S-a n\u0103scut ia 9 decembrie 1973 \u00een comuna Bun-te\u015fti, jude\u0163ul Bihor.
Absolvent al Facult\u0103\u0163ii de Litere din Cluj-Napoca (sec\u0163ia rom\u00e2n\u0103-englez\u0103). \u00een 1996 \u015fi al masteratului
de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 din cadru! aceleia\u015fi facult\u0103\u0163i, \u00een !997.
Asistent universitar la Catedra de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 din cadrul Facult\u0103\u0163ii de Litere, Universitatea
\u201eBabe\u015f-Bolyai", Cluj-Napoca; doctorand al Facult\u0103\u0163ii de Litere din Cluj, cu o tez\u0103 de estetic\u0103
fenomenologic\u0103.
Colaboreaz\u0103, din 1994, cu articole de critic\u0103 \u015fi teorie literar\u0103 \u00een Steaua, Echinox, Tribuna \u015fiVa t r a.
Distins. \u00een 1994, cu Premiul Asocia\u0163iei Scriitorilor din Cluj pentru debut \u00een publicistica literar\u0103.
Este director al revisteiEchinox din ianuarie 2001.
Autor al volumului Cristian Popescu - Filmat de \u00eengeri, ap\u0103rut \u00een 2001 la editura Aula, pentru care
prime\u015fte Premiu) Asocia\u0163iei Scriitorilor din Cluj pentru debut \u00een volum.

Colec\u0163ia ESEURI Coordonator: AUREL SASU
Editor: MIRCEA PETEAN Coperta: CRISTIAN CHE\u015eU\u0162
Culegere computerizat\u0103: Horea Poenar
Tehnoredactare: Anton Horvath
Corectur\u0103: Aura \u0162eudan

a new theory is attacked as absurd; then it is admitted to be true, but obvious and
insignificant; finally, it is seen to be so important that its adversaries claim that they
themselves have discovered it

\u25a0 Nu iubesc culorile de fapt. Tr\u0103iesc prin ele, dar nu le iubesc. \u2022 Corectez imagini. Le fac inteligibile pentru ochi.
Folosesc culorile entrua'realizaacest lucru. Nu le risipesc. Le creez.
T i' Exist\u0103 prea mult din mine \u00een ceea ce v\u0103d. Te v\u0103d pe tine uneori. Nu culoare m aceste imagini. \u00eentr-un anume
fel e\u015fti dincolo de ele.6

Patru: M\u0103 g\u0103sesc str\u0103in tuturor culorilor \u015fi apar\u0163in\u00e2nd nici uneia.
Cinci' Cred c\u0103 e mult\u0103 r\u0103bdare \u00een culori. Po\u0163i sim\u0163i asta c\u00e2nd vii \u00eenspre ele. De obicei ele vin \u00eenspre tine, dar
uneori, doar uneori, tu vii \u00eenspre ele. \u015ease: Unii dintre noi citesc prin culori. Le vezi cum se topesc. De parc\u0103
ar \u00een\u0163elege.
\u015eapte: G\u0103sesc imaginile ca fiind foarte instabile. Seam\u0103n\u0103 respira\u0163iei \u015fi nu cuvintelor. Cuvintele sunt stabile.
Doar c\u0103 uneori putrezesc.
Opt: Doar c\u00e2nd e foarte mult\u0103 culoare, aceasta \u00eencepe s\u0103 semnifice.
Nou\u0103: Nu m\u0103 simt confortabil \u00een preajma culorilor. Simt team\u0103 c\u0103 m-ar putea corecta \u00een vreun fel. Sunt o
imagine pentru culori.
Zece: Omul se simte viu doar atunci c\u00e2nd face gesturi. E la fel \u015fi cu culorile. Tr\u0103iesc doar c\u00e2nd se mi\u015fc\u0103.

E sunetul unui andante nea\u015fteptat pe care \u00eel auzi c\u00e2nd treci devreme*
lumina rece pe l\u00e2ng\u0103 o cas\u0103 cu ferestrele larg deschise \u00eenspre strada
Momentul trec\u0103tor, acut \u015fi profund ca o culoare pe care n-ai preferat
niciodat\u0103, dar de care ai fost \u00eentotdeauna obsedat, fragil precum tot
amintirile despre felul \u00een care \u00een cele din urm\u0103 toate se despart de tine
momentul acela cu siguran\u0163\u0103 te atinge \u015fi te \u00eenf\u0103\u015foar\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva faptiili
de a fi \u015fi de a \u00een\u0163elege. De a \u015fti \u00een sf\u00e2r\u015fit a\u015fa cum de fapt \u015ftiai f\u0103r\u0103 \u00eencetare
Briza rece a unei dimine\u0163i \u00een Eden e ea \u00eens\u0103\u015fi o dovad\u0103 a tuturor lucrurilor*
care nu po\u0163i fi sigur, pe care nu le po\u0163i purta cu tine. Istoria e pentru pro\u015fti
Vor fi \u00eentotdeauna zgomote \u00eemprejur \u015fi marinari m\u0103sur\u00e2nd \u00een t\u0103cere distant
p\u00e2n\u0103 la \u0163\u0103rm, dar niciodat\u0103 \u015fi nicicum lucrurile nu se vor \u00eentoarce de la sin
pentru a-\u0163i umple de sens drumul. Oricine ur\u0103\u015fte un profesor trist.
Aramis a fost \u00eentotdeauna cel care nu mi-a pl\u0103cut. \u00eei lipseau farmecul? destinul celorlal\u0163i. Dar acum \u015ftiu mai
precis: \u00eei sunt asemenea. Suntem cat un Aramis modern trec\u00e2nd \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 r\u0103coroas\u0103 pe Rue Servanta
De fiecare dat\u0103 ad\u00e2nc impresiona\u0163i de momentele acelea c\u00e2nd lumina \u00eenvii? \u00eentunericul \u015fi \u00eenc\u0103 e foarte frig \u015fi
sim\u0163i durerea \u00een oase, iar pe fa\u0163\u0103 obosea" unei nop\u0163i nedormite \u015fi zgomotul cresc\u00e2nd \u00eemprejur, mi\u015fcarea
dezmor\u0163ii* se, nesiguran\u0163a atmosferei. So this is Christmas. E un preludiu. C\u00e2ntec pesc\u0103ru\u015fului, pierderea
singur\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi confuzia sinelui. Rechemiva^ unui Isus \u00eentr-o asemenea diminea\u0163\u0103; Petru, Andrei \u015fi Iacob \u00een con\u0163in
pierdu\u0163i \u00een somn, mul\u0163imile la r\u00e2ndul lor t\u0103cute \u015fi dep\u0103rtate maimU oric\u00e2nd, timpul nici el definit, istoria nescris\u0103,
arabi neucig\u00e2nd evrei \u015fi neucig\u00e2nd arabi, doar picioarele goale pe un nisip de ghea\u0163\u0103, iar\u0163 respira\u0163ia sigur\u0103 \u015fi
pur\u0103, iar apa \u015fterg\u00e2nd discret fiecare certitudine, , movilit\u0103 stabil\u0103. Momentele c\u00e2nd oboseala interioar\u0103 e
\u00eenfr\u00e2nt\u0103, zg .(. dep\u0103\u015fit, mi\u015fcarea \u015fi r\u0103nile multor ore petrecute la curtea unui rege uitate, c\u00e2nd totul din jur nu
ne mai determin\u0103, leag\u0103, cheam\u0103 \u015fi un iw ^ este deodat\u0103 perceptibil. Epifaniile legiuiesc \u00een dimine\u0163i r\u0103coroase \u015fi
P10

nroape de gradul zero al scriiturii. Aramis era probabil singurul I\u00e2tur3lmce'reja\u0163ja subtil\u0103 \u00eentre singur\u0103tate \u015fi nevoia
celeilalte con\u015ftiin\u0163e, care fate e_u;,;v,nla\ Unei gr\u0103dini a deciziilor, sensul \u00eempreun\u0103rii pe care \u00eel d\u0103
misticul
veghea

Un joc al ascunzi\u015furilor unul de
altul \u015fi de sine.
A sosit momentul unei critici \u00eembr\u0103cate \u00een alte haine. Nu al unei surozit\u0103\u0163i mai mari, nici al unei \u00eentoarceri la un
impresionism p\u0103gubos. Mai degrab\u0103 la o con\u015ftiin\u0163\u0103 de sine a criticii care s-o justifice \u015fi s-o legitimeze pentru
\u00eenceput, urm\u00e2nd ca abia apoi s\u0103 cl\u0103deasc\u0103 imperii de carton \u015fi ierarhii de ciocolat\u0103. E sensul acestei c\u0103r\u0163i, nevoit\u0103
s\u0103 caute am\u0103nuntul esen\u0163ial care d\u0103 sens criticii, por\u0163iunea aceea din ad\u00e2ncuri care d\u0103 culoare \u015fi siguran\u0163\u0103.
Nicidecum principii sau criterii. Aceast\u0103 carte va fi asemenea unei plimb\u0103ri pe Rue Servandoni, o strad\u0103 pe care
a locuit at\u00e2t Aramis (de\u015fi Eco dovede\u015fte c\u0103 nu putea s-o fac\u0103), c\u00e2t \u015fi Barthes, o strad\u0103 pe care m-am plimbat de
nenum\u0103rate ori, de\u015fi Parisul n-a cunoscut ap\u0103sarea pantofilor mei.
Ochiul atent, riguros \u015fi \u00een acela\u015fi timp apatic \u015fi rece al unei lecturi comode va \u00eent\u00e2mpina dificult\u0103\u0163i \u00een
parcurgerea acestui volum. \u00een primul r\u00e2nd aceast\u0103 carte refuz\u0103 s\u0103-\u015fi asume o identitate gata preg\u0103tit\u0103, dar nici nu
vrea s\u0103 se transforme \u00eentr-un banal gest revolu\u0163ionar, un strig\u0103t comun \u00een peisajul unei pie\u0163i publice deja
dominate hot\u0103r\u00e2tor de zgomot. Nu ascund faptul c\u0103 a\u015f 'Putut transmite ideile critice pe care doresc s\u0103 le comunic
\u015fi \u00eentre ni\u015fte P gim cuminte a\u015fezate \u00eentr-un stil deja clasic al unei c\u0103r\u0163i de teorie a criticii. tr\u0103dare1136111"^ "nSa> a\u015ea

Rene Wellek, acest teoretician de un echilibru rar \u00eentre tradV inova\u0163ie, \u00eencerca \u00een anii '60 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o cale de
mijloc \u00eentrec \u25a0 impresionist\u0103, \u00eendr\u0103gostit\u0103 de sine p\u00e2n\u0103 la orbire, \u015fi cea structural\u0103, con^ c\u0103 prin \u015ftiin\u0163\u0103 se poate
ajunge la adev\u0103rul operei literare (\u00eentotdeauna u Cartea sa din 1963, Conceptele criticii, r\u0103m\u00e2ne \u015fi acum unul
dintre pun[ momente de extrem\u0103 luciditate \u015fi \u00eengrijorare \u00eentr-o epoc\u0103 dominat\u0103 sau ni degrab\u0103 \u00een\u015felat\u0103 de
siguran\u0163e \u015fi certitudini de tot felul. Wellek nu e tot\u00bb preg\u0103tit s\u0103 construiasc\u0103 o solu\u0163ie (\u015fi c\u00e2t de sugestiv e acest
am\u0103nunt? rezum\u00e2ndu-\u015fi munca la o deconstruc\u0163ie abil\u0103 a teoriilor \u00eemb\u0103tate deja 4 puterea exercitat\u0103 \u00een cercurile
critice din \u00eentreaga lume. Mul\u0163i ani$m strig\u0103tul s\u0103u \u00een pustiu, dup\u0103 ce ravagiile virusului structuralist \u00eencep \u00eens%
s\u0103 devin\u0103 istorie, dup\u0103 un Eco care \u00eenc\u0103 se reg\u0103se\u015fte cel mai bine t locvacitatea unui nou vocabular critic, dup\u0103
\u00eentemeierea unei noii paradig\u00bb prin \u015ecoala de la Konstanz, dup\u0103 cur\u0103\u0163irea necesar\u0103 a creierelor practicat\u01034
deconstruc\u0163ie, dup\u0103 resurgen\u0163a fenomenologiei dublat\u0103 sau modificat\u0103 4 hermeneutic\u0103 de un Gadamer, Ricoeur
sau Vattimo, dup\u0103 semantica lumii\u00bb posibile (incapabil\u0103 deocamdat\u0103 s\u0103 spun\u0103 prea multe criticii), dup\u0103 intrarea!
muzee a teoriilor despre genuri \u015fi cu acestea a genologiei (a trebuit s\u0103 treac\u00ee un secol pentru ca \u00eendemnul lui
Croce s\u0103 fie \u00een cele din urm\u0103 urmat, fMa: se recunoa\u015fte \u00eens\u0103 vreun merit), dup\u0103 at\u00e2tea momente de glorie ce si
refugiaz\u0103 acum \u00een operele unor \u015foareci de bibliotec\u0103 \u00eent\u00e2rzia\u0163i \u015fi convin\u015fii rotirea P\u0103m\u00e2ntului \u00eei va a\u015ftepta s\u0103-1
ajung\u0103 din urm\u0103, dup\u0103 toate acestea un* ne afl\u0103m? Cronica unui critic, afirma\u0163iile sale din pres\u0103, televiziuine, de
pi strad\u0103 sau \u015foptite la urechea unui admirator-ucenic pe ce se bazeaz\u0103-c\u00e2teva cuvinte problema esen\u0163ial\u0103 a
criticii \u00een acest moment nu se afl\u0103 \u00een* ierarhii, \u00een noi sisteme, ci \u00een sine. Care este legitimarea din spatele show-u
care este adev\u0103rul criticii, scopul, putin\u0163ele sale?

,
Cartea mea se structureaz\u0103 pornind de la aceste interoga\u0163ii-v < provocarea pe care aceast\u0103 prim\u0103 parte o arunc\u0103
fiec\u0103rui cititor, <o ra ' ^ punere \u00een paranteze a tot ceea ce este exterior criticii se dovede\u015fte a fia . necesar\u0103. Cu ce
r\u0103m\u00e2ne criticul \u00een fa\u0163a oglinzii? Cu singura sa ^ interpretarea, \u015fi cu obiectul de\u015f\u0103n\u0163\u0103rii sale: textul literar \u015fi \u00een
egal\u0103 m propriul text. Pornind de aici, partea a doua a c\u0103r\u0163ii se concentreaz\u0103^ textului: ce putem spune despre
textul ca text, ce este \u015fi ce reprezint\u0103 u^j. Exist\u0103 ne\u00eendoielnic o satura\u0163ie fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 \u00eentrebare; r\u0103m\u00e2ne s\u0103 'd\u00b0 .

' ii cu uhima_\u015fectiurie_a
lucr\u0103rii, cea focalizat\u0103 pe actul
sistenTpropriu, o construc\u0163ie conceptual\u0103 care s\u0103-mi i acest fel acut nerelevant\u0103 altora dec\u00e2t cei care s\u0103 prezint
ceea ce cred \u00een haina unei ofaiegtiyi\u0163\u0103\u0163i stoTre'\u015fVchem o singur\u0103 voce \u00een ajutorul meu: cea a unui alt g\u00e2nditor '\u2014
Triat de for\u0163a, neb\u0103nuit\u0103 ascuns\u0103 \u00een actul interpreta\u0163ii. Un lonesco M\u0103i r -'" unoscut"^*1' pu\u0163i\u00bb
-\u25a04uak4#Hseriosr~\u015el"^cru\u0103r din aceste motive, un Ionesco mai apropiat de substan\u0163a g\u00e2ndjriijcri\u0163ic^^
precis acea

a actului critic de interpretare e chiar ceea ce se anun\u0163\u0103^-d'/^-&cwtare^Nemul\u0163umit\u0103 de situa\u0163ia la zi \u00een acest
domeniu. Cri\u0163jcjLJau,\maM'?a^fr slujnica \u00eencadr\u0103rilor, institu\u0163ia valoriz\u0103rii sau \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul fx5i\u0103\u00eetMiJiu
maj.j3.0ate fi toate aceste lucruri pentru c\u0103 nu are puterea \u015fi capacitatea de a le \u00eenf\u0103ptui. Criticul nu mai are (\u015fi nu
1-a avut \u00een fapt niciodat\u0103) jjtwilsgiiil exteriorului, al privirii sembrale din turnul conacului peste \u00eentinderile de
p\u0103m\u00e2nt din jur. \u00een ciuda farmecului pe care limbajul s\u0103u \u00eel poate r\u0103sp\u00e2ndi, ceea ce spune nu e dec\u00e2t at\u00e2t: limbajul

p\u0103\u015fim \u00ee\u015fi pierd individualitatea, se influen\u0163eaz\u0103 reciproc, se asemuiesc. \u00eentre scriitorii buni \u015fi cei slabi, \u00eentre un !!
l!Lal'Ul: 'ntre literatur\u0103 S\u00bb nonliteratur\u0103. \u015ei totu\u015fi \u00een cartea aceasta eu nu LQ-Mos, despre o dezordine total\u0103
\u015fi~dezamSg\u00eeto\u0103re. Rea\u015fez \u00eencrederii de~pe-~pozi\u0163rte metafizice, pe cele temporare, pe Gardul ridicat pentru a
delimita dou\u0103 case vecine poate r\u0103m\u00e2ne
dispari\u0163iei ~ll'mP' dar \u00eentr"\u00b0 zi se va sim^ne voia mut\u0103rii sale saucare trebuie sC\u00b0mplete- Acesta e ?i teritoriul criticii. Cel al unei