Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr.

Liliana Taru

CURS VII
SUPLIMENTE VITAMINO-MINERALE
Organismul uman contine aproximativ 25 de minerale esentiale, unele aflate in cantitati relativ mari - minerale, altele in doze mult mai mici - oligoelemente, dar toate la fel de importante pentru organism. Pentru o buna functionare a organismului sunt necesare in jur de optsprezece minerale, dar oamenii de stiinta considera un numar de sapte ca fiind de neinlocuit: calciul, iodul, fierul, magneziul, fosforul, seleniul si zincul. O alimentatie echilibrata ar trebui sa furnizeze toate mineralele si oligoelementele necesare organismului. Asocierea in cadrul aceleiasi mese a diferite ingrediente are un rol important in asimilarea mineralelor. Din pacate, modificarea genetica a fructelor si legumelor, precum si alimentele moderne rafinate (paine alba, zahar, etc), determina pierderea unor cantitati mari din continutul lor in minerale si oligoelemente. Urmarile unei alimentatii cu astfel de produse pot fi dereglari ale sanatatii si necesitatea preluarii acestor elemente necesare vietii din suplimentele alimentare.

CALCIUL
Calciul este unul dintre mineralele esentiale pentru organism asigurand mentinerea si dezvoltarea oaselor, dintilor si unghiilor. Insa si excesul de calciu poate avea efecte adverse. Calciul este necesar si pentru reglarea functiilor nervoase si musculare. Calciul previne osteoporoza, reduce riscul de pietre la rinichi si regleaza contractiile musculare si micsoreaza riscul de cheaguri de sange. El este absorbit in intestinul subtire si trebuie metabolizat in tractul digestiv inainte de a fi absorbite. Necesarul zilnic de calciu poate fi procurat din produse lactate, branzeturi, legume cu frunze verzi, tofu, broccoli sau suc de portocale. Excesul de calciu poate duce insa la o serie de complicatii, precum hipercalcemie, si mareste riscul de afectiuni cardiovasculare. Efectele secundare ale excesului de calciu sunt: - constipatie. Unul dintre efectele secundare ale excesului de calciu este constipatia. Pentru a preveni acest efect este indicata administrarea de vitamina D si magneziu, in paralel cu suplimentele de calciu, care asigura absorbtia corecta a calciul. Constipatia pe termen lung duce la ulcere stomacale, dureri si balonare. - litiaza renala. Manifestarile clinice sunt: voma, oboseala, lipsa apetitului alimentar si sete persistenta, care afecteaza in mod negativ functionarea rinichilor. - flatulenta. Un efect secundar stanjenitor al excesului de calciu este formarea de gaze. Gazele duc si la balonare, insa nu este o problema de sanatate severa. - ingrosarea vaselor sangvine. Prea mult calciu in sange poate duce la acumularea de placi de aterom pe vase, hipertensiune si risc crescut de atacuri de cord. - cancer de prostata.
1

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

Interactiunea cu alte medicamente. Prea mult calciu poate cauza efecte adverse la interactiunea cu anumite medicamente. Asocierea calciului cu digoxin duce la oprirea cordului. Calciul sau alimentele bogate in calciu inactiveaza tetraciclinele. Alte efecte secundare ale excesului de calciu: - gura uscata - confuzie - oboseala severa - greata - tulburari de digestie - ameteala. Studii efectuate recent au evidentiat faptul ca 30% din randul persoanelor de varsta a treia, care folosesc frecvent suplimente de calciu, au prezentat iminenta producerii unui infarct miocardic. Pe baza noilor informatii, medicii britanici recomanda pacientilor in varsta sa nu mai apeleze la suplimentele de calciu in speranta combaterii osteoporozei. In aceste conditii, National Osteoporosis Society sustine ca marea majoritate a oamenilor, indiferent de varsta, trebuie sa isi asigura suficient calciu dintr-o dieta zilnica echibrata, iar rezervele de vitamina D ale organismului trebuie luate prin simpla expunere la soare.

MAGNEZIUL
Magneziu este un oligoelement indispensabil organismului, care intervine in numeroase si importante reactii fiziologice (metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor, in excitabilitatea neuromusculara, in activitatile enzimatice, in permeabilitatea celulara, in coagularea sangvina etc.) Dietele obinuite aduc n general un aport suficient de magneziu, acesta fiind prezent n numeroase alimente. Cele mai bune surse alimentare de magneziu sunt cerealele complete, fructele oleaginoase (migdale, nuci), legumele uscate, ciocolata, unele fructe de mare si unele ape minerale. Se poate observa o carenta in caz de alimentatie prea saraca in magneziu (regim hipocaloric, subnutritie), de crestere a necesitatilor (sarcina, alaptare), de pierdere renala, de malabsorbtie digestiva (tulburarea absorbtiei intestinale a alimentelor), precum si in alcoolismul cronic. Ea se traduce, in principal, prin tulburari neuromusculare, dintre care spasmofilia si tetania sunt tulburarile cele mai frecvente. O supraincarcare cu magneziu poate fi consecinta unei insuficiente renale severe. Dozele mari de magneziu pot determina greuri, vrsturi, hipotensiune arterial, bradicardie, retenie urinar; apar apoi modificri electrocardiografice, confuzie, deprimarea sistemului nervos central, diminuarea reflexelor osteo-tendinoase. n cazuri mai severe se ajunge la anestezie i chiar paralizie, depresie respiratorie, com i asistolie. Astfel de situaii survin mai ales la pacienii cu insuficien renal, la care suplimentarea cu magneziu nu este deci indicat. n afara acestor cazuri, toxicitatea magneziului este rar, excesul provenit din surse alimentare (inclusiv suplimente) fiind puin probabil.

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

VITAMINA D
Hipervitaminoza D este o stare indusa de existenta in organism a unei cantitati exagerate de vitamina D, care depaseste necesarul si care nu poate fi utilizata in nici un fel de catre organism. Starea aceasta este adesea datorata unui aport exagerat (prin suplimente vitaminice) si este toxica. Doza zilnica recomandata de catre specialisti pentru vitamina D este de aproximativ 400 unitati internationale UI (pentru un adult tanar sanatos). Supradozele apar la valori foarte crescute, in jur de 70000UI/zi (echivalentul a 1900 micrograme/zi). Supradozele acute de vitamina presupun o ingestie zilnica de 600000UI (15000 micrograme/zi), timp de cateva zile sau chiar saptamani. Deoarece alimentele contin cantitati reduse de vitamina D, nu se poate vorbi de o supradoza prin dieta. Aceasta apare deci accidental, prin ingestia de suplimente vitaminice. Un exces de vitamina D determina aparitia unor anomalii in functionarea normala a organismului, determinand cresterea calcemiei. La randul sau, aceasta stare se traduce prin aparitia unor leziuni, atat la nivelul tesuturilor moi ale organismului (in particular muschi, rinichi), dar si in tesuturi dure (cum ar fi oasele). Simptomele hipervitaminozei D apar dupa cateva luni de ingestie a unor doze exagerate de vitamina D. Cele mai frecvente simptome sunt: - constipatie; - anorexie (reducerea poftei de mancare); - deshidratare; - astenie; - iritabilitate; - varsaturi. - polidipsie - poliurie. Efectele hipercalcemiei, complicatia imediata a excesului de vitamina D se manifesta la nivel muscular, renal si cardiac, aparand: - retentie de calciu in oase; - litiaze renale; - hipertensiune arteriala. Vitamina D devine toxica in special cand organismul sufera de anumite probleme cronice de sanatate, cum ar fi hiperparatiroidism primar (prin adenoame de glande paratiroide), sarcoidoza, tuberculoza sau limfoame.

VITAMINA C
Vitamina C reprezinta un antioxidant de exceptie ce contribuie activ la limitarea proceselor degenerative din organism. Facand parte din grupa vitaminelor hidrosolubile (solubile in apa) vitamina c se elimina in cantitati mari din organism. Organismul uman nu isi poate sintetiza propria vitamina C si tocmai de aceea trebuie sa sio procure din alimente sau din alte surse.

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

Vitamina C este necesara in formarea colagenului cu rol important pentru rezistenta oaselor, cartilagiilor, muchilor si vaselor de sange si contribuie la buna mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor. Acidul ascorbic administrat in mod sustinut ajuta la: - functionarea normala a sistemului imunitar, inhiband cresterea tumorilor si asigurand rezistenta organismului impotriva infectiilor - participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale - previne uzura celulara, incetinind procesul de imbatranire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar in metabolismul calciului si al altor minerale - are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind aparitia astmului si a alergiilor si stimuland productia de interferon, factor cu proprietati antiinfectioase remarcabile. Acidul ascorbic accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor corticosuprarenalieni. Scade colesterolul sangvin, protejeaza organismul fata de substantele cancerigene si creste si mentine randamentul fizic. Vitamina C ajuta absorbtia fierului la nivelul intestinului, creste rezistenta la infectii si mentine numarul globulelor albe din sange, ofera protectia antioxidanta, prevenind transformarea nitratilor (din tigari, fum, grasimi, unele legume) in substante cancerigene. Cauzata de o alimentatie insuficienta, de o malabsorbtie digestiva, de o crestere a necesitatilor sau eliminare excesiva, carenta apare cel mai des la subiectii varstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica (doza zilnica recomandata de vitamina C este de 60mg). Simptomele deficitului de vitamina C sunt: oboseala, astenie, slabiciune, depresie, inapetenta, dureri osoase moderate, ameteli, piele uscata, edeme, gingivita, hemoragii. Practic, nu se pot consuma att de multe fructe i legume nct s se depaseasca foarte mult doza recomandat de vitamina C, dar n cazul suplimentrii alimentaiei cu varianta de sintez, acest lucru este posibil. Exist cteva categorii de persoane care ar trebui s evite administrarea de vitamina C: cele care au boli renale i litiaza rinala sau biliara. De altfel, este de preferat ca vitamina C s provin din surse naturale, pentru c cea de sintez, purificat, nu are aceeai activitate biologic. Vitamina C din surse naturale nu este purificat, iar celelalte substane cu care este combinat, precum flavonoidele, i reduc efectele adverse pe care le poate avea n doze mari. Dei civa specialiti contest efectul benefic al vitaminei C n caz de rceli, cei mai multe persoane recurg o consuma n sperana c vor preveni boala sau c o vor atenua dac ea s-a instalat deja. Vitamina C este hidrosolubil excesul putand fi eliminat uor din organism, prin urin. De regul, doar vitaminele liposolubile se pot acumula n corp i devin toxice n doze mari. ns i vitamina C poate crea neplceri cnd este administrat sub form de suplimente alimentare (sintetice). Excesul se manifesta prin simptome digestive: grea, vom, diaree, balonare, gaze, arsuri gastrice i crampe abdominale. La acestea se pot aduga aftele bucale, cefaleea i insomniile. Acestea apar la doze mai mari de 3.000mg/zi. Pentru c vitamina C interfereaza absorbia fierului n organism, ea poate agrava boli precum hemocromatoza (acumularea excesiv de fier n snge) sau talasemia (anemie de severitate variabil care poate duce la o suprancrcare cu fier a organelor). Deasemenea, n doze foarte mari, vitamina C crete secreia de oxalai, iar aceste molecule se acumuleaz n rinichi sub form de calculi. Vitamina C n exces poate reduce efectul anticoagulantelor (warfarina) crescnd riscul de formare a cheagurilor de snge.
4

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

Hipervitaminoza poate duce la stari de agitatie si insomnie, dar nu este periculoasa deoarece excesul de vitamina C este eliminat prin urina. Pentru doze de 1g pe zi de vitamina C nu exista contraindicatii; in schimb, doze mai mari de 5g pot cauza diaree sau afecta ficatul, acestea fiind contraindicate in cazul litiazei renale sau a insuficientei renale.

VITAMINA E
Tocoferolii si tocotrienolii sunt grupati in patru categorii: alfa, beta, gama, delta si constituie sursa unui nutrient foarte important, vitamina E. Vitamina E este liposolubila si sensibila la mediile alcaline si la oxidare. Doza zilnica recomandata: 1220mg. Cantitatea recomandata variaza in functie de fiecare tara. In Canada, dozele recomandate copiilor sunt de 310mg, iar adultilor si adolescentilor de 12mg. In Franta, nevoia zilnica este evaluata la 1215mg, iar in SUA la 4080UI (1 UI = 1 mg). Surse de vitamina E sunt uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati: soia, porumb, floarea-soarelui, fructele oleaginoase - arahide, seminte de floarea-soarelui etc., germenii de cereale, legumele verzi, spanacul, in special, si rosiile. In cantitate foarte mica se gaseste in carne. Roluri: - permite, datorita actiunii antioxidante, prevenirea aparitiei cancerului pentru ca protejeaza celulele sanatoase ale organismului de radicalii liberi si agentii poluanti; - intareste sistemul imunitar; - permite o mai buna irigare sangvina; - ajuta vitamina C la combaterea formarii nitrosaminelor (cancerigene); reciproc, vitamina C sprijina actiunea antioxidanta a vitaminei E (la fel actioneaza beta-carotenul si seleniul); - conserva "integritatea" vitaminei A; - atenueaza senzatia de oboseala, amelioreaza randamentul psihic, ajuta organismul sa se recupereze dupa efort sustinut (fiind o vitamina esentiala pentru sportivii de performanta); - are actiune anticoagulanta diminuand riscul unor tulburari cardiace; - accelereaza cicatrizarea ranilor provocate de arsuri. Este demonstrat ca excesul de vitamina E reduce nivelul sangvin al hormonilor tiroidieni la unele persoane. Cele mai frecvente efecte adverse ale megadozelor de vitamina E sunt: cefalee, oboseala severa, greata, vedere neclara, ameteala, buze crapate, slabiciune musculara, hipoglicemie, cresterea tendintei de sangerare, inhibarea vindecarii plagilor, cresterea nivelului colesterolului si tulburari gastrointestinale. Nivelul ridicat al grasimilor si colesterolului poate produce o afectare cardiovasculara, lucru aflat in contradictie cu afirmatia unor oameni de stiinta ca Vitamina E poate preveni ateroscleroza. Vitamina E, un supliment alimentar foarte popular in ultimul deceniu, nu protejeaza de cancer si boli cardiovasculare, iar in doza ridicata ar putea chiar sa mareasca riscul imbolnavirii inimii, arata un studiu publicat recent in Statele Unite. Studiul a aratat, dupa o perioada prelungita de administrare si observatie, ca vitamina E nu are efecte protectoare impotriva cancerului sau accidentelor cardiovasculare grave.
5

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

Alte cercetari clinice au ajuns la concluzia ca excesul de vitamina E riscul de dezvoltare a cancerului de prostata si avertizeaza ca predispozitia la degenerare maligna, persista chiar si dupa ce barbatii inceteaza sa ia suplimentele. Astfel, barbatii care consuma in fiecare zi o doza de 363 de miligrame de vitamina E (de 30 de ori mai mult decat doza zilnica recomandata) prezinta un risc cu 17% mai mare de a face cancer de prostata

VITAMINA A
Vitamina A are un rol important in protectia pielii si a mucoaselor, asigurand buna functionare a sistemelor osos si nervos. Este deasemenea, necesara pentru vedere, cresterea si formarea oaselor si rezistenta organismului la infectii. Vitamina A se gaseste in natura sub doua forme: retinol (prezenta in alimentele de origine animala) si provitamina A sau caroten (care se gaseste atat in produsele animale cat si in cele vegetale). Retinolul are rol favorabil in afectiunile cardiovasculare, diabet, conjunctivite, glaucom, afectiuni ale gingiilor si alcoolism. Carenta de vitamina A se manifesta prin: inapetenta, diminuarea gustului, diaree, modificari de culoare a dintilor si a pielii, ulceratii ale globului ocular, acnee, ingrosarea pielii si scaderea secretiei sudorale, disurie, polakiurie, reducerea instinctului sexual, tulburari in procesul de reproducere. Sursele de vitamina A sunt in: ficat, untura de peste, oua, legume cu frunze verzi (spanac), fructe si legume de culoare portocalie (caise, piersici, morcovi, rosii, ardei), fructe (mango, papaya, curmale), fasole verde, lactate. Doza zilnica recomandata: 5.000UI. Administrata la femeile insarcinate vitamina A poate induce anomalii ale fatului.

VITAMINELE DIN GRUPUL B

Vitamina B1 (tiamina) este cunoscuta si ca "vitamina bunei dispozitii", deoarece are efecte benefice asupra sistemului nervos si a starii psihice. Vitamina mai este cunoscuta si sub denumirea de "vitamina performantei intelectuale", deoarece asigura cresterea randamentului intelectual. Vitamina B1 are un rol important in metabolismul glucidelor si este absolut necesara pentru functionarea normala a musculaturii si a sistemului nervos. Aceasta vitamina aduce o contributie importanta si la mentinerea tonusului musculaturii netede. Are functie de coenzima intervenind in numeroase reactii biochimice importante, in metabolismul glucidic. Este implicata in procesele de conducere axonala si in transmiterea neuromusculara. Surse de vitamina B1 se gasesc in: cereale, drojdie, portocale, plamani si ficat de vita, cartof copt, mazare, faina de secara. Carenta de vitamina B1 antreneaza oboseala, pierderea apetitului si a greutatii corporale si pot duce la polinevrita, boli cardiace si digestive, reversibileinsa prin administrarea de vitamina B1. Alimentatia excesiva in glucide si alcool determina carenta vitaminica B in special de tiaminei, deficitul in aceasta vitamin manifestandu-se prin polinevrite periferice, atrofie musculara, edeme, cardiomegalie, fenomene de encefalopatie. Vitamina B1 este practic lipsita de fenomene toxice (semnalate doar dupa administrare intravenoasa - "socul tiaminic", probabil de natura alergica).
6

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

Vitamina B2 (riboflavina) are rol in procesele de oxido-reducere celulara. Are rol in asigurarea integritatii pielii, fanerelor (par, unghii), mucoaselor, in acuitatea vizuala. Surse alimentare de vitamina B2 sunt in: paine, lapte sau produse lactate, ovaz, ficat de vita, carne de porc, oua. Toate procesele care suprasolicita organismul, precum si dezvoltarea fizica, impun un aport suplimentar de vitamina B2 (sarcina, alaptare). Deasemenea, vitamina B2 are un rol determinant in procesul de fixare a fierului in hemoglobina, in sinteza proteinelor, precum si in catabolismul lipidelor si a glucidelor. Lipsa vitaminei B2 produce tulburari de crestere si dezvoltare si favorizeaza aparitia unor boli dermatologice. Aportul insuficient determina reducerea biosintezei proteinelor. Necesarul de vitamina B2 este mai crescut la sportivi si in situatii de stres. Vitamina B3 (PP sau niacina) este o vitamina esentiala pentru respiratia tisulara. Este componenta de baza a enzimelor implicate in metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor si in procesele oxidoreducatoare. Este indispensabila functionarii normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si mucoaselor, precum si sintezei normale a unor hormoni. Abuzul de vitamina B3 determina toxicitate hepatica. Vitamina B6 (Piridoxina) este indispensabila in organism pentru producerea de anticorpi si de hematii. Intervine in procesul de absorbtie a vitaminei B12 si in asimilarea magneziului. Este solubila in apa. Se elimina prin procesul de excretie in aproximativ opt ore de la administrare si trebuie inlocuita prin aport alimentar sau prin suplimente sintetice. S-ar parea ca poate fi sintetizata de catre bacteriile intestinale, process favorizat de un regim vegetarian bogat in celuloza. Doza zilnica necesara pentru adulti este de 1,6 - 2,0mg, cu o crestere de pana la 2,2mg in cursul sarcinii si 2,1mg in perioada alaptarii. Produsele lactate sunt contin cantitati scazute de vitamina B6. Surse naturale de vitamina B6 sunt reprezentate de: drojdie de bere, tarate de grau, germeni de grau, ficat, rinichi, soia, pepene galben, varza, oua, orez nedecorticat, ovaz, alune, nuci. Excesul de Vitamina B6 (doze zilnice de 2-10g) pot declansa tulburari neurologice, agitatie nocturna si trairea prea vie a viselor. Nu se recomanda depasirea dozei de 500mg de vitamina B6. Vitamina B6 poate determina la diabetici diminuarea necesarului de insulina, iar daca dozajul nu este corect corelat, atunci exista riscul de scadere a glicemiei. Vitamina B6 actioneaza cel mai eficient impreuna cu vitamina B1, vitamina B2, vitamina C, acid pantotenic si magneziul. Persoanelor care urmeaza tratament antiparkinson cu levo-dopa, nu li se recomanda suplimente de vitamina B6. Vitamina B12 (ciancobalamina) este hidrosolubila continand cobalt, element vital ce intra in componenta globulelor rosii. Dozele recomandate variaza, in general indicandu-se 3mcg pentru adolescenti si adulti, 4mcg pentru femeile insarcinate si pentru cele ce alapteaza si 12mcg pentru copii. Surse de Vitamina B12 sunt reprezentate de alimentele de origine animala: carne (ficat), lapte, produse lactate, oua, fructe de mare (crabi, stridii, scoici). Roluri: - joaca un rol decisiv in buna functionare a sistemului nervos, ajutand la formarea tecii de mielina ce inveleste fibrele nervoase, esentiale pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Constituie un element important in mentinerea simtului tactil si auditiv, in perceptia durerii, in echilibru, ca si pentru cresterea capacitatii de invatare, impiedicarea pierderilor de memorie;
7

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

- participa la procesul de reinnoire celulara, la sinteza AND-ului, a fierului, a vitaminei C, a acidului pantotenic, acidului folic si la sinteza vitaminei B15; - intervine in procesul de maturizare a hematiilor prevenind producerea anemiei. Suplimentele cu acid folic, de vitamina B9 sau de vitamina B12 pot duce la exacerbarea transformarilor neoplazice a persoanelor carora le sunt administrate. Aceasta a fost concluzia unui studiu realizat de o echipa de cercetatori norvegieni. Se pare ca prin administrarea acestor suplimente pentru perioade mai lungi de trei ani sunt hranite celulele canceroase (pulmonare in special) care, in mod normal, sunt prea mici pentru a putea fi detectate.

ZINCUL
Zincul reprezinta un oligoelement mineral cu rol metabolic in stimularea activitatii nervoase si musculare, dar si in intarirea sistemului imunitar. Participa la formarea a peste 60 tipuri diferite de enzime. Organismul adult contine 2-3 grame de zinc, peste 50% din acesta fiind concentrat in muschi, restul distribuindu-se sistemului osos, tegumentelor, viscerelor (ficatul si pancreasul avant un continut crescut in zinc). Rolur: - participarea la reactia de aparare a organismului prin influentarea activitatii leucocitelor; - roluri in diviziunea celulara, in proliferarea si regenerarea tisulara (favorizeaza sinteza de acizi nucleici si proteine si asimilarea vitaminelor); - interventia in reglarea functiilor gonadelor (atat direct, cat si prin intermediul unor hormoni): instalarea pubertatii, dezvoltarea organelor genitale; - mobilizarea vitaminei A din ficat (cu rol in mentinerea acuitatii vizuale); Principalele surse alimentare de zinc sunt reprezentate de produsele cu un bogat continut proteic: carnea (porc, vita, miel). Alte surse de zinc sunt in: alune, unt de arahide, legume. Fructele nu reprezinta o alegere potrivita deoarece zincul din proteine vegetale nu poate fi utilizat corespunzator de catre organism (comparativ cu cel din proteinele animale). Ca urmare dietele vegetariene si cele hipoproteice sunt deficitare in zinc. Utilizarea concomitenta a suplimentelor de zinc cu fluorochinolonele si tetraciclinele administrate pe cale orala formeaza chelati insolubili si interfereaza cu absorbtia acestora. Suplimentele de zinc ar trebui administrate cu cel putin sase ore inainte sau doua ore dupa administrarea fluorochinolonei si a tetraciclinei. Suplimentele sintetice de zinc administrate in vederea corectarii dezechilibrului pot avea ca reactii adverse aparitia diareei, crampelor abdominale, greturilor si varsaturilor. Aceste manifestari apar la 3-10 ore de la administrarea suplimentului medicamentos si dispar la scurt timp dupa sistarea administrarii. Alte simptome ale excesului de zinc sunt ametelile, aparitia acneei, psoriazisulului, lipsa libidoului, diminuarea mirosului si gustului. Un studio recent a evidentiat faptul ca un aport de zinc sub forma de supliment, mai mare de 100mg/zi a dus la dublarea incidentei cancerului de prostata.

SELENIUL
8

Farmacologie Curs Colegiul Universitar Dr. Liliana Taru

Seleniul reprezinta un oligoelement ce, in cantitati reduse exercita un efect benefic asupra sanatatii. Rolurile seleniului in organism sunt descoperiri de data recenta, sugerandu-se faptul ca exercita un important efect hepatoprotector (formand, alaturi de vitamina E si tiaminoacizi, factorul hepatic 30). Functiile sale sunt foarte variate: este antioxidant biologic; o serie de date coreleaza seleniul cu scaderea mortalitatii prin cancer (avand un rol protector). Desi interventia seleniului in bolile cardiovasculare nu a fost inca pe deplin clarificata, rezultatele necesitand inca noi confirmari, se pare insa ca ar ameliora cardiomiopatia, ischemia, sindroamele anemice. Unele studii au demonstrat ca seleniul stimuleaza productia de anticorpi proprii organismului, consecutiv imunizarilor. Exista evidente clinice cum ca seleniul ar stimuli fertilitatea, mai ales in cazul barbatilor, deoarece creste rata spermatogenezei si imbunatateste mobilitatea spermatozoizilor. Sursele de seleniu prezente intr-un regim mixt sunt reprezentate de vegetale. In plante concentratia de seleniu reflecta de fapt concentratia mineralului in sol. Alte surse ce ofera seleniu sunt: pestele, carnea rosie, ouale, puiul, viscerele (ficat, richi) si usturoiul. Carnea animalelor ce au consumat furaje cu un procent ridicat de seleniu va fi, la randul ei, mai bogata in acest mineral. Seleniul mai poate proveni si din drojdia de bere, germenii de grau si din cereale. Excesul de seleniu din organism determina aparitia selenozei, manifestata prin fragilitatea fanerelor (caderea parului, friabilitatea si exfolirea unghiilor), greata, iritabilitate, astenie si se asociaza o moderata simptomatologie neurologica (parestezii).