u0103 Modreanu, plec\u00e2ndu-se la urechea
arenda\u015fului fiindc\u0103 puf\u0103itul locomotivei sub bolta g\u0103rii \u00een\u0103bu\u015fea
vocile.

\u2015 Ehei, iubitule! f\u0103cu Rogojinaru cu mai mare respect parc\u0103
dec\u00e2t adineaori \u00een fa\u0163a t\u00e2n\u0103rului Iuga. \u015eapte mii de pogoane, prima
calitate, \u00een Arge\u015f, jos, aproape de Teleorman!... \u015eapte mii, domnule
Modreanu, \u00een\u0163elegi? \u015ei ni\u015fte gospodari cum nu-s al\u0163ii \u00een toat\u0103
Muntenia. B\u0103tr\u00e2nul nu \u0163i-ar arenda un petic de p\u0103m\u00e2nt, mai bine s\u0103-i
tai m\u00e2inile. A\u015fa ceva mai rar, ce s\u0103-\u0163i spun... Ei, te-am salutat,
cucoane, c\u0103 v\u0103d c\u0103 ne-am oprit, \u015fi s\u0103 ne mai \u00eent\u00e2lnim s\u0103n\u0103to\u015fi!...
(Deschisese portiera.) Aide, hamal, hamal!... Aici, b\u0103iete!... N-auzi,
bre? Ce, e\u015fti surd?... Unde te ui\u0163i, z\u0103p\u0103citule? Nu m\u0103 vezi? Ce, e\u015fti
orb?... Vino repede \u015fi ia astea!

Locomotiva g\u00e2f\u00e2ia rar, extenuat\u0103. Printre respira\u0163iile ei domina-
toare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane \u015fi ale celor ce-i
a\u015fteptau pe peron umpleau cuprinsul g\u0103rii cu un zgomot aspru din
care se ridicau, ici-colo, izbucniri de r\u00e2sete, c\u00e2te-o vorb\u0103 vesel\u0103,
c\u00e2te-o pup\u0103tur\u0103 mai pleosc\u0103it\u0103 \u015fi mai ales \u0163ipete st\u0103ruitoare dup\u0103
hamali. C\u0103l\u0103torii zoreau spre ie\u015fire, cei mul\u0163i cu bagajele \u00een m\u00e2n\u0103,
cei pu\u0163ini cu hamalii \u00een urma lor. Toat\u0103 lumea era gr\u0103bit\u0103, unii chiar
fugeau, ca \u015fi c\u00e2nd i-ar fi alungat cineva din urm\u0103.

Grigore Iuga r\u0103m\u0103sese lini\u015ftit la locul s\u0103u, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 se dea
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...