Cu c\u00e2t \u201eireparabilul timp\u201d adun\u0103 \u00een urma noastr\u0103 mai multe secole\u015fi milenii, cu at\u00e2t istoria p\u0103streaz\u0103 amintirea a tot mai pu\u0163ine personalit\u0103\u0163i, restr\u00e2ng\u00e2ndu-se la acelea care au ocupat trepte superioare ale vie\u0163ii publice.

\u00cen fa\u0163a golurilor identificate \u00een crea\u0163ia cultural\u0103 greco-roman\u0103 ne putem \u00eentreba dac\u0103 nu cumva acestea sunt locuri vacante ale unor mari talente, r\u0103mase necunoscute posterit\u0103\u0163ii din cauza pierderii f\u0103r\u0103 urm\u0103 a operelor lor?

Din acest punct de vedere, destinul lui Publilius Syrus a fost unul deosebit. Fiindc\u0103 el a f\u0103cut parte dintr-o categorie social\u0103\u015fi profesional\u0103 inferioar\u0103, dar a avut totu\u015fi\u015fansa ca opera sa, o culegere de c\u00e2teva sute de maxime \u00een versuri, s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een timpurile de azi.1 Autenticitatea multora dintre ele e discutabil\u0103, la fel ca\u015fi exactitatea textului, chiar al celor recunoscute ca autentice.

Nu e un Cicero, nici un Seneca ori un Marcus Aurelius autorul acestor maxime, ci un cvasianonim, din biografia c\u0103ruia se cunosc pu\u0163ine detalii,\u015fi care n-a fost dec\u00e2t un \u201emim\u201d, un actor chemat s\u0103 etaleze pe scen\u0103 inspira\u0163ia sa spontan\u0103 \u00een a crea subiecte\u015fi a construi replici \u00eentr- un duel de dialoguri rapide cu confra\u0163ii.

sau al nu odat\u0103 famelicelor trupe ambulante din secolul al XIX-lea, din anumite p\u0103r\u0163i ale Europei.
Crea\u0163ia mimilor\u015fi exigen\u0163ele fa\u0163\u0103 de ea sem\u0103nau cu cele la care sunt supuse improviza\u0163iile
de momente vesele \u00een spectacolele cu iz popular, supravie\u0163uitoare de multe ori cu succes, \u00een zilele
noastre.Nici numele autorului nostru nu are o form\u0103 bine stabilit\u0103: de unii a fost numit Publius, de

\u00cen copil\u0103rie a fost sclav. \u00cen aceast\u0103 postur\u0103 a fost adus la Roma, pe la 84-83 a. Chr.3Data e respins\u0103 de unii biografi, pe motiv c\u0103 \u00een acest caz ar fi fost prea \u00een v\u00e2rst\u0103 \u00een momentul primului s\u0103u succes actoricesc bine cunoscut, \u00een anul 46 a. Chr. Nu este \u00eens\u0103 un argument peremptoriu: \u00een istoria teatrului s-au mai v\u0103zut succese scenice la v\u00e2rste nea\u015fteptat de \u00eenaintate, fa\u0163\u0103 de cele considerate normale afirm\u0103rii \u00een gra\u0163iile publicului.

Trebuie s\u0103 fi practicat mai mul\u0163i ani arta de mim\u015fi, pe la mijlocul secolului I a. Chr., s\u0103 fi ajuns la notorietate. Altfel nu ar fi de \u00een\u0163eles cum, la jocurile organizate de Iulius Caesar \u00een anul 46 a. Chr., i s-a permis participarea la un concurs, \u00een confruntare de talent cu mai mul\u0163i mimi, printre care\u015fi cel mai vestit pe-atunci, Decimus Laberius, membru al unei tagme sociale bine calificate, - ordinul ecvestru \u2013\u015fi comediograf.

Premiul \u2013 marele succes al vie\u0163ii sale - a fost ob\u0163inut de Publilius Syrus, fiindu-i \u00eenm\u00e2nat de \u00eensu\u015fi Caesar. Prilej cu care acesta, poate pentru a-l pune ironic la punct, i-ar fi spus lui Laberius, clasat al doilea: \u201eFavente me tibi, victus es, Laberi, a Syro\u201d.5

\u00centr-un astfel de concurs se aprecia spiritul\u015fi promptitudinea replicilor improvizate de participan\u0163i. E foarte posibil ca, \u00eentr-adev\u0103r, Publilius Syrus s\u0103-\u015fi fi \u00eentrecut pe merit rivalii.6 Dar o tradi\u0163ie cunoscut\u0103 de acela\u015fi Macrobius sus\u0163inea c\u0103, profit\u00e2nd de libertatea de exprimare \u00eeng\u0103duit\u0103 mimilor \u00een asemenea ocazii, Laberius\u015fi-ar fi permis c\u00e2teva s\u0103ge\u0163i prea ascu\u0163ite la adresa lui Caesar. Indispus, dictatorul, ascunz\u00e2ndu-se dup\u0103 formula citat\u0103 mai sus, ar fi influen\u0163at, \u00een fapt, decizia de premiere \u00een favoarea lui Syrus.