MIRCEA BERINDEI PARAVANUL VENETIAN

MIRCEABERINDEI, membru al Uniunii Scriitorilor, s-a nscut la Bucuresti, n 1914, unde a si murit, n anul 2000. Absolvent al Faculttii de Drept (1934) si al celei de Litere si Filozofie (1937) din Bucuresti, a lucrat n cadrul Ministerului Afacerilor Strine al Romniei din octombrie 1938 pn n noiembrie 1947, cnd, n urma masurilor de restructurare dispuse de Ana Pauker, a fost eliminat, mpreun cu imensa majoritate a colegilor si de breasla, de pe scena politic. Din 1951, lucreaz la Institutul de Mecanic Aplicat al Academiei R.P.R., apoi la Academia R.P.R., la Institutul de Istorie a Artei al Academiei R.S.R. si, pn n 1974, la Institutul de Istorie si Teorie Literar George Clinescu" al Academiei de stiinte Sociale si Politice. OPERA: Nicomahos. Dialog despre ntelepciune si fericire, cu prefat de Alexandru Philippide, Editura Albatros, Bucuresti, 1970; Marcel Proust (monografie), cu prefat de Alexandru Philippide, Editura Albatros, Bucuresti, 1971; Fabian. Dialog despre vocatie si desvrsire, Editura Albatros, 1972; Shakespeare, Aforisme si cugetri, editie ngrijit de Mircea Berindei, Editura Albatros, Bucuresti, 1973; Rnisi balsamuri. Gnduri de-o viat, Editura Coresi SRL, Bucuresti, 1991. A colaborat la revistele Gorjul, Convorbiri literare, Romnia literar, Revista de istorie si teorie literar etc., precum si la emisiunile radiofonice Atlas cultural", Portrete si evocri literare", Caietele verii". Cuvnt nainte Mircea Berindei s-a nscut la 9/22 ianuarie 1914, ntr-o cas de pe Calea Mosilor din Bucuresti, ca unic fiu al familiei Berindei: tatl, loan (1873-1937), ofiter de carier, particip la primul rzboi mondial si primeste, pentru merite deosebite, Ordinul militar Mihai Viteazul" (la 27 decembrie 1916), precum si numeroase alte decoratii si medalii (Medalia pentru Brbtie si Credint clasa I, Crucea comemorativ a Rzboiului 1916-1918, Medalia Victoria" a Marelui Rzboi pentru Civilizatie 1916-1921, Medalia Ferdinand I cu spade pe panglic etc.). Mama, Marioara (1883-1977), nscut Alexandrescu, a fost presedinta Comitetului Filialei Trgu Mures a Societtii pentru Ocrotirea Orfanilor din Rzboi si primeste, la rndul ei, Crucea Meritul Sanitar" clasa 1. Tnrul Berindei studiaz la Liceul Alexandru Papiu Ila-rian" din Trgu Mures unde fusese mutat, ca ofiter, tatl su si obtine, la examenul de bacalaureat din 15 iulie 1931, nota medie EXCEPtIONAL". Urmeaz apoi cursurile Faculttii de Drept din Bucuresti. La 3 decembrie 1934, comisiunea examinatoare constat c dl Berindei Mircea a trecut examenul de licent cu patru bile albe si una rosie". Tnrul Berindei, puternic atras de studiile umaniste, se nscrie, n continuare, la Facultatea de Litere si Filozofie, al crei licentiat devine n 1937. Este elevul Marietei Sadova la Conservatorul de Art Dramatic din Bucuresti, la, de asemenea, lectii de desen si pictur. n tot acest timp, studiaz cu asiduitate si nvat, cu scrupu-lozitatea care-1 va caracteriza ntreaga viat, limbi strine, devenind bun cunosctor de francez (veche si modern), englez (veche si modern), german si latin. Citeste mereu cu elanul tnrului ndrgostit de cunoastere , e nelipsit din slile de concert si din cele de teatru, edificndu-si o cultur umanist vast si devenind un rafinat cunosctor al

filozofiei si literaturii universale, al artelor plastice, un mare meloman. Este, pe deplin, reprezentantul generatiei sale, crescut si format n dinamica istoric a Unirii din 1918, generatia programelor si a proiectelor febrile ale nceputurilor, cu visele si aspiratiile ei specifice. Debuteaz n 1929, la doar cincisprezece ani, cu poezii ce vd lumina tiparului n revista Gorjul. Fat de multi dintre colegii si de generatie ns, Mircea Berindei, desi scrie fr ntrerupere, e parcimonios n privinta publicrii, cci nu se grbeste sa se afirme mai ales nu cu orice pret. Mare admirator al clasicismului trstur accentuat, poate, de dimensiunea uneori peremptoriu livresc a gndirii sale artistice , preocuparea sa de cpetenie este, dintotdeauna si pregnant, cizelarea expresiei, cutarea esentei, rigoare care, privit din exterior, poate prea c-1 proiecteaz ca n Pa-ludes de Gide ntr-un fel de impas, n realitate, vocatia sa de scriitor cstig relief pe msura maturizrii ca artist si ca intelectual, dar ntr-un joc asumat de refuzuri si continue reevaluri ale operei pe care o scrie. La 16 iunie 1937, sustine un examen de admitere la Ministerul Afacerilor Strine (cu traducerea n limba francez a unui articol dintr-un ziar romnesc si redactarea lucrrii nsemntatea zilei de 10 Mai), n urma cruia devine, cu ncepere de la l octombrie 1938, functionar diplomatic n cadrul acestui minister (Decizia ministeriala nr. 57995/3 octombrie 1938, semnat de M. D. Comnen). n continuare, sustine, n iunie 1939, un examen de atasat (Les dispositions des Traites depaix de 1919-1920 relatives la Roumanie; Mijloacele de rezolvare pasnic a diferendelor internationale', Pozitia Romniei n conflictul cu U.R.S.S.; Les droits de la Roumanie sur la Transylvanie). ndeplineste, timp de aproape zece ani, diferite misiuni n tar si n strintate. La 20 iulie 1942, este numit la Legatia Romniei de la Helsinki, n locul lui Dinu Cantemir (care contractase, din cauza climei nordice, o boal grav de plmni, fiind transferat la Lisabona). Rechemat n tara la 15 august 1945, Mircea Be-rindei lucreaz, de la 3 decembrie, la Directia Afacerilor Politice, apoi, de la 11 iulie 1946, la Diviziunea Cabinetului si Cifrului. La 29 martie 1947, Ministerul Afacerilor Externe cerea acordul Consiliului de Ministri pentru ca M. Berin-dei s fie trimis la Copenhaga. Cererea a fost respins, n Romnia bteau deja vnturi potrivnice. O carier diplomatic despre care avem toate motivele s credem c ar fi putut fi strlucit este, la 15 noiembrie 1947, curmat brutal: la acea dat, la conducerea ministerului se afla Ana Pauker, care a dispus severe msuri de restructurare, ntreaga pleiad a vechii diplomatii romnesti fiind, ntr-o perioad de cteva luni, practic eliminat de pe scena politic. Multi colegi ai lui M. Berindei aflati n strintate au hotrt, n mprejurrile date, s rmn dincolo de hotarele trii si s mnnce pinea exilului. Cu ncepere din acel ntunecat noiembrie 1947, fostul diplomat este pe punctul de a rmne, pur si simplu, muritor de foame. Timp de trei ani si jumtate, pn n 1951, e nevoit s triasc din expediente, n primul rnd din traduceri, care ns pentru c autorul lor nu avea drept de semntura apar sub alte nume. Sunt ani de cumpn, n care doar devotamentul ctorva prieteni adevrati Lucia Demetrius, mai cu seama l ajut s depseasc loviturile sortii. La l iunie 1951, experienta pe care o avea n arta desenului si, nu n ultimul rnd, uriasa sa cultur l ajut pe M. Berindei s se angajeze la Institutul de Mecanic Aplicat Traian Vuia" al Academiei Republicii Populare Romne, unde, timp de paisprezece ani, este, pe rnd, desenator, sef al sectiei administrative, bibliotecar-sef, traductor. Se transfer n iulie 1965, la Academia R.P.R., ca organizator stiintific principal", iar la l martie 1966 devine secretar stiintific al Sectiei de literatur si art. n februarie 1970, este ncadrat n functia de cercettor stiintific la Institutul de Istorie a Artei al Academiei R.S.R., apoi, la scurt timp, la l iulie 1970, trece, cu aceeasi functie, la Institutul de Istorie si Teorie Literar George Clinescu" al Academiei de stiinte Sociale si Politice, unde lucreaz pn la l februarie 1974, cnd se pensioneaz. De la debutul din 1929 n revista Gorjul, Mircea Berin-dei continu s publice n diferite periodice ale epocii interbelice de pild, Convorbiri literare , iar, mai trziu, este prezent n Romnia literar, Revista de istorie si teorie literar cu articole de istorie literar. Devine colaborator permanent al Radiodifuziunii Romne, la emisiunile Atlas cultural", Portrete si evocri literare", Caietele verii", n cadrul crora si citeste eseurile, foarte bine primite de

publicul asculttor: Repere finlandeze, Legendele antice si faima Greciei, Henri Dunant, Romnce contribuind la prestigiul Frantei, Pierre Teilhardde Chardin, Dostoievski, Alma Mahler, Charles-Adolphe Cantacuzino, Vasile Deme-trius, Chamfort, Legenda Graalului, Dante Alighieri, Cu scriitorii prin Bucuresti, Camille Claudel, Lucia Demetrius, Palatul Mogosoaia, Alienor deAquitania, Imagini dintr-un Bucuresti mai vechi, Marcel Proust si Vederea Delftului", Despre atractia insulelor mici, Compostela, localitate sacr, Romanul Candide de Voltaire, mereu n actualitate etc. Apartinnd, asadar, tipului de artist clasic, cu o structur echilibrat, iubitor al ordinii si msurii, Mircea Berindei a publicat relativ putine crti, scrise ns, toate, sub semnul rigorismului amintit, ce-si avea ca model mari autori ai lumii. Iubirea lui neconditionat si autentic pentru acest tip de spiritualitate s-a dovedit, n cele din urm n spatiul creatiei artistice agresate de impunerea patului procustian al cenzurii ce a caracterizat a doua jumtate a secolului al XX-lea , si o modalitate fragil, dar salvatoare de rezistent spiritual. Refugiul clasicizant n lumea ideala a Cythereii luntrice s-a hrnit, la el, cu bucurie si voluptate, din cadente si inflexiuni platonice: dialogul va fi cu obstinatie ales ca model prestigios pentru propria sa creatie literar. n 1970, i apare, la Editura Albatros, Nicomahos. Dialog despre ntelepciune si fericire prefatat de Alexandru Phi-lippide, care afirm c lucrarea d dovad de o calitate care este mai rar dect s-ar putea crede, si anume aceea de a fi bine scris". Primit deosebit de favorabil din partea criticii de specialitate si a publicului cititor, cartea s-a epuizat nc din primele sptmni de la aparitie. Nicomahos reia problema aristotelic a moralei, ntr-un registru emotionant, de poem dramatic: este, de fapt, romanul existentei patetice a unui tnr care, frmntat de marile probleme ale spiritului uman, realizeaz, cu ajutorul semenilor si, un ideal moral prin sacrificiul de sine. ,fticomahos al lui Mircea Berindei este o lectie de ntelepciune, o fapt bun, o carte de autentic talent literar", afirma serban Cioculescu, iar Dana Du-mitriu remarca, n recenzia sa din Romnia literar (l 8 iunie 1970): Constructia sobr si conventional a crtii mentine, prin intensitatea demonstratiei si prin vioiciunea dialogului, interesul cititorului si, totodat, ncnt printr-un limbaj rafinat, neostentativ filozofic si neostentativ pitoresc." Despre aceeasi lucrare, George Muntean scria n Contemporanul din 25 septembrie 1970: tsnit dintr-o neliniste similar la punctul de plecare cu cea din eseurile lui Dan Botta sau din Dialogul interior al lui Mihai Sora, cartea lui Mircea Berindei se realizeaz ntr-un chip aparte si profund original. Aceasta face ca debutul trziu al autorului s echivaleze cu o veritabil consacrare." Din acelasi univers valoric face parte si Fabian. Dialog despre vocatie si desvrsire (Editura Albatros, 1972), lucrare ce ntregeste profilul de eseist si etician flexibil al lui Mircea Berindei" (George Muntean, Romnia literar m. 3 din 18 ianuarie 1973). Sub semnul marii admiratii fat de creatia proustian, el scrie si public, tot la Editura Albatros, monografia Marcel Proust (1971). n prefat, Al. Philippide afirm c Mircea Berindei, cu o rbdare ingenioas, cu ascutit fler critic, a izbutit s pun la ndemna cititorului o cluz sigura si inteligent prin labirintul lui Proust, stabilind puncte de vedere noi si originale." Nicolae Balot scrie n Romnia literar din 14 octombrie 1971: Cu mult finete, biograful si exegetul foloseste datele directe ale relatrilor, corespondentei, diverselor documente si pe cele, indirecte, ale operei, pentru a reconstitui timpul cu dublul sens al existentei lui Proust si al propriei sale retrospective n imaginar. Cartea e scrisa cu mult elegant, si autorul ei din stirpea vechilor moralisti, cum a dovedit-o si n volumul su Nico-mahos stie s strneasc o coard patetic." n Revista de istorie si teorie literar w. 1/1971, Marian Vasile scrie despre aceeasi lucrare: Mircea Berindei face ca nelinistea cuttorilor s se converteasc n actiunea moral nchinat omului. Concluzie mai presant pentru vremea noastr, cnd avntul civilizatiei arunc n desuetudine (ntr-un mod nefericit) problema etic, problema de fond a existentei." Tot la Editura Albatros, Berindei public, n 1973, un volum de extrase din literatura dramatic a lui William Shake-speare, precedate de un amplu studiu introductiv: Shakespeare. Aforisme si cugetri, rod al aprofundatelor sale lecturi din creatia marelui autor elisabethan. Interventiile cenzurii n textele pe care le-a publicat nainte de 1989 au fost resimtite dureros de

autor, care a fost obligat s le accepte sub forma unor adaosuri maligne sau a unor eliminri cu scop igienizant-ideologic" doar pentru a-si putea vedea operele publicate. n 1991, apare, la Editura Coresi, un amplu volum, purtnd titlul Rni si balsamuri. Gnduri de-o viat, despre care criticul Victoria Dimitriu va spune: Este cartea unui moralist n sensui ciasic, si nici unul dintre cele trei aspecte reflexiv, normativ si practic nu lipseste. [...] n ce priveste semnificatia aparitiei unei asemenea crti n atare moment, timpul e singurul care o poate stabili cu adevrat. E poate o ntmplare. Sau, poate, semnul unei schimbri. S ne amintim c asemenea crti cu idealuri nu numai estetice, ci si etice apar n Franta secolului al XVII-lea ntr-un anume ceas. Prima jumtate a veacului, spune Paul Morand, fusese o epoc fr moral si frne, n care scandalul nu avea nici o nsemntate si nici o urmare, iar gloria individului era totul. Din 1650, ncepe perioada unui colber-tism sever, cu inspectori de finante jansenisti, de mare rigoare moral, iar un scandal poate acum s ucid, n acest context, toat lumea cultivat redacteaz maxime. Schimbnd tot ce e de schimbat, n cele dou clipe din istorie, putem oare spera c Rni si balsamuri e semnul de nceput al unei perioade de reconstructie?" Sub semnul acelorasi criterii de valoare se afl si alte lucrri ale scriitorului, rmase, deocamdat, n manuscris: volumul de eseuri Arta de a tri frumos, romanul Jurnalul lui Teofil, piesa Fedra. Viata si cariera sa 1-au pus n legtur cu un foarte mare numr de personalitti romnesti si strine ale vremii, multe dintre acestea imortalizate n prezentele pagini cu caracter memorialistic. Obsedat de stricciunile ireparabile pe care le provoac timpul, Mircea Berindei recompune n volumul Paravanul venetian prin ample prim-planuri sau abile jocuri de clarobscururi chipuri de prieteni si cunoscuti, personalitti istorice sau doar figuri pitoresti, lumini si penumbre ale unei lumi apuse: rari nantes in gurgite vasto... Chiar daca reduse la fragment, fiecare parte contine si evoc ntregul ce a pulsat odinioar de viat. Asa cum ni se transmit aici, prin pana lui Mircea Berindei, ele sunt, ntr-un fel, private de neesential si ncnt sufletul cititorului ca acele seductoare historische Aufnahmen recuperatoare de interpretri muzicale de demult. Nae lonescu, Mircea Eliade, Liviu Rebrea-nu, Martha si Anton Bibescu, Alexandru Philippide, Emil Botta, Lucia Demetrius, Curzio Malaparte, Sergiu Celibida-che, Dinu Lipatti, pianistii scandinavi Erik Tawaststjerna si Timo Mikkil, celebri n epoc, pictorii Lucia Demetriade-B-lcescu, Magdalena Rdulescu, Nicolae Drscu, Lucian Gri-gorescu, sculptorul Boris Caragea, actrita Nineta Gusti, apoi Nicolae lorga, profesorul universitar Istrate Micescu, ministrul Frantei la Bucuresti Jacques Truelle, primul-ministru I. Gh. Duca, Georges Duca, monseniorul Vladimir Ghika, celebra doamn Kollontay, ambasadoarea sovietic la Stoc-kholm sunt doar cteva dintre personalittile evocate n prezenta lucrare, pe care Mircea Berindei le-a cunoscut ndeaproape sau n preajma crora a trit. Alte mari nume ale vietii spirituale romnesti violonista Lola Bobescu, pianistul Alexandru Demetriad, balerinii Floria Capsali si Mi-tit Dumitrescu, muzicianul Constantin Silvestri, Zoe Dumitrescu-Busulenga etc. , repere importante n viata scriitorului, au fost zugrvite n alte pagini ale sale. Portretele si amintirile de fat din care nu lipseste anecdoticul bine temperat" recupereaz valoroase clipe de istorie, redate cu prospetimea si strlucirea unui stil excelent" (cum 1-a caracterizat Al. Philippide). Foarte plcute la lectur, aceste pagini, caracterizate prin cantitatea impresionant de inedit, sunt integrate de Editura Humanitas memoriei istorice si literare a publicului cititor, foarte deschis spre literatura memorialistic si cu deosebire ctre cea care prezint epoca dintre cele dou rzboaie mondiale. In ultimii douzeci si trei de ani de viat (ntre disparitia mamei sale, n 1977, si propria lui moarte, n 2000), Mircea Berindei a trit foarte retras, ntr-o garsonier din strada Sfintii Apostoli din Bucuresti, n imediata apropiere a vechii bisericii cu acelasi nume. Selectnd cu severitatea stoicului lucrurile din intimitatea sa, el nu le-a retinut fidel idealurilor austere de viat formulate n propriile pagini , dect pe cele de care avea absolut nevoie, n centrul acestui mic cmin auster, dar frumos, ntr-o vitrin vieneza din care 1-au privit, pn n ultima clip, cu

sursurile lor sepia, umbrele trecutului a adunat (pe vremea cnd lucra la Academie si i se oferise posibilitatea s cumpere splendide editii Pleiade) cteva zeci de volume, toate din categoria acelora pe care, dac ar fi pus s aleag, omul le-ar lua bucuros cu sine pe insula pustie a singurttii sale. Multumim, pe aceast cale, tuturor celor cu ajutorul crora prezentul volum a putut s vad lumina tiparului n forma actual: conf. dr. Francisca Bltceanu; Vasile Bene; Carmen Grigoras, de la Ambasada Finlandei n Romnia; dr. ing. Vasile-Tudor Huncker; prof. univ. dr. ing. Dan lonescu; arh. princ. Nicolae Alexandru Nicolescu si diplomat Mariana Stoian de la Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al Romniei. S. SKULTETY

Iunie 2004

Paravanul venetian
Ne trec uneori prin viat celebritti, dar fr s aib asupra noastr vreun efect struitor. Le strngem mna ntr-o sear, la aniversarea unei cunostinte comune, sau le cunoastem ntmpltor, n tren, si le sorbim de pe buze, ntre dou statii de cale ferat, cugetri admirabile, pentru ca apoi s le pierdem din vedere pentru totdeauna. Sau locuiesc, tot ntmpltor, n aceeasi vil cu noi n rstimpul unei vacante la mare si se leag ntre noi si ele o vag si precar prietenie de sezon. Uneori, copilrim sau suntem colegi de scoal cu o viitoare celebritate, de care timpul apoi ne separa. Se poate chiar s ne nrudim cu o mare personalitate si s nu-i acordm o prea mare ncredere tocmai din cauza asta. Nu e destul ca hazardul s ne aduc n prezenta unor oameni deosebiti pentru ca acestia s aib o nrurire special asupra noastr. Sau poate numai una minor si meschin, de vanitate, ntmplarea trebuie s ni-i pun n fata la momentul potrivit, adic tocmai atunci cnd avem nevoie de o prezent ca a lor ca de o hran spiritual, pentru a profita de exemplul sau de luminile lor, si asta cu conditia ca ei s fie dispusi s ne vorbeasc si s ne asculte, ceea ce rareori e cazul. Ni se ntmpl, mai degrab, s fim influentati de oameni care nu au jucat nici un rol pe scena istoriei, dar care, n ochii nostri, au strlucit la un moment dat, poate nu att prin vreun merit deosebit al lor, ct prin valoarea pe care imaginatia noastr le-a acordat-o. Lum uneori o sticl drept diamant, si strlucirea ei ne ncnt. Pentru fiecare dintre noi, dac ne gndim bine, oamenii care au nsemnat ceva, operele ce ne-au tulburat nu au fost totdeauna oameni si opere nscrise cu litere de foc pe cerul eternittii. Datorm unei fpturi rmase necunoscute acea mare iubire care ne-a inspirat o poezie memorabil sau subiectul unui roman pe care 1-am scris si a fost bine primit de public, asa cum datorm unei crti mediocre citite n adolescent revelatia frumosului artistic si nevoia de a face noi nsine literatur. Pentru fiecare dintre noi, capodopere sunt lucrrile care ne fascineaz, la fiecare vrst altele, pentru fiecare sensibilitate altele, pentru fiecare grad de cultur altele, si nu neaprat Hamlet, Gioconda sau Simfonia a IX-a. La vremea cnd descoperim frumosul artistic sau frumusetea moral, nu avem n aceeasi msur o judecat de-ajuns de matur pentru a nu cdea victime unor revolttoare erori de gust sau de pretuire a caracterului omenesc, iar n virtutea unor aprecieri naive, unele pnze modest pictate, unele melodrame, unii impostori ce fac obiectul admiratiei noastre exaltate pot trezi n noi adevratul fior al artei sau setea dup desvrsire, ce nu ne vor mai prsi toat viata. n anii copilriei, la Trgu Mures, mergeam adesea, mpreun cu printii mei, la o prieten a lor, profesoar de desen la Liceul de fete Unirea". Doamna Eugenia Nicolau locuia pe aceeasi strad

cu noi, ceea ce nlesnea frecventa vizitelor reciproce. Era vduv, linistit, discret, delicat si ocupa dou camere mobilate n casa doamnelor Dek, ce mi se preau btrne poate pentru c eu aveam, pe vremea cnd le-am cunoscut, vreo zece sau doisprezece ani. Poate c tot din cauza asta doamna Nicolau mi-a lsat amintirea uneia dintre acele femei, parc din ce n ce mai rar ntlnite, fr frumusete, fr vrst, blajine, ngrijite, darnice, ngduitoare, nscute parc s fie bunice. Casa n care locuia era srccioas pe dinafar, joas, cu trei ferestre la strad, sub un acoperis nalt de tigl, ce aveam impresia c avea s cad ntr-o bun zi peste fatada galben si jupuit. O adevrat cas de tar, o cenusreas tolerat parc cu dispret de celelalte case din jur, artoase mai toate, era aceea n care doamna profesoar Eugenia Ni-colau si-a trit ultimii cinsprezece ani ai vietii. Dup aspectul acesta exterior, oricine si-ar fi putut nchipui un interior pe msura, adic lipsit de orice strlucire. Dar nu era deloc asa, si cel ce intra pentru prima oar n casa scund cu trei ferestre la strad a doamnelor Dek avea de ce sa rmn surprins. Se ptrundea, prin curte, ntr-o prim ncpere ce servea n principiu de sufragerie, iar n realitate drept camer de trecere, pentru c acolo niciodat nu lua masa nimeni. Odaia prea neschimbat din veacul al XlX-lea, cnd s-ar prea c fusese locuit de oameni cu mult dare de mn, pentru c pe mobila bine lustruit, din lemn de culoarea mierii, se aflau asezate n cea mai perfect armonie tvi si ceainice, zaharnite si potire, toate de argint, iar n vitrin cristale, portelanuri, tacmuri, acestea din urm n cutiile lor dublate cu mtase visinie, toate de mare pret. La dreapta, usile ddeau spre camerele doamnelor Dek, iar la stnga, ctre strad, spre odile ocupate de doamna Nicolau. Salonasul acesteia era primitor, mobilat cu o canapea si cu dou fotolii joase, n jurul unei msute ovale, si cu o comod pe care tronau sfesnice de argint, cteva fotografii n rame vechi de catifea si de bronz, precum si alte obiecte, printre care un mar de piatr asa de bine imitat, nct ori de cte ori l priveam mi lsa gura ap, mie, cruia merele nu-mi spuneau pe atunci mare lucru. Tot acolo, ntr-un colt al salonasului, si instala doamna Nicolau sevaletul, cnd picta. Pe pereti, avea cteva pnze lucrate de ea n ulei, printre care un profil de femeie pictat n senina manier academic si ct se poate de potrivit cu ambianta acelui interior ce inspira vizitatorului liniste luntric, pace sufleteasc, odihnindu-i cugetul. Cci tavanele joase, penumbra, luciul suprafetelor totdeauna bine sterse de praf, simetria, bunul-gust al lucrurilor de pret ce parc se vor neatinse invit la calm si la spiritualitate. La moartea ei, doamna Nicolau mi-a druit acel portret de femeie pe care l pstrez la loc de cinste si-1 privesc ca altdat, n copilrie, cu plcere si cu pietate. A rmas unul dintre putinele lucruri admirate de mine cu zeci de ani n urm care nu si-au pierdut o data cu trecerea timpului puterea de seductie. Salonasul doamnei Nicolau mirosea uneori, cnd intram, a vopsele. Mirosul acesta mi plcea, pentru c-mi vestea de la us c, nainte de sosirea mea acolo, avusese loc o tainic oficiere a creatiei artistice. Doamna Nicolau pictase ntre timp ceva, se nscuse ntre timp un tablou din nimic si-1 cutam cu emotie. Descopeream ndat, pe sevalet, o pnz pe care era zugrvit, de pild, un vas cu albstrele. Recunosteam cu uimire vasul, care sedea de obicei pe comod, precum si coltul mesei ovale, ba chiar si o bucat din fata de mas pe care se afla parc din ntmplare o carte, da, almanahul Lumea ilustrat pe anul n curs, acelasi pe care doamna Nicolau mi-1 druise, ca de obicei, ndat dup aparitia lui. Recunosteam tot ce vedeam pe pnz, si asemnarea dintre obiectele pictate si cele reale mi producea o senzatie de uimire si de fericire necunoscut pn atunci. Simteam nevoia s fac si eu ceva de acest fel, eventual s copiez reproducerile din almanahul Lumea ilustrat, si, pentru ca doream asa de mult s desenez si s pictez, mi-au fost cumprate cele necesare si m-am apucat de lucru. Dar tot pe strada noastr, pe stefan cel Mare, mai locuia o alt prieten a printilor mei, tot profesoar la liceul de fete, ca si doamna Nicolau, dar, spre deosebire de aceasta din urm, cu care era bun prieten, domnisoara Carp era profesoar de lucru si era obsedat, as spune, nu doar de cteva preocupri artistice, ci de tot ce era art. Domnisoara Valentina Carp citea crti bune, stimulat, desigur, de prezenta n familie a domnului G. Ibrileanu, cumnatul ei, asculta muzic, dansa uneori dansuri de caracter", pirograva, si croia rochiile, broda, se mbrca ntr-un stil care-i era propriu si cnta la pian. Era tnr, slab, foarte slab, negricioa-

18 sa la chip, vioaie, plin de imaginatie. Doamna Nicolau se multumea s picteze flori, nuduri, portrete, si toate astea din cnd n cnd, foarte rar, iar lucrul ei progresa foarte ncet, n ceea ce fcea, punea mult constiinciozitate si rbdare. Domnisoara Carp, n schimb, era foarte abil. Lucra repede. De pild, n cteva minute picta n ulei un adorabil cap de cine pe fundul unei farfurioare de pmnt ars. Odaia ei de culcare era plin cu astfel de capete de cini de toate rasele. Dar ce nu era n odaia ei de culcare si n cea de primire, mai ales! Avea, pe divanul jos, acoperit cu un covor persan, pe care dormea noaptea, puzderie de perne cu fete lucrate de ea cu acul, pe etamin, sau pictate tot de ea, pe catifea, cu motive orientale. De altfel, Orientul romantic era prezent cu insistent si n camera de primire. Se afla acolo, ntre altele, o msut de lemn hexagonal, foarte joas, pirogravat tot de ea si tot cu motive orientale. (Pirogravura era la mod pe vremea aceea.) Pe msut, erau nghesuite artistic, ca pe un tablou reprezentnd o natur static", o narghilea, un colier de chihlimbar, un mic album cu vederi de la Constan-tinopol, alturi de cteva pliante cu ilustrate din Paris, Roma si Venetia, pe unde cltorise domnisoara Carp, o bote musique1 pe care, uneori, la cererea mea, o ntorcea cu cheia, ca s ascult o succesiune de sunete gratios modulate , precum si fotografii mici, n rame pirogravate. Domnisoara Carp a achizitionat ntr-o bun zi un patefon His Master s Voice, cu cteva discuri foarte diferite ca gen: Pastorala, Kreutzer, habanera din Carmen, Valencia lui Jose Padilla si pe Maurice Chevalier cntnd Elle avait de toutpetits tetons, Valentine. Mi-aduc aminte c ntr-o sear s-a mbrcat ntr-o rochie alb cu multe volane, si-a pus n pr un pieptene nalt si, cu o floare rosie n gur, ne-a dansat habanera dup muzica lui Bizet. Musafirii fceau haz, iar eu eram n extaz. Mie mi-a dat, o buna bucat de vreme 1 Cutie muzical (lb.fr.) (n. ed.). 19 si fr prea mult profit, lectii de pian. Dup ce s-a mritat si s-a mutat cu sotul ei ntr-o cas mai mare, s-au nmultit pernele brodate, scaunele pirogravate, capetele de cine pe farfurioarele de pmnt ars, iar pentru c ntre timp devenisem ceva mai mare, biblioteca ei a devenit pentru mine un izvor nesecat de crti pentru lectur. Domnisoara Carp era o fiint cu totul neobisnuit pentru mine. Aveam impresia c nu tria dect pentru ca s fabrice obiecte frumoase, si-i priveam cu admiratie degetele subtiri care cntau la pian, pictau, brodau, teseau ct era ziua de mare, cu aceeasi abilitate. ntr-o zi, intrnd n odaia ei de primire, am descoperit pe neasteptate ceva nou, ceva care m-a ncntat mai mult dect orice vzusem pn atunci si dect orice aveam s vd mult timp dup aceea: un paravan enorm, pe ale crui sase fete domnisoara Carp pictase n mare tain, ca s ne fac o surpriz", spunea ea, sase peisaje venetiene, inspirndu-se de pe cteva dintre ilustratele din albumele ei. Vederile mrunte, pe care le stiam de pe crtile postale, erau reproduse de ea, n ulei, pe suprafete mari. Aveam impresia c m aflu eu nsumi la Venetia. Palatele roz si verzi se nltau n fata mea, impresionante, uriase si se rsfrngeau n ap; Puntea suspinelor" m nfiora asa cum o vedeam atunci, cenusie, suspendat ntre dou fatade sumbre; de pe un alt panou, m nveselea, n schimb, un pod usor, aruncat peste un canal ngust, precum si o piat larg, plin de miscare si de lumin, animat de oameni n vesminte multicolore si de porumbei n zbor. Mi s-a explicat pe larg povestea Puntii suspinelor", simbolul leului naripat din vecintatea Palatului ducal, mi s-a vorbit despre statuia ecvestr a lui Bartolomeo Colleoni, sculptat de Verrocchio, despre Ca d'Oro, iar rezonanta sonor a numelor, noi pentru mine, ce nsoteau peisajele pictate mi sporea ncntarea pentru tot ce vedeam: Canal grande, Ponte dei sospiri, Ponte di Rialto, Ca d 'Oro, Piazza San-Marco, Palazzo ducale... Zile de-a rndul veneam s admir paravanul venetian si lui i datorez dorinta mea, vie si azi, de a vedea Venetia, pre20 cum si de a crea la rndul meu ceva la fel de spectaculos, de fascinant. Paravanul venetian a fost,

pe vremea aceea, tot ce-mi imaginam mai frumos pe lume, de dragul cruia viata merita s fie trit. A fost botezul meu artistic, marele meu extaz, n fata lui mi-am jurat s triesc pentru frumos, pentru art, pentru creatie. Dar, dup foarte multi ani, ntmpltor, la Bucuresti, vizi-tnd-o pe fosta domnisoar Carp, care se mutase cu sotul ei, ca si noi, n Capital, am rugat-o s-mi arate paravanul ca-re-mi nsufletise copilria. Paravanul? Aproape c uitase de el si se minuna c-mi aminteam eu! De mult nu-1 mai tinea n cas. Paravanele nu mai erau la mod, si apoi acela, o biata pictur a ei de tinerete, o spoial, fcut dup crti postale, cum de putuse s-mi plac? Voiam neaprat s-1 revd? Ne-am suit mpreun n pod si 1-am gsit, strns, nghesuit ntre dou cufere, plin de praf, jupuit, cu pnza gurit pe alocuri. Nici urm din ce iubisem! Aveam n fata ochilor sase panouri mari, modest zugrvite de o amatoare nsufletit, dar nu o capodoper care s determine pe cineva s-si nchine viata artei. si totusi, asa se ntmplase. Lui i datorez prima si cea mai covrsitoare contemplatie artistic a vietii mele, lui, paravanului acela venetian! De cte ori, de atunci, nu-mi amintesc de el, revznd cu indiferent, si chiar cu uimire, fpturi altdat ndrgite... Privindu-le, m ntreb cum de le-am putut iubi... si-mi spun cu tristete: Iat pentru cine am vrut s-mi curm viata!" si tot de paravanul acela mi-aduc aminte cnd recitesc un roman ndrgit n adolescent, si care acum mi se pare naiv, sau o poezie care m-a emotionat cndva, si pe care azi o gsesc siropoas. Iat, mi spun mai departe, romanele care m-au fcut s iubesc literatura si poeziile pe care as fi dorit s le fi scris eu nsumi! Ce maculatur!" si totusi, fr extazurile puternice pe care mi le-au trezit n copilrie, as fi apucat pe alt drum. De aceea rmn recunosctor primelor mele exaltri derizorii, cci e mai putin important cui datorm primele noastre simtminte puternice, dect faptul c le-am avut si au trezit n noi bucuria vietii. 21 Mmita Numai Camil, sotul ei, i spunea Mathilde". Ceilalti, adic cei sapte copii ai ei, precum si nepotii, ginerii, nurorile, prietenii si cunostintele acestora din urma nu i spuneau altfel dect maman", mamaia" sau mmita". Pn si slujnica, Mria (a saptea, a opta sau a douzecea, pentru c Mriile se succedau cu destul repeziciune n casa cu multe ncperi de pe Stradela Sfntului Atanasie din Iasi), folosea acelasi apelativ cnd vorbea cu altii despre ea. Una dintre Mriile acestea mi-aduc aminte c a ntors de la us niste musafiri veniti pe neanuntate la una dintre fiicele Mathildei, decla-rndu-le c nu e nimeni acas; doar eu si mmita". Creznd c e vorba de mama femeii de serviciu, vizitatorii au plecat. Da, toat lumea care o cunostea i spunea astfel, n afar, fireste, de printii, de fratii si de sora ei, dar, cnd am cunoscut-o eu, prin anul 1922 pare-mi-se, printi nu mai avea de mult, iar fratii si sora erau ca si cum n-ar fi fost. Va fi vorba de asta ceva mai departe. Mmita mi se prea btrn pe atunci, pentru c eu eram copil, iar ea corpolent, usor ncruntit, mbrcat invariabil n rochii de culoare nchis, cu mneci lungi, si mai ales pentru c era mama mtusii mele, sotia fratelui mamii. n realitate, cred c era ceva mai tnr dect sunt eu azi, adic o femeie n puterea vrstei, scund, rotofee, cu trsturi orientale, oaches, energic, bun gospodin si, la ocazii, vesel foarte. Era de o delicatete desvrsit n relatiile ei cu toat lumea, n afar de slujnice, pe care le mustruluia, ntrebuin22 tnd n acest scop un vocabular convenabil, e drept, dar care era un fel de esperanto pentru fetele de la tar angajate s gteasc, s mture n cas si s serveasc la mas. Acestea nu rezistau prea mult ciclelilor si nencetatei supravegheri a mmitei si-si cutau repede alti stpni, dac nu erau concediate mai nainte pentru incapacitate. n zorii zilei urmtoare celei n care noua viitoare victim se prezentase la serviciu, mamaia o astepta mbrcat n una dintre rochiile ei negre, cenusii sau maronii, totdeauna strmte, bine nchise n jurul gtului ei scurt, mpodobite cu un guleras foarte ngust fcut dintr-o umbr de dantel alb, de pichet sau de voal ori dintr-o dungulit de blana, dup sezon. Corsetul nalt n care era ferecat o fcea s stea teapn pe marginea unui scaun, n mijlocul odii canoanele

bunei cresteri din lumea si din epoca ei interzicnd unei persoane bine educate s se aseze pe toat suprafata scaunului si s se rezeme cu spatele de sptarul acestuia astfel nct prea, n imobilitatea ei, asemenea unui idol al nendurrii n fata cruia se afla ngenuncheat ultima Mrie, cu o crp de praf n mn. Dup ce o privea pentru un rstimp cu o nencredere aprioric si o lsa s-si fac nclzirea stergnd colbul de pe dusumea, mmita i ddea startul, si proba de ndemnare ncepea. Fata trebuia s se ridice si s culeag n fata stpnei praful de pe mobile. Ca o balerin debutant, slujnica pornea prin camer cu crpa de praf ntr-o mn, iar, n cealalt, cuplumeaul-u\ ce-i fusese ncredintat n momentul startului, se strecura printre scaune n papucii de psl ce i se mprumutaser ocazional, mngia usor suprafata lucie a mesei din mijloc, apoi pe aceea a msutelor de prin colturi, se apleca, se ridica, se ntorcea, schita involuntar un arabesc, apoi o piruet, n timp ce mmita urmrea cu o privire exigent si expert coregrafia noii sale angajate si intervenea din cnd n cnd, ca un adevrat maestru de balet al dereticatului, ntr-un original dialect franco-moldav: 1 Pmtuf de pene mari (Ib. fr.) (n. ed.). 23 Apleac-te, mata, te rog, mai multisor, ca sa ajungi cu crpa ct mai au fond*, sub crivat. Ridic descend du /rY3-ul. De ce te uiti la mine, m chere4! si nu izbi scaunul de mas, te rog! Acum, sterge si lavaboul. Pentru bagdadie avem o perie cu coad. ti-am spus s cureti lavaboul. N-auzi ce-ti vorbesc? Las prostirea. Esti cam entetee5. Nu pricep de ce eviti s stergi lavaboul! Care bou, cucoan? Cum care bou"? Esti de-a dreptul exorbitant. Ai nceput s m embetezi6. si pun pari6 cu mata c sub crivat n-ai mturat pn la perete. Ah, sortez m chere, esti im-possible, m parole d'honneur*! Noua slujnic nu avea de unde s stie c mamita si fcuse educatia la Paris, chez des dames augustines9, cum i plcea ei s spun, numai c, si s fi stiut acest lucru, tot nu i-ar fi servit la nimic. Mamaia nu numai c asista nenduplecat la dereticatul odilor, exprimndu-si pretentiile si nemultumirea ntr-un limbaj care le zpcea pe bietele fete venite s-si cstige o pine la oras, dar de-a lungul ntregii zile, pn seara trziu, descoperea mereu cte ceva ce trebuia neaprat fcut de ctre ele, astfel nct slujnicele nu aveau nici un moment de rgaz. Asta nu pentru c ar fi fost nevoie s se speteasc cineva muncind, c doar nu era acea cas nici internat, si nici cazarm, ci numai pentru c n conceptia etico-gos-podreasc a mmitei o servitoare trebuia s aib totdeauna ceva de fcut, pentru c inactivitatea e un ru sftuitor. 2 n adnc, n spate (lb.fr.) (n. ed.). 3 Covoras (pe care se puneau picioarele la coborrea din pat) (lb.fr.) (n. ed.). 4 Draga mea (lb.fr.) (n. ed.). 5 ncptnat (lb.fr.) (n. ed.). 6 M plictisesti (frantuzism, cf. embeter) (n. ed.). 1 Pariu (lb.fr.) (n. ed.). 8 Du-te, draga mea, (esti) imposibil, pe cuvnt de onoare (lb.fr.) (n. ed.). 9 La clugritele din Ordinul Sfntului Augustin (lb.fr.) (n. ed.). decreta ea, fr alte explicatii, dar cltinnd din cap, ca si cum ar fi vrut s spun: stiu eu de CQ sunt n stare fetele aistea cnd n-au ce face. Le e gndul la prostii." Papaia, sotul mmitei, brbat chipes, cu barba bine ngrijit, era secretar" la Primria din Iasi, pretuit si respectat pentru marea amabilitate cu care primea, asculta si-i satisfcea pe toti solicitantii, ca si pentru corectitudinea si spiritul su obiectiv. Acas i plcea, cnd 1-am cunoscut eu, s stea lungit pe pat, n iatac, cu o carte n mn, n vreme ce mamaia cu fetele ei, bietii, ginerii, nurorile, nepotii, ma-dam Corjescu, Marieta Vrnav, Lilica Tereuzescu si alti musafiri statornici se foiau ctva vreme prin celelalte odi, vorbeau tare, se mai sfdeau cteva clipe din te miri ce, dup care se asezau la cte o mas sau dou de crti, si n casa se asternea, pn seara trziu, tcerea. Printii mei si cu mine veneam la Iasi o dat pe an, de Crciun, iar cei de-acolo ne ntorceau

vizita, rmnnd la noi, la Trgu Mures, cteva sptmni, uneori o luna ncheiat. Erau, aceste ntlniri, perioade de veselie general. Toata lumea era pus pe glume, pe petrecere, pe plimbri cu trsura afar din oras, la o mic statiune de bai curative din vecintate, la pdure, sau la Mures, unde ne scldam la apusul soarelui toate astea vara, cnd veneau cei de la Iasi la noi si pe mese copioase, joc de crti si preumblri cu sania, iarna, cnd mergeam noi la ei. Abia dup ce m-am fcut mai mare am nceput s aflu cte ceva din viata mmitei si s nteleg c tineretea ei fusese iesita din comun. Mult mai trziu ns, pe cnd mmaita se apropia de nouzeci de ani, iar eu trecusem de treizeci, am avut prilejul s aflu din gura ei, ntr-o dup-amiaz n care toat lumea era plecat de acas, povestea ntmplrilor ciudate pe care le ' Trebuie s i se dea de lucru! (Ib. fr.) (n. ed.). 25 trise cu multi ani n urma, un adevrat basm de dragoste si de ur, din care nu au lipsit nici superstitiile, nici cruzimea. M aflam n iatacul mmitei si priveam o miniatur agtat la cptiul divanului ei. Mmita sedea culcat, cu minile cruce sub cap. Era aproape la fel de corpolent ca altdat, i pierise ns energia, dormita adesea n timpul zilei, dar pe pergamentul fetei privirea si pstrase nc ntunecata strlucire din trecut. Te uiti la miniatura ceea? E portretul mamei mele, fcut de ea pe portelan. Din ovalul ramei nguste de bronz, usor nvechit de ani, m privea cu rceal o femeie tnr, palid, cu buze nguste si cu ochi la fel de negri ca zulufii ce-i gdilau urechile. O rochie foarte decoltat abia i acoperea snii mici, sub care talia aprea ngust si nefiresc de nalt, ntr-o mn tinea fr gratie un trandafir rosu. Picta foarte frumos, dar nu-mi dau seama dac era frumoas. Avea talent, dar frumoas nu era. Era neagr la fat, numai piele si os, aprig, viclean, avar si foarte rzbuntoare. Vai, mmit! Cum poti vorbi asa despre mama matale? Ai s ntelegi dac ti-oi povesti. M-am asezat pe un scaun lng divanul ei. Povesteste-mi, mmit. Te rog frumos! M mere11 era nscut Negruzzi. O chema Helene Ne-gruzzi nainte de a se mrita cu tatl meu, Costachi Ghica. A avut cu brbatul ei nc o fat, n afar de mine, si trei bieti. Pe mine, nu m-a iubit niciodat. De ce? Nu prea ne potriveam. De altfel, mama mea spunea totdeauna c i-ar fi plcut s aib numai bieti. Pe fratii mei i iubea, i alinta, le ndeplinea toate gusturile. Pe mine, m-a 11 Mama mea (lb.fr.) (n. ed.). 26 trimis la Paris, chez Ies dames augustines, adic la clugrite comme on ditn, ca s fiu ct mai departe de ea. Dar s vezi mata ce s-o-ntmplat. Era la Iasi pe atunci, pe la 1880 pa-re-mi-se, sau mai nainte, un tnr avocat de origine francez, pe nume Camil, tare distins si cu educatie aleas, nrudit pare-se cu vestitul medic din veacul trecut, Frantois-Joseph Gali, cel cu frenologia, stii mata, care a strnit mare vlv, pare-se, pe vremuri. Camil aista era brbat frumos, cultivat, avea o voce tare plcut, si femeilor le cam sucise capul. Era poftit peste tot, des raouts, des sauteries, partout13. Printre damele din societate care l admirau era si mama mea. Ar fi dorit ea s-1 aib n toate zilele n salonul ei, dar asta ar fi btut la ochi, pentru c mama mea era foarte cunoscut n lasi. n fiecare dup-amiaz, cnd era vremea bun, mama mea iesea s se plimbe, mbrcat elegant, cobora treptele peronului, n curte, unde o asteptau patru albanezi din serviciul ei, cu turban pe cap, si-i fceau plecciune. Erau slugile ei credincioase. Gorilele dumneaei. Ce spui? Nu, drag, erau albanezi veritables14. Familia tatlui meu era tot de neam albanez. Ei stiau si ne erau foarte devotati. Era vorba ca fratele meu Albert s devin rege al Albaniei, dar nu s-a putut. Dar asta e alta istorie. Mama scotea dintr-o pung de piele niste bumbi mari din

diamant, culbeci le spunea, si i punea pe palm. Apoi, ntindea mna spre albanezii aistia, fr s-i priveasc, fr s spun o vorb. Ei luau bumbii si-i prindeau de turbane, apoi alergau cu pasi mici unul dup altul, deschideau poarta pe care iesea dreapt si aspr mama mea, o ajutau s urce n caleasca, i acopereau picioarele cu o blan scump, usoar si moale ca o mtase, dup care alergau din nou si se instalau repede - mamii mele nu-i plcea s astepte dup slugi doi pe 12 Cum se spune (Ib. fr.) (n. ed.). 13 La receptii, la serate dansante, peste tot (lb.fr.) (n. ed.). 14 Adevrati (lb.fr.) (n. ed.). 27 capra calestii si doi n spatele ei, n picioare. Caleasca pornea spre Copou, caii negri sltau n trap elegant, culbecii strluceau ca niste luceferi pe fruntile albanezilor, iar mama mea sttea dreapt, nemiscat n mijlocul trsurii. Tot la-siul stia c a iesit printesa Elenco Ghica la plimbare. Intlnind-o, brbatii din lumea ei ridicau jobenul, iar ea binevoia s le rspund la salut, cltinnd din cap cu un aer nemultumit, ca si cum salutul lor ar fi tulburat-o din visare. La napoiere, mama cobora din caleasca, ajutat de cei patru albanezi, se oprea apoi n fata usii de la intrare, ntindea n lturi bratul drept, tot fr s priveasc dect nainte, deschidea palma nmnusat, iar albanezii depuneau acolo culbecii cu diamante mari ct ochiul. Ei bine, fiindc era asa de cunoscut n oras, mama mea nu se putea expune commeragesl5-e-lor, aducndu-1 prea des pe tnrul Camil la soareurile16 ei, desi ar fi putut-o face, fiindc el era sftuitorul familiei n tot felul de chestiuni ce priveau administrarea averii printilor mei. Dar, vezi mata, cnd te stii, comme on dit, cu musca pe cciul, ai impresia c toat lumea se ocup doar de tine. Mama mea se namorase de-a binelea, si o fimee namorat se prosteste adesea. Pe de-o parte, se-ngrijeste s nu-i afle lumea taina, iar pe de alta se d de gol. si acopere fundul si se descopere n fat. S vezi mata ce i-o trecut prin minte. M-a chemat de la Paris! Zicea c i s-o fcut dor de mine si c se afl aici quelqu 'un de tres cultive11 ce mi-ar putea completa nvttura n trgul lesilor tot asa de bine ca chez Ies dames augustines, care o costau o avere. Asa c m-am napoiat n tar si, spre surprinderea mea, m-am trezit cu un preceptor abia mai vrstnic dect mine, tare plcut la chip si tres agreable18, care a nceput s m viziteze zilnic spre a-mi vorbi despre l'histoire de la France^ si a 15 Brfe (Ib. fr.) (n. ed.). 16 Cf. fr. soiree serat" {n. ed.). 17 Cineva foarte instruit (lb.fr.) (n. ed.). 18 Foarte plcut (lb.fr.) (n. ed.). 19 Istoria Frantei (lb.fr.) (n. ed.). 28 citi cu mine din Corneille si din Racine, si din alte celea. jVlama mea era nelipsit de la lectiunile aistea, lua ceaiul cu noi, se ntretinea prieteneste cu Camil. fceau haz amndoi de lucruri pe care nu le ntelegeam, iar eu tceam cu ochii n jos, nciudat pe mama mea, care se tinea mereu dup noi. poar la plecare mi ngduia s-1 conduc pn la us. Azi asa, mine asa, pn ce, dintr-o privire, dintr-o strngere de mna mai ndelung, dintr-o soapt, am nteles c tnrul Camil prinsese drag de mine. Eu barem, cred c m amorezasem de el din prima zi. M roseam cnd se uita la mine, devenisem de la o vreme tare distrat si nzuroas, plngeam fr rost, iar pe mama nu o mai puteam suferi. Nu stiam s m prefac. Crescusem la clugrite, eram copil si Camil aista era primul brbat de care m ndrgostisem. Mama a nteles. De team s nu i-1 iau pe Camil, s-a gndit s m mrite ct mai repede cu altul. Mi-a gsit un mire artos, de familie mare, dar plin de datorii si tare stricat, pare-se. I-a fgduit c-mi va da de zestre o mosie sau dou, nu mai tin minte, numai s m ia de nevast. Tnrul a fost de acord, cu toate c avea o legtur veche de dragoste. S-au ndeplinit formalittile si a venit ziua nuntii. Dar ntre timp nici Camil al meu nu sezuse cu minile n sn. i fgduise celuilalt c-i plteste ndat datoriile de la baccara, dac se nvoies-te s renunte la mine. Acela era membru la Jockey, unde nu se admiteau ntrzieri cnd era vorba de asa-zisele datorii de onoare", fcute acolo, la masa de crti a clubului. Nu mai tin minte ct si cnd i-a pltit, e mult de-atunci, dar afla mata c m-am cununat totusi cu acela. A

trebuit. Numai c, dup ce am iesit din biseric si am plecat n cupea cu mirele meu n obisnuita plimbare dup nunt, la un colt de strad, unde astepta Camil n alt cupea. m-am dat jos si m-am urcat la aista. Sotul pe care l abandonam mi-a srutat mna, mi-a urat galant cltorie buna si si-a vzut de drum. A preferat s scape de datorii fr mine, dect s se aleag cu mosii, dar si cu mine. Eu am fugit cu Camil la Botosani, unde aveam 29 rude care ne-au ajutat joindre Ies deux bouts20 pn ce Ca-mil si-a fcut o situatie. Am cerut divortul de cellalt, a fost un ntreg scandal mondain2}, si m-am mritat cu Camil. L-am obtinut pe aista, dar n schimb am pierdut-o pe mama. ti imaginezi mata suferinta, desperarea, mnia mamei mele, care era pe atunci o fimeie ntre dou vrste, ndrgostit foc de un brbat chipes mai tnr dect ea, cnd s-a vzut abandonat de aista, pentru a fugi cu cine? Cu fata ei! M ura de moarte. E explicabil si te rog s m crezi mata ca am nteles-o, c am plns-o, que toute m vie j'ai eu des re-mords22 pentru c mi-am cldit fericirea pe durerea ei. As fi dorit sa-i cer iertare, s ncerc s-o-mpac, dar nu se putea. Cred c m-ar fi strns de gt dac i-as fi iesit n cale. Noroc c nu triam pe-un loc. si totusi, ce nu mi-a fcut! Ce n-a ncercat, ca s se rzbune! Povesteste-mi, mmit! S vezi. n iatacul meu de fat, n crivatul meu a culcat o ppus cu capul de cear, pe care cineva, probable-ment une sorciere23, s-a strduit s-1 fac s semene ct de ct cu al meu, poate dup descriptiile mamei mele, pentru c n-aveam n cas portret, n fiece sear, mama intra n odaia mea, pe ntuneric, si mplnta n pieptul de clti al ppusii o andrea. Spera ca gestul aista, repetat nentrerupt de ea acolo, la Iasi, avea s-mi atrag moartea la Botosani, unde ns eram fericit alturi de Camil si asteptam un copil. Vznd c procedeul cu ppusa nu d rezultat, mama mea a ncercat un altul. Mi-a trimis prin cineva o epistol si o boccea. Drag Mathilde, scria ea cam n felul aista, s uitm trecutul si s ne mpcm, ti trimit zestrea ce ti se cuvine, n speranta c-ti va fi de folos." Am srutat scrisoarea, plngnd de bucurie. Am desfcut bocceaua, si ce crezi mata c 20 S facem fat cu greu cheltuielilor gospodriei (lb.fr.) (n. ed.). 21 Monden, din lumea bun (Ib. fr.) (n. ed.). 22 C toat viata mea am avut remuscri (lb.fr.) (n. ed.). 23 Probabil, o vrjitoare (lb.fr.) (n. ed.). 30 era nuntru? Scufa, cmas alb, giulgiu, pern, adic o garnitur complet pentru nmormntare! A mai trecut un timp de la aiast glum sinistr ce trebuia s-mi aduc moartea, jfli s-a nscut si al doilea copil, si iat c ntr-o bun zi mama apare pe neasteptate la Botosani si d ochii cu mine, zicn-du-mi c a venit s-mi vad copiii. Am primit-o cu emotie mare, dar si cu team, pentru c nu mai aveam confent n ea. ntr-o sear, m-am dus cu Camil la un bal. Am lsat copiii n grija mnci si am rugat-o s nu-i abandoneze nici o minut. Cnd ne-am ntors noaptea, mama, care era ascuns n dosul usii de la intrare, pe ntuneric, a mplntat un cutit n mine. De data asta, nu a mai avut ncredere n vrji si a procedat fr nconjur. Dar nici acum n-a avut noroc, pentru c lama cutitului a alunecat de-a lungul balenelor de la corset, sfsiindu-mi doar rochia si lsndu-mi ca souve-nir o zgrietur. Asta a fost ultima ei ncercare de a m suprima. Au mai trecut alti ctiva ani. Mi-a murit tatl. Nu mi-a ngduit s vin la nmormntare. Atunci am fcut si eu ce-am putut. Ai s vezi. Mamita fcu o pauza. Se ridic cu greu de pe divanul pe care sezuse culcat pn atunci, si sterse fruntea cu o batist, se uit la ceasul destepttor de pe msuta de noapte si cltin usor, nemultumit, din cap. Ai obosit, mmit! Nu, dar am uitat s-mi iau doctoriile. nghiti cu putin ap dintr-o cescut cteva pastile albe, apoi se ntinse din nou, cu capul pe perne. Matale aud c-ti place s scrii. Poate c ai s pui ntr-o zi pe hrtie si povestea mea. Iat. Cnd n-oi mai fi, s rmn dup mine... Dar s-ti spun si ce s-a petrecut la nmormntarea tatlui meu.

 Te ascult, mmit. Cortegiul funebru trecea pe strada Lpusneanu. Mai nti, dricul n care se afla sicriul tatlui meu, apoi un altul, care ducea florile si coroanele, n urma lor, veneau cupeu-rile, si dup ele lumea pe jos. Mama mea se afla, binente31 Ies, n prima cupea, chiar n spatele carului cu flori. Zri deodat n vrful acesteia o coroan foarte mare fcut din trandafiri artificiali, rosii toti, si-si aminti, probabil, c nvtasem la damele augustine s fac asemenea flori, pentru c altcum n-ar fi ntrebat-o pe sora mea, de-alturi, dac stie cine le-a trimis. Sunt de la Mathilde", i-a rspuns sora mea. ntr-a-devr, erau de la mine. Dup ce m-am ntors de la Paris, m obisnuisem s-mi umplu ceasurile goale cu ndeletnicirea aias-ta, asa cum altii si le umplu fcnd pasiente. Aveam o lada plin. Cum si-a ngduit?" a ntrebat, furioasa, mama mea, si a poruncit ca pe dat s fie oprit n loc dricul si s fie cobort coroana mea de roze rosii. A deschis apoi portiera cupelei, s-a dat jos n mijlocul strzii si, sub ochii multimii adunate acolo ca s vad ce se ntmpl, mama si-a ridicat poalele rochiei lungi si negre, de doliu mare, si mi-a clcat florile n picioare. A fcut apoi semn cioclilor s porneasc convoiul, s-a urcat napoi n cupea si a nchis portiera, trntind-o cu zgomot. Iac! A fost ultimul ei acces de folie furieuse24 mpotriva mea. Adic nu! Ca s nu-mi lase nici o mostenire, si-a mprtit o bun parte din avere bietilor ei si surorii mele, iar ceea ce i-a mai rmas si era nc destul de mult, fiindc mama mea nu era prea darnic din fire a nceput s risipeasc nebuneste, pentru ca dup moartea ei s nu mai rmn nimic altora. De la o vreme, am auzit c ncepuse s se plng c a srcit. Se prefcea, pentru c tria mai departe tot pe picior mare, asa cum apucase. stii mata vorba cu nravul din fire. Dac ai srcit, cocoan Elenco, a ntrebat-o o dat cineva, nu mai tin minte cine, de ce nu-ti vinzi culbecii ceia, c ai scoate bani frumosi pe ei... Cu ei sau fr ei, mata rmi aceeasi!" Noblesse oblige!25 i-a rspuns mama, rspicat. Asta a fost Elenco Ghi-ca. Trufas, nenduplecat pn n ultimul moment. Nu m-a iubit, nu am iubit-o, dar i-am admirat energia, autoritatea 24 Nebunie furioas (Ib. fr.) (n. ed.). 25 Nobletea te oblig (lb.fr.) (n. ed.). 32 u care a stiut s se fac ascultat si temut de cei din jurul ei. A fcut n viata ce-a vrut, avere a avut mai mult dect i_a trebuit, dar fericit n-a fost. A vrut s m distrug, ea, cea tare, dar din pcate am distrus-o eu, cea slab. Am nscut opt copii, dintre care, iac, triesc sapte, si triesc bine. Camil mi-a fost un sot bun, un admirable tovars de drum, pn la moarte. Avere n-am avut, am trit din leafa lui Camil, dar am stiut s ne chivernisim bine. Am avut cas deschis, am srbtorit la Iasi cincizeci de ani de cstorie, si acum, multumit copiilor mei care au grij de mine, m bucur de o btrnete linistit. Pe fratii si pe sora mea nu i-am mai vzut niciodat. Sora mea trieste la Constanta. Aud c o duce greu cu sntatea si c, singur fiind, a ncput pe mini strine, care o ngrijesc ca vai de om si o storc de ultimele giuvaeruri. Fratii mei au avut vieti agitate, cutnd mai ales iubire, aventur si glorie. Unul a murit devreme, ceilalti doi mai trziu, dar amndoi n acelasi an. Primul dintre acestia si-a lsat averea celuilalt, iar aista, ntr-o sear, simtindu-se ru, si-a scris testamentul, dar n-a apucat s-1 semneze si a murit aplecat peste el, la masa de scris. Asa c o parte din avutul lui mi-a revenit mie, ca sora. Binenteles c familia lui s-a mpotrivit, asa c ne-am judecat si, fiindc procesul era interminable26, am czut la nvoial cu urmasii lui. si astfel te-ai vzut dintr-o dat plin de bani. Asa e. Dar ce-am luat de la fratele meu rposat am dat cu mprumut bancherului Rosenthal, de la Iasi, cu dobnd bun, fireste. Numai ca a venit curnd legea conversiunii, care-i ierta pe datornici, si am pierdut cu o mn ce luasem cu cealalt. Cam asta e tot. 26 Fr sfrsit (lb.fr.) (n. ed.). 33 Clara

Urmam aceeasi facultate. Pe lng asta, ne si nrudeam. Mamele noastre coborau, pe pante diferite, din aproape legendarul lancu Jianu. Pe noi doi, vorbind despre asta, nu ne impresiona att vajnicul strmos comun, ct descoperirea rudeniei, care, orict era ea de ndeprtat, ne cimenta totusi amicitia. Clara, cci despre ea e vorba, era cu totul altfel dect toate celelalte fete pe care le cunoscusem pn la ea. Venisem de curnd n Capital, din frumosul oras transilvnean un-de-mi fcusem liceul, si eram avid s cunosc lume interesant, s m cultiv si s scriu. Studentimea adunat din toate ungherele trii m atrgea, dar m si intimida. Aveam complexele de inferioritate ale adolescentului picat din provincie ntr-o lume ce-i era strin si de-asta m simteam mgulit de prietenia pe care mi-o arta Clara, de a crei superioritate intelectual mi ddusem seama din clipa n care o cunoscusem. Era una dintre acele fete hrnite pn la saturatie cu literatur si cu poezie, cu muzic si cu filozofie si care, mai ales cnd fac cunostint cu cineva, se simt obligate s-i tin o prelegere. Pentru c o ascultam cu interes si cu plcere, Clara profita de orice prilej spre a-mi transmite, ca un dascl discipolului su, ct mai mult din tot ce stia. Dar ceea ce m atrgea poate mai mult dect consideratiile ei originale cu privire la Elegiile lui Rilke sau la Tetralogie, la Golemul 34 jui Gustav Meyrink1 sau la expresionismul german, cu care Clara mi mbogtea cunostintele, era, la nceputul prieteniei noastre mai ales, marea ei frumusete. Trsturile fetei ei mi preau c exprim uimitor de limpede generozitatea sufleteasc si hotrrea ce o caracterizau. Arcul sprncenelor i era viguros desenat, avea ochii mari, nasul statuilor grecesti, dintii i strluceau sntosi ndrtul buzelor crnoase, mna i era puternic, degetele i erau lungi, trupul perfect, cu umeri lati si solduri nguste, ca de nottoare. Clara mi prea o fiint perfect si, fiindc mi ngduia, o urmam ca o umbr. Devenisem pe nesimtite pajul ei. i fceam mici comisioane, o asteptam dimineata n statia de tramvai unde cobora pentru a merge la Universitate si intram n sal mpreun, i cumpram bilet la spectacolele mai deosebite, n special la concerte, i cutam la anticari crtile de care avea nevoie si eram mndru, cnd i le gseam, c i-am putut fi de folos. Bucuria ce-i lumina fata sau srutarea fugar cu care mi pecetluia obrazul erau marea mea rsplat. Dup-amiaza sau seara, dup cin, eram din ce n ce mai des la ea acas. Printii ei mi artau o binevoitoare indiferent. Pe tatl ei, fost cpitan de vapor, l vedeam rareori. Pe mama Clarei ns, o gseam de fiecare dat cufundat ntr-un jilt enorm, adesea cu un ctel n brate. Jiltul era cuibul n care mama prietenei mele si fcea siesta, n care citea, n jurul cruia se grupau oaspetii si la picioarele cruia si lipia laptele ctelul, n odaia ei luminoas si vast, ghemuit pe divanul vrt n coltul dintre doi pereti, rezemat de perne decorative, cu crti mprejur, cu discuri pe jos, cu scrumier si tigri ieftine pe scunasul rotund, turcesc, ce-i servea drept noptier, cu o ceasc de cafea ntoars n far1 Gustav Meyrink (1868-1932), scriitor austriac, celebru autor de literatur fantastic si de fictiune: Golem (1914), Noaptea Walpur-giei (1917), ngerul de la fereastra dinspre apus (1917) etc. (n. ed.). 35 furioara ei, ntr-o dezordine ncnttoare, m astepta Clara, n unele zile, punea n functiune patefonul, pe covor, n mijlocul odii, iar noi ne asezam pe jos, lng el, cu perne la spate, cu discuri, tigri si crti alturi. Clara m silea atunci s ascult ore ntregi simfonii si concerte, atrgndu-mi atentia asupra temelor si variatiunilor lor, fredonndu-le n pas cu orchestra, ca smi intre mai bine n cap, sau tulburat de frumusetea unora, cltinndu-si capul ntr-o parte si n alta, legnndu-si gratios mna n concordant cu ritmul ori privindu-m cu ochi nlcrimati si ntrebtori cnd muzica devenea dezndjduit si ntrebtoare. Am aflat, cu timpul, de la alti colegi c naintea mea Clara avusese alti paji si alte confidente care i fceau comisioane si care-i sorbeau ideile. Avusese alti discipoli crora le pusese la patefon Cavalcada walkiriilor si alturi de care lcrimase ascultnd Drumul spre Montsalvat, mai nainte de a m cunoaste pe mine. Am aflat, de asemenea, c unii dintre alesii ei rezistaser mai mult,

altii mai putin presiunii intelectuale la care i supunea Clara, si asta n functie de pregtirea lor aperceptiv, de sensibilitatea lor, de curiozitatea intelectual sau de snobismul literar ori artistic propriu fiecruia. Colegii care-mi spuneau toate astea m lsau s nteleg c sunt, la rndul meu, o victim a Clarei si m ntrebau n glum ct voi mai rezista, ct timp voi mai putea s-o suport. Nu m credeau cnd le mrturiseam c pe mine Clara m oboseste, dar m atrage. Nu luam n seam remarce-le lor necuviincioase. Continuam s o vizitez aproape zilnic. De fiecare dat, plecam de la ea fascinat, dar si intoxicat de muzica si de poezie, bine hrnit sufleteste, dar si stul de a o fi ascultat vorbindu-mi ore n sir despre ce-i plcea ei, fr s se ntrebe dac m intereseaz sau nu, dar a doua zi reveneam si m lsam din nou prins n mreje. Examenele la filozofie le pregteam mpreun. Clara parcurgea materia singur, pentru a mi-o putea explica apoi mie. Asta era singura si strania ei voluptate. sedeam amndoi pe divanul ei, cu 36 perne la spate, eu o priveam si o ascultam, iar ea mi desena pe caiet scheme dup scheme, n mintea ei, sistemele filozofice se desfceau n ramuri, iar ramurile n rmurele, gndirea cea mai profund era despicat de ea n idei limpezi, din care izvorau alte idei limpezi, pe care mi le nota cu creionul pe maculator, umplnd pagini dup pagini cu sgeti trase viguros cu creionul n sus si n jos, avnd n vrful lor cuvintele-cheie, scrise apsat, brbteste, destinate s-mi rmn mie n memorie si s-mi ajute la examen sa deschid cu ele sertarul mintal n care se afla nghesuit istoria doctrinelor filozofice. Criticismul kantian devenea lesne de nteles pentru oricine i-ar fi consultat schemele, iar voluntarismul german un joc de copii. Filozofia greaca crestea armonios pe ramurile trasate de creionul ei, pornind de jos, de la scoala din Milet, si se ridica, devenind un adevrat arbore, pe ale crui crengi sta scris, n ordine suprapus: Par-menide, Socrate, Platon, Aristot. Clara avea o mare vocatie pedagogic. M-a nvtat s gndesc limpede, s iubesc precizia, s discern ideea adevrat de vorbria goal, s nu-mi pierd vremea cu literatura mbcsit a spiritelor confuze, pe care multi o socotesc profund pentru c nu o nteleg. Tot de la ea am nvtat s pretuiesc n art, n poezie, n muzic, n viat retinerea demn a unei sensibilitti excesive, turnarea acesteia n forme limpezi, marmoreene, diamantine. Clara detesta literatura bocitoarelor, vicreala lutreasc, pictura siropoas, distingea harul de abilitate, cultura adevrat de spoiala grandilocvent, capodoperele de imposturile ndrznete ce-i zpcesc pe cei neavizati. Clarei i plcea s fie liber, sa nu depind de nimeni, de familie n primul rnd. n privinta asta, avea unele manifestri copilresti, adevrate teribilisme cu care nu eram totdeauna de acord si care totusi m ddeau gata. ntr-o zi, de pild, m-a anuntat c s-a logodit. Ca s scap de-acas", nii-a explicat ea, adugnd: Fii pe pace, nu-1 iubesc", ca si cum as fi putut-o dispretui nchipuindu-mi c a czut, la rndul ei, victima acelei slbiciuni omenesti ce ni se prea 37 sublim cnd era vorba de Isolda sau de Anna Karenina, dar deprimant de vulgar cnd i nrobea pe cei din jurul nostru, n ce priveste iubirea, i ddeam amndoi dreptate lui Schopenhauer. Citeam cu mil si cu dezgust rubrica faptelor diverse de pe ultima pagin a ziarelor, care relata otrvirea cu mangal a vreunei biete croitorese srace si gravide, prsite de un seductor necunoscut. E cu mult mai n vrst dect mine", a continuat Clara vorbindu-mi de logodnicul ei, nu-i plac nici muzica, si nici poezia, pentru c nu le ntelege. Cum as putea iubi un asemenea om? n schimb, pare cumsecade, cstig bine si mi-a fgduit c are s m lase s m duc la concerte, s-mi cumpr cte discuri poftesc, s-mi comand crti n strintate, n sfrsit, s fac tot ce-mi place. Nu mai pot suporta cenzura familiei." Mereu: Unde ai stat pn la ora asta? Iar ai cheltuit bani pe discuri!? Mai las cititul si mai iesi si tu n lume, c cu cititul n-ai s te mai mriti niciodat!" etc. Dup vreo cteva sptmni, ntr-o dimineat de nceput de primvar nsorit si cald, Clara mi sopti, n banc, n vreme ce Tudor Vianu si tinea cursul de estetic: Sunt fericit! Dup ce iesim, te invit la cofetrie." Dar ce s-a ntmplat? Spune-mi acum." Nu pot, pentru c Vianu se uit la noi. ti spun afar." Mi-a explicat n drum spre cofetrie ce se ntmplase chiar n ajun:

Ieri, trebuia s ne ntlnim la statia de la Universitate. Sttuse ploaia. Era pe la prnz. Cnd am cobort din tramvai, el mi-a iesit nainte cu un buchetel de violete ntre degetele nmnusate. Eu aveam, ca de obicei, nu stiu cte crti si o sacos n mini. Mi-a ntins florile, le-am apucat, dar le-am scpat pe jos, ntr-o bltoac. M-am aplecat s le ridic. stii ce-a fcut? N-ai s ghicesti, pentru c tie nu ti-ar trece niciodat prin cap asa ceva. Apus talpa piciorului pe ele si mi-a spus: Nu te apleca! Nu vezi ca s-au murdrit de noroi? Las-le dracului, c-ti cumpr eu altele!" Omul avea cele mai bune intentii", i-am spus Clarei. N-a vrut s te apleci ca s ridici de jos niste biete flori murdare." Nu-i tine parte! Tu n-ai fi fcut asta, 38 sunt sigura. Un om care calc azi n picioare o floare, mine m va clca pe mine n picioare, mpreun cu tot ce mi-e drag, si asta cu o inocent nepsare, mi va sparge discurile, rni va lua de pe mas notele muzicale ca s fac din ele pungi rezistente pentru fructe, si, dac as protesta, miar rspunde linistit: Calmeaz-te, drag! ti cumpr altele. Apoi, mi va sterge lacrimile de pe obraji cu o hrtie de o sut de lei." n alt zi, era s n-o recunosc, si vopsise prul. si-1 fcuse rosu. Da, mi 1-am vopsit si stiu c nu-mi sade bine", mi-a spus. si ce mai scandal acas! Dar tu ai s m ntelegi. Puteam s mi-1 fac si verde, oricum, pentru c m-am plictisit s m vd n oglinda mereu aceeasi. M-am plictisit de mine nsmi, si asta e foarte grav. Trebuia s iau o msur, fie ea orict de exterioar, de superficial. S stii de la mine: din cnd n cnd, trebuie neaprat s schimbm ceva n felul nostru de a fi, de a tri, n idealurile noastre, n jurul nostru, dac nu vrem s devenim neurastenici." Alta dat, iarna, spre sfrsitul lui ianuarie era ziua mea de nastere , ne-am ntlnit n statia de tramvai unde soseaua Mihai Bravu taie soseaua lancului. Nu mai stiu unde trebuia s mergem. Am urcat n tramvai la clasa nti, n urma ei, am luat bilete si ne-am asezat alturi, pe o banchet liber. Eram nghetati. Totusi, Clara si-a scos fularul de ln din jurul gtului, precum si cciula, si-a trecut degetele prin pr, apoi si-a ntors capul spre mine si a nceput sa-mi recite, ncet, n ureche: Mon enfant, m soeur, songe la dou-ceur.,.2 Mi-a spus astfel L 'Invitation au voyage a lui Baude-laire de la un capt la altul. Ai spus-o foarte frumos, Clara, dar ce ti-a venit, asa, deodat?" Nu e azi ziua ta?" m-a ntrebat, zmbindu-mi tandru. E darul meu de ziua ta! Mi-ai spus o dat c-ti place mult poezia asta si am nvtat-o as-t-noapte pe dinafar ca s-ti fac o surpriz." n realitate, i 2 Mon enfant, m soeur, /Songe la douceur /D 'aller l-bas vi-vre ensemble! Sor, bine-ar fi / De-am pomi-ntr-o zi / mpreun-n pribegie! (trad. rom. de Virgil Teodorescu) (n. ed.\ 39 spusesem c-mi place deosebit de mult Le voyage, si multumeam cerului pentru fericita confuzie. Altfel, ar fi fost n stare s nvete pe dinafar Le voyage, adic mai bine de o sut si patruzeci de versuri. Rzboiul ne-a separat. Eu am plecat pentru vreo ctiva ani n strintate si, ntorcndu-m, am aflat c ntre timp scrisese si publicase un volum de nuvele pentru care primise premiul scriitorilor tineri". Am alergat s-o revd, si, fe-licitnd-o, i-am cerut un exemplar. A scos din bibliotec un volum si, spre marea mea uimire, a rupt din el cteva pagini pe care mi le-a ntins, spunndu-mi: Citeste numai nuvela asta. Restul nu e cine stie ce." Exemplarul amputat a fost azvrlit cu nepsare n cosul de hrtii. Nuvela i-o pstrez ntr-un dosar, si o recitesc uneori. E fcuta numai din nuante subtile si e, ntr-adevr, foarte frumoas. S-a apucat, apoi, s fac regie de teatru. M-a poftit la spectacolul de sfrsit de an al institutului, pentru c pusese n scen momentul dramatic al portretelor, din Hamlet. Regina era instalat n mijlocul scenei, pe un fotoliu aurit. In prti, pe piedestale aurite si ele, ardeau lumnri n sfesnice de bronz. O perdea cenusie de catifea acoperea ntregul fundal, n rest, scena era goal. Tnrul Hamlet, interpretat de Ion Omescu, si rostea cunoscutele-i imprecatii, rotindu-se n jurul fotoliului-tron pe care sttea regina. I le striga cnd n urechea dreapt, cnd n spate, cnd n cea stng, cnd n fat, prinzndu-i ntre degete medalionul de la gt pe care era pictat portretul

actualului ei sot si alturndu-1 de medalionul de la gtul lui, reprezentndu-i tatl, fostul ei sot. ngenunchea la picioarele ei, se ridica brusc n fat-i, o jignea fr mil, o implora bezmetic, i argumenta lucid, oco-lind-o mereu, ametind-o nu numai cu vorbe, cnd dure, cnd pasionate, cnd nebunesti, dar si cu acel cerc magic pe ca-re-1 nscria n jurul ei. Vorbele lui dobndeau astfel forta unor formule vrjitoresti a cror victim cdea, pn la urm, el nsusi. Niciodat nu am vzut o mai tulburtoare scen a portretelor. 40 Dar Clara a abandonat regia de teatru, asa cum a abandonat literatura, filozofia, asa cum s-a lsat pe rnd de tot ce a nceput n viat, cu un succes rsuntor totdeauna, din-tr-o mare nevoie luntric de a alerga dup ceva nou, de a porni mereu pe o nou cale, spre mai sus, spre desvrsire, n ultima vreme, Clara s-a retras n umbr, nchinndu-si viata familiei, copiilor ei, pentru c, ndat dup rzboi, Clara s-a cstorit. Probabil c si-a gsit n copiii ei discipolii ideali pentru a-si satisface coplesitoarea vocatie didactic si educativ. Cci natura pare s o fi nzestrat cu toate harurile numai pentru a le distribui altora. Balcic 1936 Plecasem n vara aceea la Balcic cu dou geamantane, dintre care unul greu, plin cu crti. Plnuiam s-mi redactez acolo, ntre mare si cer, teza de licent n filozofie. Mir-cea Eliade mi mprumutase o seam de lucrri cu privire la epoca si la opera lui Giordano Bruno, despre care tot el mi dduse ideea s scriu. Numai c toat documentatia pe care cu generozitate mi-o oferise era n italieneste, iar eu nu stiam italieneste, iar descifrarea textelor cu ajutorul dictionarului mi lua, mai ales la nceput, mai mult timp dect studierea ideilor filozofice formulate de Bruno. Eram ns foarte tnr si-mi plcea s buchisesc texte filozofice, nu din-tr-o pasiune fireasc unora pentru eruditie, ci din nevoia mea, poate naiv, de a gsi pe undeva Adevrul. Eram ntr-un autobuz cam hodorogit. M apropiam de Balcic, naintnd pe o sosea prfuit. M simteam obosit si transpirat, iar peisajul pe care-1 vedeam prin ferestrele vehiculului mi se prea banal, ars de soare, fcut din mult ses, presrat cu rzlete lanuri de floarea-soarelui si cu plcuri de case srccioase. De la o vreme, desi continuam s m uit pe fereastr, nu mai priveam la nimic. Gndul ostenit mi-era frmitat, inconsistent, vagabond, ca n momentele ce preced somnul. Deodat ns, la stnga mea, departe, n continuarea sesului, dincolo de ctiva arbori opriti de arsit, o ciudat pat violet, prelung si insolit, mi-a atras atentia. Nu-mi ddeam seama ce putea fi. O acoperea uneori un sir de case scunde, de cret, apoi pata violet se zrea din nou, 42 incredibil, btnd n albastru; disprea iarsi la o cotitur a autobuzului si reaprea, strlucitoare n lumina amiezii, stranie ca o iluzie optic, trezind n vehiculul aglomerat de prezente turistice si localnice o forfota vesel. Nu stiu daca am simtit sau dac am auzit de la altii ntr-o anumit clip revelatoare c dunga aceea violet era marea, dar mi-aduc aminte c momentul descoperirii a fost un moment de extaz. Am tresrit, mi s-a pus un nod n gt si m-am simtit cuprins de o mare fericire. Vedeam marea! Ne apropiam de ea, o vedeam tot mai bine, smltuit, ireal, marea spre care ne ndreptam noi, cei din autobuz, unii venind de departe, nedormiti si nemncati, atrasi de ineditul ei, de inexplicabila ei fascinatie, ca de un Partenon sau de o Giocond. Mai vzusem marea, cu ani n urm, n copilrie, dar n treact si pe neasteptate, cobornd dintrun tren. Fusesem atras atunci nu de prezenta ei neverosimil, ca acum pentru c n copilrie ntlneam la fiecare pas ceva nou si surprinztor , ci de trmul ei albicios, plin de scoici. Ochii mei de copil descopereau nu att marea, ct o sumedenie de mici obiecte nentelese, un fel de jucrii de forme bizare, ce m ncntau. Jucrii ce nu costau nimic, din care puteam lua cu mine cte voiam. Asa ceva nu-mi nchipuisem pn atunci c poate s existe. Culegeam scoici de sub sinele de tren sau le clcam n picioare, auzind cum se strivesc sub minuscula mea ncltminte si parndu-mi ru ca, fr s vreau, le distrugeam. Pe cele culese le vram n buzunare si apoi, acas, le priveam descumpnit, pentru c nu stiam ce sa fac cu ele. Nu eram n stare s nscocesc nici un joc de unul singur cu aceste cochilii asemntoare unor turbane orientale, sau unor

farfurioare, sau unor bnuti albi si striati, sau unor nasturi, nsiram capacele scoicilor pe mas, dup mrime si dup form, dar nimic nu se lega. Pn la urm, dup ce m-am sturat de ele, leam pus ntr-o cutie si le-am uitat n camera de hotel n care locuisem cu printii pn n ziua cnd am pornit spre un alt capt de tar. Tata se ntorsese din rzboiul abia terminat, si unitatea lui militar era 43 mereu n cutarea unei garnizoane stabile, mplinisem : ani cnd, n sfrsit, ne-am fixat pentru o mai lung duraJ la Trgu Mures. fj/( Acum, dup vreo saisprezece ani, revedeam marea sau, mai bine zis, o vedeam pentru prima oar, pentru ca ochii mei de copil n-o nregistraser. Copiii sunt atenti ndeosebi la lucrurile mrunte; marile suprafete atrag atentia oamenilor maturi. Spiritul infantil e propriu analizei, sinteza fiind apanajul mintilor evoluate. Romancierii fini analisti au pstrat n ei ceva din copilul care au fost cndva. Proust, de pild. Oamenii maturi, care si-au pierdut copilria, nu mai scriu versuri, nici romane, nici critic literar, nici eseuri, nimic din toate astea, pentru c a scrie literatur sau despre literatur, sau a face art denota, n scriitor sau n analist, totusi, o struitoare urm a copilriei. Geniile sunt si ele adesea acele uimitoare inteligente care nu si-au uitat pe deplin preocuprile copilriei, iar oamenii care si le-au uitat cu totul devin cu timpul, de multe ori, anosti, posaci, banali, plictisitori. Balcicul mi se prea ireal, ca un decor de teatru pentru un basm oriental. Poate c numai la Stockholm, mai trziu, aveam s mai triesc un sentiment asemntor de uimire fericit, de exaltare, de topire ntr-un mediu oniric devenit realitate. La Balcic mi se prea c triesc n lumea celor O mie si una de nopti sau la Biskra vzut de Andre Gide. Eram desctusat de orice obligatii, eliberat de orice griji, scutit de orice disciplin, notam ct voiam, sedeam la soare ct voiam, mncm cnd se nimerea, ntrziam seara prin cafenele slab luminate, printre trgoveti si sezonisti, printre localnici romni, turci si bulgari. Hoinream la voia ntmplrii ct era ziua de mare, purtam o cmas pe care soarele a decolorat-o cu repeziciune, pantaloni din pnz de sac si espadrile care s-au gurit la vrf. Banii pe care-i aveam de-acas erau cam putini, dar viata era ieftin si m strduiam s-ntind ct mai mult de ei, pentru a-mi prelungi ct puteam sederea. Dimineata, porneam uneori cu barca de-a lungul trmului abrupt, trecnd n revist colinele plesuve de care erau agtate cteva vile semete si pitoresti, de pil44 A% cuibul de vulturi al domnului de Faucigny-Lucinge sau casa Storck, n chip de templu antic. Alteori, urcam n cimitirul ttrsc, suspendat deasupra jnrii ca n poemul lui Paul Valery, rtceam printre pietrele piezise ce strjuiau mortii locului, nsotit uneori de ctiva copii de prin mprejurimi, care cntau, vociferau si fceau tot felul de pozne ca s le arunc vreo ctiva gologani. Turcoaicele n salvari si ofereau manufactura pe la colturi de drum: brtri orientale, testuri, salbe, vase de aram, re-comandndu-le cu un singur cuvnt: Antica!" Spre sear, vizitatorii Balcicului se strngeau n cafeneaua lui Mahmut. Acolo poposeau pictorii de la lucru, cu sevaletele strnse si cu pnzele care, dup ani, aveau sa devin celebre. ntre timp, mi mai scriam si teza de licent, instalat confortabil pe veranda casei unde locuiam. Lucrarea avansa si eram multumit. De singurtate nu m puteam plnge. Venise o data cu mine la Balcic bunul meu prieten Alexandru Ba-ciu, pe arunci student la istorie, dar nsetat de literatur, creia avea mai trziu s i se devoteze, i-am ntlnit pe verii mei Tanta si Camil Gali, 1-am cunoscut pe pictorul lorgulescu-Yor1 - pe care surzenia l ndeprta de pe atunci de lume si care avea s se sinucid dup vreo ctiva ani , m-am mprietenit cu dansatoarea Iris Barbura2, cu Sergiu Celibidache, pe atunci tnr pianist, cu Lucia Demetrius, proaspt ncununat cu dou prestigioase premii literare pentru primul ei roman, Tinerete si triam zile nsorite de fericire. Lucia Demetrius era foarte tnr si la fel de timid ca mine. Avea ochi mari, ncercnati si calzi, soarele i aurise trupul delicat, astfel nct mi plcea s-o asemuiesc cu o statuet de Tanagra. Pasiunea amndurora pentru poemele lui 1 Petre lorgulescu Yor (1890-1939), pictor romn (n. ed.).

2 Iris Barbura, reprezentant de seam a dansului modern romnesc, n 1940-1941, a avut la Bucuresti un studio de dans modern. S-a sinucis la nceputul anilor '50. (n. ed.). 45 Apollinaire a stat la baza prieteniei noastre, pe care anii aveau s-o cimenteze pentru totdeauna. Pe terasa vilei Krepler, unde ea locuia cu o prieten, pe plaja ngust, pe coclauri si pe ulitele n pant ale Balcicului spuneam amndoi n cor" versuri la nesfrsit. si unul, si altul aveam bani putini, asa c adesea luam masa mpreun n birturi ieftine, populare, ca s apucm la mare nceputul lui septembrie. Balcicul era paradisul pictorilor, i ntlneam la tot pasul. Lucia Demetriade-Blcescu3, de pild, era pretutindeni. O ntlneam zilnic, i recunosteam de departe bereta asezat pe ceaf, bretonul dat pe ochi, sau, nainte de a o vedea, i auzeam glasul. Aprea apoi de dup coltul unei ulite, narmat cu sevaletul, cu scunelul pliant si cu pnzele, nsotit de ctiva confrati, schioptnd, vorbind tare, vorbind mereu. Drscu4 si Lucian Grigorescu5 pictau marea, colinele albicioase, cimitirul ttresc, casele scunde cu olane rosii, asezate unele n spinarea altora, nconjurati adesea de privitori anonimi care n-aveau alt treab dect s-i vad cum picteaz, n vreme ce turcoaicele n salvari treceau legnat pe lng ei si cntnd: Saka maka derken har a kiz...6 3 Lucia Demetriade-Blcescu (1895-1979), artist plastic romn. Ia lectii cu pictorita Louise Silberling, apoi, la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, cu Ipolit Strmbu, Petre Serafim, Eustatiu Sto-enescu, Gheorghe Petrascu. n 1921, frecventeaz la Paris Academia Modern, apoi Academia Ranson. Este membr fondatoare a Grupului Criterion" (n. ed.). 4 Nicolae Drscu (1883-1959), artist plastic romn. Studiaz la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti cu G. D. Mirea si Ipolit Strmbu. Din 1906, e student, la Paris, la Academia Julien, apoi la scoala National de Arte Frumoase (n. ed.). 5 Lucian Grigorescu (1894-1965), artist plastic romn, n anii 1912-1915 si 1918-1920, este audient la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, n 1925, frecventeaz, la Paris, Academiile La Gran-de Chaumiere si Ranson (n. ed.). 6 Glumind de una, de alta, apare si fata cea oaches (Ib. turc) (n. ed.). 46 Tot ce n-avea alt nume era acolo kara kiz: o amulet, o mic brodat, asa cum n Finlanda asemenea mruntisuri erau denumite kalevale. Seara, la restaurantul lui Ka-ra_Miti, un cobzar btrn si rgusit, cruia n alt parte, n orice alt localitate, nimeni nu i-ar fi dat atentie, distra publicul venit s mnnce pilaf cu midii, cntnd din gur si zngnind din strune un cuplet pescuit de la cine stie ce vechi spectacol de revist. Acolo, lumea fcea haz de cntecul lui nesrat, pentru c lumea devenise copilroas n acel rai al inocentei. Pentru c la Balcic se picta dup fiecare colt de ulicioar, mi-am adus aminte c n adolescent pictasem si eu, si am renceput. Anii care au urmat, nencrederea n mine si un simtmnt al zdrniciei ce-si pune pecetea pe realizrile ce-mi preau mediocre m-au fcut s distrug acuarelele mzglite sub semnul Balcicului. Doar prietenul Dinu Canta-cuzino a mai salvat vreo dou, nnobilndu-le cu ram si geam si facndu-le cinstea s le atrne pe un perete, la el n casa. O invincibil manie a distrugerii m-a determinat de-a lungul vietii s rup, treptat, tot ce am pictat, ce-am desenat si, n buna parte, ce-am scris n diferite rstimpuri. Mereu nemultumit de mine, mam ndrtnicit s sterg cu nversunare urmele trecutului, pentru c mi se preau sordide, departe de idealul de perfectiune pe care 1-am urmrit zadarnic. Dac ar fi fost posibil s ard la fel de lesne si povestea vietii mele irosite, as fi fcut-o bucuros si cu deosebit rvn, dar, ciudat contradictie luntrica, pentru a m apuca apoi s o rescriu, asa cum fac acum. n vara aceea, la Balcic, urcam ntr-o zi, pe la amiaz, cu Lucia Demetrius si cu Cella Voinescu prietena cu care Lucia locuia n vila Krepler , agale, venind de la plaj si ne ndreptam spre casele noastre, cu soarele pe cap, osteniti, nsetati si flmnzi, nvesmntati ca vai de lume, cnd, de47

odat, ne apru n fat, tindu-ne drumul, odihnit si elegant ca totdeauna, profesorul nostru de logic de la Universitate, domnul Nae lonescu. Ne zmbea binevoitor, condescendent, usor ironic. Am fi preferat s intrm ctesitrei n pmnt, dar nu se putea. Ne nftisam celui mai contradictoriu dintre dasclii nostri n cea mai lamentabil postur. Prul le cdea fetelor n ochi, baticurile peste piept le erau strnse cam la ntmplare, sorturile le erau ude, eu purtam cmasa mea decolorat, liliachie, de care nu stiu de ce nu m desprteam, pantalonii din pnz de sac mierau mototoliti, espadrilele gurite n vrf iar Nae lonescu ne lsa s-i admirm cmasa alb de in, esarfa de mtase nnodat n jurul gtului pe sub gulerul cmsii, pantalonii bleumarin proaspt clcati, pantofii de pnz, din import, desigur, si ne msura nemilos pe fiecare, de sus pn jos. Aveam pentru el, n ce m priveste, un fel de respect amestecat cu team: m copleseau inteligenta lui neobisnuit si, mai ales, necunoscutul din el, pentru c persoana i era nvluit ntr-un mister de neptruns. Se fceau cu privire la el cele mai bizare afirmatii, cu att mai bizare, cu ct se bteau cap n cap. M atrgea si, n acelasi timp, m incomoda. Era dintre oamenii pe care eram tentat s-i vd, s-i aud vorbind, dar de la distant. Continua s ne arunce pe sub sprncenele stufoase ce-i ncununau arcadele, nu priviri, ci vpi. Ne zmbea cum zmbea probabil copiilor slujnicei sale veniti s-1 felicite de Anul Nou, si totusi, cnd ncepu s vorbeasc cu noi, s ne ntrebe cnd am venit si cum ne distrm, glasul lui n-a mai avut nimic din ironia privirii. Poate c nici nu ne privise ironic, poate c m nselasem; nu mai stiam ce s cred. Apoi, ne strnse mna prieteneste, spunndu-ne, spre surprinderea si spre groaza noastr: Dac v face plcere, v rog s veniti azi dup-amia-z la mine. Pe la orele sase e bine? stiti unde locuiesc? Dac stiam unde locuieste? Cine nu stia unde locuieste Nae lonescu, la Balcic? Un automobil mare, negru, cum erau 48 n Bucuresti, pzea intrarea vilei Popovici-Lupa, unde adsta el, si i-1 stia toata lumea. Gurile rele pretindeau c automobilul acela ar fi un dar pe care i-1 oferise seful unui stat strin, dar despre asta nimeni nu avea nici o dovad. L-am lsat totusi s ne spun unde locuieste, prefcndu-ne foarte atenti: Stau foarte aproape de aici. Daca urcati nc putin si cotiti pe prima ulicioar la dreapta, vedeti o vil mare, alb, cu niste stlpi grosi de piatr la intrare si cu o poart de fier forjat. Aveti s nimeriti, desigur. L-am asigurat c aveam s nimerim, i-am multumit, ne-a strns iar mna cam prea energic, spuneau fetele si ne-a lsat descumpniti n drum. Ne simteam importanti, mguliti de invitatia neasteptat a profesorului, dar si stingheriti. Eram scosi din anonimat, dar si din ritmul obisnuit al vietii noastre de pn atunci, purtat cam la voia fermectoare a ntmplrii. Fetele ncepur s se ntrebe cum aveau s se mbrace, dac mai aveau timp s se spele pe cap si s-si calce o bluz sau o fust, iar eu mi spuneam c, nainte de toate, trebuie s-mi cos espadrilele ct mai artistic. M consola doar gndul c n-am fost poftit numai eu singur. Cu Lucia de o parte si cu Cella de cealalt, avea s-mi fie mai usor s fac fat situatiei. Pe drum, fetele mi povestir ptaniile lor n legtur cu Nae lonescu. Fuseser amndou studentele lui, cu putini ani naintea mea. La un examen, ct timp" a sezut pe scaun la catedr, n fata lui Nae lonescu, Cella Voinescu, fr s-si dea seama, a btut tactul cu pantoful pe piciorul lui. Abia la sfrsit, dup ce a ascultat-o, Nae si 1-a retras discret de sub al ei. Pe Lucia a frecat-o" la examen, speriind-o cu privirea lui de hipnotizator. Eu aveam proaspt n minte cursul lui de logic a colectivelor, pe care l urmasem constiincios. II tinuse la Universitate n fata unei sli de fiecare dat arhipline. si la cursurile lui lorga se mbulzea lumea din afara Faculttii de Istorie, dar nu era asa de pitoreasc precum cea care alerga s-1 aud 49

vorbind pe Nae. n primele bnci, si fceau loc femei frumoase, dintre care, unele, actrite cunoscute. Tot n fat luau loc brbati ntre dou vrste, cu figuri autoritare de oameni sus-pusi. Dintre ei, unii erau figuri proeminente ale unor partide politice, iar despre altii mi se spusese c erau mari industriasi sau ziaristi. Ne mai atrgeau atentia unii tineri necunoscuti, palizi, tcuti, cu ceva aspru n privire, si ctiva clugri brbosi, cu fete emaciate. Nae ddea buzna n sal, se aseza repede pe un scaun la catedr, ca la cafenea, picior peste picior, cu bratul drept adus peste rezemtoare. Era trecut de patruzeci de ani, chipes, totdeauna foarte bine mbrcat, de la gt nu-i lipsea cravata-pa-pillon, iar de la buzunarul de 'a piept batista alb, pe jumtate afar. Prea ca dispretuieste morga universitar a confratilor si, ceremoniosi la cursuri, prefernd acesteia tonul amical, lipsit de emfaz. Se strduia s se exprime ct se poate de firesc, mai ales cnd era vorba de lucrurile cele mai putin firesti. V vorbesc despre Dumnezeu asa cum v-as vorbi despre brnz", ne-a spus o dat. Dac pretindea n felul acesta foarte prozaic, anume ales, c nu are nici o ndoial cu privire la existenta divinittii, prea c are, n schimb, una n privinta filozofiei, cci ne spunea, ntre altele, c filozofia e absolut, dar subiectiv, pe cnd stiinta e relativ, dar obiectiv. Dac orice sistem filozofic bine nchegat e absolut, adic inatacabil din punctul de vedere al celui ce 1-a formulat, rmne ns valabil numai pentru aceasta, n schimb, stiinta, desi ne ofer numai adevruri relative, e obiectiv, aceeasi pentru toat lumea, pn la descoperirea unor noi fenomene, care s duc la noi adevruri. n timpul prelegerii, Nae lonescu si rotea privirile vulturesti asupra slii si le fixa uneori temporar asupra cte unei persoane, creia prea atunci c i se adreseaz n mod special, mgulind-o si intimidnd-o. Doamnele din banca nti, nvesmntate n rochii sobre mpodobite cu cte o floare sau cu un giuvaer, l priveau insistent, prefcndu-se, une50 . atente, si n realitate lsndu-se tulburate de virilitatea are-i dubla scprtoarea inteligenta. fsfumai la cursurile de drept civil ale lui Istrate Mices-cll7, sau ale lui lorga, mai vzusem, cum spuneam, o atare afluent de public extrauniversitar. Istrate Micescu si tinea prelegerile seara, de la opt la nou pe programul anuntat afar, dar de la nou la zece, si chiar dup zece, n realitate. Totdeauna n ntrziere, ddea buzna n sala arhiplin, tot ca Nae lonescu, dar nu singur, ca acela, ci nsotit de Floru Andronic, stenograful sau. Alerga spre catedr, strecurndu-se prin spatiul dintre marginea bncilor si perete, ca pe un fel de culoar foarte ngust. Urca pe estrad, rmnea n picioare si ncepea s ne vorbeasc pe tonul persuasiv cu care si sustinea strlucitele lui procese. Impresionanta lui cultur clasic, ideile neasteptate, ntorsturile savante de fraz, parantezele amuzante ofereau celor de fat un spectacol magistral. Uscat, plesuv, cu o brbut ascutit si rosie, Micescu avea un ceva" mefistofelic n figur, pe care timbrul vocii, privirea rece si neobisnuita lui inteligent nu fceau dect s mi-1 confirme. si Nae lonescu mi prea demonic, dar numai n privire si n cutezanta gndirii, pe cnd Micescu n ntreaga lui nftisare. Femeile erau puternic atrase n aceeasi msur de unul, ca si de cellalt. Dup ani si ani, mi-a rmas n urechi nealterat timbrul vocii lui Istrate Micescu, autoritar si aspru. Parc l aud spu-nndu-ne: n dreptul roman, sotia fugar putea fi adus napoi, la domiciliu, mnu militari, ceea ce dumneavoastr nu trebuie s traduceti la bratul unui ofiter". Eu stteam totdeauna n prima banc, n al doilea loc de la marginea din dreapta. Lng mine, capul de banc era locul 7 Istrate Micescu, profesor universitar la Facultatea de Drept din Bucuresti, om politic si avocat celebru, s-a nscut n 1881. A fost ministru al afacerilor strine n 1937-1938 n guvernul GogaCuza si ministru de justitie n 1939. A murit n nchisoarea de la Aiud, n 1953 (n. ed.). 51 .'." colegei mele Olga lonescu. Era deosebit de frumoas. La unul dintre concursurile de frumusete la mod pe atunci n toat lumea, fusese declarat miss Bucuresti", si fotografia i aprase n toate revistele ilustrate. Era o student serioas si foarte srguincioas. Lua notite, fcea lucrri de seminar, iar de la cursuri nu lipsea niciodat. Venea totdeauna frumos mbrcat si mi-aduc

aminte c purta plrii mari, care i veneau deosebit de bine. Borurile largi i umbreau privirea si linia fin a nasului scurt, lsndu-i n lumin doar buzele, n coltul crora o alunit ddea chipului nu stiu ce farmec picant. Avea un zmbet bun, de copil si o voce moale, mngietoare. La cursuri, lua notite pe jumtti de coal, pe care si le aseza n ordine, pe banca, nainte de nceputul orei de curs. Mai multe creioane bine ascutite erau de asemenea pregtite din vreme. ntr-una din seri, cnd Istrate Micescu a ptruns n sal pe neasteptate, ca de obicei, iar noi ne-am ridicat n picioare, colegei mele Olga lonescu i-au czut pe jos jumttile de coal pe care urma s-si fac nsemnrile. Micescu, care tocmai trecea pe lng banca noastr, spre catedr, s-a aplecat, galant, s i le ridice. Stenograful, care venea n urma lui, vznd c maestrul se apleac, s-a repezit pentru a-1 scuti de efort si a ridicat el hrtiile czute. Micescu s-a oprit atunci n fata colegei mele, mbujorat la fat si stingherit, deci si mai fermectoare ca de obicei, spunndu-i pe obisnuitul lui ton de pledoarie, cu degetul ndreptat spre stenograf: Domnisoar, eu am pus intentia, iar dumnealui numai agilitatea! Un an mai trziu, Olga lonescu devenea pare-mi-se a patra sotie a marelui Istrate Micescu, dar cstoria n-a durat. mi aminteam de toate astea n drum spre cas, dup ce m desprtisem de fete, pe care urma s trec s le iau de la vila Krepler, dup-amiaza, nainte de ora sase. ntre timp, m-am ferchezuit att ct am putut, prietenele mele de asemenea, astfel nct, cu cteva minute dup ora fixat ap52 aff> tn fata portii de fier forjat a casei unde locuia profesorul Nae lonescu, de-ajuns de prezentabili dup prerea noastr. La poart, ne astepta dansatoarea Iris Barbura ctrat pe unul dintre cei doi stlpi de piatr de la intrare. Purta o hain viu colorat, cu motive turcesti, confectionat de ea ca pentru un dans oriental, si prea un pun odihnindu-se pe marginea acelui stlp ce strjuia poarta sau un duh bun dmtr-un basm persan. La Balcic, ca n Renastere, fiecare se putea mbrca oricum, dup posibilitti si dup cum l tia capul. Nimeni n-avea nimic de zis. Tot astfel, fiecare se aseza unde poftea si nu-1 deranja nimeni. Unul picta n curtea unei case strine, juna actrita Nineta Gusti se odihnea rezemat de un parapet ridicat de-a lungul strzii, iar tnrul sculptor Bo-ris Caragea8 l imita ntr-o zi pe Tarzan, vocifernd fioros din vrful unui copac. Asa c nu ne-au mirat salvarii lui Iris, salbele si brtrile ei zngnitoare, papucii rosii cu vrf ascutit, brodati cu fir de aur. Prul i cdea n bucle largi pe umeri si, n pasi de dans, ne-a condus n hol, unde era umbr, ordine, lux, atmosfer odihnitoare. Eu locuiam ntr-o odit curat, dar foarte modest, la Cadrie Ibrahim, o turcoaic btrn cu care m ntelegeam prin semne, pentru c nu stia romneste. O vedeam rar, n curte, asezat pe vine n fata unui foc de vreascuri, cu un ibric n mn, pregtin-du-si cafeaua. Obisnuit cu srcia casei mele, mi se prea c interiorul vilei unde locuia Nae e un decor de teatru. In jurul unei mese dreptunghiulare, joase, erau mai multe fotolii largi n huse de creton, pe jos pardoseala era din piatr bine lustruit, acoperit pe alocuri cu cteva covorase orientale de rugciune, iar prin colturi, n mari vase burtoase de aram, dormitau dalii de toate culorile. Pe pereti, icoane vechi, pictate pe sticl, si cteva acuarele luminoase, cu mult mare si mult cer apos. 8 8 Boris Caragea (n. 1906, Balcic) studiaz la scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, ca elev al lui Oscar Han si al lui Dimitrie Pa-ciurea (n. ed). 53 Nae lonescu s-a ridicat din fotoliu, ne-a iesit nainte, ne-a strns voiniceste mna, apoi ne-a luat pe dup umeri ca pe niste copii, ne-a mpins usurel nainte, ne-a prezentat doamnei PopoviciLupa, maestr de balet, precum si unui musafir necunoscut nou, un brbat ntre dou vrste, mbrcat orseneste deci n trecere la Balcic si cruia i lipsea un brat. Nae lonescu i se adresa vorbindu-i nemteste. Pe Cella si pe mine ne-a prezentat strinului recomandndu-ne drept doi eminenti studenti ai si", iar pe Lucia Demetrius poate pentru c avea ochi mari, vistori, si, intimidat, prea mai degrab o elev de scoal cuminte si stngace dect o remarcabil

scriitoare Nae lonescu a prezentat-o domnului fr un brat, spunndu-i pe tonul cu care i-ar fi semnalat o uimitoare curiozitate: Dieses Ding hat ein Roman geschrieben!9 Nu mai tin minte din acea dup-amiaz dect c noi trei abia am deschis gura, mai ales c se vorbea mai mult n nemteste, si c am fost bucurosi n clipa cnd ne-am vzut din nou pe strad, pe ulita prfuit, strjuit de ziduri scunde de piatr, de case mici si albe, de curti nflorate cu dalii si, ici-colo, de smochini. Am luat fetele de brat si, n tactul pasilor nostri ce coborau spre cafeneaua lui Mahmut, m-am apucat s spun versuri. Imediat, Lucia, cu o rafinat stiint a declamatiei, a nceput s recite voios, o dat cu mine: Te souviens-tu des banlieues et du troupeau plaintif des paysages Les cypres projetaient sous la lune leurs ombres...w si astfel, ne-am apropiat de cafeneaua mngiat de arbori nalti si stufosi a lui J. S. Mahmut", cum era scris pe firm. Triasc Johann Sebastian Mahmut! am exclamat eu, si am intrat toti trei, rznd copilreste, ametiti de libertatea recstigat. 9 Aceast fetiscan a scris un roman! (Ib. germ.) (n. ed.). 10 De-a' urbei margini ti-amintesti? De tnguitoarea turm de privelisti?/ Sub clar de lun, chiparosii si tinuiau nluca (fragment din poezia Le voyageur de G. Apollinaire) (n. ed.). 54 A dou zi dup vizita noastr la Nae lonescu, mi-a c-ntmpltor n mn un ziar. ntmpltor, pentru c la nu prea rsfoiam ziarele. Privirile mi-au alunecat, ntre altele, pe o notit care-i informa pe cititori c a fost eliberat din nchisoare Bruno Zeletzky, fost reprezentant al Uzinelor Skoda n Romnia. Urmrisem mersul afacerii Skoda" pentru c un bun prieten al familiei mele, generalul Sic Popescu, ofiter de valoare si de o probitate ireprosabil, se sinucisese numai pentru c numele su, pn atunci fr pat, fusese amestecat n acea afacere iscat de mari nereguli n unele comenzi de armament fcute n strintate. Retinusem, de asemenea, c Bruno Zeletzky, cel care reprezentase la noi Uzinele Skoda, nu avea un brat. M ntrebam daca nu cumva el era strinul fr brat pe care l cunoscusem la Nae si cu care acesta vorbea nemteste. n aceeasi zi, trecnd prin fata vilei unde locuia profesorul, am avut impresia c fusese ntre timp prsit. Oricum, imensul autoturism negru nu mai era n fata portii de fier forjat. Singurul dintre cei pe care i vedeam zilnic si care nu se contaminase de juvenila noastr euforie era Sergiu Celibi-dache. Pe plaj, dormita izolat si, n imobilitatea lui, prea statuia de bronz a unui zeu antic. La restaurant sau, spre sear, pe terasa vilei Krepler, unde ne adunam de obicei, Sergiu nu prea lua parte la conversatia noastr. Rostea uneori o ironie tioas la adresa vreuneia dintre fete sau enunta vreo remarc neasteptat, care ne descumpnea. Aveam impresia c se consider superior nou tuturora si c doar ne accept n jurul lui, dispretuindu-ne. E drept c nu-i puteam gsi nici un cusur. Era tnr, foarte bine fcut, serios, avea o inteligent ptrunztoare, stia s se fac respectat si cnta, se pare, foarte bine la pian. Studia, n afara muzicii, matematicile si filozofia, dar cu nici unul dintre noi nu discuta nici muzic, nici matematici, nici filozofie. 55 O dat, dup dejun, fiindc aflaser c undeva, la primrie, pare-mi-se, s-ar afla abandonat ntr-o ncpere goal un pian, fetele au nceput s-1 roage pe Sergiu s le cnte ceva. Sergiu se lsa greu. I se prea probabil c ar fi njositor s se aseze n fata unui pian, desigur dezacordat, ca s cnte ceva" unor nepriceputi si c ar fi de-a dreptul o blasfemie s execute, de pild, Sonata lunii dup dejunul de la Mah-mut, la primria din Balcic, pe un pian nenorocit, pentru cteva fete si pentru mine, care poate c habar n-aveam cum ncepe mcar Sonata. Cam asa trebuie s fi gndit Sergiu, din moment ce se mpotrivea cu strsnicie. Pn la urm, mai mult trt de fete dect de bunvoie, Celibidache s-a lsat dus la casa artoas din mijlocul Balcicului, unde se afla pianul. Am intrat cu totii, si cineva de-acolo ne-a condus cu mult bunvoint n odaia unde se afla ntradevr instrumentul enorm si negru, ca un elefant nchis singur ntr-o cusc goal. Ne-am apropiat, Sergiu s-a asezat pe scaunul din fata pianului si a ridicat capacul prfuit care acoperea

claviatura. Aceasta, ca o gur urias larg deschis, rnjea la noi cu sirul ei lung de dinti, lati, egali, glbejiti. Ne prea ostil. Parc am fi trezit cu larma noastr, din somn, un monstru apocaliptic. Hai, Sergiule, ce mai astepti? Cnt-ne ceva! Ce vreti s v cnt? Orice! Ce vrei tu. N-are important, spuse una dintre fete, ca s nu aib aerul c, dup ce 1-a adus cu sila, mai are si pretentia s-i cnte ceva anume. Lui Sergiu ns acest orice" cred c nu ia plcut. Cnd iubesti muzica si cnd cunosti muzica nu ti-e indiferent ce vei asculta. Ai lucrri care-ti plac mai mult dect altele si, cnd ti se iveste ocazia, stii si spui ce ai vrea s asculti. Nu cred c m nsel zicnd c n st fel cugeta Sergiu, cci, dup ce-si plimb degetele pe clape si btu cteva acorduri puternice n claviatur, se opri si ne ntreb brusc: Ei? Ce-am cntat? Cum? Nu recunoasteti? Nici unul dintre voi nu stie ce-am cntat? Habar naveti de muzic. N-are rost sa-mi pierd vremea cu voi. Plecati acas! 56 Teza mea de licent avansa, n mintea mea, peisajul marin plin de soare al Balcicului se ngemna cu cel italian din Cinquecento, n care-si purta destinul personajul central al lucrrii mele. Vedeam, n lumina Balcicului, lumina Nolei, orselul culcat la picioarele Neapolelui, n care Giordano Bruno a vzut lumina zilei", cum se spune, la 1548. De-scriindu-i copilria singuratic si interiorizat, mi-o descriam pe-a mea. Mslinii, coarna, mirtul si rozmarinul, coroana castanilor, plopii si ulmii cresteau o dat cu el, vietuiau o dat cu el si, mpreun cu vegetatia, tot universul se rsfrngea n el, asa cum n primii ani ai existentei mele florile pe care le descopeream, muscatele, zambilele, panselele, ppdiile, traista-ciobanului, regina-noptii m fascinau la fel ca propriile mele mini, de pild, la care priveam ndelung, cu aceeasi uimire, minunndu-m de alctuirea lor, la fel de minutios gndit ca a florilor. In firea plin de contradictii si de nelinistite ntrebri a Noianului mi-o regseam pe-a mea. Aceleasi cutri si aceeasi pendulare ntre credint si ndoial, ntre hedonism si austeritate, l urmream pe Bruno n nesfrsitele lui peregrinri: de la mnstirea Sn Domeni-co Maggiore din Neapole, la Roma, de aici la Chambery, apoi la Geneva, printre calvinisti, la Lyon, la Toulouse, la Paris, unde 1-a ncntat pe Henric III, de la Paris la Londra si din nou la Paris, dup aceea la Wittenberg, la Praga, la Braunschweig-Wolfenbutel si, n sfrsit, la Venetia. Treizeci de ani de peregrinri, un vraf de scrieri semnate prin toate marile orase ale Europei, dup care vreo opt ani de temnit si, ca ncheiere, moartea sine sanguinis effusione11, adic rugul. n primele zile ale lui septembrie, terminam o prim redactare a tezei, avntat, prolix, interminabil, scris noaptea n acordurile lirice ale mrii. Pusesem nuntru tot ce 11 Fr vrsare de snge (Ib. lat.) (n. ed.). 57 stiam, pentru c eram nceptor n ale scrisului si nu destul de ntelept pentru a-mi da seama c ntr-o lucrare trebuie s pui tot ce trebuie, nu tot ce stii. Oricum, aveam s o rescriu acas, ntr-o caligrafie spiritual mai retinut, mai stiintific, ce avea s-mi atrag felicitrile profesorului meu P. P. Negu-lescu, n timp ce-mi restituia teza notat cu foarte bine" si-mi ntindea o mn ca de cauciuc vrt ntr-o mnus de at. Dar, ca s revin la acel paradiziac Balcic 1936, trebuie s spun c a venit si sfrsitul vacantei, ziua cea de pe urma la mare, prefigurnd-o pe cea de pe urm a vietii. Totul n jurul meu mi se prea altfel, totul se mbogtise cu noi prestigii, dar se si detasase de mine, cel care plecam. Peisajul, pe care nc nu-1 prsisem, si ntorsese fata de la mine spre cei ce-si continuau existenta acolo. Priveam pentru ultima oar, n drum spre autobuz, fatadele caselor si aveam impresia c atunci le vedeam nti, i invidiam pe localnici, pe care nimic nu-i silea s plece de-acolo, asa cum, ntr-o zi, n inevitabila dies irae1, i voi invidia poate pe cei care rmn, precum si lucrurile din jurul meu pe care n-am s le mai vd niciodat. Pe cele dou prietene ale mele de la Balcic aveam s le revd la Bucuresti. Ne-am dat ntlnire ntr-o cofetrie. Le asteptam n ziua fixat, cu inima strns. M ntrebam cum vor arta. Le

vzusem numai n costume usoare de plaj, bronzate, jupuite, mai mult nepieptnate, mai mult pe jumtate goale. stiam cum le arat degetele de la picioare, dar nu si cum vor arta picioarele lor n pantofi. Pe cnd m gndeam la toate astea, dou domnisoare micute, foarte elegante, cu plrioare mpodobite cu voalet si pene, aplecate pe un ochi, cu zulufi ce le ncadrau de minune obrajii rumeni, mi surdeau la ctiva pasi de mine. Erau ele, fireste, Cella si Lucia, n noua lor ipostaz, de care m temusem. Purtau rochii de mtase nfiorat, pantofi cu tocuri subtiri si surdeau cu o gratie rafinat, pe care nu le-o bnuiam. M temusem c voi fi deceptionat de mai putin, si m simteam ncurcat de prea mult. M temusem c voi Ziua mniei (ziua Judectii de Apoi) (n. ed.). 58 ntlni la cofetrie dou cenusrese intelectuale, si aveam n fata dou domnite care m stnjeneau. Cu cele de la Bal-cic m simtisem n largul meu; cu cele de la Bucuresti, mi-a trebuit ctva timp pn s m obisnuiesc. Cella locuia cu printii ntr-un apartament somptuos de pe bulevardul Lascr Catargiu, iar Lucia, tot cu printii, n-tr-o vil pe o strad cu nume parc destinat s adposteasc poeti: Vrful cu Dor. Acolo 1-am cunoscut pe tatl Luciei, scriitorul Vasile Demetrius. Eram insuportabil de timid n fata primului poet n casa cruia eram primit si m multumeam, ca un modest donator ghemuit ntr-un colt de tablou flamand, s privesc ndelung, n tcere, cu un respect ce aducea a team, spre alesul zeilor, hrzit de acestia s fac din nelinistile muritorilor cntare. Nu ntelegeam cum de putea fi un poet, chiar numai n aparent, om ca toti oamenii. Pe Poet mi-1 nchipuiam tnr, vistor, cu plete pe umeri, singuratic, stnd cu condeiul n mna la mas, printre crti si hrtii, dincolo de fereastra odii sale deschizndu-se un crng nflorit sau un mic golf ntre stnci, cu o plaj ngust si slbatic, pe care se revars convulsiv, zi si noapte, marea. Dar primul poet n casa cruia intram era cu totul diferit de cel al imaginatiei mele romantioase. Domnul Demetrius avea prul bogat, pieptnat spre spate, ncruntit usor, ca si mustata. Era mbrcat fr cutare, era amabil, vorbea putin, mi adresa, eventual, mucalit, o remarc cu haz ca s-mi risipeasc sfiala, povestea ce i se ntmplase n dimineata aceea, dac era ceva de povestit, si mai fcea de lucru o clipa-dou prin odaie, cutnd ceva ntr-un sertar al scrinului sau n dulapul cu crti, apoi trecea pe nesimtite n alt camer, spre a-si vedea de ale sale si, poate, spre a nu ne incomoda pe noi, copiii", prin prezenta lui, pentru c era discret si delicat. Domnul Demetrius era poet, dar nu lsa s se vad. i descopeream cultura si nelinistile nu ascultndu-1 vorbind, ci numai citindu-1. Nu stiu s fi jignit vreodat pe cineva, 59 asa cum nu stiu s fi lingusit vreodat. Nu a cutat n viat s se impun prin emfaz, nu a calomniat si nu si-a plecat fruntea nici mcar n fata Absolutului, desi a cutat s-i surprind misterul. A trit modest, nu s-a plns si nu s-a ludat. si-a ascuns inerentele griji sau deceptii ndrtul unui zmbet sau al unei usoare ironii. A ncurajat talentul altora fr invidie, a ajutat, a stimulat, a mbrbtat. Atta delicatete si atta discretie mi amintesc de gingsia cu care Mozart si nvluia amrciunea si-mi spun c sunt semnele adevratei ntelepciuni. Numai c am nteles toate astea, din pcate, mult prea trziu, retrospectiv, gndindu-m si de data asta la V. Demetrius, ca si la alti oameni de valoare asemenea lui, cu dor si cu pietate, dup ce nu mai erau, regretnd c am profitat asa de putin de prezenta lor. De multe ori n viat, i ntelegem mult prea trziu pe cei pe care-i iubim, si am dori s sorbim de pe buzele lor tot ce nu au cutezat, din sfial, s ne spun cnd erau printre noi dar nu se mai poate, pentru c ei nu mai vietuiesc dect n noi, n amintirea noastr, n dorul nostru dup ei. Gndul c attea si attea ntrebri, suferinte, dorinte, idealuri ale lor au rmas pe veci nemprtsite numai si numai pentru c din delicatete n-au fost rostite ne nfioar adeseori insomniile si ne ntretin remuscrile. Pe vremea aceea ns nu aveam nici insomnii, si nici re-muscri. Mi-era doar dor de mare. Asa

cum ndrgostitii vad n unele figuri necunoscute ce le ies n cale ceva din trsturile iubitei, eu vedeam Balcicul n orice citeam legat de mare. Astfel, pentru mine, de pilda, localitatea maritim estival normand, denumit de Proust, n romanul lui, Balbec, a fost si va rmne mult vreme pentru mine un fel de Balcic bel-le-epoque. ;i Romanul unui roman (I) Aveam douzeci si trei de ani1, terminasem un roman si, cu manuscrisul la subsuoar, alergam spre casa joas si veche ca un conac de tar, nconjurat din toate prtile de ierburi hirsute si de copaci, unde m astepta Eliza. Veneam acolo, n casa aceea care plutea ca o nav abandonat pe o mare de verdeat, n fiecare dup-amiaza, devreme, la ceasurile dou. Eliza avea masin de scris, cam mare si demodat, si mi-o pusese la dispozitie ca s-mi dactilografiez la ea, n dou exemplare, manuscrisul. Alturi de mine, pe un scaun, mi dicta, n felul acesta, ne vedeam, lua cunostint de ce scrisesem, iar eu mi treceam pe curat proza liric si cam naiva n care-mi cntasem adolescenta. Aveam deci toate motivele s fiu fericit. Pe Eliza o cunoscusem cu vreo patru ani n urm, la Bucuresti, n casa unor vechi prieteni ai printilor mei, unde venise s-si petreac srbtorile de sfrsit de an. Vreme de vreo dou sptmni, ct a tinut vacanta, ne-am vzut zilnic la traditionalele ospete ce nu conteneau la prnz si seara pn dup Anul Nou. Eliza avea pe atunci treizeci si unu de ani si se desprtise de curnd de brbatul ei. Fiindc se simtea strin n orasul ei de provincie, unde avea impresia c lumea o arat cu degetul pentru c era femeie tnr si divortat, venise n Capital la rude, dar si aici se simtea stingher printre oameni necunoscuti. E drept c nici nu se Anul 1937 (n. ed.). 61 silea sa participe ct de ct la buna dispozitie general. La rndul meu, eram timid, prea putin sociabil, pripsit printre prieteni de-ai printilor mei si cu care nu aveam nimic comun sufleteste. Din fericire pentru amndoi, n ziua n care ne-am cunoscut gazdele ne-au asezat la mas alturi. Am nceput s vorbim de una, de alta, si am descoperit cu uimire si cu ncntare c aveam preocupri comune. Ca si mie, Elizei i plcea s citeasc, fugea de petrecerile zgomotoase pentru c le gsea vulgare, aprecia linistea si singurtatea. Retinuse din lecturi unele fraze, unele idei pe care mi le spunea ncet, fireste dac exista o legtur ntre acestea si cele ce vorbisem mai nainte; mi le soptea cu o voce usor cntat, ntr-un dulce grai moldovenesc, ca s nu le aud comesenii care debitau anecdote si rdeau zgomotos. Ne-ar fi dispretuit, era sigur de asta, pentru c la ospete oamenii sunt pusi pe ironii si pe zeflemea. Noroc ca nimeni nu se ocupa de noi, asa cum nici noi nu ne ocupam de ceilalti. n zilele urmtoare, ne-am ntlnit din nou, n alte case, dar cam cu aceeasi lume, pentru c rudele ei, precum si prietenii lor, printre care si printii mei, se simteau bine mpreun si se pofteau de srbtori unii pe altii, la dejun si la cin. Eliza si cu mine eram mereu alturi la mas, mereu alturi dup aceea, seara dansam uneori mpreun sau ascultam muzic, dac descopeream, la unii sau la altii, un patefon cu discuri care ne plceau, Pastorala, de pild, Sonata Kreutzer sau Cntecul desperat al bietei Solveig. Dar parc nimic nu ne fcea mai mult plcere dect s stm de vorb ntr-un colt, neauziti de nimeni. Eliza mi vorbea despre femeile din literatur, despre cele din romanele lui Romain Rolland sau Dostoievski, de exemplu despre Arma Karenina, despre Iri-na din Fum sau despre cele, la mod pe-atunci, din crtile lui Maurice Baring. Vadea o pronuntat preferint pentru femeile din literatur care ddeau dovad de independent, de ndrzneal, de trufie. Le admira pe cele care aveau curajul sentimentelor lor cu riscul de a scandaliza societatea n care triau, care dispretuiau ngustele prejudecti burghe62 ze care nfruntau gura lumii spre a-si pstra un iubit sau spre a tri dup bunul lor plac. Vorbind despre ele, se nflcra, glasul ei cpta vigoare, ochii mari si ncercnati i strluceau, abia atunci devenea ea nssi parc, la rndul ei, una dintre acele femei curajoase si pasionate din romane. De-atunci, pe Anna Karenina, pe cealalt Arma, din Le buisson ardent, pe Maman Colibri, pe Nastasia Filipovna nu mi le-am mai putut nchipui dect asemenea Elizei: slabe, nalte, cu pr

auriu si bogat, cu fata prelung si tras, cu mini puternice, cu zmbet trist, tcute si stngace, ptimase si violente. Am avut atunci prilejul sa ascult mpreun cu ea, de mai multe ori, mai ales Sonata Kreutzer, astfel nct de la o vreme a devenit sonata noastr", a simtmintelor noastre nedeslusite, ntr-o sear, am mers cu ai nostri la Oper. Se cnta Manon n versiunea lui Massenet. sedeam n loj n spatele ei. Se ntorcea uneori spre mine si schimbam cte un zmbet atunci cnd ceea ce se petrecea pe scen sau ce se cnta avea legtur cu ceea ce discutasem noi n vreuna dintre zilele precedente. Altdat, tot mpreun cu familiile noastre, am ntrziat o noapte ntreag ntr-un bar, La Visoiu". Era pentru prima oar c intram ntr-un local de noapte. Ce insipide mi-au aprut atunci, fat de un local de noapte, ceaiurile dansante la care fusesem poftit de-attea ori! Ct bun dispozitie, ct zgomot, cta agitatie aici, unde semintunericul, jazul, alcoolurile tari, trupurile nlntuite n dans, nghesuiala tulburau simturile si ameteau ratiunea! Ne-am asezat la o mas, si apoi i-am lsat pe ai nostri s priveasc si s comenteze ce priveau, iar noi doi, Eliza si cu mine, am plecat sa dansm pe un patrulater devenit minuscul pentru zecile de perechi care se loveau unele de altele, transpirate si fericite. Deasupra capetelor noastre, un glob enorm fcut din mici oglinzi multicolore se rotea fr ntrerupere, binecuvntnd ntunericul din sal cu plpiri portocalii, rosii sau verzi. Am fost n noaptea aceea, amndoi, flmnzi dup dans. Transpirati, clcati pe pantofi, izbiti de altii, am dansat tot 63 timpul, am dansat orice si oricum sau, mai bine zis, ne-am frecat unii de altii, fr nici mcar s pstrm de multe ori ritmul muzicii. A doua zi, Eliza s-a ntors n orselul ei moldovenesc. Curnd, am primit o scrisoare de la ea. Iam rspuns imediat. Mi-a scris din nou, si astfel s-a nfiripat ntre noi o sustinut si primejdioas corespondent. Primejdioas, pentru c scrisorile noastre au nceput s semene tot mai mult cu acel tip de literatur n care lesne devenim patetici, lesne ne nflcrm, declarm c simtim ceea ce nu prea simtim si, ncetul cu ncetul, ajungem s credem c ncercm ntr-adevr sentimente pe care de la nceput pretindem c le avem. Singurtatea la care se ntorsese si existenta ei monoton o fceau pe Eliza s-si aminteasc cu nostalgie si cu exaltare de cele dou sptmni petrecute la Bucuresti. Rndurile ei erau din ce n ce mai nflcrate. Retria n amnunt filmul amicitiei noastre nevinovate si a nceput s-mi vorbeasc despre tot ce simtise atunci si nu ndrznise s-mi spun, mi scria, ntre altele, c, pentru a-mi mai vedea un anumit zmbet pe care se pare c 1-as fi avut pentru ea, la Oper, cnd i ajutam s-si ncalte sosonii, ar fi n stare s vin pe jos la Bucuresti, sau c n seara de la Visoiu" ar fi fost de ajuns s fac un gest imperceptibil spre a-mi atinge buzele, dar c nu 1-a fcut, si c s stiu c aiasta se cheam virtute". Iat cum, dintr-o prietenie cald, abia nscut, corespondenta a fcut o mare iubire, o iubire absurd, pentru c era lipsit de finalitate, o iubire fcut din amintirea ctorva zmbete, a ctorva dansuri, a ctorva discuri ascultate mpreun, a ctorva seri de conversatie cu subiect aproape exclusiv livresc si atta tot. Imaginatia Elizei preschimbase o camaraderie adevrat ntr-o dragoste inconsistent. n ce m priveste, am fost surprins si flatat, dar mai ales stnjenit. Intrasem fr s vreau ntr-un joc inutil. n timp ce corespondam cu ea, cutnd, din delicatete, s nu o dezamgesc, am aflat de la rudele ei c s-a remritat. Vestea mi se prea incredibil. Am ntrebat-o dac zvonul 64 ce-rni parvenise era adevrat. Da, asa era, mi-a rspuns Eliza. fntr-adevr se cstorise, dar nu cutezase s-mi spun. O fcuse pentru tatl ei, foarte bolnav, care voia s o vad la casa ei", si n acelasi timp pentru actualul ei sot, pe care l stia nefericit, pentru c o iubea si nu primea din partea ei dect o amabil indiferent. I-am scris atunci o scrisoare lung, jignitoare si ridicol. Cu ce drept? Cu dreptul pe care ni-1 arogam singuri atunci cnd orgoliul ne este clcat n picioare. No iubeam, dar mi plcea s m stiu iubit de o femeie superioar, cu opt ani mai mare dect mine,

desi dragostea ei m incomoda, iar acum, cnd o stiam n bratele altuia, eram gelos din vanitate. Dup rspunsul ei tandru si rezonabil la scrisoarea mea ofensatoare (cum poti sa compari iazul tulbure cu limpedele izvor de munte?" etc.), am ncetat s-i mai scriu. Dup vreo patru ani, am mers cu printii mei la rudele noastre din orasul unde tria Eliza. mi fceam armata si-mi luasem un concediu n zilele armii ale unui domol septembrie. Eram la mas, cnd slujnica unchiului meu la care locuiam mi-a remis un bilet n vzul tuturor. Era de la ea. mi scria ca a aflat de venirea mea acolo, c nu ntelege s fiu la ctiva pasi de casa ei si s nu m vad, c putin i pas de ce vor crede altii despre ea n cazul cnd biletul acesta ar cdea pe mini strine, c are curajul sentimentelor ei si c m roag s vin n dup-amiaza aceleiasi zile la ea. Printii si rudele mele asteptau s termin de citit biletul spre a afla cine mi 1-a trimis. Am izbutit n cteva cuvinte s prezint lucrurile sub aspect onorabil, si dup dejun am plecat la Eliza. Am dibuit strada unde locuia, am ptruns n curtea invadat de ierburi si ne-am revzut. Revederea a fost, binenteles, penibil. Conventional, fortat, jenant, ntr-una din zilele care au urmat 1-am cunoscut pe sotul ei, profesor, de-o vrst cu ea, simplu, discret, amabil. Am fcut dup aceea cteva plimbri n trei pe dealurile ce mprejmuiesc orselul, iar seara am ntrziat de cteva ori tot mpreun prin pitoresti grdini de var. Din vorb n vorb, am aflat c sunt 65 posesorii unei masini de scris, si nu m-am lsat prea mult rugat s-o folosesc. Asa am nceput s vin n fiecare dup-amia-z cu manuscrisul sub brat, pentru a-1 dactilografia. Eliza s-a oferit smi dicteze. M primea acum ca pe o veche cunostint, parc lipsit pentru ea de o prea mare important. Sotul ei m ntmpina fugitiv, apoi pleca la cursuri sau dup treburi". Masina de scris ne scutea de obligatia de a ne vorbi, si pentru asta o binecuvntam. Nu mai eram stngaci n prezenta Elizei, eram bucuros c-mi citeste cu prilejul acesta romanul, asteptam rbdtor s mi-1 laude si pn atunci mi-1 transcriam pe curat la masin. Aveam astfel toate motivele de a tri zile de euforie. Scriam la o msut instalat n acest scop pe mica teras a casei, n fata usii de la intrare, teras mrginit de dou coloane albe, ce sprijineau antablamentul terminat printr-un mic fronton. Grdina se ntindea n jurul nostru, vast, p-rginit, slbatic, fosnitoare, n dup-amiaza despre care vreau sa povestesc, un vnt moale pusese totul n miscare, totul cptase parc viat, n timp ce scriam pe teras, nori negri, de furtun, ncepuser sa se adune deasupra trgului, venind dindrtul colinelor ce-1 mprejmuiesc si, o dat cu vntul care se porni cu putere, ncepur sa cad primii stropi mari de ploaie. Am intrat atunci repede n casa, eu ducnd enorma masin de scris, Eliza salvnd manuscrisul de ploaia care cdea acum piezis, dezlntuit, si am continuat s lucrm n salonul ei spatios, la o msut de lemn aurit. Prin ferestrele nalte, ncadrate de perdele grele si lungi, vedeam zigzagurile apocaliptice ale fulgerelor, mi simteam trupul ncrcat cu electricitate parca, agitat, nelinistit, degetele greseau literele, asa c scriam mpiedicat, dar nu n sil, dimpotriv, dornic s scriu ct mai mult, s-mi termin de copiat manuscrisul, s discut despre el cu Eliza, pe care, la rndul ei, o simteam tulburat. Pe alocuri, nu-mi ntelegea scrisul si-mi dicta un cuvnt n locul altuia. Parc nu mai avea rbdare s stea locului. Tresrea auzind tunetele. S-a ridicat deodat de pe scaun, a trecut n alt camer si s-a ntors cu o 66 broboad pe care si-a pus-o pe umeri. S-a asezat din nou lng mine si a reluat lectura manuscrisului, dar cu o voce care-i tremura. Citea prost. Gresea mereu cuvintele. La un moment dat, mi-a trntit caietul pe mas, a bolborosit ceva, s-a sculat de pe scaun si s-a dus s aprind lumina, adic puzderia de becuri ascunse n inima trandafirilor de sticl ai cande-labrului plin de ciucuri din mijlocul tavanului. S-a reasezat apoi, tcut, mbufnat, si a reluat dictarea, modulndu-si cu o silit grij vocea dup cerintele virgulelor, a punctelor, a semnelor de ntrebare. Pentru c eram prea fericit c am prilejul s-mi dactilografiez romanul, fie si foarte ncet, pentru c scriam la masina de scris doar cu un deget sau cel mult cu dou, nu-mi trecea prin minte s-o ntreb pe Eliza dac nu cumva se plictisise sau dac nu obosise dictndu-mi de mai multe ceasuri

si dac nu cumva era de acord s facem o pauz, s fumm cte o tigar. Facem adeseori greseala de a crede c ceea ce ne face nou plcere i face n egala msur si altuia si, fr s vrem, l chinuim, supunndu-1 delectrii noastre. Credeam c enervarea mut a Elizei e datorat furtunii, fulgerelor, tunetelor si vntului puternic. Nu m gndeam c preocuparea mea, concentrat n exclusivitate asupra romanului, avea darul s-o irite. Ochii mei urmreau claviatura masinii de scris, iar spre ea nu se ridicau niciodat. Pasiunea, fie ea si cea mai cast, cum e, de pild, pasiunea scrisului, poate face din noi niste monstri de egoism, dac nu ne supraveghem. Nu numai c uitm de alte treburi, de ndatoriri, de sntate, dar i si contrariem pe cei din preajma noastr, aservindu-i sau neglijndu-i. Iar cnd ceea ce scriem nu ne multumeste, ne revrsm nemultumirea asupra lor. Ajunsesem n dupa-amiaza aceea la capitolul n care aprea Clara, colega mea de facultate, pe care o gseam ntr-att de deosebit, nct nu m putusem abtine s nu-i consacru pagini encomiastice. Scriam despre Clara c era tulburtor de frumoas si de serioas n acelasi timp. O idealizam, fr s-mi dau seama c fac din ea un personaj nefiresc si fac67 tice. Artam ca avea ceva maiestuos si demonic n privirea-i albastr si c mi-o nchipuiam foarte bine interpretnd pe o scen liric rolul Venerei din Tannhauser, nvesmntat ntr-o tunic alb, scurt, si ntins pe un pat acoperit cu blnuri rare. Mai adugam c ar fi fost destul s priveasc pe cineva ntr-un anumit fel, pentru ca acela s-si piard cumptul, iar ea s obtin de la el orice. Ai iubit-o cumva pe fimeia aiasta? m-a ntrebat pe neasteptate Eliza, cu dispret n glas, dup ce mi-a dictat fraza n care pomeneam despre pierderea cumptului. Se oprise din citit si m privea cu ochii ei ncercnati larg deschisi, zmbindu-mi la Mona Lisa. Mi se prea c m nvinuieste de prost gust. Elizei i plceau femeile adevrate, simple, senzuale si spiritualizate, lipsite de prejudecti, dar si demne, iar nu pseudo-Venere wagneriene, care si modelau nftisarea dup aceea a starurilor de cinema la mod pe acea vreme. N-are nici o important, i-am rspuns, contrariat c ceea ce crezusem, n infatuarea mea, c o va impresiona era tocmai ceea ce o dezamgise. Despre ea nssi, pe care o zugrvisem de asemenea n roman, nu-mi spusese nimic. Poate c nu se recunoscuse sau poate pentru c nu-i plcuse cum o vzusem, ca pe o doamn Bovary livresc si romantioas, influentat de romanele de dragoste citite, ca Don Quijote de romanele cavaleresti, si antrenat, ca acesta din urm, n aventura nobil si sentimental, dar usor ridicol a imaginatiei ei. Clara, dimpotriv, aprea lucid si voluntar, frumoas, savant si cast, un Pico della Mirandola feminin, o Regin din Saba, decorativ, perspicace si imaculat. Ba are important dac ai iubit-o sau nu, pentru c altfel nu te-as fi ntrebat. si am s-ti spun de ce. Nu pricep cum ti-a venit n minte s faci dintr-o femeiusc frivol un personaj pe care sa-1 admiri si s-1 supui admiratiei cititorului. Numai dac ai fi fost ndrgostit de ea ai fi putut-o transfigura cu atta inconstient. 68 ncepusem s m ntreb dac nu cumva Eliza era geloasa pe Clara si dac nu ar fi vrut ca numai imaginea ei s domine ntregul roman. Ce te face s crezi c era frivola? Mata singur spui c poftea acas la ea bieti cu care se ncuia n odaie ceasuri ntregi. N-ai s m faci s cred c citeau mpreun Visul Maicii Domnuluil Se nchidea", nu se ncuia". E o deosebire pe care n-ai sesizat-o. M rog... Iar n roman art destul de limpede c citeau, nvtau pentru examene, ascultau muzic. Asta s o crezi mata, dup ce mai spui c, ndat ce se stura de unul, si aducea n cas pe-un altul. Clara cuta un om ideal: inteligent, cult, receptiv, cruia sa-i transmit valori intelectuale. Cuta un suflet nfrtit cu al ei, cu un grad de sensibilitate artistic la fel de nalt. si te-a gsit pe mata!

 Eliza, te rog! Tocmai partea proast era c nu ntlnea pe nimeni pe msura ei. Dup ce-si ddea seama c s-a nselat cu un om, renunta la el. Asta am vrut sa art n carte: drama artistului nsingurat nu printr-o predispozitie a lui, condamnabil poate, spre solitudine, ci din nesansa de a nu gsi mediul sau omul receptiv, croit dintr-o stof ca a lui, care s aib aceeasi nevoie de a primi pe care o are el, artistul, de a drui si de a se drui. Artistul are o enorm nevoie de comunicare si, pentru c de multe ori nu are norocul sa gseasc pe cineva care s vibreze la fel cu el, scrie, picteaz, face muzic izolndu-se, dar asta pentru a mprtsi necunoscutilor ceea ce are de spus. Din ceea ce scrii mata despre Clara aiasta, reiese mai degrab ca era sau c este o mare smintit, o exaltat. si apoi, s m ierti, dar e greu de crezut c exist n realitate o astfel de fimeie, si frumoas, si devreme acas... si totusi, exist, orict de ciudat ti-ar prea acest lucru. Poate numai n nchipuirea matale. Perfectiunea exist, da, dar numai n art, nu si n viat. Dar ca o fimeie s 69 fie perfect ntr-un roman nu nseamn c trebuie s fie frumoas, desteapt foc, cult cum nu se mai poate, blnd si bun, fr cusur. Dac e asa n carte nseamn c e imperfect, pentru c e nefireasc. O eroin de roman e perfect cnd e real, cnd ai impresia c e rupt din viat, cum se spune. n timp ce-si dezvolta teoria despre perfectiune, improvizat si nu lipsit de contradictii, am scos din masina de scris pagina nceput si am rupt-o ostentativ. N-a protestat, dar am simtit c gestul acesta a iritat-o. mi tremura mna cu care aranjam ntr-o cutie prelung creioanele, guma cea aspr, o lam de ras, o periut, niste agrafe, pentru c nu m mai puteam stpni. Eliza si terminase ideea, se uita la mine si, pentru a-mi dovedi c e de acord s ntrerupem lucrul, mi ntinse husa neagr, scorojit, de musama cu care nveleam la plecare edificiul masinii de scris. Apoi, se ridic n picioare. M ntrebam dac nu cumva avea de gnd s m concedieze mai nainte ca eu s-mi iau rmas-bun. Preferam s ne certm dect s plec. Ceea ce m intereseaz, reluai eu discutia, strduin-du-ma s m calmez si s mpac lucrurile, este dac personajul cu numele de Clara este prezentat n asa fel nct cititorul s fie ncredintat c e vorba de o persoan care ar putea foarte bine s existe n realitate, cu att mai mult cu ct te asigur c exist. Altfel n-as fi scris despre ea. Ei bine, mi rspunse rspicat Eliza, aplecndu-se spre mine si rezemndu-se cu amndou minile de marginile msutei aurite pe care masina de scris zcea acum ca un sicriu de copil nvelit n negru, ei bine, afl mata c romanul aista pe care 1-ai scris e o prostie. Nu face nici dou parale. E pcat de timpul pe care ti-1 pierzi btndu-1 la masin. i pierise de pe fat zmbetul de Giocond. Locul i-1 luase un rictus abia perceptibil, mi vorbea cu o rutate pe care i-o bnuisem de mult, dar pe care n-as fi crezut c o va ndrepta vreodat asupra mea. Poate c avea dreptate si c romanul meu nu fcea doi bani, dar mi-o spunea cu o cruzime si cu o plcere de a m tortura care m fceau s cred 70 si mai ales, s sper c aprecierea ei e subiectiv, deci ndoielnic. Stteam fat n fat n mijlocul salonului, pentru c, au-zindu-i verdictul, m ridicasem n picioare ca tras de un resort. Deasupra noastr, zmbeau rozele candelabrului, mpodobite cu inutile colane de sticl. Afar, ploaia lovea puternic geamurile, iar arborii se agitau cu un suierat dureros. Prea ca plutim pe o mare nfuriat. Eliza m privea cu ur. Minile ei mari deveniser gheare ce strngeau convulsiv n jurul pieptului, ca pe o prad strangulat, marginile broboadei de pe umeri. Iesisem din tarcul dintre msuta pe care scrisesem si scaun, fcusem ctiva pasi prin odaie si m oprisem n fata ei. O priveam cu uimire. M ntrebam unde era femeia cu fruntea larg, frumos boltit si cu un zmbet nu lipsit de mister cu care ascultasem altdat, la Opera, Ma-non. Ne suisjeplus Manon? N'est-cepas m voix?2 si ntorsese atunci spre mine fata tulburat de emotie, mi venea s-i spun acum: Nu mai esti Manon! Nu e vocea ta!", dar am tcut. Unde era femeia cu

care dansasem o noapte ntreag ntr-un bar, aproape pe ntuneric si pn la epuizare, asa cum nu am mai dansat de atunci cu nimeni, niciodat? Aveam n fata un alt trup, zgribulit sub broboada ca-re-1 nfsur. Unde era femeia alturi de care ascultasem n noaptea de Anul Nou, pe discuri, Sonata Kreutzer, fumnd n tcere, privindu-ne din cnd n cnd n ochi, zmbindu-ne cu nteles si lsnd muzica s exprime ceea ce simteam atunci unul pentru cellalt? Unde era femeia caremi spunea ntr-o scrisoare c, pentru a-mi mai vedea o dat zmbetul pe care pretindea c 1-as fi avut pentru ea la Oper ntr-un anumit moment, ar fi n stare s vin pe jos la Bucuresti? Aveam impresia c e gata s m dea afar din cas. i priveam degetele care de attea ori, altdat, mi strnseser protector si ndrznet mna si care acum i erau ncovoiate pe piept si strangulau cu rutate marginile broboadei. Oare una din: Nu mai sunt Manon? Nu e vocea mea? (lb.fr.) (n. ed.). 71 tre aceste mini fusese cea care mi scrisese c n noaptea cnd dansasem mpreun ar fi fost de ajuns s fac un mic gest spre a-mi atinge buzele? si degetele astea, ca de vrjitoare, ce-ar mnui cu dibcie licorile afrodiziace, otrava sau cutitul, erau oare aceleasi care tinuser ntre falangele lor condeiul si-mi scriseser attea si attea scrisori de iubire? Mi se prea cu neputint. Aveam s constat abia mai trziu ca din intimitatea cea mai profund se naste nstrinarea cea mai profund si uneori chiar ura, dar cum de se ntmpl astfel n-aveam s nteleg niciodat. De ce mi-arta acum atta dispret, atta nversunare? Pentru c era geloas pe Clara, pe care o tmiam infinit mai mult dect pe ea n nefericitul meu roman? Sau pentru c acum m vedea ndrgostit de manuscrisul meu si nepstor fat de ea? Sau, pentru ca nu m mai iubea, coborsem n ochii ei tot att de jos pe ct de sus m nltase n imaginatia ei iubirea. si asta aveam s constat mai trziu c se ntmpl uneori, dup ce sentimentul puternic se stinge. Dar oare glasul care-mi vorbise altdat cu gratie despre Irina, din Fum, era acelasi care-mi striga acum n fat, cu un timbru spart: Esti odios! Cum am putut s m amgesc crezndu-te, ani n sir, altfel dect toti ceilalti? Esti vanitos. Ai fi fost ncntat sa descopr n mata un geniu literar. Numai scrisul matale te preocup cu adevrat. Vii aici n fiece dup-amia-z nu ca s m vezi pe mine, ci ca s-ti bati la masin romanul. Cnd ncep s-ti spun ceva, mi tai vorba, pentru c esti grbit s-ti vezi opera" dactilografiat. Din scrisorile mele, ai fcut material de roman. Crezi c nu le-am recunoscut? Am tcut din delicatete si pentru a te avea lng mine chiar si asa: dezinteresat de mine si preocupat numai de vocatia scriitoriceasc pe care crezi c o ai. Dac eu nu as fi cine sunt, poate c nici nu mi-ai fi fcut cinstea de a m pune n roman. Dar asa, vei putea spune cu trufie oricui te-ar ntreba: Cine e, de fapt, Eliza?", E fata lui Cutare! M-a adorat ca pe un idol!" S stii c mie numi pas de prerea altora. N-ai dect sa arti cui vrei scrisorile mele. Afl mata c scuip 72 oe opinia lumii ntregi cu privire la mine. Nu sunt ipocrit. fiu fac Pe fimeia superioar, dar nici nu alerg noaptea n patul brbatilor si nici nu m nchid cu ei n odaie, ca eroinele din romanul matale. Dac am curajul sentimentelor mele e pentru c am avut curajul s m respect, si aceluia care m-as fi druit cu bucurie nu i-am acordat dect o singur favoare: un zmbet. Asa c ntoarce-te la Clara aceea a matale si faceti mpreun tot ce v place, ascultnd n acelasi timp muzic de Bach. Mi-a deschis usa salonului, ce ddea n slita de la intrare. Mi-am strns n grab manuscrisul, ncurcnd ordinea filelor, dar asta nu mai avea important, pentru c manuscrisul nu mai avea pentru mine nici o valoare. Dac n cminul din salonul Elizei ar fi ars focul, mi 1-as fi azvrlit acolo cu nepsare sau poate chiar cu un simtmnt de usurare. Afara, ploaia sttuse ntre timp, iar cerul se limpezise. Soarele nc mai dinuia pe cer, pregtindu-se s apun, si trimitea n slita raze lungi si oblice. Era att de neasteptat de frumos afar, natura era att de dincolo de mruntele noastre glcevi, nct n mine se nscu nvalnic dorinta de a m vedea plecat ct mai repede si ct mai departe. Mi-era peste putint si teribil de lene s m disculp. Ce s-i spun? C nu o iubisem niciodat? C simulasem uneori iubirea din

delicatete? Dar poate c o iubisem fr s-mi dau seama, de pild n serile cnd ascultam mpreun Sonata Kreutzer, cnd privirea si zmbetul ei trist mi produceau o nemaintlnit fericire. Sau n seara de la Visoiu". Ce s-i spun? C n-tr-adevr fusesem flatat de faptul c se ndrgostise de mine, care aveam pe atunci douzeci si trei de ani, iar ea treizeci si unu, si pe lng asta nu era oricine? C avea dreptate s m acuze de trufie ntr-o oarecare msur? Nu ar fi avut nici un rost s m justific din moment ce nu voiam s-o cstig. Prea durase mult aceast hor a situatiilor ambigue! Am iesit din cas cu capul plecat si cu romanul sub brat. n urma mea, am auzit-o pe Eliza, strigndu-mi din us: 73 si azvrle-ti romanul n prima gur de canal, ori d-i foc. Nici de hrtie de mpachetat nu e bun. Nu mai scrie. Nu ai pic de talent. S-o stii de la mine! Imprecatiile ei m nsotiser pn la poart. Traversasem crarea deschis printre valurile de blrii ca Moise, Marea Rosie. Apoi, usa de la intrare s-a trntit ca un punct n urma unei fraze. De-atunci, n-am mai vzut-o pe Eliza niciodat. Casa ei alb ce plutea ca o nav pe o mare de verdeat mi s-a spus c ar fi fost avariat de cutremure si apoi demolat. Pe locul ei, se pare c s-ar fi ridicat un imobil cu mai multe etaje. La temelie, a rmas ngropat pe veci cearta noastr ridicol. Brbatul ei a trecut o dat prin Bucuresti si mi-a telefonat pentru a m ntreba de sntate. Curnd dup aceea, mi-a aprut n librrii prima carte si le-am trimis-o, cu o afectuoas nchinare pe prima pagin. Mi-au rspuns, ca unui vechi si drag prieten, multumindu-mi, si astfel am reluat corespondenta ntrerupt cu vreo treizeci de ani n urm. Scrisorile de-acum ale Elizei erau la fel de pline de melancolie precum cele de altdat, la fel de amicale, dar fr acea exaltare de-atunci, care stricase totul. Rmsese la fel de dezarmat n fata vietii, la fel de suprat pe oameni (toti ri, toti misei), ca odinioar, n tinerete, n ultima scrisoare, mi spunea c nu se simte bine cu sntatea, c are probabil ceva la splin, dar c nu se arat la medici, pentru c medicii sunt niste sarlatani, care nu stiu nimic". Am auzit c a murit la cteva zile dup aceea. Un schimb de scrisori Pe scriitoarea Martha Bibescu am cunoscut-o spre sfrsitul anului 1940. Lucram pe atunci la Directia protocolului din Ministerul nostru de Externe, i sosise prin curier diplomatic o scrisoare din partea fostului principe mostenitor al Germaniei, care tria n Olanda. O asemenea misiv particular a Kronprinz-ului, fiu al fostului Kaiser Wilhelm II, transmis n plin rzboi, prin curier diplomatic, de-a lungul unei Europe supravegheate de nazisti si adresat unei personalitti asa de bine cunoscute n lumea international cum era principesa Bibescu, tulburase ntructva linistea personalului de resort al ministerului, astfel nct am fost insistent rugat s i-o nmnez personal si, binenteles, cu cea mai desvrsit discretie. Eram emotionat si ncntat de prilejul neasteptat ce mi se oferea de a o cunoaste. Citisem cteva dintre crtile ei, auzisem din belsug vorbindu-se despre ea de bine si, mai ales, nu prea de bine dup ce publicase n presa strin un articol despre regina Mria, pe care unii l socoteau cam nedelicat. Citisem nsemnrile elogioase ale lordului Thomson cu privire la ea, stiam c Marcel Proust o cunoscuse la balul dat de ziarul L 'Intransigeant dup ce prima ei carte fusese premiat de Academia Francez si c fusese fascinat de marea ei frumusete, ca si de smaraldele pe care le purta la gt dar nu o vzusem niciodat. O consideram mai degrab un personaj de legend dect o fptur n carne si n oase, pentru c fcea parte din lumea lecturilor mele, dar nu si din 75 lumea pe care o frecventam. De aceea, nu as fi crezut n ruptul capului c voi avea vreodat prilejul s o cunosc. I-am telefonat la Spitalul Elias unde mi se spusese ca se afl la cptiul sotului ei, cunoscutul aviator George-Valentin Bibescu, pe care avea s-1 piard dup cteva luni. I-am auzit prin receptor vocea, rostind un prelung allooo", ca un diapazon vibrnd ndelung o dulce not muzical. I-am spus c as dori s-o ntlnesc spre a-i remite o scrisoare, iar a doua zi m aflam pe

o teras a Spitalului Elias, cu misiva Kronprinz-ului n serviet. Asteptam s se deschid usa de sticl dinspre coridorul pe unde venisem si s-mi apar n fat o zn. Am fost ns descumpnit vznd c se apropie de mine o doamn ntre dou vrste, cu trsturi obisnuite si obosite, cu prul ncruntit strns ntr-un fileu, purtnd o jachet gri, tricotat de mn. Avea ochii cenusii verzui, mari, ncercnati, nasul scurt, fin, aristocratic, buzele palide, fr fard. Cnd a nceput smi vorbeasc i-am recunoscut glasul de la telefon, cald si cntat. I-am remis plicul. Mi-a multumit, adugnd c m va pofti ntr-una din zile s iau ceaiul la palatul de la Mogosoaia, binenteles dac starea snttii sotului ei i va permite s prseasc pentru cteva ceasuri spitalul. Aveam destul experient monden pentru a sti c lumea bun" obisnuieste s se achite de anumite servicii printr-o invitatie vag la ceai sau la dejun, care de multe ori rmne fr urmare. Asa c am ngimat o multumire confuz, potrivit cu amabila ei invitatie. Dup cteva zile, putine la numr, n loc de invitatie concret la ceai, principesa Bibescu mi telefona ca s m roage s expediez, tot prin curier diplomatic, rspunsul ei la misiva fostului print mostenitor al Germaniei. Bucuros c-i pot face acest mic serviciu, am asigurat-o c scrisoarea pe care mi-o va trimite va pleca cu primul curier. Dup cteva ceasuri, portarul ministerului m anunta c cineva m pofteste jos. M astepta chiar ea, ntr-o masin mare, neagr. A scos capul prin ferestruica portierei. Am tresrit. Aveam n fata mea un alt chip dect cel de la Spitalul Elias. Purta o plrie 76 cu boruri mari, fata i era acum fardat, ntinerit, ochii luminosi, de culoarea apelor tulburi, iar buzele, delicat nrosite* descriau, n timp ce-mi vorbea, arabescuri, unduin-ju-se n usoare sursuri de o tulburtoare gratie. Mi-a ntins o mn lung nmnusat n negru, ntre ale crei degete tinea scrisoarea, nchis ntrun plic nsngerat, cu o pecete de cear rosie, purtnd, alturate, stema Bibes-tilor si a Mavrocordatilor. Am alergat apoi ntr-un suflet la directia unde se strngea n saci corespondenta destinat curierilor diplomatici. Pe neasteptate, seful serviciului, care supraveghea expedierea corespondentei, mi-a luat scrisoarea din mn si, flutu-rndu-mi-o prin fata ochilor, mi-a vorbit cam astfel: Cum ti nchipui dumneata c vom putea trimite prin curier diplomatic o scrisoare particular nchis, bine sigilat, fr a-i cunoaste continutul? si adresat cui?! si de la cine?! Nici mai mult nici mai putin dect fostului print mostenitor al Germaniei, si din partea scriitoarei romne de limb francez Martha Bibescu, despre care toat lumea stie c are rude si prieteni n nalta aristocratie britanic (vrul sotului ei stii doar e ginerele lordului Asquith, fost primministru al Angliei) si are vechi legturi cu attea si attea mari personalitti politice de pretutindeni! si dumneata ai fi de acord ca noi s-i patronm cu ochii nchisi corespondenta, cnd Fuhrerul taie si spnzur n jurul nostru... seful serviciului mi ddu scrisoarea napoi. Bine, i-am spus eu, ncurcat si necjit, privind plicul si adresa trasat de mna femeii de care m simteam acum legat ca printr-o vraj, dar nu-mi pot nchipui c fiica unui fost ministru de externe romn nu are dreptul s foloseasc curierul diplomatic cnd nu poate, din motive bine ntemeiate, s-si expedieze scrisorile altfel. Cred c ea stie mai bine dect oricare altul ce se cade si ce nu se cade s scrie. Ei, nu sunt chiar asa de sigur ca dumneata n privinta asta. Esti nc prea tnr ca s stii ce de gafe pot face femeile, mai ales cele foarte inteligente si de neam mare, care 77 cred c, fiind femei, fiind destepte si avnd un nume ilustru, le este ngduit s spun n gura mare tot ce le trece prin minte, pentru a uimi si a scandaliza pe timoratii burghezi ce li se ploconesc pn la pmnt, mi dau seama c-ti va fi greu s-i restitui principesei Bibescu scrisoarea, dar n-am ce-ti face, nu te supra, n-o putem expedia... Tcu si, privindu-mi mutra care exprima desigur o misctoare dezolare, mi pru c se gndeste

totusi la o solutie. Asa si era. mi spuse, privind plicul cu care-mi fceam vnt, pentru c-mi simteam tmplele asudate: Poate c... am putea expedia scrisoarea dac i-am cunoaste continutul... Gsise solutia care ns mie mi se prea mai inacceptabil chiar si dect refuzul. Bine, i-am rspuns dezndjduit, dar nu avem dreptul s-i deschidem corespondenta. Ar fi, din partea noastr, o necuviint! Fireste! Nu ns dac ne-ar da ncuviintarea semnatara ei. M ntrebam dac nu cumva voia s afle continutul misivei numai pentru a-mi dovedi c e exploziv, c are, asadar, dreptate si c am da de bucluc dac ar intercepta-o emisarii Reich-ului. Sau poate c voia ntr-adevr s m scoat din ncurctur si s m pun la adpost de orice riscuri. Fapt e ca mi-a spus pe un ton blnd, btndu-m pe umr: Telefoneaz-i principesei Bibescu si cere-i consimtmntul. mi vine foarte greu, i-am spus, tnguindu-m. Dac n-are nimic de ascuns, va fi de acord. Nu se poate ca tocmai ea, fiica lui Jean Lahovary, sef al Partidului Conservator de altdat, s nu te nteleag. Cred c ti-am vorbit destul de limpede asa cum nu ai nevoie s-i vorbesti dumneata ei, la telefon, ca s priceap. V repet c-mi va fi foarte greu. ti va fi si mai greu s i-o restitui. 78 Avea dreptate, si acest ultim argument al lui m-a decis sL-i telefonez la Elias, pentru a-i ngima dificultatea. Mi-a rspuns cu glasul muzical ce-mi devenise oarecum familiar: - Dac asa se obisnuieste, v rog s deschideti scrisoarea. Va voi trimite un alt plic, precum si sigiliul. M-am ntors alt om la seful serviciului si, de fat cu vreo ctiva colaboratori ai lui, pe care o legitim curiozitate i strnsese n cabinetul unde sacii cu corespondent asteptau cu gurile cscate s primeasc ultimele mesaje, am deschis scrisoarea Marthei Bibescu adresat printului Wilhelm. Citeste-o dumneata, mi-a spus seful, instalndu-se comod n fotoliu si aprinzndu-si o tigar. Cher ami,je vous ecris enfranqais, la langue que nous aimons tous Ies deux. Nothing s changed!1 Asa ncepea scrisoarea. Ce scria mai departe nu-mi amintesc, n afar de rndurile finale, ntre altele, i scria Kron-prinz-ului despre durerea pe care o ncerca pn la sfsiere, n toat fiinta ei, n urma recentului Diktat de la Viena, care ne amputase tara. Compara trupul Romniei cu acela al zeitei Isis si ndjduia c, asa cum trupul acesteia din urm, dup ce fusese sfrtecat, si-a redobndit, prin vointa zeilor, integritatea, tot asa si trupul trii noastre si-o va regsi cu voia lui Dumnezeu. Heureusement termina ea que Ies dieux ont mis dans Ies mes des mortels Ies esperances aveugles!2 Scrisoarea a plecat prin curier diplomatic chiar n ziua aceea, iar dup alte cteva zile mi sorbeam ceaiul, spre sear, mpreun cu principesa, la Mogosoaia. 1 Drag prietene, v scriu n francez, limba pe care o iubim amndoi. Nu s-a schimbat nimic! (lb.fr, engl.) (n. ed.). 2 Din fericire, zeii au pus n sufletele muritorilor ndejdile oarbe (lb.fr.) (n. ed.). 79 seherazada Portretul acestei femei ngndurate, cu ochi mari si melancolici, o reprezint pe Joitica, prima sotie a lui vod Gheorghe Bibescu. A avut o soart trist. S-a mritat tnr, dar, dup ctiva ani de csnicie fericit, s-a mbolnvit de o maladie incurabil pe atunci, pe care medicii timpului o numeau nebunie circular". Ca Ofelia n momentele ei de criz, Joitica Doamna se nvesmnta n alb, si despletea prul si-si ncununa fruntea cu gingase coronite fcute din flori. Strbtea, astfel mpodobit, slile reci ale palatului domnesc, cntnd romante lutresti lascive si triste,

rznd sau plngnd fr motiv aparent. Semna pe dusumele flori adunate din grdin sau le druia, una cte una, gratios, paznicilor. Apoi, se linistea, dar, dup o bucat de vreme, nebunia circular" o prindea din nou n iuresul ei si o purta pe coridoarele pustii, pe scrile de piatr ce duceau spre grdin, pe alei, sub clar de lun. Martha Bibescu tcu, lsndu-ne parc timpul necesar ca s deplngem ntre noi, oaspetii ei, destinul Joitici sau ca s admirm n voie tabloul n care nefericita Doamn a trii si rezema obrazul prelung pe degetele usor ndoite ale minii, cotul pe o mas, alturi de cteva flori, probabil din acelea care-i nsoteau n rstimpurile de rtcire a mintii plimbrile si cntul. nvesmntat ntr-o rochie neagr si lung, Martha Bibescu psi mai departe, spre un alt tablou din salonasul pardosit cu mozaic de aur al Palatului de la Mogosoaia pe care-1 80 locuia. Ocoli vasele de aram asezate pe jos, rotunde si plate ca niste farfurii mari, unde pluteau dalii de toate culorile, trecu pe lng o msut oriental cu incrustatii de sidef si se strecur pe lng jilturile adnci, mbrcate n mtase aurie. Mersul i era punctat ca de un ciudat alfabet Morse, pe care 1-ar fi btut cu tocurile pe pardoseala sonor. Amfitrioanei i plcea s-si arate oaspetilor palatul, pe care l restauraser nu cu multi ani n urm arhitectii si mesterii dup indicatiile ei. l mpodobise apoi cu art si cu migal, pentru a-1 face s evoce epoca brncoveneasc, cu fastul ei, precum si scurta domnie a lui Gheorghe Bibescu, legturile dintre Curtile europene si cea valah, dintre Napoleon Bo-naparte si neamul Bibestilor. Soarele amiezii incendia terasa cu fata spre lac si, prin usile larg deschise, razele lui ptrundeau nuntru si se nltau pe zidurile interioare, luminnd acum chipul pictat n culori ce preau proaspete al unei alte domnite ce ne privea ncntat de sine din cadrul ei de bronz stins. Este Maritica Doamna, ncepu Martha Bibescu, ar-tndu-ne portretul acelei femei tinere si zmbitoare si ntor-cndu-si spre noi fata de mprteas bizantin stilizat de dresurile Elisabetei Arden. Apoi, tcu, asteptnd ca musafirii s-si strng n jurul ei rndurile. Este cea de-a doua sotie a lui Gheorghe Bibescu. O vedeti nftisat de pictorul Carol Popp de Szathmry, un mare iubitor al pmntului si al poporului romnesc si un deosebit om de gust. Areprezentat-o aici n costum trnesc, dar constelat de bijuterii inestimabile, ncepu ea prezentarea portretului, cu acel timbru de flaut cu inflexiuni de org n care-si turna frazele, preschimbndu-le n incantatie, ntocmai ca seherazada din basmul celor O mie si una de nopti, cu care-mi plcea s-o asemui cnd o ascultasem povestind. Priviti, de pild, continu ea, aceast tripl salb fcut din monede mari de aur, sau diadema care-i sustine marama, sau cataramele fcute din nestemate, cu care-i este 81 prins cingatoarea. Suport o adevrat povar de giuvae-ruri cu zmbetul cel mai senin pe buze. - Mai fascinant mi se pare privirea doamnei din portret dect bijuteriile pe care le poart cu ostentatie. As renunta bucuros la ele de dragul ochilor acestei printese, glumi galant domnul Bora Scoppa, ministrul Italiei la Bucuresti. Domnul Jacques Truelle, ministrul Frantei la Bucuresti, si el de fat, si rezem mna de umrul meu, ostenit poate de ndelungata pozitie ortostatic la care1 obligase vizitarea palatului, reluat de data asta pentru ministrul Italiei, care venea la Mogosoaia pentru prima data, sau incomodat de proteza ce-i nlocuia piciorul pierdut n primul rzboi mondial. M privi, bulbucndu-si spre mine, prin ochelari, ochii miopi si albastri, si-mi spuse ncet si retoric: Zdrnicia zdrniciilor. Totul e zdrnicie, nu-i asa, tinere filozof? Secretara lui, mic de statur, negricioas, pieptnat cu o crare pe mijlocul capului, care-i mprtea simetric podoaba capilar strns cu un coc la ceaf, privea cu ncntare tabloul. Ochii sgalnici ai Maritici Doamna, protejati de arcadele nalte ale sprncenelor, preau c ne arunc tuturor poznase ocheade. Indiferent la obiectul admiratiei celorlalti, juna si foarte picanta Angelica Dobrineti, despre care lumea bun" spunea c ar fi o urmas a ntemeietorilor Padovei, si refcea conturul buzelor, privindu-se n oglinjoara unui ncnttor necessaire de sidef pe care erau incrustate mici pietre sclipitoare de-a lungul unui chenar, n schimb, foarte atent la

explicatiile seherazadei era pere Jean, un tnr preot catolic ce traducea corespondenta latineasc a lui vod Brncoveanu cu Regele-Soare; surdea sters si binevoitor. In spatele micului convoi, fiica si ginerele amfitrioanei ne nsoteau tcuti, cu gndul aiurea. Era probabil pentru a mia oar c auzeau aceleasi explicatii, rostite de principes cu aceleasi inflexiuni de glas si cu o spontaneitate bine simulat, mereu altor si altor vizitatori ai palatului de pri82 rnvar", cum si-1 denumise ntemeietorul lui, voievodul patriot, decapitat la Stambul. - Joitica Doamna, continu seherazada, adic cea din tabloul de adineauri, a mai rmas n preajma sotului ei, bol-nava n rstimpuri, ngrijit de clugritele de la mnstirea Pasrea, dar sotul ei, Gheorghe Bibescu, dup ce a ajuns Domn al trii, n-a mai ngduit mult vreme preumblrile nocturne prin palat ale consoartei sale, care continua s mpart flori strjerilor ngnnd romante, si a trimis-o la Vie-na, iar de-acolo la Paris, ca s-si doftoriceasc n strintate, ct mai departe de tar, nebunia circular". Abia a asteptat s-o vad plecat, ca s-o instaleze n palat pe aceast Ma-ritica, pe care o vedeti acum, mbrcat n catrinte si nmuiat n aur. Era o Vcreasc nrudit dup mam cu Vod si cstorit de mai multi ani cu Costachi Ghica, frate cu fostii voievozi Grigore si Alexandru Ghica. Avea si patru copii, dar nici acestia, si nici brbatul ei n-au izbutit s-o mpiedice s cear divortul pentru a deveni cea de-a doua sotie a lui Gheorghe Bibescu. Maritica era o mare ambitioas, agitat, sclav a tuturor vanittilor ce pot ncolti, din trufie, n imaginatia unei femei si, pe deasupra, mai era si nestpnit. A stiut s suceasc ru de tot capul domnitorului, care, la rndu-i, a cerut s fie desprtit de Joitica, sotia sa, nscut Mavrocordat, cea mai bogat, dar si cea mai nefericit dintre boieroaicele de-atunci. Numai c aceast dorint a lui Vod s-a izbit de opozitia mitropolitului, dat fiind c legile bisericesti, pe vremea aceea atotputernice n tar, interziceau sotului s se separe de o sotie bolnav, indiferent daca sotul n chestiune era Vod sau ciubotar. La asta s-au mai adugat intrigile diplomatilor strini, precum si gura lumii, astfel c s-a iscat un mare scandal. Unii tineau partea lui Vod, dar cei mai numerosi pe-a bietei Joitica, cea cu nebunia circular". In cele din urm, Vod a obtinut divortul, si Maritica a devenit Doamna trii. Din pcate pentru ea, gloria pentru care luptase din rsputeri n-a tinut mult. Dup vreo doi ani si jumtate de la cstoria ei cu Gheorghe Bibescu, revolu83 tia de la 1848 1-a silit pe acesta s renunte la tron si s prseasc tara. Maritica s-a stins la doisprezece ani dup aceea, la Paris, rpus de cancer. Bibescu a mai trit alti doisprezece ani, pentru ca, tot la Paris, s moar izbit cu capul de grilajul Palatului Tuileries, n urma unui ridicol accident de trsur. Dar vreau s revin la Maritica si la caracterul ei dificil si s v povestesc o mic ntmplare. Ajuns Doamn a trii Romnesti, nu a putut trece cu vederea jignirile pe care i le aduseser boieroaicele din cetatea Bucurestilor, pe vremea cnd se strduia din rsputeri s se despart de Cos-tachi Ghica, sotul ei. Drept pedeaps pentru ct snge ru i fcuser clevetirile lor, Maritica Doamna nu a vrut n ruptul capului sa le primeasc la Curte. O dat ns, a trebuit totusi s se plece rugmintilor sotului ei, vod Bibescu, si a acceptat strmbnd din nas s primeasc pe vreo cteva dintre cele pe care le stia c vorbiser". Le-a lsat s-si vre capul prin usa ntredeschisa, sfioase, apoi s intre una cte una n vasta ncpere, unde ea sedea ntins pe un divan, si s se nghesuie n prag, ploconindu-se cu ipocrit smerenie, dar necuteznd s se apropie. Mria ta, au venit cocoanele s ti se nchine! anunt slujitorul ei de tain, dup datin. Lui s i se nchine! strig furioas Maritica, zvrlin-du-si papucul din picior spre ele. seherazada tcu si trecurm mai departe. Se opri n fata unei coloane de piatr, care sustinea o arcad. Iat, sculptat pe acest capitel, acvila bizantin bicefal, reprezentnd simbolic Europa divizat bisericeste dup anul 1054, precum si Imperiul Roman, despicat, si el, nc de mult n dou. Povesteste, te rog, interveni ministrul Frantei la Bucuresti, ntmplarea cu micul print obisnuit

s vad vulturi numai pe stema familiei sale. Da, a fost uimit la prima lui vntoare, si dezamgit totodat, constatnd c vulturii mpuscati de la picioarele lui nu aveau dect un singur cap. 84 Sotia mea, ne spuse rznd ministrul Italiei, m-a ntrebat o dat n ce continent trieste licornul de pe stema Angliei Nu e adevrat! protest ea, adresndu-se ministrului Italiei. ti-am povestit c am ntrebat-o pe mama cnd eram mic. M faci s rosesc. Nu trebuie s rositi, doamn, i spuse domnul Jacques Truelle. V mrturisesc sincer c, n ce m priveste, nu am stiut niciodat prea bine unde e limita dintre real si fantastic. si nici nu am vrut s stiu. Viata mi-ar deveni prozaic dac as sti cu sigurant, de pild, c nu exist nici elfi, nici salamandre, nici troli, nici strigoi, dect n nchipuirea teoso-filor si n a vrjitoarelor din Salem. Fiica mea era la scoal, si aminti seherazada, si tot l mai astepta pe Mos Crciun. M prefceam, i rspunse aceasta, ca s-ti fac plcere. tineai asa de mult la candoarea mea! Trecurm rznd pragul camerei nvecinate, unul dup altul, dup sex, rang si vrst, eu ncheind convoiul, prin deschiztura unei usi nguste si joase. Noua ncpere, de dimensiuni modeste, ptrat, fusese destinat de amfitrioan amintirii lui Constantin Brncoveanu si epocii lui. Pe pereti, atrnau, n rame vechi, portrete de mari demnitari ai trii Romnesti, ce ne priveau din cadrele lor, cu cutturi bnuitoare, dac nu chiar haine, n ochi, li se citea nesiguranta vremurilor n care triser, cnd gloria se obtinea n schimbul multor pungi cu galbeni si se pierdea o dat cu capul, cnd prieteniile erau la fel de nesigure ca jurmintele femeilor, iar viata celor mari se desfsura ntr-o perpetu suspiciune. Purtau mantii grele, brodate cu ample motive florale si tivite cu blan, iar pe cap potcapuri nalte, sferice unele, iar altele mpodobite cu pene si cu pietre pretioase. Vesmintele lor aminteau risipa de stofe scumpe si de odoare a seraiurilor, iar lungimea brbilor le certifica demnitatea. Prin colturi, vegheau, zugrviti pe lemn ros de cari, sfinti trasi la fat, ntunecati si afumati, cu priviri morocnoase si triste, n contrast cu magnificenta bo85 ierilor bine hrniti si somptuos mbrcati, sfintii din icoane evocau descrnata spiritualitate a celor care, dezamgiti de fgduielile veacului, asteptau de la viata lor luntric ceea ce lumea exterioar le refuzase. Pe peretii odii, se nfruntau astfel dou conceptii de existent diametral opuse, nscute, una, din vanitate, iar, cealalt, din nencredere, ambele firesti mai ales n vremuri de cruzime si de incertitudine. Pe mese, erau ntinse custuri brodate cu fir de aur si de argint, luceau sfesnice armii, nverzite de vreme, si zceau, aruncate acolo ca din ntmplare, biblii vechi, legate n metal scump, n sidef sau n lemn sculptat, narghilele, iatagane, cdelnite, mtnii de chihlimbar, cutiute filigranate pentru giuvaeruri si cte alte mruntisuri de pret. Pe jos, erau asternute covorase de rugciune roase de genunchii credinciosilor mahomedani, iar n mijlocul odii, pe un sevalet, trona un portret n ulei al lui vod Brncoveanu. La stnga, pe un perete, un tablou urias l nftisa pe contemporanul voievodului romn, pe regele Frantei Ludovic XIV copil, culcat pe catifele ncretite, ncperea avea ceva din strlucirea metalic si policrom a unei biserici grecesti, dar si din aceea mbcsit cu obiecte disparate, eteroclite, neasteptate si ncnttoare a unui bazar din Stambul. Priviti aceast icoan, rosti seherazada, punndu-si arttorul terminat cu scoica sidefie a unghiei pe pieptul decolorat al unui sfnt usctiv. A suferit de-a lungul veacurilor uzura srutrilor! Martha Bibescu era perfect n rolul ei de castelan-ghid si se exprima cu eleganta unei altete regale dintr-o pies de Sardou: Iar scena aceasta, de un realism misctor si naiv continu ea, artndu-ne o gravur de epoc , reprezint martiriul lui Constantin Brncoveanu, Hospodar al trii Romnesti, pe care-1 vedeti mai bine n portretul de pe sevalet. Voievodul acesta voia s ridice prestigiul Curtii sale la nivelul celor apusene, si averea i ngduia acest lucru, dar ceea ce este mai important

intentiona s apere crestin86 tatea de Semiluna otoman. Din nenorocire, a fost trdat, n Vinerea Mare a anului 1714, chiar de nepotul si finul su, stefan Cantacuzino. Nepot de sor al voievodului serban Cantacuzino, care cobora din Basarabi prin Elenco, mama sa, fiica lui vod Radu-serban, Constantin Brncoveanu se considera att urmas al mpratilor bizantini, ct si descendent al Basarabilor, familie care constituia de veacuri dinastia trii Romnesti. Trebuie s v spun c pn la domniile fanariote nici unul dintre voievozi nu a fcut exceptie de la aceast regul strbun, de la aceast lege a pmntului nostru, potrivit creia numai dinastia Basarabilor putea s dea Domn trii. Pe orice cale, prin filiatiune legitim sau nelegitim, prin aliant, oricum, pretendentul la tron era nevoit, pentru a fi acceptat, s-si dovedeasc apartenenta la strvechea dinastie a Basarabilor. Ca atare, Constantin Brncoveanu, pentru a-si pune ct mai n lumin att nobletea lui imperial, aceea a Cantacuzinilor bizantini, din care v spuneam c descindea prin femei, ct si a Basarabilor din care cobora prin Cantacuzini, s-a intitulat Constantin Basarab-Brn-coveanu-Cantacuzino si a obtinut de la mpratul Germaniei titlul de principe al Sfntului Imperiu Roman de Natiune German (care, n treact fie spus, dup cum remarca Vol-taire, nu era nici sfnt, nici imperiu, si nici roman). Astfel considera el c putea egala si ntrece chiar n noblete orice cap ncoronat al btrnei si rafinatei Europe. Ei bine, n ziua de Sfnta Mria, adic la 15 august 1714, printul Brncoveanu a fost decapitat mpreun cu copiii si ntr-un loc aflat n prelungirea Seraiului, n fata celui mai frumos peisaj din lume. Se spune c unuia, dar numai unuia dintre fiii si i-a fost team de moarte... pentru c avea doar paisprezece ani! Un fior de simpatie agit sensibilitatea spectatorilor la scena de masacru pe care le-o oferea gravura din fata lor, n-duiosndu-i. seherazada si derula mai departe povestirea: Mateias, copilul cruia-i era team de moarte, czu n genunchi, spune legenda, n fata sultanului si, plngnd, l rug s-1 lase s triasc. Sultanul, impresionat de lacri87 mile biatului si, poate, de gingsia lui, puse pe cineva s-1 ntrebe pe Constantin Brncoveanu dac e de acord ca fiul lui s treac la mahomedanism spre a-si salva viata. Nu!" a fost rspunsul categoric al voievodului. Nimeni din neamul nostru nu si-a renegat credinta. S plteasc biatul cu viata cinstea pe care poate c ar fi dispus s si-o piard!" Iat cum s-a achitat vod Brncoveanu, pltind cu snge de martir, de onoarea de a fi domnit peste o tar n care Europa si Asia se nfrunt. Spuneati mai adineauri, interveni timid sotia ministrului Italiei la Bucuresti, c voievodul de pe sevalet e unul dintre strmosii familiei dumneavoastr. Cum e posibil acest lucru, m iertati c ndrznesc s v ntreb, din moment ce, dup cum ati afirmat, voievodul a fost decapitat mpreun cu toti fiii si? Veti afla ndat, i rspunse seherazada. Lucrurile s-au petrecut ca n basme, sau ca ntr-un roman de Paul Feval, n care, dup ce au fost ucisi toti eroii, autorul, pentru a-si prelungi povestirea, ntruct cartea se vinde bine, descoper un urmas al personajelor sale moarte, o fiic sechestrat de pild, care duce mai departe pe umerii ei actiunea romanului. Ei bine, n cazul nostru soarta a vrut ca fiul biatului cel dinti nscut al lui vod Brncoveanu, cel decapitat n 1714, s scape si s continue dinastia, l chema tot Constantin, ca pe bunicul sau. Nepotul acestui Constantin, anume Grigore, a ajuns mare-ban al trii Romnesti. Era posesorul unei averi considerabile, rmas probabil n bun parte de la str-strbunicul su, si s-a cstorit cu Safta Bals. Tot ca n basme, Banul Grigore Brncoveanu, neavnd copii si prndu-i ru c se stinge fr sa aib cui s lase numele si averea, adopt n 1824 o fetita, pe Zoe Mavrocordat, care nu e alta dect acea Joitica Doamna, prima sotie a domnitorului Gheorghe Bibescu, pe care ati vzut-o adineauri, ngndurat, cu ochii mari si melancolici, n portretul din salon. Cea cu nebunia circular, exclam secretara cea oaches a ministrului Frantei. Ceilalti oaspeti murmurar ceva nenteles, n semn c si-au amintit. - Primul copil al acestei Joitica, anume Grigore, fcut cu vod Gheorghe Bibescu, a mostenit,

potrivit dorintei ma-relui-ban, consemnat ntr-un act oficial ce se pstreaz, dreptul de a-i purta numele de Basarab-Brncoveanu, precum si titlurile acordate de Sfntul Imperiu, nu numai lui, dar si urmasilor. Acest Grigore Basarab-Brncoveanu ia n cstorie pe Rasela, fiica lui MusurusPasa, si are cu ea trei copii, pe Constantin, pe Arma, mritat cu contele de Noailles... Contesa de Noailles! exclam ministrul Italiei. Una dintre reprezentantele de frunte ale poeziei franceze! si, zicnd acestea, se nclin amabil spre ministrul Frantei, care i rspunse printr-un zmbet de circumstant. ntocmai, aprob Martha Bibescu. Cealalt fiic, continu ea, Elena, a devenit prin cstorie printes de Cara-man-Chimay. Al doilea fiu al Joitici si al lui Gheorghe Bibescu a fost Nicolae, iar al treilea a fost Gheorghe, care s-a nsurat cu Valentina de Chimay si este tatl sotului meu. Ceilalti copii ai Joitici si ai lui vod au fost: Alexandru, tatl lui Anton Bibescu, scriitor ca si mine de limb francez si mare prieten al lui Marcel Proust, si al lui Emanuel, apoi vin la rnd fetele: Eliza, Catrina si Zoe, dar despre toti acestia ar fi prea lung si inutil s v vorbesc. V-ati alege cu o migren datorit unui arbore genealogic care are attea ramuri, prinse, fiecare, de alti arbori, nct formeaz o adevrat pdure, n concluzie, Bibestii de azi se nrudesc cu Brncovenii de ieri indirect, prin Zoe Mavrocordat, cea adoptat de banul Grigore Brncoveanu, strstrnepotul domnitorului decapitat, dar si direct, prin femei, cci mama lui Gheorghe Bibescu, voievodul, era nepoata Saftei Cetulescu, fiica lui Constantin Brncoveanu. Cum vedeti, Brncovenii de azi sunt Bibesti autentici, asa cum Bibestii de azi sunt Brn-coveni autentici. si tot asa precum stirbeii sunt tot Bibesti, pentru c Barbu, fratele domnitorului Gheorghe Bibescu, a fost adoptat de un stirbey, complet zmbind fiica seherazadei. 89 Iar cei doi frati amintiti de fiica mea, Gheorghe si Bar-bu, au figurat printre cei treizeci si sapte de candidati la tronul Munteniei, n 1840. Mai norocos, Gheorghe Bibescu a obtinut o sut si treizeci si unu de voturi si a fost nscunat. Un nor trector acoperise soarele si asternuse pe fata dom-nitorului-martir de pe sevalet o masc macabr. Pe mt-surile grele, cu serpuiri de broderii tesute cu fir de aur si de argint, muriser scnteierile cu plpiri de jratic. Urmar cteva momente de tcere dup acea lung si obositoare lectie de genealogie. seherazada ns nu terminase de istorisit. Povestile ei se nsteau una din alta. Se pregtea acum s ne spun ceva despre regele Ludovic XIV, cu care Constantin Brncoveanu avusese interesante legturi diplomatice, si a ridicat mna spre portretul monarhului francez zugrvit n fraged pruncie, cnd preotul catolic, pere Jean, care tcuse pn atunci, gsi nimerit s-si fac auzit glasul: mi permiteti, doamn? V rog, mon pere\ Preotul era tnr, slab, negricios, cu nasul cam lung si subtire ca o lam de cutit. Ochii i erau apropiati si ascunsi ndrtul ochelarilor cu ram ngust, metalic. Arunca priviri fugare spre un obiect delicat, pe care ncnttoarea Angelica Dobrineti tocmai se pregtea s-1 vre n poset. Ct de edificator mi se pare, ncepu el, si tin s subliniez acest lucru, sa vd c o tnr aristocrat din zilele noastre, asa de pline de indiferent religioas, nu se desparte, chiar atunci cnd e poftit aici, ntr-o asa de ilustr companie monden, de cartea ei de rugciuni. Domnisoara Dobrineti, despre care auzisem c interpretase cteva roluri n filme turnate n studiourile italiene si care nu stiu cum de se afla la Bucuresti, iar acum la Mogo-soaia, tresri brusc, rosind vizibil sub fardul bine ntins pe fata ei deosebit de atrgtoare. Apucai sa mai zresc o clip n mna ei coltul unei crtulii de toat frumusetea, legat n plcute de sidef irizant, prinse n chenare de aur, si m90 podobit pe margine cu mici pietre ce preau a fi diamante. Apoi, crtulia cu pricina dispru n interiorul posetei. - si ct modestie! exclam seherazada, cntnd cu amabilitate n struna preotului. Nu e nimic mai misctor, improviza ea n continuare, dect virtutea ce se ascunde, dect dreapta credint ce

se fereste de privirile altora, stiind c mediul prielnic nfloririi ei e fcut nu-i asa, printe? din umbra si din tain. Dar ngduiti-mi, domnisoar, s v admir, la rndul meu, missel-ul care 1-a entuziasmat pe pere Jean. Ea ntinse mna spre a primi cartea de rugciuni cu coperte de sidef, dar rmase cu bratul suspendat n aer, pentru c frumoasa ei invitat se opunea cu strsnicie, lipindu-si poseta pe piept si acoperind-o cu amndou minile. Nu! Nu! V implor! Pentru nimic n lume! glsui ea. Nu insistati, v rog! Dac v-as arta-o, ati fi dezamgit. Cre-deti-m pe cuvnt. Nu e nimic deosebit. Vzut de aproape, realitatea cea mai roz pleste. Nu vreau s v faceti o impresie detestabil despre mine. Sunteti exagerat de modest, insist seherazada. Dati-mi-o! Nu mai faceti attea fasoane! Glasul melodios de pn atunci al amfitrioanei se vola-tizase. i luase locul o voce aspr, poruncitoare, care m nfiora. Mai avusesem prilejul s constat c oamenii, atunci cnd le strnim mnia, devin dintr-o dat de nerecunoscut. Blndetea, gingsia, ntelepciunea care credeam c-i caracterizeaz n exclusivitate si pentru care-i stimam si-i ndrgeam, le cad de pe fat ca o masca, lsnd s se vad un alt chip, contrariat, mnios, nendurtor. seherazada izbuti s se stpneasc, si aduse bratul n pozitia initial, de-a lungul trupului nvesmntat n negru, arunc totusi artistei o privire tioas, apoi ochii ei si rotir asupra noastr o alta, catifelat, nsotit de un zmbet corespunztor. Se ntoarse spre portretul ce-1 nftisa pe Ludovic XIV copil, culcat pe catifele ncretite, dar nu apuc nici acum s 91 ne vorbeasc despre el, cci o us se deschise, si vrstnicul majordom al casei rosti formula consacrat momentului: Madame est servie!1 Pe cnd ne ndreptam spre ncperea unde aveam s lum masa, psind din nou dup sex, rang si vrst, rmnnd ultimul, mi-am adus aminte c adineauri, n salon, n timp ce principesa Martha ne vorbea despre tripla salb de aur a Ma-ritici Bibescu, o vzusem pe tnra artist de cinema, descendent din fondatorii Padovei, fardndu-si discret buzele. tinea n mn, n dreptul fetei, deschis la nivelul gurii, o cutiut de toat frumusetea, cu capac sidefiu, mpodobit cu mici pietre lucitoare, destinat s pstreze n interiorul ei pudra, rujul, oglinjoara, o drglas cutiut pe care printelui o luase drept o carte de rugciuni. 1 Doamna este servit (lb.fr.) (n. ed.). 92 n umbra lui Napoleon Madame est servie! rostise cu glas spart de cntreat septuagenar Jean, vrstnicul majordom al palatului, apoi rmsese nemiscat lng usa prin care oaspetii treceau din camera brncoveneasc ntr-un elegant salon empire, ca din-tr-o tar n alta, ca dintr-un veac n altul, cu viteza uluitoare a gndului, n mijlocul salonului, era ntins masa. Pe luciul ei, o adevrat revrsare de portelanuri, argintrie, cristale si flori ncnta ochiul, n mijloc, se nlta o piramid pe care erau atrnate n rnduri suprapuse numeroase monede romane. Majordomul avea o figur zbrcit si spiritualizat, ochelari de crturar cu ram de srm, mnusi albe, livrea si prea ngndurat, n realitate, era numai indiferent. Zilnic i se perindau prin fat excelente si monseniori, scriitori si oameni politici, ziaristi strini si aventuriere internationale, femei frumoase si boieroaice btrne cu degete uscate vrte n inele. Nu-1 impresionau, pentru c nu-1 interesau, si fcea meseria cu constiinciozitate de mai multe zeci de ani, rstimp n care vzuse multe, ntelesese multe, auzise multe, pe care le pstrase pentru el si devenise un fel de ntelept dezabuzat si nu lipsit de un oarecare simt al umorului. Mobila salonului n care intrasem, dup cum spuneam, nu mai amintea de vremea lui Brncoveanu, ci de aceea a primului imperiu francez. De-a lungul unuia dintre pereti, se nlta un mare dulap-bibliotec, prin geamurile cruia se vedeau rafturile ncrcate cu crti legate n piele si ornate

93 pe cotor cu albina de aur, ecusonul Corsicanului. Lng o fereastr ce ddea spre curte, pe fondul ntunecat al draperiilor lungi si grele, se detasa, pe un piedestal, bustul de marmur alb al doamnei Tallien, nu prea distins, dar cu umeri frumosi, iar pe ceilalti pereti atrnau din belsug cocarde, gravuri si flori presate, n rame nguste, toate amintindu-1 pe Napoleon. Domnul Jacques Truelle, ministrul Frantei la Bucuresti, mngie bratul unui fotoliu terminat cu un cap de sfinx lucrat n bronz. Mobila asta, spuse el colegului su italian, poart, dac nu m nsel, pecetea incomparabil a lui Jacob Desmaltier, ebeniste de l 'Empereur1... ...si a apartinut, se grbi s completeze amfitrioana, lui Napoleon I-ul, iar mai trziu familiei Bauffremont. ntre timp, noi, oaspetii principesei-scriitoare, ne cutam locurile unde aveam s stm la mas, locuri ce ne erau indicate pe mici cartonase asezate n dreptul fiecrui tacm. Numele persoanelor invitate era scris cu elegant de mna ei. O auzeam adresndu-se ministrului Italiei la Bucuresti, care venea pentru prima oar la Mogosoaia, cu glas melodios si grav de mblnzitoare de serpi: Mobila acestui salon mi-a fost druit de soacra mea, nepoata lui Napoleon, creia i-a parvenit de la familia Bauffremont, cu care era nrudit. Numele de Bauffremont v este desigur cunoscut, Excelent, si din cartea lui Marcel Proust, Pastiches et melanges, ca fiind acela, dup cum recunostea si autorul, al primei rase a regilor nostri, ce ar putea revendica pe drept cuvnt tronul Frantei". Ministrul Italiei n tara noastr, domnul Borra Scoppa, cltin din cap, artnd c si-ar aminti de fraza lui Proust pe care acum o auzea pronuntat pentru prima oar. Iar Chateaubriand, adause ministrul Frantei n tara noastr, adresndu-se compatriotului su, tnrul preot caEbenist al mpratului (lb.fr.) (n. ed.). 94 tolic poftit s traduc corespondenta latineasc a lui Constantin Brncoveanu cu Curtile europene, Chateaubriand, al crui Genie du christianisme v este desigur una dintre crtile de cpti, pomenea, la rndul su, de acea Montmo-rency-Bauffrement, pe care o ntlnea la Venetia. Domnul Jacques Truelle, ministrul Frantei, care avusese parte, n urma primului rzboi mondial, de o protez care-i nlocuia piciorul pierdut pe cmpul de lupt, era un om de cultura si de gust. l cunoscuse foarte bine pe Marcel Proust, iar de Martha Bibescu l lega o lung si mare prietenie. Ne-am asezat n jurul mesei si am nceput s ne desfacem servetele, spre a ni le ntinde pe genunchi, n timp ce gazda ne povestea o ntmplare n legtur tot cu mobilierul em-pire al salonului. O mai auzisem istorisit si altor oaspeti, care veneau aici pentru prima dat. Era una dintre uverturile cu care ea gsea nimerit s sparg gheata", s anime spiritele la nceputul dejunului: Ne aflam, cu ani n urm, tot pe la mijlocul verii, ca acum, la Posada, resedinta noastr din Carpati, cnd un telefon de la Peles m anunt c regina Mria, nsotit de regele Gus-taf V al Suediei, despre care habar n-aveam c se afl n Romnia, ar dori foarte mult sa m viziteze n dup-amia-za aceea. stiam c regina, ori de cte ori avea musafiri care o plictiseau, se poftea mpreun cu ei la mine, iar despre regele Suediei aflasem c e taciturn si c nu-i place s vorbeasc dect despre tenis si despre reumatisme. Jean, majordomul nostru, a schimbat la repezeal florile din vaze, a scos din bufet serviciul de ceai de argint, pe care nu-1 foloseam dect la ocazii, si i-a dat lustru, iar eu am iesit n ntmpinarea musafirilor, nsotit de o var a mea, englezoaic, zicndu-mi c-mi va fi de mare ajutor la primirea augustilor oaspeti. M nselam ns, pentru c regina, dup ce a descins din automobil, a luat-o pe vara mea de brat si au plecat amndou s se plimbe prin pdure, lsndu-mi-1 pe regele Suediei, care se uita n jurul lui fr s scoat o vorb. 95 seherazada si ntrerupse povestirea pentru a-si pune n farfurie pestele cu maionez pe care i-1

oferea, n stnga ei, majordomul cu ochelari. Acolitii lui, tineri n livrea, galonati si nmnusati, ne turnau vinul alb n pahare. Apoi, firul istorisirii fu reluat. Deodat, mi-a venit n minte o idee ce mi s-a prut salvatoare. Aveam pe-atunci acolo, la resedinta din Carpati, acest salon empire pe care l vedeti, si mi-am spus ca pe un descendent al generalului Bernadotte care-si datora destinul dinastic lui Napoleon I, aveau s-1 intereseze desigur aceste mobile ce au apartinut cndva mpratului, si poate chiar si felul n care au ajuns ntr-o cas romneasc din inima muntilor. L-am luat pe rege de brat, pentru c ideea ce-mi venise mi dduse curaj, 1-am poftit nuntru si 1-am suit la etaj pe o scar ngust, n spiral. Acolo, 1-am purtat de-a lungul unui coridor si, sigur de efectul pe care-1 pregtisem suveranului, am mpins cu putere ntr-o parte si n alta canaturile usii ce ddea n ncperea unde se afla acest mobilier. Parc as fi deschis unui copil usa camerei unde era aprins pomul de iarn! Regele Suediei s-a oprit n prag, a aruncat o privire strasnic nuntru, si apoi a exclamat cu o voce rgusit, puternic si iritat: Je n 'aimepas l'Empire!2 Oaspetii au emis rsetele de circumstant, iar gazda profit de ocazie pentru a lua cteva nghitituri din farfuria n care-si pusese o minuscul portie de peste cu maionez, din care majordomul-ntelept ne mbia s lum o a doua oar. Fiindc se fcuse tcere, seherazada trecu la punctul doi din repertoriu si se adres secretarei palide, pieptnate cu crare la mijloc si coc, a domnului Truelle: Intrnd aici, domnisoar, v-am vzut mngind cu o discret atingere bustul din spatele dumneavoastr. Ei bine, e al doamnei Tallien, supranumit de revolutionarii francezi Notre-Dame de Thermidor. Era amanta lui Barras si una dintre cele trei mari frumuseti ale acelei epoci de o sngeroas grandoare. 2 Mie nu-mi place imperiul! (lb.fr.) (n. ed.). 96 si care erau celelalte dou? ntreb ministrul Italiei. - Doamna Recamier si Josephine de Beauharnais. Napoleon, viitorul sot al acesteia din urm, era pe-atunci un mic general ambitios, dar srac, si avea urgent nevoie de subsidii pentru armata cu care se aventurase n Italia. Sftuit de altii, i s-a adresat doamnei Tallien, rugnd-o s intervin pe lng puternicul Barras, care nu-i refuza nimic, spre a-i cere, pentru soldatii si, haine si hran, dar mai ales mbrcminte, pentru c erau zdrentrosi si desculti. Napoleon era tnr, sfrijit, iritabil, timid, ntunecat, violent, iar doamna Tallien era frumoas, atotputernica, popular si nu ddea mare pret pe atitudinile simandicoase. Asa c i-a plcut tonul brutal si patetic al lui Napoleon si, mai ales, privirea lui, n care se citeau pasiune si cruzime. O zi mai trziu, 1-a rentlnit la o receptie oficial cu lume foarte mult si glgioas. Era nvesmntat ntr-o rochie lung si strvezie, strns sub sni. Vazndu-1 n cadrul usii, i-a strigat peste capetele multimii: Eh bien, tu auras tes culottes, petit ge-neral!3 Cci acesta era jargonul epocii. Oaspetii se amuzau, si conversatia prindea viat n jurul lui Napoleon. Fiecare venea cu cte ceva nou, dar contributia gazdei era de neegalat. Ea ne art, de pild, pstrat ntr-o ram de lemn cu incrustatii de metal, purtnd pe ea vulturul imperial, o cocard tricolor: rosie, albastr si alb, pe care Napoleon o purta n amintirea btliei de la Austerlitz, precum si niste flori presate sub geam, tot ntr-o ram atrnat pe perete, pe care mpratul le culesese pe insula Sfnta Elena, n timpul exilului. Cum ns dejunul era oferit n cinstea ministrului Italiei si a sotiei sale, care pseau pentru prima oar pragul palatului de primvar", amfitrioana socoti necesar s ntrerup pentru cteva momente seria suvenirurilor napoleoniene, spre a-i oferi oaspetelui de onoare o dovad a atentiei fat de el si de tara lui. O auzii rostind n sol major: 3 Ei bine, o s capeti mbrcmintea solicitat, micutule general! (lb.fr.) (n. ed.). 97 Am tinut s v aduc, Excelent, un modest omagiu domniei voastre, doamnei Bora Scoppa si Italiei , aseznd aici, pe mas, aceast piramid de argint, pe fetele creia vedeti n siruri suprapuse monede romane gsite n mprejurimile acestui vechi palat. Sunt si ele o dovad a legturii de dou milenii dintre tara dumneavoastr si a mea, care pe vremea mpratului Traian

erau unite sub un singur sceptru. Asa cum glia Romniei e semnat cu tezaure romane de la un capt la cellalt, limba noastr, cum ati putut desigur observa, e semnat cu cuvinte care, ca si cele italiene, provin din limba latin. n vreme ce ministrul Italiei si sotia sa se ntreceau a multumi pentru atentia special avut fat de ei si mngiau monedele romane, Jean, majordomul vrstnic, care tocmai mi punea n farfurie friptura nsotit de o bogat garnitur" multicolor, mi fcu un semn cu ochiul spre piramida din mijlocul mesei, zmbindu-mi cu nteles. Eram mgulit c m consider de-al casei si c-mi face cinstea de a-mi zmbi. Da, stiam amndoi c obiectul acela cu ciucuri fcuti din monede antice trona zilnic n acel loc, iar nu ocazional, cum pretindea, din amabilitate, seherazada. Iertate fie micile neadevruri conventionale, cnd n-au alt scop dect pe acela de a descreti o frunte sau de a ncnta o inim! Iar pentru a-si mguli si mai mult oaspetii de onoare, gazda se gndi c nu ar strica s aplice ea nssi o surdin admiratiei pentru Napoleon, care nu avusese fat de sttuletele italiene o atitudine prea amical. si asta cu att mai mult, cu ct surdina" fcea oricum parte din repertoriul rezervat dejunurilor n salonul empire. si, ca s revin la Napoleon, spuse ea, acesta, sa m ierte fiica mea, era un parvenit! Nimeni nu se astepta la asa ceva, n afar de fiic, de ginere, de majordom si de mine, care o mai auzisem pe principes afirmnd c Napoleon etait un parvenu. Ct despre majordom, care turna acum vinul cel rosu n pahare, el fcu un gest din umeri, de data asta numai pentru sine, gest care 98 nsemna probabil: Iar vechea poveste!" si termin treaba si iesi, poate bucuros s n-o mai aud. Fraza seherazadei produse celor de fat o dubl surpriza: nu se asteptau s-1 fac pe Napoleon parvenit, si nici s se scuze fat de fiica ei, care-i rspunse ca de obicei: Te iert, fireste. Cunosc doar foarte bine istoria familiei mele. Cum? ntreb ministrul Italiei, va nruditi cu Napoleon? V-am auzit si adineauri spunnd c soacra dumneavoastr era nepoata lui Napoleon, dar, v spun sincer, am crezut c n-am priceput eu bine. si astfel, seherazada ncepu s depene denigrarea lui Napoleon" laolalt cu nrudirea", povestiri care aveau totdeauna mare succes la publicul avid de intimitti divulgate, si asta cu att mai mult, cu ct era vorba de personalitti din cartea de istorie: Intr-adevr, azi nu mai e un secret pentru nimeni c nu eu, ci soacra mea, nscut Chimay, descinde n linie direct din Napoleon prin maic-sa, frumoasa Emilie de Pel-lapra, mritat mai nti cu contele de Brigode, iar a doua oar cu printul de Chimay. Aceast Emilie-Louise-Ma-rieFran9oise-Josephine de Pellapra a fost fiica lui Napoleon, si asemnarea ei cu acesta era, pare-se, uimitoare. Nemaipomenit! exclama sotia ministrului Italiei. Cteva dintre bijuteriile ce i-au apartinut mi-au fost druite mie, dup ce m-am mritat, de ctre mama sotului meu. Posed, ntre altele, o brtar grea, de aur cizelat, incrustat cu briliante, smaralde si rubine, pe care doamna Pellapra, bunica soacrei mele, adic mama Emiliei de Chimay despre care v vorbeam, o primise n dar de la Napoleon ndat dup ntoarcerea acestuia din insula Elba, precum si un diamant pe care Las Cases i 1-a adus din Sfnta Elena. Dar cum a intrat doamna de Pellapra n viata lui Napoleon? ntreb ministrul Italiei. Doamna Pellapra era originar din Lyon si se pare c acolo s-a desfsurat idila dintre ea si mprat. Soacra mea, 99 care obisnuia s se exprime foarte pe sleau, ddea urmtorul rspuns celor ce o ntrebau cum se nrudea cu Napoleon: Bunica mea, spunea ea, era foarte frumoas, iar mpratul cltorea foarte mult." In timp ce luam pentru a doua oar friptur, seheraza-da si continu povestirea: La 11 noiembrie 1808, doamna Pellapra a nscut o fetit, creia i-au dat numele ei: Emilie. Sotul legal, adic domnul Pellapra, nu voia s-o vad. Poate c numai atentiile" mpratului 1-au mai mbunat. Doamna Pellapra i-a rmas credincioas lui Napoleon, dovad c n 1815, la

ntoarcerea acestuia de pe insula Elba, ea a fost cea care i-a iesit n ntmpinare deghizat n tranc, iar nu sotia lui, mprteasa Marie-Louise. E drept c aceasta din urm avea o scuz: era nsrcinat si astepta s-i nasc un copil domnului de Neipperg. Din nou oaspetii manifestar un haz zgomotos, de data asta nu pe seama aventurii doamnei Pellapra, ci pe aceea a mprtesei nestatornice. Cocarda pe care o vedeti ncadrat pe peretele acela si pe care v-am mai artat-o a fost purtat de Napoleon n amintirea victoriei de la Austerlitz si druit Emiliei, la ntoarcerea lui pe pmntul Frantei. Soacra mea mi-a ncredintat si memoriile mamei ei, fiica lui Napoleon, spunnd ntr-o scrisoare, n felul ei original: Le las nurorii mele, pentru c e cea mai putin proast din familie." Musafirii protestar: Cum cea mai putin proast?" A, e prea de tot!" Voia s spun cea mai desteapt!" etc. Jacques Truelle interveni n monologul seherazadei: Nu stiu dac ati remarcat c doamna Valentine seamn ca dou picturi de ap cu Napoleon, str-strbunicul ei! Rznd si acoperit de exclamatiile tuturor, Valentine, fiica Marthei Bibescu, se ls privit din fat si, mai ales, din profil, ca pentru fotograf, mai n glum, mai n serios, cu att mai mult cu ct trsturile ei de medalie antica aminteau n-tr-adevr de cele ale lui Napoleon: aceeasi frunte sever, ace100 lasi nas usor ncovoiat, aceeasi brbie voluntar, aceeasi privire ptrunztoare, pe care le cunosteam cu totii din numeroasele portrete ale mpratului, le regseam acum pe chipul si, mai cu seam, n liniile pure ale profilului ei. Jean ne umplea paharele, iar acolitii si ne mbiau cu un apetisant tort de ciocolat, pe care frisca abundent prea o peruc de marchiz pe capul unei negrese. si dup cum ncepusem s v spun, si relu sehera-zada monologul de unde-1 lsase, Napoleon era un parvenit. S v dau un singur exemplu: a petrecut o noapte n palatul de la Potsdam, a dormit n patul lui Frederic II si, la plecare, i-a furat ceasul, gsit mai trziu la Sfnta Elena. De data asta, uimirea, protestele, amuzamentul depsir toate asteptrile gazdelor. Oaspetii se dovediser receptivi, apreciaser repertoriul seherazadei la justa lui valoare si aveau s-i pstreze o amintire nestears. Ministrul Italiei descoperise n ziua aceea c societatea romneasc din trecut nu era provincial, izolat de Europa la marginea de rsrit a acesteia, ci fcuse parte integrant din ea prin strnse legturi de rudenie si prin personalitti de elit. Dejunul la care-1 poftise aceast femeie remarcabil era agreabil si instructiv. Ar fi vrut acum s afle din gura ei ct mai multe lucruri despre Romnia, despre spiritualitatea acestei tri n care fusese acreditat. Cum se face, doamn, glsui el, ntorcndu-si spre amfitrioan profilul de mprat roman, c n tara dumneavoastr a fost cultivat, poate mai variat ca nicieri, arta custurilor att de bogate, de pline de fantezie a vesmintelor trnesti, sau cea a broderiilor bisericesti, tesute cu strlucire si bun-gust? Istoria trilor romne, i rspunse ea dup ce rsufl adnc, bucuroas c avea s dezvolte o idee care-i era drag, istoria trilor romne a fost totdeauna agitat. Aceste locuri de rspntie nu au avut niciodat parte de o perioad de pace care s treac de cincizeci de ani. Mereu supusi invaziilor, mereu nevoiti s se apere sau s se refugieze n munti p101 rsindu-si casa si avutul, romnii, cei de la tar mai ales, s-au resemnat s-si construiasc locuinte modeste, spre a nu pierde mare lucru la nevoie, si s tease catrinte si covoare usoare, asa-numitele scoarte, spre a le putea lua cu ei mai lesne n refugiu, mpturindu-le. S nu credeti ns, interveni ministrul Frantei, c alte arte, cum ar fi sculptura n lemn, pictura pe sticl, arhitectura si fresca, au fost neglijate de poporul romn. De la portile masive, din lemn, decorate cu motive ornamentale adnc spate, ale caselor de la tar, si pn la lingurile dantelate, tot din lemn, ce fac deliciul colectionarilor strini, de la icoanele pictate pe sticla si pn la oule

de Pasti ncondeiate ca niste ii, nici unul dintre bunurile materiale ale acestui popor nu s-a sustras preschimbrii lui n oper de art. Respiratia romnului e muzic, oftatul lui e doin, graiul lui e poezie, ntelepciunea lui e proverb, pasul lui e dans, povestile lui sunt balade, vesmintele lui sunt costume, iar bisericile lui sunt muzee. Cu toate c foarte multe dintre operele de art si de arhitectur romneasca au ars n focul rzboaielor, n vlvtaia incendiilor sau au fost distruse de cutremure, tot au mai rmas de-ajuns pentru a ne face o idee de ct de multe trebuie s fi existat. Ministrul tcu si se fcu tcere general. Apoi, gri cu glasul sugrumat de emotie seherazada: Va multumesc, domnule ministru, pentru tot ce ati spus cu atta ntelegere si cu o asa de adnc simtire despre tara mea. n ce m priveste, am convingerea c am venit pe lume pentru ca, dup puterile mele, s o fac cunoscut si iubit de toti cei ce aud vorbindu-se de ea. Apoi, la un semn discret al ei, ne ridicarm de la mas. Valetii din spatele oaspetilor le ndeprtar usor scaunele, f-cndu-le loc s se ndrepte pe urmele gazdei spre salonul pardosit cu mozaic de aur, de pe ai crui pereti ne surdeau cele dou sotii ale lui vod Bibescu. Oaspetii si plimbau privirile de pe tablourile atrnate pe perete, pe arcade si pe plafoanele savant boltite, iar gazda 102 profit de ocazie pentru a le vorbi despre palatul n care se aflau, vechi de peste dou veacuri, incendiat si pustiit, si n sfrsit refcut datorit priceperii si srguintei ei. Cnd sotul meu mi-a druit acest palat care, la drept vorbind, a intrat n familia Bibestilor prin Zoe Mavrocordat, cea adoptat de banul Grigore Brncoveanu si mritat cu vod Bibescu , n loc de ceea ce vedeti era o ruin. Casa fusese ars de otomani, care-si nchipuiser c ar putea gsi ascunse aici legendarele comori ale voievodului Constantin Brncoveanu, care o cldise ca s-i fie lui palat de primvar". N-au gsit nimic. Ce a mai rmas din ziduri si din ncperi a devenit han pentru cltorii romni si strini ce intrau sau ieseau din Capital. Sotul meu era convins c numai eu as avea forta si rbdarea s dau o nou strlucire acelor ruine. Supunndu-m dorintei lui, m-am apucat de lucru cu rvn si, recunosc, cu pasiune, strduindum pn n anul 1927 s dau viat vechiului palat, facndu-1 s renasc treptat din propria-i cenus, ca pasrea de pe stema Mavrocorda-tilor mei. Dup saptesprezece ani (inaugurasem restaurarea n 1910), am realizat ce vedeti: o mostr de cum arta un palat domnesc din tara mea la nceputul veacului al XVIII-lea. Astfel, la vreo unsprezece kilometri de Bucuresti, am, de pe terasa palatului acesta, privind lacul din fat, iluzia Nilului. Locurile astea mi amintesc Orientul, pentru c aici, ca si acolo, predomin cmpia strbtut de ape ce dorm si care, tocmai de aceea, mi par de vis. Pe aceste plaiuri supuse mirajului si-a nltat Constantin Brncoveanu palatul. Voievodului i plceau arhitectura si grdinile ca unui adevrat senior al veacului al XVII-lea. Sub domnia lui, una dintre cele mai lungi pe care le-a avut tara, s-a nscut aici o art ce-i poart numele, nrudit cu a Granadei si a Ravennei, cu a Venetiei si a Ragusei, adic cu arta tuturor locurilor unde Orientul si Occidentul se ntlnesc, n ce priveste felul cum aveam s-mi mobilez palatul, am avut o oarecare nesigurant, ntre reconstituirea istoric si confortul modern e loc pentru multe erori de gust. Mi-aduceam adesea aminte de o 103 butad a printului Edmond de Polignac. Fiind consultat de un cunoscut al su care voia s-si monteze un castel mostenit de la ai lui, i ddu urmtorul sfat: Las-1 nemobilat!" mi si imaginam palatul acesta cu slile lui, pe ct de goale pe att de solemne, cu zidurile exterioare nnegrite de foc si de vreme, cu coloane sculptate, cu plafoane boltite n form de pandantiv sau de clopot, cu pardoseala de marmur sau de mozaic despuiat de covoare, cu scri n spiral, cu tainite si beciuri nesfrsite, n care orice soapt are ecou si orice umbr se preschimb n spectru, si m nfiora ideea s-1 las nemobilat. Dar si ca s refac palatul asa cum era el pe vremea lui Brncoveanu, de care m desprteau dou veacuri, mi-era cu neputint. De aceea, 1-am aranjat asa cum vedeti, n functie de arhitectur, de dimensiunile ncperilor, de destinatia lor initial si, mai ales, n functie de dorinta mea de a strnge aici tot ce am mostenit de la cei ce m-au precedat, spre a fi pstrat la adpostul acestor ziduri pentru cei ce-mi vor urma, nu numai cu dragoste, dar

si cu pietate, pentru c n aceste relicve de familie se rsfrnge ceva si din istoria trii. Dar poate c, asa cum este, palatul nu-i impresioneaz pe cei a cror preferint se ndreapt spre uluitor, spre enorm, adic spre ceea ce depseste conditia si msura fireasc a umanului. Asa, de pild, cnd m aflam la Duino, n palatul prietenei mele Mrie von Thurn und Ta-xis-Hohenlohe, daca eram n sufragerie si-mi uitasem batista n odaia mea de culcare, trebuia s fac o jumtate de kilometru pentru a mi-o aduce, iar dac de la o fereastr mi-ar fi scpat din mn, s-ar fi dus de-a dreptul n mare. Tot n legtur cu pasiunea unora pentru colosal, mi-aduc aminte c la o receptie era admirat tabachera unui tnr, fcut din acea piatr delicat, de un albastru celest, ndrgit de persani, ce poart numele de lapis lazuli. Tabachera trecea din mn n mn si era admirat de toti cei de fat. Un singur brbat rmsese nepstor. Era un rus, printul Dolgoruki. Vzndu-1 indiferent, o doamn 1-a ntrebat dac mai vzuse vreodat o astfel de piatr att de frumoas. Printul i-a zm104 bit si i~a rspuns destul de ncet, pentru ca tnrul posesor al tabacherei s nu aud: Da, e aceeasi piatr din care, la Ivloscova, mi-e fcut soba." ntre timp, ne cufundasem ca n baie n jilturile adnci din jurul unei mese joase, pe care majordomul aseza cesti de cafea, lingurite, zahamite si pahare pentru coniac. n anul 1724, adic dup ce se scurseser zece ani de cnd palatul acesta fusese abandonat de Brncoveni, continu seherazada, un cltor strin, un anume La Motraye, scria o carte intitulat Un Voyage en Orient si, printre altele, amintea si de palatul acesta de la Mogosoaia. Scria acolo... dar poate c ar fi mai bine s v citesc... Corul oaspetilor si exprim acordul. Era pentru a treia oara, cred, c asistam la lectura din cartea lui La Motraye despre Orient, n decorul somptuos si intim totodat al salonasului pardosit cu mozaic de aur. Amfitrioana se adres lui Jean pe un ton deosebit de amabil si de rugtor, cerndu-i s-i aduc de pe noptiera din odaia ei cartea. Jean, i spuse ea, voulez-vous m 'apporter le petit bo-uquin qui se trouve sur la table de nuit?4 La care prevenitorul si atentul majordom, care cunostea repertoriul stpnei sale si stia c, la cafea, va fi trimis s aduc din odaia ei, care se afla la alt etaj, crtulia lui La Motraye, i rspunse senin: O am n buzunar! Musafirii erau prea bine crescuti ca s rd de gafa lui Jean, iar seherazada ne blagoslovi cu o scurt lectur a unei descrieri constiincioase si naive a palatului Mogochon", dup care oaspetii se ridicar si, ntrecndu-se n ploconeli si n multumiri, prsir palatul. 4 Jean, vrei s-mi aduci crticica de pe pe noptier? (Ib. fr.) (n. ed.). 105 Nasa Ceremonia urma s se desfsoare n vastele pivnite ale palatului nasei, adevrate catacombe, ce fuseser transformate pentru acea ocazie n capel. Peretii, cu crmida nnegrit si tocit de ani, fuseser acoperiti cu testuri bisericesti, cu covoare si icoane vechi de lemn poleite cu aur. De-a lungul zidurilor, erau nsirate strane din scnduri proaspt bituite, pe jos fuseser ntinse scoarte nationale, iar la intrare, pn la altarul improvizat, ai casei derulaser un foarte lung covor rosu. Vreo sase sute de invitati urmau s ia parte la acel spectacol pus n scen cu un adevrat simt al somptuosului, cu mult cheltuial si cu enorm btaie de cap. Era vorba de o cununie, si orice cununie este, pentru cei ce asist la ea, un spectacol pe care cei ce-1 ofer l vor somptuos. Pe mine m rugase nasa s art musafirilor locurile ce le fuseser rezervate, adic s poftesc excelentele, oficialittile si doamnele n vrst n strane, rudele mirilor de-o parte, iar restul publicului de alta si, mai ales, s am grij ca presul cel rosu s rmn liber, pentru a trece, clcnd nestingheriti pe ntinderea lui, mirii, cei care-i conduceau la altar, si nasii. Eram ptruns de importanta misiunii mele, agitat si preocupat ca sutele de figuranti ai acestei feerii - al crei rol de frunte urma s fie jucat, dup cum se va vedea, nu de miri, ci de nas s pstreze ordinea. M strecuram printre mtsuri fosnitoare si pelerine de blan, conduceam la locurile lor

foste mari frumuseti de pe vremea rzboiului de independent, acum cu chipul zbrcit, aduse de spate, cu pe106 jerinute pe umeri si cu diademe pe cap, fcndu-si vnt cu evantaie mari de pene, rmase din alt veac. Treceam printre uniforme militare si fracuri constelate cu decoratii, tineam n mn o list scris de mna nasei, pe care erau indicate locurile destinate oaspetilor de seam, i cutam pe cei vizati, i sileam s ntrerup o conversatie ocazional si-i duceam acolo unde trebuia s stea, mutndu-i de colo-colo, ca pe niste piese de sah. Se supuneau, cuminti, disciplinati sau, daca aveau vreo preferint, m rugau s le ngdui s se fixeze n alt loc. Puzderie de lumnri scnteiau pretutindeni, sapte preoti n odjdii aurii si fceau de lucru n jurul altarului, lumea se agita, domnul N. V. insista s-1 mut de lng doamna de alturi, care-si scutura penele evantaiului pe fracul lui, tineretul din spate glumea si rdea zgomotos, si timpul trecea ncet n asteptarea mirilor si a nasilor. Capela improvizat n piv-I nita palatului, ce mi se pruse n ajun imens, se dovedea aproa-! pe nencptoare pentru membrii familiilor celor ce se cstoreau, pentru rudele mai ndeprtate, pentru prietenii acestora din urm si, mai ales, pentru oficialittile, diplomatii romni si strini, personalittile de vaz ale Capitalei si multimea curiosilor, care fcuser imposibilul pentru a obtine o invitatie la nunt si care, mpreun cu ceilalti, nvinseser gerul si nmetii acelui mijloc de ianuarie, spre a nu lipsi de la cel mai ispititor eveniment monden bucurestean din ultima vreme. Pn n dimineata zilei n care urma s aib loc cununia, multi dintre cei sase sute de invitati care-si scoseser fracurile de la naftalin, si clcaser rochiile de ceremonie, si nfipseser la locul potrivit decoratii sau brose, se ninseser, se coafaser, si asiguraser mijloacele de transport pn la vreo unsprezece kilometri n afara Capitalei se temuser c soseaua va fi impracticabil si c nunta va fi amnat, si telefonau unii altora ca s afle vesti, pesimistii lansau zvonuri alarmiste, optimistii inventau noutti linistitoare, iar la palat unde urma s aib loc ceremonia si unde ultimele pregtiri provocau o agitatie de nedescris pentru armata de 107 tmplari, electricieni, buctari, slujnice, valeti, intendent, florari, curieri, supravegheati ndeaproape de nas telefoanele zbrniau ncontinuu. Va avea loc cununia, sau nu? Se lucra intens la deszpezirea soselei si, pn dup-amiaz, nu se stia nc nimic precis. Totusi, ce prea imposibil a devenit pn la urm posibil si, la ora opt seara, cei sase sute de invitati se foiau n catacombele palatului, iar sus, n palat, Grigoras Dinicu cu orchestra lui si acordau instrumentele. Dup o ndelungat asteptare, si fcur intrarea mirii: el n uniform militar (ceremonia avea loc n primele luni ale rzboiului), iar ea ntr-o frumoas rochie alb, peste care se asternea un voal lung, fr sfrsit; n urma lor, mergea nasul, un renumit arhitect, mobilizat si el; lipsea doar nasa. Lumea nu mai avea rbdare sa rmn disciplinat ca la nceput, pe locurile stabilite, iar eu alergam de la unii la altii, ca s-i rog fierbinte s respecte cel putin intangibilitatea covorului rosu. Dar iat c deodat murmurele amutir, freamtul evantaielor ncet si toate privirile se ntoarser spre usa de intrare. Mi-am ntors capul s vd ce se petrece si am tresrit, n capul scrii, apruse nasa, dar nu ea, cea de toate zilele, ci transfigurat ntr-o fptur stranie, venita parca din alt veac, din alt lume, din mozaicuri bizantine sau poate din vis. Era nvesmntat ntr-o rochie violet, iar pe umeri purta o pelerin ampl, neagr, lung pn la pmnt. Pe cap, avea o toc mpodobit cu crose nalte. Chipul, savant fardat, i era de o neasemuit frumusete. Avea n arcul buzelor ceva foarte nobil si distant, iar n privirea de culoarea iazurilor tulburi o melancolic strlucire. Linia perfect a nasului i divulga firea dominatoare, exigent si demn, iar semetia portului o trufie retinut. M simteam, privind-o, coplesit de tulburtoarea vraj ce emana din ntreaga ei fptur, despre care ministrul Frantei la Bucuresti, care o cunoscuse n tinerete, mi spusese o dat c e unic n lume. si asta nu era totul. Nasa purta pe cap, n urechi, de gt si piept, brose, cercei, colan, toate btute n smaralde nengduit de mari, care pe oricare alta femeie ar fi prut insolite. 108

Fru aceste giuvaeruri create pentru idoli, nu pentru muritoare- Dar nasa era att de frumoas n seara aceea, att de altfel dect oricare dintre femeile frumoase de-acolo, nct prea ea nssi nepmntean. Nu-mi puteam lua ochii de la strlucirea acelor pietre enorme, pe care plpirea sutelor de lumnri din sfesnice parc le nsufletea. Scarabei uriasi si soprle preau c se foiesc n jurul gtului ei nalt, c-i musca urechile, c-i rvsesc penele negre prinse n toca ce-i acoperea prul. Smaraldele acelea erau renumite. Citisem ce scrisese despre ele lordul Thomson of Cardington, care tresrise si el, vazndu-le la gtul aceleiasi femei, cu prilejul unui concert dat la Curte, n preajma primului rzboi mondial. Tresrise, pentru c lordul trise n India si bnuia c smaraldele acelea vin de-acolo, unde mpodobesc statuile zeilor. De ani si ani, posesoara lor le arbora n diferite ocazii, fascinnd cu ele scriitori de geniu, poeti mondeni, comandanti de osti, principi mostenitori ai unor imperii destrmate, capete ncoronate. Mai toti acestia scriseser despre ele sau le cntaser n poeme. Da, auzisem vorbindu-se despre ele, dar numai acum, vazndu-le, am nteles ceea ce n-as fi crezut vreodat, si anume c niste pietre foarte mari si foarte verzi pot tulbura mintile oamenilor. Cele cteva sute de figuranti ai acestui spectacol neobisnuit nlemniser. Nu-si puteau lua ochii de la ele si de la ea, care cobora treptele pivnitei, statuar, solemn, superb, cu mers lent si cu privire nclestat de mprteas somnambul, nainta pe presul rosu spre altar, prin multimea halucinat, cu respiratia tiat de surpriz si de viziunea acelei unice mretii. Slujba religioas a nceput apoi s se desfsoare dup obisnuitul tipic, cruia cei sapte preoti n odjdii de aur i adugau fast si strlucire. Profilat pe fundalul sclipitor al odjdiilor si al patrafirelor, alturi de cellalt nas, arhitectul, care o privea uneori pe furis cu nedumerire, nasa i domina pe toti cei de fat, ea fr s priveasc pe nimeni, pentru c se lsa privit. Pe buze, focurile tremurtoare ale lumnri109 lor pe sfrsite fceau s-i fluture un zmbet triumfal si ironic, un fel de ultim spasm al unei glorii ndelungi, ce nu se hotra s apun. Dar poate c asta mi se prea numai mie. ncetul cu ncetul, asistenta izbuti s se trezeasc din imobilitatea de piatr n care o cufundase uimirea, la aparitia n capul scrii, n cadrul usii, a nasei, si ncepu s se miste, s susoteasc. Slujba religioas se desfsura, lung si monoton; era foarte cald acolo, n catacombe, pe unii brbati i strngea gulerul tare al fracului, altii si fceau vnt cu cartonul invitatiei, iar doamnele si agitau evantaiele. Auzeam soptindu-se n jurul meu felurite aprecieri, mai ales cu privire la nas, la mbrcmintea si la podoabele ei. Natura omeneasc, dup ce-si revine din zpceala produs de o impresie puternic, simte adesea nevoia s-o comenteze ironic. Nu era prima oar cnd verva acidulat a unora si a altora ncerca s ntineze marea personalitate a nasei, asa cum copiii se strduiesc s strice lucrurile frumoase care le cad n mn. Nici palatul pe care-1 restaurase si ornamentase cu pricepere si migal, nici crtile pe care le scria, nici verva savant cu ca-re-si agrementa oaspetii, nici viata ei intim, nici frumusetea ei, nimic din ce era si din ce reprezenta pentru tara femeia aceasta unic nu rmase neptat n seara aceea de o parte din protipendada pe care ea o invitase. Calomniind-o, boieroaice vrstnice si luau revansa asupra frumusetii ei, de care erau geloase, iar unii domni din lumea bun" care-i invidiau spiritul si cultura, succesul literar si monden de care se bucura pretutindeni n strintate, o brfeau acum la Bucuresti. Nimeni nu poate ierta altuia ca are ce-i lipseste lui, n special frumusetea, tineretea si gloria dect cu rare si nobile exceptii. Acum, la nunt, nasa era ironizat cu cele mai nstrusnice si mai otrvite vorbe de duh. Ea era la ctiva pasi de prietenii ei din lumea bun", pe care-i poftise la cununia nepotului ei, dar nu-i auzea n ce fel i multumesc" pentru invitatie, pentru c ntre ea si clevetitorii ei amici se interpunea cntul celor sapte preoti n odjdii de aur, trgnat 110 uneori, iar alteori vioi si amplu, sustinut de vocile puternice si grave ale corului. Eu ns m aflam n inima multimii si, fgr s vreau la nceput, si dintr-o amara curiozitate dup aceea, i ascultam

freamtul: Ce pietre enorme! Unde le-o fi gsit? ntreab-te mai bine cine i le-o fi dat. Asa ceva purta, dup rzboi, Mistinguett, la Casino de Paris. ntr-adevr, uite-te la ea: parc e o actrit de mu-sic-hall. As spune c s-a deghizat n Fledermaus1, pentru balul printului Orlovski. Parc ar fi partenera unui prestidigitator de la circul Medrano, venit s prezinte un numr de iluzionism. Mie mi-aminteste de aparitiile de groaz din filmele expresioniste germane de-acum douzeci de ani. E ca o protagonist cam trecut, care se sileste s apar jun n rolul Lucretiei Borgia. Cred c s-a mbrcat asa ca s-o copieze pe strbunica ei, Teodora a Bizantului, de pe mozaicurile Ravennei. Nici mcar! S-a gtit ca pentru o petrecere popular venetian din veacul al XVIII-lea. Ii lipseste masca. Crezi? As spune c o poart. Uite-te bine la fata ei. Nu, nici asa! O are sub mantie: neagr, cu un mic vo-lnas de dantel. si-o va pune pe fat ceva mai trziu, cnd i se vor usca fardurile. Ca s nu i se vad ridurile. Esti prea de tot! Eu o gsesc de-a dreptul superb. Dar ia uite-te la smaraldele de la gtul ei. Ct oul! Le crezi veritabile? Cum ti nchipui asa ceva? Cioburi de la sticlele de bere, montate de un mare bijutier parizian, pentru ea... n schimbul unui zmbet. Ceremonia si urma cursul, iar lumea continua s cleveteasc. Pivnita ncepuse s miroas a transpiratie, a parfum, a cear si a tmie. Fetele punguite ale veteranelor de la '77 (Zoo/.) Liliac (Ib. germ.) (n. ed.). 111 preau niste lmi stoarse, iar pe chipurile femeilor mai tinere curgeau lacrimi negre de rimei. Pn si brfelile ncetaser. Cldura si oboseala amortiser imaginatia clevetitorilor. Molesiti, spectatorii lncezeau, si mutau centrul de greutate cnd pe un picior, cnd pe cellalt, iar n semiobscuritatea cavernei pline de fum preau o lume de spectre. n sfrsit, dup ce toate cuvintele sacramentale, toate rugile si toate cnturile fur rostite potrivit unei traditii milenare, solemnitatea lu sfrsit, iar invitatii se mbulzir n urma mirilor, a nasilor si a rudelor apropiate spre iesire. Presul rosu, mototolit si luat n picioare de toti, grbiti s calce pe covoarele moi ale saloanelor de sus, unde-i asteptau sampania cu piscoturi si taraful lui Grigoras Dinicu, nu mai servea la nimic. Precara lui important luase sfrsit, ca si rolul meu n acea ceremonie. Sus, n palatul incendiat de lumin, nasa primea acum omagiul invitatilor, cu acea gratie rafinat despre care Sain-te-Beuve spunea c e ultima magie a frumusetii. sedea pe o canapea de mtase roz pal, iar cei ce se amuzaser pn atunci pe socoteala ei se pierdeau acum n reverente, arabescuri si entre-chat2-uri, srutndu-i dreapta si murmurn-du-i la ureche fraze politicoase, la fel de bine ticluite ca si cele batjocoritoare din subteranele casei, n speranta c, m-gulind-o cu pricepere, le va trimite o invitatie la dejun. Lng nas, pe canapeaua roz pal, nepotul ei, un adevrat amoras din tablourile lui Lucas Cranach, si trecea degetele mici si dolofane prin mpletitura colanului de smaralde de la gtul bunicii. Tocmai cutam, la rndul meu, cuvinte spre a-i spune ct de fermectoare mi pruse acolo, jos, nvesmntat n rochia si n mantia pe care n ajun, la rugmintea mea, mi le artase atrnate pe un suport de lemn si nu-mi spuseser mare lucru, cnd, lundu-mi pe de umeri sarcina de a m exprima prin cuvinte alese, ncepu ea s-mi multumeasc n fraze cizelate parc de un Benvenuto Cellini al : topial (lb.fr.) (n. ed.). 112 vorbirii pentru osteneala pe care pretindea c mi-o ddusem n lupta cu valurile multimii agitate,

spre a salva onoarea protocolului acestei cununii si integritatea presului rosu, pe care ea trecuse nevtmat, ca Moise cu evreii lui prin Marea Rosie, ouverte comme un oeil3, cum spunea mi aminti ea scumpul nostru Apollinaire. Pe neasteptate, amorasul lui Cranach, care i se suise pe genunchi ca s se joace mai bine cu smaraldele de la gtul ei, o ntreb: Bunico, spune-mi, te rog, ce e aia un cioclu? Nasa m poftise lng ea, pe canapeaua roz pal, pentru ca nu voia s se multumeasc a m rsplti doar cu o fraz de recunostint, iar pentru a-mi spune mai mult avea nevoie de un oarecare timp, sirul vorbelor fiindu-i ntrerupt de oaspetii ce nc nu conteniser s-i srute mna si s-i murmure admiratia lor uneori ipocrit. Trebuia s le rspund, s adreseze fiecruia n parte cteva cuvinte, cu socoteal, pentru c stia c vor fi duse mai departe, comentate si poate chiar notate de unii, pentru ca, peste ani, s se mndreasc cu ele, repetndu-le urmasilor, care vor fi auzit poate de crtile scrise de nas, de frumusetea si de smaraldele ei. Preocupat de schimbul nencetat de politeturi pe care trebuia s-1 suporte, nasa nu auzi ntrebarea copilului, si acesta reveni cu ndrtnicie, trgnd-o de colanul de smaralde si ntrebnd-o din nou: Dis-moi, grand-mere, qu 'est-ce que c 'est qu 'un cro-que-mort? Nasa tresri. Privi cu mirare fruntea frumos boltit a amorasului lui Cranach, i mngie buclele moi si mtsoase, si-i rspunse ncet, cu o voce cald: Ai s afli asta, mon ange, cnd vei fi mare. Numai c nimic nu-1 ntrt mai mult pe copil dect s nu primeasc la o ntrebare rspunsul dorit. Bunico, ce e aia un cioclu? Deschis ca un ochi (lb.fr.) (n. ed.). 113 Termin, dragul meu, i spuse ea, de data asta pe un ton iritat. Ai s afli cnd vei fi mare. Acum, nu poti pricepe. Nu m mai ntreba! ^< Nedumerit, amorasul lui Cranach rmase cu ochii larg deschisi, pironiti pe fata de mprteas bizantin a bunicii lui si cu degetele roze uitate pe colierul de smaralde. Vznd c o priveste cu uimire parc, ghemuit n bratele ei si cu fata ntoarsa n sus, mi-am rotit capul spre ea si, spre surprinderea mea, am gsit-o neasteptat de schimbat. Oboseala ultimelor zile trite n tensiunea pregtirilor de nunt si a ultimelor ore petrecute n picioare, n capela subteran, i se nscrisese, n pofida fardurilor, n privire, n colturile lsate ale buzelor, n umerii ce preau mpovrati. Cuta acum cu privirea naintea ei parc fr s vad, ca oamenii czuti pe gnduri. Tot fr s vad pe nimeni prea c privise si mai nainte, n timpul cununiei, numai c ochii ei de-acum nu-mi mai evocau superba indiferent, ci impasibilitatea dureroas, dezndjduit aproape. Se ntreba, poate, dac nu cumva ntreaga ei trud de a da strlucire acelei seri nu fusese cumva doar zadarnic trufie, o van dorinta de a uimi lumea cu frumusetea si cu podoabele ei, mai nainte de a trage definitiv oblonul peste ultimele licriri ale tineretii, de a sfrsi un capitol de viat si de a lsa ntunecata btrnete s vin s-o ofileasc iremediabil. si, cum sedea acolo pe canapea, lng mine, dup ce toti oaspetii trecuser n salonul alturat ca s soarb sampania n voie, s danseze si s brfeasc, cu pelerina neagr pe umeri ca o broboad pe spatele usor ncovoiat, cu toca neagr pe cap, mpodobit cu pene nalte, prinse n clestele unei brose de smarald montat ntr-o cunun de briliante dar strmbe acum acele pene! si obosite ca niste flori uitate de prea mult vreme ntr-o glastr... nasa, nemiscat, cufundat n apa interioar adnc si tulbure a gndurilor ei, mi pru deodat mai putin imaginea unei mprtese bizantine transpuse de Elisabeth Arden ntr-o versiune modern, si mai mult aceea a unei Doamne de altdat a trii, picta114 tg de un zugrav anonim pe un perete de biseric, cu fata ofilita de fumul lumnrilor si cuttura ndurerat.

Copilul rupse din nou tcerea, ntrebnd-o cu o voce slab: - De ce nu-mi spui acum, bunico, ce e aia cioclu? Nasa se ntoarse spre el, plecndu-si capul spre fata lui rotund: - De ce vrei s stii ce nseamn cioclu? De la cine ai auzit tu cuvntul acesta? si cnd? Acum era ea curioas s afle de ce", poate mai mult dect era el s stie ce este". Cu glasul lui moale si peltic, amorasul i ddu, cuminte, toate lmuririle, dar fr ca el s o primeasc pe aceea pe care o dorea: Vreau s stiu ce e un cioclu, pentru c acolo, jos, am auzit-o pe tante Claire, spunnd c tu, bunico, semeni cu un cioclu. Confidente a; Parc am pluti pe o nav, pe una dintre apele lenese ale Orientului, spusei eu, rupnd tcerea. sedeam ntinsi pe sezlonguri, netulburati de nimeni, n-tr-un asfintit de august, pe terasa nalt a Palatului de la Mo-gosoaia, cu fata spre lac. Scriitoarea Martha Bibescu tricota atent sau dus pe gnduri, nu stiu. si eu am uneori, aici, mi rspunse ea, la doar unsprezece kilometri deprtare de Capital, privind lacul si nuferii, iluzia Nilului si a lotusilor. S-ar spune c ati avut totdeauna chemarea Orientului. Ati trit, cu ani n urma, o bucata de vreme n Persia, ati scris Alexandre l 'asiatique, Croisadepour l 'Anemone si, mai ales, Les huit paradis, care a fost gloriosul dumneavoastr debut n literatur, si toate aceste crti s-ar spune c vi le-a inspirat Orientul. Nu as spune c am avut o chemare special a Rsritului, pentru c am simtit-o n egal msur, dac nu si mai puternic, pe aceea a Apusului. Mai exact, cred ca am vocatia de a fi pretutindeni. Cineva mi spunea, n glum, nimfa Europa". Ct priveste Cele opt raiuri, cartea asta e rezultatul unei ntmplri. M cstorisem n anul 1905 cu Geor-ge-Valentin Bibescu si, curnd dup aceea, sotul meu a fost numit functionar diplomatic n Persia. Cltoria noastr n-tracolo a fost pentru noi doi o experient neasteptat, n care ne-am angajat cu entuziasm. Cci ce putea s ni se par mai ademenitor dect s pornim pe urmele lui Xerxes si Alexan116 dru cel Mare, n patria unor Hafiz, Omar Kayyam si Firdusi? putin mai trziu, pe baza nsemnrilor mele de cltorie, jxii-am scris cartea, dup cum stii, n limba francez. - Iar la douzeci si cinci de ani ati vzut-o premiat de Academia Francez. Ati avut norocul s cunoasteti de timpuriu celebritatea, si astfel ati fost scutit de mpunsturile dureroase cu care ghimpii nesigurantei nteap adesea vocatiile tinere. De unde! Am avut, n pofida succesului de atunci, multa vreme nc, cele mai mari ndoieli cu privire la chemarea niea scriitoriceasc, desi acolo, n Persia, avusesem impresia c am descoperit cheia predestinrii mele. M temeam de laude ca de niste linguseli perfide, poate si pentru c mama mea le detesta si fiindc m iubea mai putin din cauz c pretindea ea atrgeam privirile". Scriitoarea se aplec asupra flanelei pe care o mpletea si, dup ce trecu vreo ctiva ocheti de pe o andrea pe cealalt, si urma firul confidentelor: Nu stiu dac ti-am vorbit si dumitale despre maimuta Consul. Nu? Ei bine, era o vreme cnd pe scena music-hall-ului Olympia de la Paris aprea o maimut mbrcat n frac si care se aseza la o mas, apuca ntre degete o furculit si mnca servindu-se de ea cu mult dexteritate. Lumea o aplauda din rsputeri. Dac n locul maimutei un om ar fi fcut acelasi lucru, nu 1-ar mai fi aplaudat nimeni, nu-i asa? Ceea ce strnea admiratia general era faptul c un personaj neobisnuit svrsea un lucru foarte obisnuit. Ei bine, m-am ntrebat uneori dac nu eram si eu un fel de maimut Consul, ludat pentru c eram tnr, pentru c eram femeie si pentru c purtam un nume ce nu era frantuzesc. M ngrozea gndul c toat viata aveam s fiu admirat si lingusit ca o curiozitate, ca o maimut ce prezint publicului numrul ei de atractie. Cum s discern valoarea adevrat a crtilor mele de falsa valoare, atunci cnd tot ce mi se spune bun despre ele poate fi

datorat unor cauze strine de literatur? si, chiar dac ce se scrie bun despre crtile mele e sincer, cine ar crede c nu e pltit de mine cu o privire, cu un dejun sau cu 117 bani? Cine, atunci cnd eu nsmi m ntreb uneori dac cel ce m laud n-o face cumva asteptnd n schimb ceva din toate astea? Dar s revin la Cele opt raiuri, ntr-o zi, pe vremea cnd nu eram hotrt s-mi public aceast carte, Arma de Noailles, vara sotului meu, m-a poftit n apartamentul ei din avenue Henri Martin, de la Paris, ca s citesc marelui ei prieten Maurice Barres din Les huit Paradis. Mi-a explicat c Barres intentiona s plece n Persia si, dect s cear informatii agentiei Cook, ea 1-a sftuit s m consulte pe mine. Nu stiu daca era sincer, ironic sau curioas sa afle ce am fost n stare s scriu la vreo douzeci de ani, socotind poate c era din partea mea o neobrzare s vreau s public la vrsta aceea, n frantuzeste, o carte despre Persia dup ce Pierre Loti, o celebritate pe-atunci, scrisese Vers Ispahan. N-am vrut s le par inconstient si le-am mprtsit ndoielile mele. Bine, a exclamat Barres dup ce a ascultat cteva pagini, dar nu e deloc acelasi lucru! Loti a vzut Persia cu ochii unui om n vrst, iar dumneata cu ai unei fete de optsprezece ani!" Anna de Noailles sedea ntinsa pe un sezlong, ca noi acum, cufundat n perne mari si moi, mic, frumoas, cu un turban n jurul capului si cu ochii ei enormi aprinsi de febr. Am auzit-o spunnd cu o oarecare iritare n glas: M mir cum ai suportat s stai n Persia. Eu n-as fi putut. As fi murit imediat. Dar tu, e adevrat, esti... zdravn!" Cuvntul zdravn" m-a biciuit ca o cravasa. M ntrebam dac mi-1 aruncase n fat cu regretul de a fi ea bolnvicioas, iar eu plin de sntate cel putin n aparent , sau pentru a-mi aminti c nu eram destul de ncercat de viat pentru a avea curajul s public o carte n care mai si gndeam? Nu stiu. Am plecat mai nesigur pe mine dect fusesem la venire, spunndu-mi c ar fi mai nimerit s nu mai scriu, sa las pe seama altora, mai nzestrati, grija literaturii. A trebuit s lupt din rsputeri mpotriva puzderiei de ndoieli, spunndu-mi c pn la urm, ncetnd s mai scriu, nu numai c as muri, dar i-as omor pe toti aceia despre care voiam sa scriu, spre a-i pstra vii n memoria generatiilor viitoare. Asa mi-am publicat Cele opt raiuri. 118 si, o dat cu premiul Academiei Franceze si cu elogiul confratilor consacrati de talia unor Paul Valery sau Paul Claudel, ati primit n dar admiratia lui Marcel Proust, nc necunoscut pe-atunci n lumea literelor. Am mereu naintea mea privirea aprins a ochilor lui, care vedeau n noapte si ncercau cu insistent s citeasc n mine. Dar despre asta am scris n Au bal avec Marcel Proust, carte despre care fratele scriitorului mi spunea c o citeste cu plcere. Mi-era recunosctor c am protestat mpotriva absurdei acuzatii de snobism pe care unii i-o aduc romancierului, nevrnd s vad n cartea acestuia dect printi si duci, cu toate c doamna Verdurin, Bloch, Elstir, Bergotte, Odette si Frantoise, desi n-au titluri de noblete, sunt la fel de bine zugrviti ca si cei din casa de Guermantes. I s-a reprosat oare lui Balzac atasamentul lui pentru ducesa de Cas-tries sau lui Michelangelo c a iubit-o pe Vittoria Colonna? Nebunie, n acest imens azil, n care fiecare e nebun, ns crede c e cellalt... Dar nu pot s-mi iert ca am rugit de Marcel Proust n seara cnd 1-am cunoscut, la balul dat de ziarul L 'Intransigeant. Erati foarte tnr, si tineretii i se trec multe. Nu-mi mai vorbi de tinerete. ti-aduci aminte versurile Annei de Noailles? Pourtant tu t'en ir as unjour de moi, Jeunesse, Tu t'en iras tenant l'Amour entre tes bras...1 Pltiti cu remuscri acea sear n care ati preferat s dansati cu Bertrand de Fenelon, dect s rmneti sechestrat, pe un scaun aurit, de un brbat necunoscut, nebrbierit, cu paltonul pe el, cu fata de o paloare levantin, si care nu avea nici mcar scuza, fat de dumneavoastr, de a fi celebru. M judeci aspru, dar nu gresesti, ntr-adevr, Proust mi-era necunoscut. Volumul lui de nuvele prefatat, din 1 si totusi, m vei lsa-ntr-o zi, Junete, O s te duci, n brate cu Iubirea mea (lb.fr.) (n. ed).

119 politete, de Anatole France era de mult vreme uitat. Cnd mi-a fost prezentat, Proust nu era dect fiul unui medic remarcabil, membru al Institutului Frantei. Mai trziu ns, dup ce i-am citit volumele aprute din la recherche du temps perdu, am dorit nespus de mult s-1 revd, dar Proust era bolnav si primea foarte putin lume. ntr-o sear, pe cnd ieseam de la Oper cu Anton Bibescu, vrul sotului meu si bun prieten cu Proust, si cu Elisabeth, sotia lui Anton, acesta mi spuse: Ce-ar fi daca i-am face o vizit lui Proust? stiu c tii neaprat s-1 revezi, si el nu primeste dect noaptea." Asa am sunat la usa lui Elisabeth, Anton si cu mine. Ne-a deschis Celeste si ne-a rugat s asteptm cteva momente, dup ce ne-a examinat din cap pn n picioare. Apoi, s-a ntors si ne-a spus: Domnul Marcel v roag s-1 iertati, dar e suferind si se teme de parfumul printeselor." Proust era astmatic, nu suporta mirosurile tari, noi dou aveam flori n pr, eram parfumate, iar Celeste ne mirosise. Cteva luni mai trziu, Proust se stingea din viat. Martha Bibescu fcu o pauz, n care privi atent pdurea de dincolo de lac. si aduna amintirile. Cocteau mi povestea c n tineretea lui, noaptea, dup ce stingea lumina, a fost un timp cnd vedea, n casa de peste drum, o fereastr ce rmnea luminat. Ardea acolo n bezn un bec, ca un far pe o stnc, deasupra acoperisurilor pariziene. Cocteau se ntreba cine oare veghea peste drum de el asa de trziu si-si imagina n odaia aceea o croitoreas sraca cosnd rochii pentru femei bogate, sau o bolnav solitar luptnd cu insomnia, sau un student pregtindu-si examenele, sau poate un suflet nelinistit muncit de ntrebri. si nonconformistul Cocteau se simtea ndemnat s treac strada, s urce n casa de peste drum si s bat la usa dincolo de care se afla poate prietenul pe care nu-1 gsise, sau iubita nentlnit dect n vis. Dar serile treceau, Cocteau ntrzia s forteze portile destinului si-mi spunea c-i pare acum nespus de ru. De ce? Pentru ca ntr-o zi, citind ntr-un ziar rubrica deceselor, a aflat c n camera aceea cu lumina me120 reu aprins n noapte veghease poetul Rainer-Maria Rilke. i Cocleau, care-mi povestea aceast ntmplare dup ce-i spusesem ct de ru mi prea c am neglijat sa-1 revd pe proust, a adugat cu drept cuvnt c prilejurile sunt ca niste trenuri ce se opresc o clip n viata noastr, invitndune sa le luam. Dac ne codim, prilejurile-trenuri pornesc spre necunoscut si le pierdem o dat pentru totdeauna. Dar, fiindc a venit vorba despre Rilke, 1-ati cunoscut? Eram bun prieten cu Mrie von Thurn und Taxis-Ho-henlohe, castelana de la Duino si marea protectoare a lui Rilke. n copilrie, Mrie locuise la Vila d'Este, care apartinea unchiului ei, cardinalul Hohenlohe. Acolo 1-a ascultat pe Liszt, improviznd sub clar de lun. Pianul fusese adus pe teras. Fntni arteziene tremurau palid n lumina albastr, printre chiparosi, iar clipocitul lor amintea o ploaie de var. nvluit n noaptea transparent si cald, Franz Liszt compunea acolo Jocuri de ap de la Vila d 'Este, iar ea i privea fericit profilul dantesc si pletele mngiate de raze argintii. La Duino am fost o singur dat, nainte de bombardarea, n 1916, a castelului. Eram multi oaspeti poftiti acolo si, chiar n seara sosirii mele, Mrie ne citi prima Elegie a lui Rilke n budoarul n care fusese scrisa: Wer, wenn ich schriee, horte mich denn aus den Engel Ordnungen? Cine, cnd as striga, m-ar auzi din Cetele ngerilor?" ncepu Mrie, si, pe msur ce-o ascultam rpit de ritmul versurilor, de muzicalitatea incomparabil a limbii folosite de poet, de glasul vibrant ce rostea poemul ntr-o cntat cadent, de ambianta puternic evocatoare, mi-au dat lacrimile. Mrie mi le-a vzut curgndu-mi pe obraji si m-a mbrtisat cu cldur. Abia dup aceea a aflat c nu stiam nemteste si c eram rilkean... pe ncredere. Dar cu att mai mult mi-a pretuit emotia. Mi-a dovedit asta, ncredintndu-mi Memoriile ei si trimitndu-mi-1 pe Rilke la Paris, ca s m cunoasc. A sunat la usa mea ntr-o zi umed de februarie, 121 si poetul pe care-1 vedeam pentru prima oar era o umbr descrnat si luminoas. M privea si-1 priveam fr s ne vorbim, pentru c eram la fel de intimidati unul n fata celuilalt si ne pierise

glasul. Apoi, tot Mrie von Thura und Taxis a fost aceea care i-a dat lui Rilke s citeasc o carte a mea, Isvor, lepays des saules. Lui Rilke i-a plcut. Mi s-a spus c ntr-o scrisoare adresat traductorului su n romneste, poetul Ion Pillat, ar fi exclamat: Cum s nu iubesti Romnia dup ce ai citit IsvorT' Dup Cele opt raiuri, mi se pare c Isvor a fost a doua dumneavoastr carte de mare succes, nu? Am publicat Isvor la Paris, n 1923. Cartea mi-a fost inspirat de viata satelor romnesti si de traditiile milenare respectate cu sfintenie de tranii munteni. Am scris Isvor dup nsemnrile mele zilnice si nimic din ce am pus acolo nu e inventat. Am fcut cartea din dragoste pentru tar, dar si pentru cititorii cumsecade, modesti, anonimi, de bun credint, din strintate mai ales, care de altfel m-au felicitat. Cnd a aprut Isvor si a primit din partea lui Paul Souday, criticul literar al ziarului Le Temps, o recenzie favorabil n care se spunea, ntre altele: On aime le livre de la prin-cesse, et son livre fera aimer sonpays2 , lumea bun" de la noi m-a acuzat c 1-am vrjit" pe criticul francez ca o a doua Circe si c am obtinut articolul acela favorabil mie, poftindu-1 la un dejun! Asta, cu toate c Souday era recunoscut ca incoruptibil si c, la aparitia articolului, nu-1 cunosteam. Dar nu numai Souday mi aducea elogii. Laprincesse Bibesco nous offre un matre livre3, afirma ziarul de stnga L 'Ere nouvelle, iar Excelsior exclama: Quelquesuns de nos ecrivains aussi pourraient se mettre son ecole4, si conti2 Ne place cartea printesei, iar cartea ei ne va determina s-i iubim tara (Ib. fr.) (n. ed.). 3 Printesa Bibesco ne ofer o carte-model (Ib. fr.) (n. ed.). 4 Unii dintre scriitorii nostri ar putea, si ei, s nvete de la ea (Ib. fr.) (n. ed.). 122 nua astfel: Plut aux dieux qu 'ils possedassent la lucidite de la plume et la decision du rythme de cette etrangere. Haute litterature, de grande valeur d'art5, declara La Revue bleue ntr-un numr din anul 1923, n vreme ce critica romn^s-c, pentru a cnta n struna lumii bune", nu spunea aproape nimic. S nu fiti cumva nedreapt cu critica romneasc, cci numerosi oameni de cultur din tara noastr v-au pretuit n aceeasi msur ca si cei din strintate. Petru Comarnescu, de pild, sau C. Gane au scris despre dumneavoastr cum nu se poate mai elogios. Alice Voinescu v apreciaz ca romancier, memorialist si ca povestitoare, iar Sadoveanu a scris despre Isvor cuvinte ct se poate de frumoase. Ai dreptate, numai c toate acestea au venit mai trziu, iar nu la aparitia crtii. Nici Nicolae lorga nu m-a nteles atunci. A scris despre mine un articol intitulat, mi-aduc aminte bine: Nu cu inteligenta, ci cu inima, doamn! mi reprosa c nu am scris Isvor cu dragoste, ci numai cu inteligent. Pe de alta parte, maresalul Averescu afirma tocmai contrarul. Ce curios, se mira el, povestind despre lucruri cunoscute la noi de toat lumea, dumneata ai reusit s-i interesezi pe strini. Cu ce?" Cu ce altceva dac nu cu inima, pentru c numai cu inima i poti face pe altii s iubeasc o carte n care scrii numai despre lucruri arhicunoscute! Bietul lorga nu s-a gndit la asta. Coarda major a vocatiei dumneavoastr scriitoricesti nclin ns, cred, spre memorialistic. Am publicat numeroase crti despre oamenii care mi-au trecut prin viat si despre evenimentele la care am asistat: Quatreportraits, Portraits d'hommes, Images d'Epinal, Feuilles de calendrier, Le destin du lord Thomson, pe lng alte cteva biografii. 5 S dea Dumnezeu s aib si ei luciditatea stilului si ritmul pregnant al acestei strine. Literatur strlucit, de mare valoare artistic (lb. fr.) (n. ed.). 123 ...Pe care le-ati semnat Lucile Decaux. De team c un eventual insucces v-ar umbri celebritatea? Am sa-ti explic. M aflam odat la unul dintre acele ncnttoare dejunuri pariziene unde, dup formula lui Ana-tole France, asa de drag lui Barres, fiecare era interesat de conversatie

numai n msura n care vorbea el", cnd cineva pomeni de o opinie a lui Flaubert, potrivit creia un adevrat scriitor ar fi acela care s-ar arta n stare s fac un roman popular care s fie savurat de un ct mai divers numr de cititori. La asta m-am gndit cnd am semnat cu alt nume biografiile pe care le stii: Mrie Walewska, Les amants chimeriques, Katia, Loulou prince imperial, Louison etc. si experienta v-a reusit, depsind chiar asteptrile! ntr-o zi, la o reuniune simandicoas, sotia unui ministru mi mrturisi c sotul ei citeste cu ncntare un roman intitulat Katia, scris pentru femei de serviciu de o necunoscut, o anume Lucile Decaux. Era tocmai ce-mi dorisem: s scriu o carte care s plac n egal msur unui ministru si unei femei simple. Katia a devenit personaj popular de carte si apoi de film, dar, ca si celelalte crti pe care le-am publicat sub pseudonim, nu este pentru mine dect, asa cum spuneai adineauri, rezultatul unei experiente. Ce am scris pn acum n acest sector al memorialisticii nu m multumeste. De fiecare dat dup ce-i trimiteam o carte a mea cu amintiri, fostul primministru I. Gh. Duca mi multumea si m ntreba: Pe cnd Saint-Simon?", adic pe cnd vor aprea n librrii memoriile mele, pe care le dorea n felul acelora ale ducelui de Saint-Simon, rmase celebre. Asa m ntreb si eu acum: pe cnd voi deveni un Saint-Simon al trii si al epocii mele? Dar ce v-a determinat s povestiti marea dragoste a tarului Alexandru II pentru Katia Dolgoruki? Sau mai exact: ce v-a fcut ca dintre numeroasele idile istorice din cte au existat si au fost consemnate de biografi s o alegeti tocmai pe aceasta? 124 i Povestea Katiei Dolgoruki mi-a fost istorisit de Vera Lobanova, o var a Katiei si totodat nasa sotului meu. As-cultnd-o, aveam impresia c aud o poveste cu o zn, creia tarul, nduplecat de rugmintile ei, i-a fgduit c va da o constitutie poporului su n ziua cnd ea va fi ncoronata mprteas la Kremlin. Ca s-1 fereasc pe mprat de influenta ei democratizant, nobilii au trimis-o la Paris. Dar, sub pretextul c vrea s asiste la expozitia ce se deschisese, n 1867, n Capitala Frantei, tarul a alergat s-o vad. ntr-o zi, pe cnd se ntorcea de la Longchamp, tarul a fost victima unui atentat. A scpat neatins si, de spaim sau de bucurie, s-a aruncat n bratele femeii iubite. Dar soarta i-a desprtit. tarul a fost asasinat n 1881 de nihilistii de la Vointa poporului, n frunte cu Sofia Petrovskaia si Jeliabov, ambii condamnati apoi la spnzurtoare. Ce se stie mai putin despre aceast femeie pe care tarul a adorat-o e ca a trit tot restul vietii sale retras si c a murit srac, la Nisa, n 1921. Ca s-i scriu viata, nu am avut nevoie de arhive diplomatice sau de corespondent intim, pentru c cele povestite mie de Vera Lobanova mi-au fost de ajuns. si a mai intervenit nc ceva: Ce anume? am ntrebat-o curios. O ntmplare neprevzut. La Paris, ntr-o sear, eram la Oper, poftit n avanscena printesei Lobanova. Cnta sa-liapin, n Boris Godunov. Mi-aduc aminte c Vera purta o rochie roz si c era acoperit de sus pn la genunchi cu o adevrat armur fcut din siraguri de diamante. Avea pe ea o comoar a Golcondei si, vznd-o, mi-am explicat prezenta n spatele ei a unui cazac narmat cu pistol si cu pumnale, care m intrigase pn atunci. Dar nu despre asta voiam s-ti vorbesc, ci despre altceva. Vera Lobanova era nsotit de o doamn n vrst, mbrcat n negru si purtnd la gt un triplu colier de perle, fr vreo alt bijuterie, n timpul spectacolului, am remarcat, la un moment dat, o miscare pe care acea doamn n negru o executa cu mna n jurul gtului de repetate ori. Prea c ncearc, n penumbra lojii, 125 s goneasc ceva invizibil, care o nelinistea. Cnd s-a fcut lumina, am nteles ce i se ntmplase: i se rupsese colierul si se strduia zadarnic s-1 nnoade. Vznd c nu reuseste si c perlele i cad pe jos, m-a privit si, cu sfiala cu care te adresezi cuiva pe care abia 1-ai cunoscut, m-a rugat s-i dau un fir din prul meu, ca s-si nnoade cu el siragul de perle, adugnd cu o voce plcut, murmurat: Pentru c prul meu nu mai e destul de lung." I-am mplinit ndat dorinta si, cu firul

meu de pr prins de ea cu o remarcabil dexteritate, a oprit ntr-o clip ploaia de perle. S-a ntors apoi spre mine, multumit, si mi-a mngiat usor, cu palma ei mic, obrazul. A doua zi, am aflat de la Vera c doamna din loj care-mi ceruse firul de pr era Katia Dolgoruki, si am nteles de ce prul ei nu mai era destul de lung" dup ce Vera mi-a povestit c, la moartea tarului Alexandru II, Katia si-1 tiase si l trecuse printre degetele reci, mpreunate, ale iubitului ei culcat n sicriu. Am asteptat s-si termine povestirea pentru a-i pune o ntrebare ce-mi sttea de mult pe buze: Nu sunt putini cei care v poart pic pentru c nu scrieti n romneste. Ce le rspundeti? Nu uita, mi-a spus, c Frederic II scria tot n frantuzeste si c asta nu 1-a mpiedicat s cstige btlia de la Ros-bach mpotriva francezilor. Una din dou: ori crtile mele nu fac doi bani si, n cazul acesta, Romnia nu are nimic de pierdut ori e ceva de capul lor, si atunci Romnia nu are dect de cstigat, pentru c sunt scrise n una dintre cele trei limbi universale ale erei noastre, poate cea mai putin pieritoare datorit clarittii ei. A fost ultima confident din ziua aceea. Se nserase si masina ei m astepta, pentru a m conduce n oras. DomnulJacques Truelle n timp ce Citroen-ul Legatiei Frantei gonea lin pe soseaua bine asfaltat spre Posada, ministrul Jacques Truelle, acreditat de tara sa n Romnia, mi vorbea despre Marcel Proust: cet ami tyrannique et merveilleux, cet etre inattendu et toujours vrai1, si, ascultndu-1, m gndeam la acel ciudat joc al ntmplrii, care voise s ntlnesc n acelasi timp, la Bucuresti, trei dintre privilegiatii care-1 cunoscuser pe autorul Cutrii timpului pierdut, la Paris: scriitoarea Martha Bibescu, scriitorul Anton Bibescu, vrul sotului ei, si Jacques Truelle, ministrul Frantei, om de litere si el. Zadarnic cutam s desprind un rost ascuns al acestei coincidente; n-aveam cum s-mi nchipui c, treizeci de ani mai trziu, stimulat de ea, aveam s scriu o modest carte despre Marcel Proust. Domnul Truelle o cunoscuse pe Martha Bibescu cu ani n urm, si amintirea lui Marcel Proust, scump amndurora, le pecetluise amicitia. El fusese cel care o ndemnase s scrie Au bal avec Marcel Proust, pentru a nu lsa nepovestite cele stiute de ea n legtur cu prietenia dintre marele scriitor francez si fratii Anton si Emanuel Bibescu, sau despre cel care avea s devin, n romanul lui Proust, Robert de Saint-Loup, adic despre Bertrand de Fenelon, secretar de ambasad, voluntar n rndurile armatei franceze si mort pe cmpul de lupt chiar la nceputul rzboiului mondial, n iarna lui 1914. 1 Acest prieten tiranic si minunat, aceast fiint neasteptat si mereu autentic, (lb.fr.) (n. ed.). 127 ' Pentru c ne ndreptam spre resedinta Marthei Bibescu din inima Carpatilor, unde fusesem poftiti de ea s ne petrecem sfrsitul sptmnii, 1-am ntrebat pe ministru: Nu stiti cumva, mai e cineva poftit la Posada n afar de noi? O, dragul meu, mi-a rspuns zmbind ministrul Frantei, fii pe pace. Vom fi acolo ca ntr-o pies de Musset: o principes, adic Martha cu fiica si cu ginerele ei, un ambasador, adic eu, un tnr atasat de legatie, dumneata, si un abate, pere Jean. Vom juca o comedie de salon cu putine personaje, n timpul zilei, dimineata, fiecare e liber s fac ce pofteste, s lncezeasc n pat pn la prnz, s se plimbe prin pdure, s citeasc. Clopotul ne va chema la mas. Dup dejun, dac va fi vreme bun, vom juca croquet, iar dac va ploua vom rmne cu totii n salon, vom sta de vorb sau v voi citi din / 'Histoire des Girondins. Seara, dup cin, va fi rndul Marthei s ne citeasc ceva sau s ne povesteasc istorioare amuzante din repertoriul ei inepuizabil. Povesteste admirabil. E o adevrat plcere s-o asculti. ntr-adevr. si, n plus, e o adevrat plcere s-o privesti. E att de frumoas! Frumoas? E o ruin! exclam domnul Truelle. S-o fi cunoscut acum treizeci de ani. Era de-a dreptul fascinant. Putea s fac ce voia din oricine. Am cunoscut n viata mea multe femei, dar Martha e unicat. De altfel, dac m gndesc bine, romncele voastre, n ultimul veac cel putin, au fcut la pluie et le beau temps2 n Franta noastr. Ministrul se ntoarse spre mine si m privi atent cu ochii lui albastri, mari si putin bulbucati, cum

apreau prin lentilele groase ale ochelarilor. Cnd si scotea ochelarii, privirea lui de miop era inexpresiv, ca aceea a orbilor, dar cnd si-i punea, prindeau viat ca florile ofilite dup ce au fost udate. 2 Faire la pluie et le beau temps a fi mare si tare, a avea pinea si cutitul" (lb.fr.) (n. ed.). 128 Ai auzit de Hermiona Asaki, fiica poetului vostru Gheorghe Asaki? A fost sotia lui Edgar Quinet. Desi romnca, Hermiona Asaki a fost o nfocat lupttoare pentru democratie si pentru republic, n Franta. A iubit Parisul ca o frantuzoaic. Dac ai ocazia, citeste-i Memoriile si, mai ales, nflcratul Journal du siege, n care trieste rzboiul purtat de Franta cu Prusia n 1870 si cderea celui de-al doilea imperiu francez cu patosul unei eroine antice vzute de Racine. Cnd a cunoscut-o, Edgar Quinet era singur si abia avea din ce s triasc. Lua prnzuri ieftine, de 80 de centime, si locuia ntr-o modest camer mobilat. Vzndu-1 asa de srac si de nefericit, Hermiona Asaki i-a pus la dispozitie averea ei si devotamentul, ce nu i-a lipsit niciodat. Vreme de douzeci de ani, a mprtit exilul cu el. Ei, dar cealalt romnc, Mria Cantacuzino, cntat de Alecsandri al vostru, care gndea, vorbea si-si scria ca si el, de altfel o bun parte a corespondentei n frantuzeste!... A vegheat asupra lui Quinet n 1848. Era, pare-se, de o frumusete fr seamn. Mai trziu, a devenit sotia pictorului Puvis de Cha-vannes. I-a pozat pentru celebra pictur a Sfintei Genoveva, patroana Parisului. Nu ti se pare ciudat c patroana Parisului poart chipul unei romnce? Pentru mine, acest detaliu e simbolic, mi spune c zeii nemuritori vor ca romncele s patroneze Parisul, pentru ca si datorit lor Franta s-si ntoarc mereu privirea, cu o afectuoas pornire a inimii, spre tara dumitale, asa cum s-a ntmplat cu Edgar Quinet si cu Jules Michelet, care s-au apropiat de Romnia prin femei. Dar, fiindc a venit vorba de Michelet, nu stiu dac ai citit ce a scris el despre madame Rosetti. I-am mrturisit c nu citisem si 1-am rugat sa-mi spun el. Abia astepta: Mria Rosetti, sotia lui C. A. Rosetti, e prezentat de Michelet ca lund parte la miscarea revolutionar de la 1848 din Muntenia, mprtind multimii, plin de nsufletire, bucti tiate din steagul revolutionar: albastru, galben si rosu, apoi distribuind pine celor vreo sut de mii de orseni si 129 de trani romni strnsi n acel 13 septembrie, rmas n istoria voastr, pe cmpia din apropierea Bucurestiului. Patosul revolutionar al acestei femei, care abia nscuse o fetit o botezase Libertatea, i zicea Liby, si, cu ea n brate, se druia revolutiei deja amenintate de otomanii intrati n tar si pe care sefii revolutiei i primiser prieteneste , i-a inspirat lui Michelet pagini avntate, exaltate as spune, care merit s fie cunoscute n special de voi, romnii. Doamna Rosetti si urmeaz sotul n exil, asa cum Hermiona Asaki l urmase pe Edgar Quinet. si prseste casa, lucrurile, pleac doar cu fetita la piept, si risc viata gonind spre vaporul de pe Dunre n care se afl grupul revolutionarilor romni n frunte cu Blcescu bolnav, cu Bolliac, cu Ion Bratianu, cu cei trei Golesti, cu Rosetti, cu Zne, ajunge naintea lor la Orsova, care era pe atunci primul orsel de pe teritoriul Austriei, si afl c guvernatorul austriac al orselului va mpiedica eliberarea revolutionarilor ce urmau s debarce acolo. Atunci, Mria Rosetti face imposibilul si reuseste s-i previn si s le mpiedice debarcarea. Urmreste vaporul de pe trm, alearg n pas cu el, cnd n crut, cnd pe jos, cu Liby n brate, mbrcat trneste, ca s nu atrag atentia. E ajutat de tranii romni de pe malul austriac al Dunrii. nc o romnc admirabil! am exclamat eu. Dar nu face parte dintre cele devotate Frantei, despre care ncepu-seti s vorbiti. Pentru c avem de-a face cu reversul medaliei! Aceast admirabil romnc", asa cum i-ai spus dumneata, era fiica unui scotian si a unei frantuzoaice si s-a nscut la Guer-nessey. Dac au existat romnce devotate Frantei, au fost si frantuzoaice devotate n aceeasi msur Romniei, n cazul Mriei Rosetti, nu stiu dac Michelet a admirat n ea frantuzoaica sau romnca. Poate c nar fi admirat-o ca frantuzoaic dac n-ar fi fost o asa de bun romnc. Dar s revenim la compatrioatele dumitale. Trebuie s recunosti mpreun cu mine c sunt asemenea unor plante

crora solul Frantei 130 le prieste de minune. Adu-ti aminte de Elena Bibescu, nscuta Epureanu: n salonul ei parizian, se ntlneau Saint-Saens si Debussy, Anatole France si Pierre Loti, Maeterlinck si Renan, iar Elena Vacrescu ntruneste n salonul ei elita spiritualittii noastre. Adu-ti aminte de contesa de Noailles, Brncoveanc de-a voastr, care cinsteste poezia francez, asa cum Ventura, Elvira Popescu, Alice Cocea cinstesc scena si cinematografia franceze, n privinta amfitrioanei de la Posada spre care ne ndreptm si de care chiar ne apropiem, pare-mi-se , ce s mai spun? Ursitoarele i-au hrzit o viata fcut din spirit, din aur, din frumusete si succese. Din fraged tinerete a avut n jurul si la picioarele ei scriitori ilustri si capete ncoronate, artisti renumiti si aventurieri celebri, personalitti politice de toate culorile si crema aristocratiei internationale. Are o memorie nemaipomenit si nu se nsal niciodat. Dar iat c am ajuns la Posada! Jean, vrstnicul majordom al Marthei Bibescu, care ne astepta n pragul casei, galonat, nmnusat, cu ochelarii prinsi n rama lor metalic, prea mai degrab un venerabil dascl stesc dect un slujitor de cas mare. Ne deschise solemn portiera masinii, l salut pe ministru cu o reverent discret, iar pe mine cu una abia perceptibil, dndu-ne astfel fiecruia portia de curtoazie ce ni se cuvenea. Truelle si aduse cu grij si efort piciorul de lemn pe treapta masinii. Poate c proteza l jena si, fiindc nu voia s se observe lucrul acesta, se strdui s fie zmbitor, s-i adreseze cteva cuvinte amabile lui Jean si astfel s-i ndrepte atentia n alt parte, pentru c nu-i plcea s fie comptimit si trecut n rndul infirmilor, i ntinse mna lui Jean, i-o strnse cu putere n semn de bun gsit, dar si pentru a avea n ea un punct de sprijin si a putea, prin deschiztura strmt a portierei, s coboare mai lesne. Pe Jean l considera drept un respectabil compatriot al su si avea pentru el o real simpatie, l ntreb jovial: Comment va laprincesse, monsieur Jean? 131 Je crois qu 'elle se promene dans le jardin, parce qu 'elle a ete embeteejusqu ' presentpar des visites^ i rspunse majondomul, uitnd c noi abia sosisem pentru a ne petrece acolo sfrsitul de sptmn. Joii welcome pour nous!4 mi sopti domnul Jacques Truelle, amuzat si facndu-mi un semn discret cu cotul. ^ -bl 3 Cum se simte printesa, domnule Jean? Cred c se plimb prin grdin, c i s-a urt cu vizitele pe care le-a primit pn acum (lb. fi:) (n. ed.). 4 Plcut bun venit pentru noi! (lb.fr. si engl.) (n. ed.). 132 Jean Jean, vrstnicul majordom al principesei, mi amintea de valetii englezi, asa cum i stiam din auzite, din lecturi si din filme, vorbind numai atunci cnd sunt ntrebati de stpnii lor sau de musafirii acestora si adresndu-li-se, si unora, si altora numai la persoana a treia singular, discreti si cu o bun crestere ce poate servi uneori drept exemplu lumii bune" ai cror angajati sunt. Valetii-model sunt adesea celibatari, ntelepti si distinsi. Nu apar n fata lumii dect n livrea, proaspt tunsi si brbieriti, cu minile curate si cu manichiura fcut, n ceea ce-1 privea pe Jean, nu stiu unde nvtase cum s se comporte n calitatea pe care o avea. Cred c primele notiuni i le dduse stpna lui si ca restul i se adugase treptat, din instinct. Ajunsese s respecte un fel de cod al comportrii analog cu al valetilor ideali de pretutindeni, asa cum fiecare popor ajunge, cu timpul, s-si formuleze propria ntelepciune n proverbe proprii. Jean nu era impresionat de functiile nalte si de titlurile de noblete ale musafirilor stpnei sale. Nu se pierdea cu firea naintea unui prim-ministru, poate pentru c stia c gloria e pasager, nici naintea unei excelente, cnd acesta era un ambasador strin, poate si pentru c vzuse perindndu-se prin cas zeci din aceast specie si-si dduse seama c un titlu mare nu e totdeauna

apanajul unui om mare. Nu se pierdea n plecciuni n fata unei ducese, pentru c nu titlul l obliga la respect, ci alte criterii, care nu-1 nselau, dar pe care poate c n-ar fi stiut s le explice altuia. Ar fi fost scos din 133 obisnuita lui indiferent fat de ranguri sociale, dac stpna ar fi poftit ntr-o zi la dejun pe vreuna dintre personalittile din satul lui natal, pe primar sau pe preot despre care amintea uneori, cu un simt al ierarhiei ce nu functiona cnd pomenea despre unele capete ncoronate, asa cum rmnem indiferenti auzind de moartea unui necunoscut, n schimb o deplngem pe a unui prieten. nteleapt indiferent a lui Jean se topea ns n fata stpnei sale. Aceasta era idolul lui. i era devotat asa cum un mare mistic e devotat Fecioarei, i apra casa cu toate comorile ei, i mplinea toate dorintele cnd satisfacerea acestora depindea de el. Cred c si-ar fi dat bucuros si viata ca so tin pe a ei la adpost. Nu numai c-i era foarte credincios, dar o si imita. Jean vorbea frantuzeasca ei, cu timbrul vocii ei, cu ntorsturi de fraz proprii ei. Toate astea nu-1 mpiedicau ns ca uneori s-o contrazic si s-i dea sfaturi, de care ea asculta. Suprema lui deviz n relatiile domestice cu stpna lui prea a fi maxima Amicus Plato, sed ma-gis amica veritas], pe care binenteles n-o cunostea si a crei aplicare ddea nastere uneori la scene neasteptate, ca aceea din momentul sosirii noastre n vizit la Posada, cnd ne spusese c stpna lui fusese pn atunci plictisit de prea multi vizitatori. n iarna ce trecuse, nmetii fcuser aproape impracticabil soseaua pentru autoturismele particulare. Autobuzele ns mai circulau. Martha Bibescu 1-a sftuit ntr-o zi, la dejun, pe ministrul Finlandei la Bucuresti s vin la Mogo-soaia cu autobuzul, care spunea ea e aproape gol la ora prnzului. Jean, care ne turna vin n pahare, nu se putu opri s spun: Da' de unde! Cnd e zpad mare, nu merg nici autobuzele. Iar, cnd merg, vin foarte rar si sunt totdeauna ncrcate, nu numai cu cltori, ci si cu psri, curcani, gste, mai ales acum n preajma srbtorilor. 1 Platon mi este prieten, dar si mai prieten mi-e adevrul (Ib. lat.) (n. ed.\ 134 Iar cnd ajunse n dreptul meu, mormi ca pentru sine: ?Ea habar n-are!" Dar matre Antoniade (consilierul juridic al familiei) cum a venit deunzi cu autobuzul? i replic Martha. - Dar v-a spus la ce or a plecat de-acas? Iar de la autobuz .. .nu stationeaz la intrarea n palat pn la poarta sunt aproape doi kilometri de mers pe jos. Cnd a ajuns, era plin de zpada. A trebuit s-1 descalt si s-i aduc papucii domnului Dede... Martha Bibescu socoti necesar s intervin amabil, ca s scurteze istorisirea majordomului, care se pierdea n amnunte, si devie subiectul conversatiei pe o cale lipsit de obstacole: Matre Antoniade e asa de delicat! Mi-a adus deunzi un enorm buchet de frezii, glsui ea pe un ton liric. Jean ridic din umeri n spatele stpnei, ca si cum ar fi vrut sa spun: Eu i vorbesc de zpad, si ea i d nainte cu florile", si plec spre buctrie. Alt dat, eram tot la mas, cnd Martha Bibescu, care sttuse ctva vreme la Posada si, spunnd c e bolnav, nu primise acolo pe nimeni, gsea de cuviint acum, dup ce revenise la Mogosoaia, sa se scuze, poftind aici, la dejun, pe un cunoscut pe care nu-1 putuse accepta acolo. Nu m-am simtit deloc n apele mele n primvara care a trecut. Medicii mi-au recomandat s fac din Posada Ba-gnolles2 si mi-au interzis cu desvrsire s duc acolo o viat ct de ct monden. Jean, care-mi punea pe farfurie a doua portie de tort, pro-tejndu-m ca de obicei, mi sopti confidential: Nu-i adevrat. N-a fost bolnav. Martha Bibescu continua s-i vorbeasc musafirului spre a-si ntri afirmatiile cu privire la

maladia ei imaginar despre neplcerile iernii la Mogosoaia: 2 Bagnolles-de-1'Orne, statiune termal din Basse-Normandie, Franta (n. ed.). 135 Cred c am rcit aici, pentru c iarna vntul sufl din abundent n palat, de pretutindeni. Casa a fost construit, asa cum amintesc si cronicarii, pentru a servi voievodului care a nltat-o drept resedint de primvar. Cnd viscoleste, acoperim ferestrele cu draperii lungi, iar arcadele cu covoare, nghesuindu-ne ntr-un colt al salonului, ca sub cortul unei cpetenii arabe. L-am vzut pe Jean pufnind n rs n palma nmnusat n alb dus la vreme n dreptul gurii. La plecare, 1-am ntrebat dac si-aduce aminte ce-1 fcuse s rd. Am rs de aia cu cpetenia arab. E nemaipomenit! De unde a mai scos-o nu stiu. E ceva nou. N-a mai spus-o niciodat. Auziti: ca sub cortul unei cpetenii arabe"! Comparatia pe care a facut-o ntre salonul capitonat si cortul cpeteniei arabe, chiar dac a fost spontan, n-a fost ns nghitit de uitare, pentru c, dup mai bine de treizeci de ani, citindu-i o carte de amintiri, am regsit-o, alturi de multe alte fraze dintre cele cu care-si ncnta musafirii. Pentru a nu-si deceptiona auditoriul si pentru a nu pierde vremea glsuind la ntmplare, Martha Bibescu si alctuise un repertoriu pe care si-1 mbogtea treptat, un repertoriu totdeauna instructiv, plcut si interesant. Spre deosebire de alt lume, care vorbea nainte de a gndi, ea gndea nainte de a spune ceva. Dejunurile, ceaiurile, week-end-urile la Mogo-soaia sau la Posada erau adevrate spectacole, cu decor adecvat, cu roluri bine nvtate de ea, unul pentru obisnuitii casei, altul pentru cei ce veneau prima oar, cu anumite modificri n text n functie de nationalitatea, vrsta, gradul de cultur si pozitia social a celor cu care avea de-a face roluri mereu amplificate, mbogtite. La aceste spectacole, Jean si avea si el replicile cuvenite, pe care le rostea asa cum le-ar fi rostit ea n locul lui dac ar fi fost majordom, iar nu castelan. Dac vocea lui semna cu a ei, asta era ns asa cum o caricatur izbutit 1-ar evoca pe cel pe care-1 reprezint sau asa cum o cntreat rgusit ar cnta Sempre libera imitnd-o pe Galli-Curci. Numai la telefon vorbeam 136 cli Jean creznd c sunt n legtur cu principesa, ntr-att de lungi i erau allooo"-urile si de racinian construite frazele. M pierdeam n politeturi sofisticate, pn ce remarcam confuzia. Din ce regiune a Frantei e Jean? o ntrebase o dat, la mas, ministrul Frantei. E transilvnean, i rspunse Martha Bibescu, aruncnd un zmbet n fundul farfuriei. Poate c era pentru prima oar cnd urechea lui Jacques Truelle nu fusese n stare s deosebeasc frantuzeasca unui tran romn de aceea a conationalilor si. Sau poate c i se pusese un nod n gt descoperind la portile Orientului un om simplu care se exprima cu o deosebit elegant n limba trii sale. Seara, Jean nchidea cu grij usile ce ddeau pe larga teras a Palatului de la Mogosoaia si trgea peste ele draperiile grele si lungi pn la pmnt. Iarna, focul ardea molatic n cminul din salon, alimentat din cnd n cnd cu cte o buturug, iar noi ne sorbeam cafeaua sub portretele celor dou sotii ale voievodului Gheorghe Bibescu. Jean aprindea apoi, una cte una, lmpile cu abajururi enorme de prin colturi, cu grij, fr zgomot, ca un ministrant lumnrile de pe un altar catolic. Jean respect cu strictete normele camuflajului, ne spunea o dat Martha, n soapt, iar noi urmream cu privirea, de la distant, coregrafia majordomului, care se apleca, se ridica, si nlta bratele, unind marginile draperiilor, pentru a izola perfect lumina din cas de bezna de afar. si foarte bine face, zise Truelle. Ar fi o adevrat catastrof ca o bomb s ating palatul. Cred c nu as mai avea puterea s-1 refac pentru a doua oar, glsui Martha. Ca s-1 restaurez, mi-am sacrificat o bun parte din avere si toat tineretea. Jean se apropiase de noi si ncepuse s strng cestile de cafea de pe mas. O nvluia pe stpna lui cu o privire cald 137 si umed. Privindu-i pe amndoi, m ntrebam ce tainice ratiuni justificau oare atasamentul

acestui vrstnic tran din Transilvania pentru aceast strlucit cobortoare din neamul Mavrocordatilor? Nu gseam rspuns, poate pentru c, asa cum se spune, inima si are ratiunea ei, pe care ratiunea nu o cunoaste. Desprtire Aveam s-o prsesc pe Martha Bibescu peste nu mult timp, spre a pleca n Finlanda. Mi-aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri, iar nu n august 1942, de ziua n care mi-am luat rmas-bun de la ea. M-a condus cu masina de la Mogosoa-ia la Bucuresti. Automobilul s-a oprit la un colt de strad, ca s cobor, dar, n loc s-mi vd de drum, am continuat s rmn n matricea capitonat a masinii, pentru c nu m hotrm s rostesc frazele rituale, banale si triste, care separ. Mi-a multumit pentru c, la un moment dat, pusesem umrul" si-o ajutasem s transmit numele Bibescu micului nepot adoptat de ea, acelui amoras de Lucas Cranach care ntr-o sear sedea n bratele bunicii, pe-o canapea roz pal si se juca cu smaraldele de la gtul ei. Trebuia introdus n lege un amendament care s ngduie minorului, cu acordul printilor, s primeasc numele adoptantului. seful de cabinet al ministrului de resort, cu care ntmpltor eram n relatii bune, a obtinut usor aprobarea si semntura sefului su pe acea fraz adugat la lege, datorit creia numele istoric al Bibestilor nu s-a stins. Dumneata ai putut si ai stiut s m ajuti, mi-a spus ea atunci, la desprtire, si mi s-a prut c vocea i tremura usor. Meritul dumitale e cu att mai mare, cu ct nu era vorba dect de o umbr si de un copil. Nu ntelesese ea oare, si nc de mult, c nu pentru umbra sotului ei rposat, pe care nu 1-am vzut niciodat, si nu pentru copilul pe care 1-am vzut o singur dat, n bratele 139 ei, m-am strduit s fac s se transmit un nume, altfel sortit s dispar? Nu simtise oare c de la a doua noastr ntlnire m lsasem, ca attia altii, vrjit de ea si c pentru ea fcusem totul? Pentru ea, si bucuros totodat c am salvat de la pieire un nume romnesc. Venind vorba despre sotul ei, timpul confidentelor, pe care-1 crezusem irosit, revenea pe neasteptate n acea ultim or. Mi-a povestit acolo ca n anul 1924 fusese bolnav n primejdie de moarte si c medicii care o operaser la Paris i recomandaser s fie ct se poate de precaut, dac voia s mai triasc. Nu mai putea fi vorba, n ce m priveste, s pot transmite viat. Sotul meu era tnr, si nu-i druisem un fiu. Din cauza mea, numele risca s i se sting, si numele e foarte important n istoria unei familii. Considerndu-se rspunztoare de acest lucru, fcuse n ultima vreme toate diligentele pentru a-si transmite numele copilului fiicei ei, bietelului ultim nscut. Sotului meu nu i-am limitat niciodat libertatea. si-a dorit-o si a avut-o. Dar ce iluzie! Cine e liber? se ntreba odat marele meu prieten, abatele Mugnier. n general, spunea el, cnd se cred liberi, oamenii nu fac dect s intre din-tr-o cusc n alta. n sfrsit, mi-a urat un tres bon sejour en Finlande1 si, cu lacrimi n ochi, ne-am desprtit, pentru a nu ne mai revedea niciodat. Din Finlanda, i-am trimis epistole lungi si lirice, n care i vorbeam cu ncntare despre oamenii si locurile de acolo. I-am scris, ntre altele, c 1-am ntlnit la Helsinki pe Cur-zio Malaparte, cu care am vorbit ndelung despre ea. Mi-a rspuns c-i face plcere sa-1 stie printre cei vii" si c-si aminteste cu plcere de povestirile lui cu privire la animale, de la Paris, de pe vremea cnd locuia n rue de l'Univer1 O foarte plcut sedere n Finlanda (lb.fr.) (n. ed.). 140 site. Plecat ntr-o cltorie n Turcia, mi-a scris de acolo c / 'ai foit, de Stamboul, Constantinopole, passeiste queje suis!2 ndat dup ntoarcerea mea n tar, am alergat ntr-un suflet la Mogosoaia, unde n-am gsit-o ns dect pe fiica ei, care, mpreun cu sotul, m-a poftit la dejun ntr-o zi ntunecat de sfrsit de noiembrie, ndat dup rzboi.

M-a primit Jean, ceva mai mbtrnit dect l lsasem cu mai bine de trei ani n urm, cu ptlgica nasului mai rosie ca oricnd, duhnind a butur, trist, abtut. Am urcat n ncperile de care-mi fusese dor, am gsit toate lucrurile la locul lor, dar palatul mi prea mort. Am regsit la locul ei colivia n care o pasre artificial ciripea si misca din aripi, mimnd viata, cnd Martha Bibescu ntorcea n coasta ei o cheie delicat. L-am rugat pe Jean s-mi dea voie s pun n functiune rotitele ascunse, pentru a privi din nou acel spectacol ingenios ce m-ncntase altdat. mi pare nespus de ru, mi-a spus Jean n frantuzeste (pentru c nu mi se mai adresa dect astfel), dar mecanismul nu mai functioneaz de la plecarea ei. S-a defectat si nimeni de pe-aici nu se pricepe s-1 repare. La fel mi se prea c se ntmplase si cu mecanismul luntric al btrnului Jean. Mi-am ntors privirile n jurul meu. Lacul n care se rsfrngea fatada venetian a palatului mi se prea mort n acea zi mohort. Mort era si parcul desfrunzit, n mijlocul cruia, sub lespezi, si dormeau somnul de veci cei doi nepoti al Marthei, Georges si Mihai Brn-coveanu, czuti pe cmpul de lupt, iar punii, care urcau altdat pe teras, deasupra intrrii, ca s primeasc din mna ei hrana ntins lor pe o tipsie de aram, dispruser. Jac-ques Truelle, fostul ministru al Frantei la Bucuresti, cu care, datorit ei, m mprietenisem, trecuse n timpul rzboiului n Franta liber" si murise la Madrid. Mort era trecutul, cu lumea lui, rzboiul pustiise totul. Viata trebuia nceput din 2 Am fcut, din Istanbul, Constantinopol, paseist cum sunt! (lb.fr.) (n. ed.). 141 nou. Pe covorul din fata mea cu stema Mavrocordatilor n mijloc, pasrea legendar mi spunea c viata renaste totdeauna din propria-i cenus. Era singura ncurajare negrit pe care mi-au sugerat-o, acolo, lucrurile. Jean mi-a dat vesti de la stpna lui. Mi-a povestit, privin-du-m cu ochi injectati, prin ochelarii lui cu ram de srm, c ea era la Paris, c-si revzuse prietenii, c ngenunchease la cptiul attor morti dragi care putrezeau n pmntul Frantei si a cror amintire voia s-o preschimbe n veneratie, n pagini de carte: si scria memoriile. mi spune c misiunea ei e s scrie despre cei dusi, spre a-i pescui din uitare, mi zise Jean. Martha Bibescu mi spusese si mie de mai multe ori acest lucru si m sftuise ca, dup ce nu va mai fi, s scriu ceva si despre ea. Am ascultat-o, dar mult mai trziu. Auzindu-1 pe Jean vorbindu-mi, am avut la un moment dat impresia c o aud pe ea adresndumi-se prin intermediul lui, ca un duh prin vocea mahmur a unui medium n timpul unei sedinte de spiritism, ca un suflet din acel tinut nc nedescoperit despre care aminteste Hamlet. Vocea spart care rostea cuvintele mi strecura, n tainitele urechii luntrice, ecoul timbrului melodios, de altdat, al mblnzitoarei de serpi: Elle travaille en France, mais c 'est toujours, mon-sieur, pour la gloire de notrepays? Jean folosea cuvntul travaille/1 n loc de ecrire5, adic asa cum l folosea ea, care-mi povestea o dat c a fost ntrebat de o boieroaic de-a noastr, n frantuzeste, unde lucreaz. Principesa Martha i-a artat camera n care obisnuia s scrie. Oh, nu! Je voulais savoir ou travaillez-vous vos robes!6 i-a expli3 Lucreaz n Franta, dar tot pentru gloria trii noastre, domnule! (lb.fr.) (n. ed.). 4 A munci, a lucra; a trudi (Ib. fr.) (n. ed.). 5 A scrie (Ib. fr.) (n. ed.). 6 Voiam s stiu unde v faceti rochiile! (lb.fr.) (n. ed). 142 cat doamna, pentru care a lucra" nsemna numai a-si lucra rochiile". n ce-1 priveste pe Jean, m gndeam ct de greu explicabile sunt uneori manifestrile noastre omenesti cele mai oneste... Astfel, nu ntelegeam de ce Jean mi vorbea mie, romn ca si el, numai frantuzeste si-mi spunea n acea limb, cu legitim mndrie patriotic, c principesa lucreaz n Franta pentru gloria trii noastre, cnd ar fi fost natural s-mi declare acest lucru n graiul nostru matern.

De-atunci nu 1-am mai vzut pe Jean niciodat. Martha Bibescu odihneste, din noiembrie 1973, n pmntul Frantei, tar pe care a iubit-o ca pe a doua ei patrie. Pe Jean mi-1 nchipui ca pe un personaj dintr-o fresc a lui Giotto, culcat pe vecie la picioarele stpnei sale, pentru a o veghea si n moarte, modest si anonim, ca n viat, cu aceeasi dragoste justificat doar de ea nssi, pe lng care toate celelalte sentimente omenesti nu sunt dect aram strlucitoare si chimval zngnitor". 28 noiembrie 1973 n inima Parisului, pe insula Saint-Louis, Quai de Bour-bon, 45, locuieste scriitoarea Martha Bibescu. E miercuri, 28 noiembrie 1973. n camera de primire, n acelasi timp camer de lucru, ser si sanctuar, stau una lng alta, n picioare, nconjurate de rafturi cu crti, de puzderie de flori n glastre si n ghivece, de dosare, caiete si agende, dou femei: una ntre dou vrste, energic, plin de o autoritar bunvoint, iar cealalt, scriitoarea, n vrst de optzeci si sapte de ani. Aceasta din urm o ndeamn pe cea dinti, nsotitoarea ei, s o lase singura, ca s se pregteasc, pentru c urmeaz s primeasc o vizit. O vizit? Trebuie s fie o eroare, pentru c nu s-a anuntat nimeni. Ba da, ba da, madame Blanche. Astept o vizit foarte important pentru mine. Doamna Blanche se ls convins cu greu si, dus usor de umeri spre us, se retrase. Singur printre flori si crti, printre dosare si nsemnri risipite n dezordine pe birou, principesa Bibescu se ndrept spre masa de lucru, tinndu-se cu o mn de sptarul unui scaun, apoi cu cealalt de marginea canapelei. Se opri dup ctiva pasi si-si roti privirea vag spre fereastra nalt si ngust, asemntoare celor de la Sainte-Chapelle. Prin lumina cetoas a asfintitului, nc se mai zresc malurile Senei si cele dou turnuri masive ale catedralei No-tre-Dame. 144 De cte ori m ntorc, dup o mai ndelungat absent, si privesc de aici catedrala, propria-mi ncntare mi-o aminteste pe a Dogelui care, ajuns la Versailles, se minuna c e acolo." Rezemndu-se de marginea unei etajere, principesa mngie n treact o veche icoan pe lemn, stears de ani: A suferit de-a lungul veacurilor uzura srutrilor", murmur ea. mi plcea s le spun asta strinilor care m vizitau la Mogosoaia si crora le artam aceast icoan de care nu m-am desprtit niciodat." O mic oglind venetian i reflect chipul de culoarea fildesului, cutele ce-i brzdeaz obrazul si gtul, umerii ncovoiati, nasul scurt, usor aplecat sub greutatea ochelarilor cu lentile groase, ndrtul crora se zbate privirea nesigur. Zna rea, Carabosse, mi-a luat napoi, pe rnd, tineretea, frumusetea care atrgea privirile (cum spunea mama), limpezimea vederii, si mi-a lsat doar memoria, intact, ca s-mi amintesc si s sufr. Nu mai sunt sigur acum, la btrnete, de picioarele care m poart, asa cum n-am fost sigur, n tinerete, de valoarea crtilor pe care le scriam. Ori de cte ori mi se aduceau laude sau mi se ofereau distinctii literare, m ntrebam dac nu cumva erau datorate mai degrab faptului c znele-mi dduser o nftisare mai deosebit si c fceam parte din aristocratia unei tri din orientul Europei, dect faptului c puneam pe hrtie gnduri dintre cele ce frmntau mai putin mintea tinerelor fete de-atunci, cci eram foarte tnr cnd Academia Francez mi-a premiat Cele opt raiuri, cartea mea de debut." Principesa mai face vreo ctiva pasi nesiguri spre un fotoliu urias, care, cu bratele deschise, e gata, parc, s-o primeasc. Fiindc obisnuinta ucide plcerea, mi-am dorit uneori moartea care ucide obisnuinta... Se spune c viata omului e fcut din dorint. Dar nu se spune niciodat c ar fi fcut si din satisfacerea dorintei." O ram ngust ncadreaz un imens arbore genealogic. Un ziarist naiv m ntreba odat dac am un arbore genealogic. Un arbore? O pdure, domnule!

i-am rspuns rznd. Era pe vremea cnd cochetam pn si cu rspunsurile..." 145 Ct de mult mi-am dorit s scriu istoria familiei mele, a Mavrocordatilor si a Bibestilor. Aceasta din urm nrudit cu a Brncovenilor, cu a Cantacuzinilor, cu a Basarabi-lor, dar si cu a lui Napoleon Bonaparte, prin fiica natural a acestuia..." Madame Blanche rcie n us. Intr si ncepe s strng dosarele ce zac pe canapea. Principesa simte cum timpul trece, egal, pe lng ea, prin ea, nemilos. Nu e nevoie s faci ordine acum, madame Blanche. Dar doamna spunea c asteapt o vizit. Da, da... desigur... o vizit... Glasul cu inflexiuni de orga vibreaz slab n penumbra odii: Piete... O piat a Parisului... Scen imens, unde modista, Madame Lamort, mpleteste panglicile nelinistitelor drumuri ale pmntului..."1 A spus ceva doamna? Aproape nimic, ncepusem un vers dintr-o Elegie a dragului meu Rilke... si el o umbr descrnat a trecutului, ca attea si attea altele... S-a ntunecat. Turnurile catedralei Notre-Dame s-au topit n apele Senei. Doamna Blanche acoper ntunericul de afar cu brocartul draperiilor dinuntru si aprinde, pe msute, lumina ctorva lmpi de sub largi abajururi. Ap a Senei, m vei lua cu tine, curnd, spre un alt trm... emportant vers tes havres, tes cargaisons de bois, de houille et de cadavres..."2 Madame Blanche, a sunat cineva. N-a sunat nimeni. Doamnei i s-a prut. Te rog, du-te totusi si deschide. Eventual, asteapt cteva minute acolo, pn urc... 1 Platze, o Platz in Paris, unendlicher Schauplatz, / wo die Mo-distin, Madame Lamort, /die ruhlosen wege der Erde, endlose Ban-der, / schlingt und windet und neue aus ihnen / Schleifen erfindet, Riischen, Blumen, Kokarden... (Elegia a cinced) (n. ed.). 2 Ducnd spre micile tale porturi ncrcturile-ti de lemn, de huil si cadavre... (Paul Verlaine, Nocturne parisien) (lb.fr.) (n. ed.). 146 si Madame Lamort nscoceste din panglici noi funde, benzi, flori, cocarde, fructe artificiale... Toate vopsite tiptor..- pentru ieftinele plrii de iarn ale sortii. ..fur die bi-ligen Winterhute des Schicksals..." nsotitoarea i mplineste dorinta. Se duce si deschide usa de la intrare, unde, fireste, nu asteapt nimeni. Se apleac asupra rampei, dar pe trepte nu urc nimeni. Mai asteapt la us vreo cteva minute, apoi se ntoarce. n fotoliu, cu o carte pe genunchi, ntre timp, principesa murise.3 3 Ghislain de Diesbach, biograful Marthei Bibescu, nu d crezare acestei relatri datorate altui biograf, Michel Touraier, ci presupune c principesa a decedat n urma unui atac de cord, la ora sapte si jumtate seara, miercuri, 28 noiembrie 1973, n vrst de optzeci si sapte de ani (n. ed.). 147 Doamna Hymans Intr-o zi fierbinte de iulie a anului 1941, seful meu m anunt, pe obisnuitul lui ton blajin si mucalit, c, n dup-amia-za acelei zile, urma s m viziteze la minister o doamn, si m ruga insistent s fiu ct pot de politicos cu domnia sa. M ntrebam ce se ascundea ndrtul acestei recomandatii. M strduiam s fiu totdeauna curtenitor cu toti cei ce m vizitau la Directia protocolului din Ministerul de Externe, mai ales atunci, n primele luni ale rzboiului, pentru a solicita o favoare sau pentru a se plnge de ceva. De aceea, faptul c mi se atrgea atentia s fiu deosebit de amabil cu doamna care avea s-mi calce pragul mi se prea suspect. L-am ntrebat pe seful meu despre cine si despre ce era vorba. Mi-a spus c vizitatoarea e o olandez care avea o chestiune personal de rezolvat cu ministerul si c, dup prerea lui, era... cam nervoas.

n sfrsit, n dup-amiaza aceea intr n biroul meu, la ora indicat, o doamn tnr, foarte slab, nici urt, si nici frumoas, cu o neliniste n privire, purtnd o rochie de mtase pe care erau imprimate monumentele reprezentative ale Parisului, iar, agtat de un umr, o poset ncptoare din piele de crocodil. Purta pantofi din aceeasi piele, cu tocuri din cristal de stnc, la mod peatunci. Am poftit-o s sad, si-a luat poseta de pe umr, a deschis-o nmiresmndu-mi biroul, si-a aprins o tigaret Camei oferindu-mi si mie una, apoi s-a recomandat. Era agitat si se juca mereu cu fermoarul posetei, pe care o tinea acum pe genunchi, n timp ce-mi 148 vorbea, priveam amuzat felul n care monumentele Parisului erau dispuse pe umerii si pe pieptul vizitatoarei. Dar pentru ce mi-o trimisese seful? Domnule, sunt venit de curnd n Romnia la volanul Pakardei mele, pentru a-mi vizita rudele, ncepu ea. Vorbea clar si rspicat ntr-o frantuzeasc frumoas. Pe parcurs, aveam s descopr c era romnc mritat cu un olandez si s constat cu oarecare uimire dup aceea c, n ciuda strdaniilor mele de a continua conversatia n romneste, prefera s-si rosteasc monologul pn la capt n limba n care-1 ncepuse. M gndeam, iarsi, c nu-si alesese momentul cel mai potrivit pentru a-si vizita neamurile de la noi din tar acum, n plin rzboi, dar m-am ferit s aduc vorba despre asta, pentru a nu o ndeprta de la subiect. In definitiv, nici nu m privea pentru ce se hotrse s fac acest lung voiaj de-a lungul Europei acum. Am ntrebat-o numai dac n-a avut dificultti trebuind s traverseze un continent n flcri, singur, la volanul unui automobil. M-a asigurat imediat c nu avusese nimic de suferit pe drum si c necazurile au nceput pentru ea nu strbtnd Reichul sau alte tri, ci aici, la Bucuresti. Cum asa? M ruga s am rbdare si s n-o ntrerup. Avea s-mi povesteasc tot ce i se ntmplase, c doar de-asta se afla acum n fata mea. Am asigurat-o c voi fi numai urechi. Domnule, ajungnd la Bucuresti, mi-am nchiriat o vil afar din oras, pentru a avea aer si liniste. M-am instalat la Otopeni, n casa doamnei Beligrdeanu, si i-am pltit ct mi-a cerut, pn la sfrsitul lui septembrie. Propriet-reasa mea poate s v asigure de acest lucru la nevoie. Dup cum veti vedea, acest amnunt e foarte important. Ei bine, asear, pe la ora zece, cnd m-am ntors din oras acas, la Otopeni, si am intrat, n hol era lumin si pe canapele se l-faiau niste japonezi. Casa mi-era plin de japonezi! M-am speriat si am dat fuga n odaia mea de culcare, ca s anunt la telefon politia. Ce s vd cnd am aprins lumina? Doi japonezi un brbat si o femeie dormeau n patul meu! 149 El s-a ridicat pe jumtate si m-a ntrebat, pe frantuzeste pasmite, cine sunt si ce caut eu acolo. Ei bine, am gsit c asta e chiar prea de tot. N-am mai putut si mi-am iesit putin din fire. L-am rugat n termeni drastici s-si ia femeia de-acolo de lng el si, mpreun cu japonezii ceilalti, s plece ct mai repede, dac nu vrea s chem politia. Doamn, mi-a rspuns el tantos, asta e casa mea si v rog s iesiti afar imediat!" De bunvoie si nesilit de nimeni!" i-am spus. Dar cine esti dumneata, m rog, de ndrznesti s m dai afar din cas? Dup mutr, pari un negustor care vinde covoare pe Calea Victoriei. Ct despre maniere, ce s mai spun!? Se vede c ati chefuit toat ziua si ati gresit casa. Aici, locuiesc eu. Am nchiriat toat vila pn la l octombrie si am pltit toti banii doamnei Beligrdeanu, proprietara casei. Dumneata o cunosti pe doamna Beligrdeanu?" Tcere. Vezi, domnule, eram sigur c n-o cunosti, pentru c nu era nebun ca s-ti nchirieze si dumitale casa. si acum, destul vorba. Hai, miscati-v mai repede, c ne-apuc dimineata. Hai, hai, mai repede!" Nu se miscau. Se uitau la mine. Am pus mna pe telefon. Atunci, s-a repezit la mine, nu m-a lsat s apuc receptorul, 1-am mpins napoi n pat, femeia a nceput s tipe, s-a deschis usa, au intrat ctiva oameni de-ai lor, n sfrsit, ce s-ti mai spun, a fost un trboi ntreg. Dar cine esti dumneata, domnule? Cine sunt mitocanii stia care ndrznesc s pun mna pe mine?" am urlat eu scoas din fire. Eu sunt ministrul Japoniei!" mia rspuns brbatul din pat, si casa mi-a fost repartizat de autorittile romnesti, asa c te rog, doamn, nc o data, s iesi afara si s pleci unde vei sti!" Am s m plng eu autorittilor", am

strigat eu, pentru violare de domiciliu! Am pasaport strin si o s ajungeti cu totii la zdup!" Persoana din pat a nceput s vocifereze, m-a fcut impertinent si nu mai stiu cum, cucoana de lng el mria ntr-una, eu i-am fcut albie de porci, urtii ceilalti m pzeau ca s n-apuc s arunc cu ceva n ei, n sfrsit a trebuit sa-i las si sa plec, noaptea, cu masina, din nou n oras, ca s scol din sornn pe-o l 150 nad a mea si sa dorm n cas strin pe o canapea incomoda. Asa c, v rog, domnule, s-i dati afar pe oamenii aceia din casa mea. S le dea statul o alt vil, unde o gsi, pentru c disear vreau neaprat s dorm acas. Am pltit chiria, am pasaport n regul, autorittile romne sunt datoare sa m apere de huligani. Dup cte mi spuneti, e vorba de ministrul Japoniei si de legatia lui, iar nu de huligani, asa c n-ar strica s v adaptati vocabularul situatiei, ca s nu aveti si alte neplceri, i-am spus, ncercnd s adopt un ton energic. Rezultatul a fost dezastruos. Un torent de invective s-a pornit asupr-mi si cu greu am izbutit s-1 potolesc. Am asi-gurat-o c m voi strdui s lmuresc lucrurile ct mai grabnic, am convins-o s mai petreac o noapte pe canapeaua incomod a rudei ei si i-am fgduit c n ziua urmtoare totul se va aranja. Dup plecarea ei, am nceput s fac cercetrile cuvenite, pe care mi le-a facilitat un telefon din partea ministrului Japoniei, si apoi un altul, dat de mine autorittilor de resort". Ce se ntmplase? Casa de la Otopeni era proprietatea unei evreice, iar casele mai artoase si mai ncptoare ale evreilor fuseser rechizitionate pentru diplomatii strini, spre a-i pune la adpost, dac voiau, de eventualele bombardamente ce puteau s survin. Autorittile de resort", care nu stiau c vila de la Otopeni fusese nchiriat doamnei Hymans, o repartizaser legatiei Japoniei, care n dup-amiaza acelei zile se instalase n vil cu toti ai ei, n frunte cu ministrul acelei tri. A doua zi, am stat de vorb cu reprezentantul Japoniei, care mi-a repetat ce-mi spusese cu o sear nainte, la telefon. Nici prin gnd nu-i trecea s se mute de dragul doamnei Hymans, care se purtase, spunea el, incalificabil". Otopenii i conveneau de minune, iar cu persoana aceea care nvlise noaptea n odaia lui de culcare s se descurce autorittile de resort" cum vor sti. Nu-1 privea pe el. Nu mai voia n ruptul capului s aib de-a face cu ea. Sustinea c nu a mai 151 ntlnit n viata lui o astfel de creatur si o compara cu cele mai primejdioase fiare ale junglei. Pe de alt parte, doamna Hymans m ameninta c se va ntoarce imediat acas si c-i va face japonezului un trboi s-o tin minte". Am asi-gurat-o c nici asa n-avea s-o uite prea usor si iam fluturat pe la ureche ideea c autorittile de resort" ar putea s-o expulzeze frumusel din tar dac nu se linisteste. I-am amintit c e rzboi si c la guerre comme la guerre1. Probabil c sia gsit singur un alt domiciliu, ceva mai putin controversat dect cel de la Otopeni, si, pe de alt parte, gn-dindu-se la probabilitatea (de fapt, foarte putin probabil) a unei eventuale expulzri, dup vreo cteva zile m-a anuntat c nu tine s se mbolnveasc de nervi din cauza japonezului si c vrea sa-si ia lucrurile de la Otopeni. Mi-a explicat c avea niscaiva covorase orientale de rugciune si cteva sculpturi din jad, din lemn, din cristal, niste fetisuri de care nu se desprtea niciodat n cltoriile ei si c va trebui s fac un drum la Otopeni spre a si le ridica. Eram ncntat. Scpm de o mare ncurctura, care, n lunile acelea de rzboi, nu era singura pe care o aveam cu reprezentantele diplomatice strine. I-am comunicat ministrului Japoniei vestea cea bun si 1-am ntrebat cnd ar putea trece doamna Hymans s-si ia lucrurile. Doamna Hymans?" a exclamat ministrul. Niciodat!" M-a rugat s vin eu la Otopeni si s-i ridic acele obiecte oribile care zac cam pretutindeni prin cas. Sunt lesne de recunoscut?" 1-am ntrebat. si de unde stia c sunt ale doamnei Hymans si nu ale proprietarei? Mi-a rspuns ca nu ar putea fi dect ale acelei persoane incalificabile si lipsite de pudoare" si c-mi va fi lesne s le recunosc fr cea mai mic btaie de cap. Doamna Hymans m-a asigurat, si ea, c voi recunoaste cu mare usurint acele obiecte de cult

apartinnd unor semintii din arhipelagurile situate n mrile Sudului, totemuri 1 Trebuie s te adaptezi circumstantelor (lit: la rzboi ca la iaz-boi") (Ib. fr.) (n. ed.). 152 sau fetisuri adunate de ea cu prilejul cltoriilor pe care le fcuse. Aveau toate cam aceeasi form, doar mrimile erau diferite si materialul din care erau lucrate. Dar ce reprezentau? am ntrebat-o. M-a asigurat din nou c le voi recunoaste fr trud, si a trecut la semnalmentele covoraselor. n ziua stabilit, doamna Hymans mi-a fcut cinstea s m conduc pn la Otopeni n Pakarda ei imens, dar numai de dou locuri, si n care o poftise si pe proprietar, pe doamna Beligrdeanu, din fericire pentru mine, cel instalat ntre ele dou, la fel de slab si de juna ca si doamna Hymans. Oricum, eram foarte nghesuiti, iar doamna Hymans, care conducea masina, abia izbutea sa manevreze volanul. Asta nu o mpiedica s goneasc pe soseaua aglomerat si sa-si strecoare curajos Pakarda printre numeroasele camioane militare care-i veneau n ntmpinare cu o vitez comparabil cu a ei. Nu numai att, dar doamna Hymans, n timp ce-si conducea vehiculul, simtea o imperioas nevoie de a fuma tigar de la tigar, i admiram agilitatea minilor care tineau tigareta ntre degete, mnuiau volanul si, la nevoie, schimbtorul de viteze dintre picioarele mele, si se descurcau de minune, evitnd coliziunile, ce-mi preau inevitabile, cu o secund nainte de a se produce. Am ntrebat-o dac nu ar putea s micsoreze viteza ca s ajungem cu bine la Otopeni, dar mi-a taiat-o scurt, spunndu-mi printre dintii cu care musca tigara c ador viteza" si asigurndu-m c nu voi fi lipsit de plcerea de a-i vedea pe japonezi. A avut dreptate, pentru c am ajuns cu bine la vila doamnei Beligrdeanu, unde ministrul Japoniei si amabila sa sotie asteptau, pe proprietar si pe mine, cu masa ntins. Doamna Hymans a rmas claustrat n Pakarda ei, la marginea soselei, iar eu am primit din partea ei un mare cos de rufe, n care urma s ncarc covorasele si acele sculpturi bizare pe care, spunea ea zmbind enigmatic, aveam sa le recunosc fr probleme". Vizita noastr a durat destul de mult, nu pentru c identificarea sculpturilor m-ar fi pus n ncurctur (fiecare din153 tre ele nu reprezenta altceva dect unul si acelasi simbol viril al sexualittii, de dimensiuni si din materiale diferite), ci pentru c osptul pregtit n cinstea noastr era copios si, ca atare, nu se mai sfrsea. Ni s-au oferit preparate neobisnuite, pe care am fost nvtati cum s le mncm, manevrnd bete n loc de furculite. S-a mai servit ceai, rcoritoare pentru cine nu dorea ceai, iar ministrul si consoarta sa erau de o amabilitate excesiv, pe care n-o puteau altera ctusi de putin disperatele semnale pe care claxonul doamnei Hymans ni le trimitea prin spatiu, de la o vreme din ce n ce mai des. Excelenta sa prea c nu le aude, iar proprietara casei si cu mine ne prefceam, si noi, din politete, c nu le auzim. Ministrul si cuta cu grij si cu rbdare cuvintele frantuzesti spre a ne mprtsi punctul lui de vedere asupra desfsurrii rzboiului, afar se ntuneca, iar eu m gndeam cu grij la drumul spre cas, n autoturismul de dou locuri, lsat n voia nervilor doamnei Hymans, care, judecnd dup struinta semnalelor, erau eliberati de orice elementar auto-stpnire. Ca n basmul cu Scufita Rosie, totul s-a terminat pn la urm cu bine, lupul nu ne-a mncat la napoiere, iar ministrul Japoniei mi-a trimis dup vreo cteva zile, drept multumire pentru marile servicii aduse legatiei Japoniei", cum mi scria, o mare si foarte frumoas cutie de argint pentru tigri, cutie pe care o pstrez printre amintirile cele mai dragi ale trecutului. Pe doamna Hymans n-am mai revzut-o niciodat. O sfnt candoare Sunt unii oameni care trec prin viat si rmn pn la sfrsit candizi, binevoitori, incapabili de invidie, de violent, totdeauna cu zmbetul pe buze, dezinteresati de cele materiale si nepriceputi n afaceri. Ei se complac de preferint n activitti adolescentine ca poezia, pictura, muzica, literatura sau sportul. Pentru ca le plac lucrurile frumoase, ei sunt uneori colectionari pasionati, iar unii dintre ei, nchiznd usa vanelor agitatii lumesti, aleg preotia sau nalta spiritualitate a mnstirii. Dintre ei se aleg marii poeti, marii pictori, muzicienii de seam, literatii,

matematicienii, fizicienii sau duhovnicii de elit. O astfel de persoan era, n anii aceia de zbucium si aductori de moarte ai rzboiului, si reprezentantul Sfntului Scaun la Bucuresti. Cu fata roz si cu ochii albastri, ntre dou vrste, vorbind o frantuzeasc plcut cntat datorit unui dulce accent italian, deosebit de afabil, dar nu familiar, lipsit de orice umbr de vanitate, lesne accesibil, Monseniorul era plcut tuturor celor care aveau prilejul s-1 abordeze. Nu se amesteca n treburile altora dac nu era solicitat de cei n cauz, nu purta vorba si nu se arta spiritual pe spinarea celor absenti. Zmbea binevoitor tuturora si era decorativ la dejunurile oficiale, unde-1 ntlneam adesea. Avea doi secretari de legatie, teologi tineri, stersi ca nftisare, insignifianti din punct de vedere monden, dar foc de ageri la minte si tob de carte. Lucram la Directia protocolului din Ministerul de Externe si aveam astfel prilejul s m ntlnesc n cadrul servi155 ciului cu cei doi teologi diplomati si, mai ales, cu seful lor, Monseniorul. M ntelegeam totdeauna bine cu ei toti, astfel nct mi-a fost lesne s-i nstiintez, de pild, la un moment dat, c s-a hotrt ca toat productia romneasc de cauciucuri pentru automobile s fie destinat armatei si c diplomatii strini acreditati la noi sunt rugati, n consecint, s-si procure cauciucuri din trile lor. M-am bucurat atunci c toate legatiile, nstiintate de aceast msur, s-au conformat fr nici o obiectie. Cu o singur exceptie, care nu era, de fapt, o obiectie, ci doar o rugminte delicat exprimat, dar care venea de unde nu m-as fi asteptat, si anume de la reprezentantul Vaticanului, Monseniorul, cu care m ntelegeam asa de bine. Sfintia sa ne scria c a primit nota ministerului nostru, c ntelege gravitatea momentului, precum si necesittile armatei, ca se roag Cerului pentru tara noastr, dar c ar avea nevoie... de dou pneuri! Eram de prere s fim principiali si s ne scuzm c nu-i putem satisface cererea. Dac i-am fi dat curs, s-ar fi creat un precedent de care ar fi profitat celelalte legatii, si am fi nclcat dispozitiile Marelui Stat-Major. Mi-am expus punctul de vedere n fata sefului Protocolului, care, mai diplomat dect mine si mai ngduitor din fire (sau pentru c era mai vrstnic), a fost de alt prere. M-a rugat s intervin la Starul-Major, unde gseam totdeauna ntelegere de altfel, pentru a i se aproba Monseniorului cele dou pneuri, explicnd c acesta e reprezentantul Sfntului Scaun si, totodat, decanul corpului diplomatic, si c unefois n'est pas coutume1. Zis si fcut, cauciucurile i-au fost aprobate Monseniorului, numai c n-a trecut nici o sptmn, si acesta ne-a mai cerut dou! De data asta, blajinul meu sef 1-a poftit pe Monsenior la minister, pentru a-i explica prin viu grai situatia, de team c prin scris n-ar ajunge la nici un rezultat. Monseniorul s-a prezentat la ora fixat, a cobort din lift jovial si decorativ 1 Pentru o dat, treac-mearg (Ut. o data nu nseamn obicei") (Ib. fr.)(n. ed.). 156 n straiele sale bisericesti, pe sli a binecuvntat personalul ministerului ntlnit n cale, iar eu 1am introdus n cabinetul sefului meu, care m-a rugat s rmn de fat la discutia ce va urma. Dup amabilittile introductive, seful protocolului i-a vorbit, patetic, Sfintiei sale de necesitatea impus de rzboi de a pstra ntreaga productie de pneuri pentru armat. Monseniorul a ascultat foarte atent, dnd din cap aprobativ, si rostind uneori cte un voui, voui, voui plin de compasiune pentru situatia n care se afla tara noastr. Dup ce-si sfrsi metodica expunere, directorul protocolului i puse Monseniorului fireasca ntrebare: Dac ati nteles dificulttile momentului si ati obtinut n mod exceptional dou cauciucuri, de ce ne mai cereti acum aprobarea pentru alte dou? Recunosc c statul romn a fost deosebit de ntelegtor cu mine si va asigur cjeprie toujourspour votre sain-te patrie2, a rspuns Monseniorul. Poate c n-ar fi trebuit s mai solicit asa de repede alte dou cauciucuri, dar ce sunt eu de vin daca mia carozza a quatre roues3? La nceputul rzboiului, misiunilor diplomatice li se repartizaser vile n mprejurimile Capitalei, precum si n munti, la Sinaia, pentru ca diplomatii strini s fie pusi dac doreau la adpost de eventualitatea unor bombardamente aeriene. Monseniorul Andrea Cassulo4, reprezentant al

Vaticanului si decan al Corpului diplomatic, primise la Sinaia enorma vil Xeni: parter, etaj, ncperi mari, multe, subsol, garaj, toate astea mai potrivite pentru o familie numeroas dect pentru Excelenta sa si cei doi functionari 2 M rog tot timpul pentru sfnta dumneavoastr patrie (Ib. fr.) (n. ed.). 3 Autovehiculul meu are patru roti (Ib. it.,fr.) (n. ed.). 4 Nuntiu papal ntre 1936 si 1947 (n. ed.). * ' '.\ -. i 157 diplomatici ai si. Am vizitat cldirea, am gsit-o demn de a fi locuit de acestia si le-am comunicat c pot oricnd s-o ia n primire, n aceeasi sear, Monseniorul mi-a telefonat de la Sinaia, multumindu-mi pentru frumoasa resedint ce i se oferise, adugnd ns c nu o poate locui. Dar pentru ce, Excelent? Ce v lipseste? Aveti la parter destul loc pentru birouri, saloane pentru primiri oficiale, dependinte, garaje... Voui, voui, voui, m-a ntrerupt Monseniorul. Numai c avem cu noi, pe lng cei doi functionari diplomatici, pe care-i stii, si de personal de serviciu, dou clugrite. si, dup sfnta noastr rnduial catolic, nu avem voie s locuim sub acelasi acoperis cu clugritele! M-am scuzat pentru c ignorasem acest lucru si 1-am asigurat c autorittile de resort vor gsi prin apropiere o locuint pentru clugrite. A doua zi, precum si n zilele urmtoare, am fost nevoit s fac fat altor solicitri neprevzute si dificile, ca aceea a doamnei Hymans, de pild, despre care am mai amintit, astfel nct, spre rusinea mea, am uitat cu desvrsire de clugritele crora trebuia sa li se gseasc o locuint la Sinaia. Asta pn ce, dup vreo sptmn, la un dejun, la Legatia Elvetiei, 1-am vzut pe Monsenior aprnd n cadrul usii, roz la chip, jovial ca totdeauna, n clipa aceea, mi-am amintit de casa de la Sinaia si m-a strbtut un fior de disperare. Trebuia neaprat s-i vorbesc chiar atunci, nainte de a ne aseza la mas, cci altfel nu stiam cum as fi fcut fat onorabil dejunului. M-am apropiat de naltul prelat, nestiind cum s ncep s-i spun ce aveam de spus, cnd, spre surprinderea mea, 1-am vzut ntinzndu-mi amndou minile, zmbin-du-mi si ntrebndu-m cum o mai duc cu sntatea. Nu-mi pomenea nimic despre resedinta de la Sinaia. Cum nu m puteam multumi cu o situatie neclar si pentru c se cuvenea ca eu s fiu cel care s nceap sa se scuze si s se justifice, mi-am vrt curajos capul n gura leului, ntrebndu-1: 158 De ce nu mi-ati amintit nimic de resedinta de la Sinaia? Mi-ati spus c nu v este ngduit s locuiti cu cele dou none sub acelasi acoperis, iar eu v mrturisesc c am uitat s m ocup de aceast chestiune. Am avut de rezolvat multe probleme, de descurcat multe ncurcturi, si vedeti... v cer iertare... si va rog s-mi spuneti... Nu v faceti attea scrupule, rosti el cu glas onctuos. Linistiti-v si, mai mult dect att, primiti multumirile noastre pentru vila pe care ne-ati pus-o la dispozitie. V asigur c ne-am organizat foarte, foarte bine acolo, la Sinaia. Mi-ati luat o piatr de pe inim. Dar cum ati rezolvat cu locuinta clugritelor? Dragul meu, a doua zi dup ce am vorbit la telefon, seara, cu dumneata, am iesit din cas si am privit cu atentie vila. Am observat atunci ca e construit n stil national romnesc si c are mai multe acoperisuri. Asa c am trimis masina s le aduc pe clugrite de la Bucuresti. Nu dup mult timp de la ultima mea convorbire cu Monseniorul nuntiu apostolic, aveam s primesc un nou telefon de la Sfintia sa, si tot de la Sinaia. De data asta, vocea i era mai putin jovial: Dragul meu, era ct pe-aci s fiu mpuscat! Credeam c nu aud bine sau c nu nteleg frantuzeasca lui cu accent italienesc. Z'aifailli etrefousille, mi repeta el ceva mai tare si mai limpede, dup acel nu nteleg!" pe care i-1 strigasem ngrozit n receptor. Decanul Corpului diplomatic mi telefona, n plin rzboi, ca s-mi spun c era sa fie mpuscat! M gndeam la ce avea s urmeze: proteste diplomatice,

anchete, procese, articole de ziar explozive, condamnri... Ce se ntmplase? Nu fi ngrijorat, mon cher amil Totul s-a terminat cu bine. Monseniorul mi-a explicat apoi totul foarte pe larg si, 159 pe msur ce-mi vorbea la telefon, situatia ce-mi pruse disperat se transforma n cea mai neasteptat fars. Li se spusese soldatilor, probabil de zeci si zeci de ori, s fie cu ochii n patru, pentru c s-ar putea s coboare din avioane oricnd si oriunde, dar mai ales acolo, la Sinaia, prin mprejurimile Castelului regal Peles, parasutisti inamici, camuflati. Vazndu-1, ntr-o bun zi, pe Monsenior plimbn-du-se singur, cu o crtulie n mn, pe o pajiste din afara Sinaiei, purtnd o mbrcminte neobisnuit, fust lung, calot, bru lat, mnusi, vigilentii soldati ce fceau de paz 1-au luat drept parasutist inamic camuflat, venit s spioneze acele locuri. L-au nconjurat fr zgomot si s-au apropiat cu baionetele ntinse spre el: Stai! Nu te misca! Vznd c nu stie romneste, c ndrug ceva pe o limb necunoscut lor, c citeste dintr-o carte scris ntr-o limb strin, soldatii, care 1-au luat drept spion, mndri de captura lor, 1-au dus ntre baionete la primul post militar, apli-cndu-i din mers cte un ghiont si onorndu-1 cu cte o sudalm romneasc. n vreme ce ascultam povestit din gura Monseniorului toat grozvia, m ntrebam oare ce are de gnd s fac, ce pretentii are? Oare nu redactase deja o plngere patetic pe care s-o nmneze ministrului de externe, sau dac n-are s cear chiar o audient mai sus"? si ce satisfactie solicitati acum, Monseniore? S mi se ngduie s-mi citesc breviarul n grdinile Pelesului, unde voi fi, desigur, mai n sigurant dect pe cmp. si cu soldatii care v-au dus ntre baionete... Ce vin au ei? Si-au fcut datoria. Ze prie toujours pour votre sainte patrie, mi-a rspuns sfntul. 11r Romanul unui roman (II) n ce m priveste, la nceput n-a fost deloc nevoia de a scrie, ci, pe cnd aveam vreo sapte sau opt ani, nevoia imperioas, dureroas, de a avea un anumit carnetel, mic ct palma mea de-atunci, cu coperte metalice ce se mbinau la nchidere, n asa fel nct prin marginea lor tubular trecea un creionas subtire, bine ascutit, l vzusem la un soldat, o ordonant a tatei, m fascina, mi-1 doream, i-1 ceream adesea ca s-1 tin n mn si s m uit la el, si pn la urm mi 1-a druit. Eram fericit c e al meu, l mngiam, m jucam cu el. nchiztoarea ermetic a carnetelului m ducea cu gndul la aceea a unei cutii mbrcate n catifea violet n care mama si tinea medalioanele, inelele si care se nchidea cu o cheit minuscul. Cutia aceea m atrgea n mod special, pentru c n-aveam voie s m ating de ea. Mama o tinea mereu ncuiat, mi spuneam acum c att n carnetel, ct si n cutia cu inele se putea, asadar, nchide ceva ce nu trebuia vzut de altii si ce altceva as fi putut nchide n carnetelul meu cu coperte metalice dect ceva ce nu trebuia citit de altii? Astfel mi-a venit ideea s-mi scriu acolo secretele" pe care nu trebuia s le afle nimeni. Numai c pe-atunci nu aveam secrete. Totusi, trebuia s scriu ceva n carnetel, s-mi nchipui c e secret si s nu art la nimeni. Am nceput s notez din cnd n cnd ce fcusem n ziua care trecuse: Ieri am fost cu Ileana la cinematograf, sau, ,Am citit pe Til Buho-glind" s.a.m.d. ntr-un moment de exuberant, ca dovad de mare ncredere, i 1-am artat micii mele prietene de joa161 c, adic Ilenei, si am ndemnat-o sa-si scrie si ea secretele" ntr-un carnet. Nu-mi amintesc dac ideea i-a surs. Eu ns am continuat de-atunci, cu lungi ntreruperi, e drept, s-mi scriu jurnalul", fr s stiu n momentul acela c s-au mai gsit si altii care s fac acest lucru. De multe ori n copilrie, si chiar mai trziu, n adolescent, am avut impresia c nu sunt ca

ceilalti, c nu-mi place ce le place altora, c preocuprile mele nu sunt similare cu ale colegilor mei, si m simteam singur, izolat, stingher. Mi-aduc aminte c o dat am alergat si m-am ghemuit la pieptul mamei, spu-nndu-i printre lacrimi: De ce nu sunt si eu ca ceilalti?" n loc s m joc cu copiii, ceva mai trziu, m nchideam n odaie si scriam poezii. Alt dat, am nceput un roman. Mai trziu, aveam s descopr, ncetul cu ncetul, c nu eram singur pe lume n felul meu, c si altii, si nc destul de multi, erau ca mine. Cci nimeni nu e unic n felul lui. Cu carnetelul acela nu stiu ce s-a ntmplat. L-am pierdut o dat cu ultimele jucrii ale copilriei, dar nevoia de a scrie mi-a rmas nfipt ca un ghimpe n carne, ca un viciu de care nu aveam s m dezbar niciodat. si niciodat nu aveam s scriu ceva cu mai mult plcere ca Jurnalul". Dac as fi pstrat nsemnrile acumulate de-a lungul anilor, as avea acum mormane de nsemnri. Dar, recitindu-le din cnd n cnd, am fost de fiecare dat jenat de platitudinea lor si le-am distrus cu bucuria unei eliberri. A rupe ce-am scris a fost al doilea viciu care mi-a marcat viata. Trziu am mai pstrat ici-colo notatii care mi s-au prut mai bine scrise si, mai ales, care mi-au fost mai dragi, si din ele am fcut un roman. L-am scris pe curat, 1-am refcut de nu stiu cte ori, mereu nemultumit de mine, adugnd de fiecare dat un episod nou, schimbndu-i mereu titlul, distrugnd forma care-1 precedase. Fiecare dintre aceste variante ale uneia si aceleiasi autobiografii reprezenta, n timp ce o scriam, o sperant, iluzia c e fructul copt, c e rezultatul definitiv al unei munci nrobitoare pe care o efectuam pe ascuns (printii mei ar fi considerat cmi pierd vremea scriind romane n loc 162 s nvt), dar m nselam. Fiecare variant a acestui unic roman devenea, la rndul ei, o deziluzie, o drama a neputintei, o mrturie n plus a zdrniciei unui ideal irealizabil. La un moment dat, Eliza mi-a spus s-mi arunc romanul n primul canal pe care-1 voi gsi n drum spre cas. n schimb, ntr-o dupa-amiaz de var, n odaia modest mobilat unde locuia peatunci, prietenul Emil Botta mi 1-a ludat. E drept c n asa msur, nct m ndoiam c e sincer. Mircea Eliade nii-a citit o alt variant. Mi-a spus c i-a amintit de Rilke si... cam att. Editura Fundatiilor mi 1-a socotit nedefinit ca gen", cu urmele lecturilor prea vdite", si nu mi 1-a publicat. Dup fiecare ncurajare, l cizelam si-1 scriam din nou la masin, iar dup fiecare esec m juram c m voi lsa de scris, asa cum se jur alcoolicul ca se va lsa de butur mereu cuacelasi rezultat: dup un timp, o luam de la nceput. Spun unii ca ceea ce conteaz n viat este efortul, iar nu reusita. Nu stiu dac e asa. stiu numai c efortul m-a costat ani de viat si perpetuarea n mine a unui sentiment amar de nemplinire, de ratare. De la o vreme, am continuat s scriu fr bucurie si fr ncredere, dintr-o necesitate steril de care m rusinam. Nu mai spuneam nimnui c scriu. M socoteam asemenea celor ce-si consum existenta fcnd turnuri Eiffel din bete de chibrit, castele din cofeturi, cutii din scoici sau pictnd lamentabile apusuri de soare pe lac si ex-punndu-le prin holurile de hotel ale statiunilor balneare. Spre deosebire ns de alti maniaci, de pensionarii grafo-mani care trimit editurilor spre publicare naive piese de teatru patriotice n mii de versuri, iar, cnd publicarea li se refuz, se cred nedrepttiti, eu eram constient de neputinta mea. si totusi, ndjduiam uneori ntro reusit viitoare. Eram nc tnr si timpul mi se desfsura generos n fat, ca un covor interminabil, mi ziceam ca voi izbuti cndva, ntr-o bun zi si, dup ce rnile cderilor se cicatrizau, m apucam din nou de scris. Cu un astfel de roman autobiografic, reprezentnd a nu mai stiu cta variant a celor anterioare, am plecat n Finlanda. 163 Traversam Baltica ntr-o noapte de sfrsit de august, necat n ceat. Pe buze, simteam umezeala srat si rece si eram bucuros c voi ncepe, sub alt cer, o existent nou. ncheiasem un capitol de viat care nu m multumise si aveam prilejul s ncep un altul, pe care mi-1 doream ireprosabil. O veche nevoie de schimbare si spunea n mine din nou cuvntul. Un glas luntric mi soptea: Renaste! Nu pierde prilejul! Clit de experientele tale trecute, s nu te lasi dobort de zdrniciile acestei lumi si de povara insuccesului! Lasa-te cluzit de dreptate si de adevr, de

cinste si omenie, chiar si atunci cnd, uneori, fapta ta e silit s nu-ti urmeze chemarea inimii! Evit atasamentele exclusive, mai totdeauna generatoare de suferint si erori! Iubeste, dar nu deveni sclavul iubirii tale! Urmeaz drumul de mijloc si evit extremele, cci nu esti croit pentru ele!" Fgduiam glasului interior ascultare, n vreme ce Aeolus" nainta ncet si sigur prin noaptea ncetosat, ca printr-un mediu purificator, n vederea unei initieri viitoare. Pe msur ce vaporul spinteca valurile mrunte si ntunericul, cptm tot mai mult ncredere n mine si abia asteptam s-mi refac romanul, mboldit de acea nerbdare bogat n halucinatii pe care o numim inspiratie. Numai c zeii aveau s hotrasc altfel. n Finlanda, l-am rentlnit pe Dinu Cantemir1, care fcea o remarcabil carier diplomatic. l cunoscusem la Bucuresti, pe vremea cnd eu nsumi visam s intru la Ministerul Afacerilor Strine. Un amic comun m poftise la dnsul ntr-o dup-amiaza, anume spre 1 Dinu I. Cantemir (n. 1911, la Iasi), diplomat romn. Licentiat n drept. Lucreaz n cadrul Ministerului Afacerilor Strine din mai 1929, ndeplinind diferite functii. Lucreaz la Legatiile Romniei din Geneva, Berlin, Viena. La l iulie 1939, este rechemat n administratia central. De la 15 iunie 1941, lucreaz la Legatia Romniei din Helsinki. Aici, contracteaz o grav boal de plmni, fiind transferat, la 15 septembrie 1942, pentru motive de clim", la Legatia de la Lisabona, unde lucra, n acea perioad, si Mircea Eliade. La 30 iunie 1947, este comprimat pentru economii bugetare" (n. ed.). 164 a da ochii cu el, gndindu-se c nu mi-ar strica s intru n legtur cu unul care-si trecuse strlucit examenul de primire n rndurile diplomatilor de carier si care trecea nu numai drept un tnr de viitor, dar si drept un desvrsit om de lume. Mi s-a spus despre Dinu Cantemir, pe care aveam s-1 ntlnesc n ziua aceea, c e foarte cultivat, c e un rafinat cunosctor de muzic si pictura, expert n arta vechilor argintari si n portelanuri, c vorbeste la perfectie mai multe limbi, c e primit n toate saloanele, c e un bun juctor de bridge, c are o conversatie deosebit de plcut si de instructiv n sfrsit, numai minuni! Amicul nsusi, cel care mi-1 descria astfel, era un fel de Des Esseintes2. Locuia ntr-un mic apartament original. Peretii ncperilor erau acoperiti de sus si pn jos cu icoane vechi de lemn. Seara, becuri alungite se aprindeau n vrfuri de lumnri fixate n sfesnice de bronz, n odaia de culcare, patul era mrginit n cele patru colturi de patru coloane subtiri, ce sustineau un baldachin medieval. Patul era acoperit cu un asternut din brocart tesut cu fire ce preau de aur. Se mnca pe o mas dreptunghiular, de stejar afumat, asezat n coltul unei alte ncperi, separat de odaia de culcare printr-o catapeteasm, evocnd, la rndul ei, un mic naos. Lipsea altarul! n locul lui, distonnd cu fastul oriental al odii, cu stranele ce nlocuiau fotoliile si cu candelele ce tineau loc de aplice, o mas verde de bridge si astepta juctorii. Era o mica mas pliant, ce urma s fie ridicat dup joc, dar deocamdat, cnd am intrat, prea intrus. Gazda m-a anuntat c voi fi al patrulea la bridge, lucru care nu mi-a fcut deloc plcere, pentru c jucam ct se poate de prost. Mi se spusese (ceea ce aveam s constat c nu era ntru totul exact) c nu poti face carier diplomatic dac nu stii s joci bridge, nvtasem jocul n sil si din obligatie, ca pe-o searbd materie de examen. 2 Jean Floressas des Esseintes, personajul principal al romanului rebours de J.-K. Huysmans (1848-1907). 165 ntre timp, a mai intrat un cunoscut si, n cele din urm Dinu Cantemir. Era nalt, enorm, puhav la fata, plesuv, purta monoclu, haine nchise, de ceremonie, si sufla greu, de parc ar fi urcat pe scri mai multe etaje. Avea vreo douzeci si cinci de ani, dar prea de patruzeci. Am fcut cunostint: mi-a ntins, privind n alta parte, o mn indiferent si ne-am asezat la crti. Pentru mine, a fost o adevrat tortur, din care m-a scpat un musafir neasteptat, trimis parc de zei ca s m nlocuiasc. I-am cedat cu bucurie locul si, o buna bucat de vreme, m-am plictisit privind jocul celorlalti. Nu stiam dac e cazul s admir sau sa deplng seriozitatea cu care-si omorau timpul. Dup ce s-au ridicat de la bridge, Dinu Cantemir s-a ntins, greoi, pe patul cu baldachin, formnd o mare pat neagr pe aurul nflorat al brocartului pe care eu n-as fi cutezat s-1 ating nici mcar

cu mna. Mi-aduc aminte c, printre altele, s-a discutat si literatur. Dinu Cantemir prea un muribund care, nainte de a-si da sufletul, gsea nimerit s murmure o sentint sau un vers pe care cei de fat s-1 nregistreze pentru eternitate cci Dinu vorbea putin, cu voce slab, de om obosit sau blazat. Era dintre acei amatori exigenti si rafinati de literatur pentru care autorii si capodoperele consacrate pretuiesc, uneori, mai putin dect anumiti scriitori si unele lucrri despre care publicul habar nu are sau despre care se spune n general c sunt de mna a doua. Admira, de pild, Don Juan-ul lui Maurice Leblanc3 mai mult dect piesa lui Moliere, iar pe Maurice Dekobra4 l socotea un scriitor subestimat pe nedrept. Fcea caz de Rcan5 si 3 Prolific scriitor si ziarist francez (1864-1941), care a debutat cu romane psihologice, devenind celebru prin crearea personajului-de-tectiv Arsene Lupin (n. ed.). 4 Unul dintre cei mai populari scriitori interbelici (1885-1973). A nnoit romanul de aventuri, inventnd un gen literar ntre reportaj, fictiune si povestire de cltorie (n. ed.). 5 Honorat de Bueil, marchiz de Rcan (1589-1670), poet si memorialist francez (n. ed.). 166 je paul de Kock6, pretindea c umorul lui Caragiale e vulgar si rsuflat, si-1 considera pe Urmuz genial. Nu putea suferi vocea omeneasc dect n operele lui Mozart si Wagner. gaudelaire era depsit, n schimb l ridica n slvi pe Tou-let si ne recita n mezza-voce de pe patul acoperit cu odjdii de aur: Quand tu m 'aiguillonnais de ton genou pointu, Chevaucheuse d'amour si triste et sifoltre.1 l ascultam surprins, trist si tcut. Bagajul meu de cunostinte literare mi-1 credeam vast si mi-1 descopeream deodat vetust n comparatie cu al lui. Pe de alt parte, oamenii despre care vorbea, lumea n mijlocul creia si petrecea serile, spectacolele extraordinare" la care povestea c a asistat n ultima vreme, toate acestea fceau parte pentru mine dintr-un univers aproape mitic, din care eram exclus, astfel nct, deceptionat de mine nsumi, am plecat de la amicul care m poftise n ziua aceea pe punctul de a hotr s renunt la cariera diplomatic si s-mi caut o alt ndeletnicire. Se apropia ns concursul pentru ocuparea ctorva posturi de atasat de legatie si, pentru c m pregtisem, nu m lsa inima s nu-mi ncerc norocul. Prin amicul comun, Dinu Cantemir mi trimise vorb pe neasteptate c-mi st la dispozitie, dac vreau, s discutm despre examen. Nu mai voiam s-1 vad, cci mi se pruse infatuat si m simtisem n fata lui ca un provincial srac intrat n Capital n salonul unor bogtani sclifositi. Dinu m demoralizase si nu mai tineam, asadar, s-1 ntlnesc, dar amicul comun insist, spunndu-mi c e n interesul meu s dis6 Scriitor francez (1791[3?]-1871). Romancier popular, fecund si truculent, a descris viata oamenilor mrunti din Paris. A scris, de asemenea, aproape dou sute de drame si vodeviluri cu mare succes n epoc. 7 Jean-Paul Toulet, Alcove noire: Cnd m-mboldeai cu ge-nunchiu-ti ascutit, clrind de dragoste att de trist si de znatic" (lb.fr.) (n. ed.). 167 cut cu Dinu, care stia ce ntrebri se pun mai des la examen avea lucrri aduse din strintate, crti de drept international si de istorie a tratatelor si mi le putea mprumuta, adugnd ca ar fi fost nepoliticos din partea mea s refuz o invitatie ce-mi era adresat cu atta generozitate. Din amabilitate si n sil, am sunat la usa lui Dinu. Locuia ntr-un apartament vast, printre vechi mobile frantuzesti, portelanuri, argintrie englezeasc si covoare orientale. M-a purtat prin toate odile, mi-a prezentat fiecare vas, fiecare gravur frantuzeasca frivola din veacul al XVIII-lea, fiecare goblen de pe perete si fiecare covor. Apoi, a adus vorba despre examenul meu. M-a ntrebat ce-am citit, si i s-a prut ca nu e de-ajuns. Jongla cu tratatele internationale, cu congresele din trecut, cu chestiunea Dunrii, mai ales cu dedesubturile tratatelor si ale congreselor, cu cauzele si cu scopurile lor oculte, nescrise n crtile de specialitate. Despre pienjenisul resorturilor ascunse ale politicii internationale nu stiam nimic, Mi-a reprosat informatia scolreasc, lipsa de orientare, orizontul mrginit, si m-a lsat s plec cu convingerea c sunt un ignorant care ar face mai bine s nu se prezinte la examen, l vzusem pentru a doua oar, si

pentru a doua oar m demoraliza. La examen, am reusit, dar asta nu mi-a redat pe deplin ncrederea. II aveam mereu pe Dinu naintea ochilor si-mi spuneam c m voi putea socoti un bun diplomat doar cnd voi izbuti s-i semn. Noroc ca Dinu plecase la Helsinki si, nemaivzndu-1, n-am mai avut prilejul s retriesc sentimentul frustrant pe care mi-1 inducea, ncetul cu ncetul, rn-am obisnuit cu universul n care intrasem si care, din fericire, nu consta n primul rnd n practicarea jocului de bridge sau n priceperea de a distinge un covor de Ispahan de unul de Sarouk sau de Tebriz. Aceste rafinamente erau accesorii, principalul fiind munca constiincioas de zi cu zi. ntmplarea fcea ca primisem misiunea s-1 nlocuiesc n post, la legatia noastr din Helsinki, tocmai pe el. L-am revzut, n prima zi a sosirii mele acolo, fr tragere de ini168 x par, spre surprinderea mea, cu toate c rmsese acelasi nalt, corpolent, plesuv, mbrcat n negru, cu privirea bosita si lucid, Dinu era schimbat luntric. M-a ntmpi-at prieteneste, fr umbr de superioritate n atitudine. Continua s iubeasc argintria si portelanurile, dar nu mi le mai recomanda, coplesindu-m cu maldrul lui de cunostinte de specialitate. Anii care trecuser, rzboiul, frigul nordic, cine stie ce experiente de viat l transformaser, umanizndu-1. n zilele urmtoare, m-a prezentat prietenilor pe care si-i fcuse acolo, dirijorului Bengt von Torne si scriitorului Curzio Malaparte8, crora m-a recomandat cu cldur. Rostea despre mine aprecieri mgulitoare, pe care le consideram ns simple ornamente ale unui stil reverberant. Seara, m vizita la hotel sau ntrziam mpreun la restaurant, prilej cu care, renuntnd la masca mondenului sigur de el si dispretuitor al vulgului egoist si slugarnic, a nceput s-mi fac destinuiri. Surprindeam chipul nebnuit al unui om pe care nemiloasa luciditate, dublat de sensibilitatea aflat la limita neurasteniei l predispuneau la o tristete apstoare, mi vorbea de rzboi, de lipsuri, de frigul nprasnic al iernii nordice, de nesigurant si de boal, m asigura c voi avea de suferit, fiindc nimic nu m va putea pune la adpost de bombardamente, de camere nenclzite din lips de combustibil, sunt amenintat de scorbut si, mai ales, de singurtate, pentru c m ncptnam s nu joc bridge. Singurul refugiu avea s-mi fie, mi spunea el, lectura, pentru c, din fericire, exista librria Stockman, bine aprovizionat cu crti frantuzesti, unde avea s m duc el ct de curnd. M ntreba cum mi propuneam s-mi petrec timpul liber spre a suferi ct mai putin. I-am mrturisit atunci c scriam si c aceast preocupare mi aducea singura mare satisfactie pe care mi-o putea da viata, dar si o mare suferint, pentru c ce scriam nu m multumea si nu-i multumea nici pe altii. 8 Curzio Malaparte (Kurt Erich Suckert) (1898-1957), diplomat si scriitor italian, corespondent de rzboi al publicatiei Corriere del-la Sera pe fronturile din Ucraina, Polonia, Romnia si Finlanda (n. ed). 169 ncurajat de bunvointa cu care m asculta, am adugat c aveam, n geamantanul desfcut doar n parte, manuscrisul unei crti, al unui roman pe care-1 priveam, deopotriv, cu fiorul bucuriei de a-1 fi scris, dar si cu teama indefinit pe care mi-o ddea nesiguranta judectii critice. Dinu mi-a cerut manuscrisul ca s-1 citeasc dac aveam, binenteles, ncredere n gustul si n opinia lui -si, cum abia asteptasem s mi-1 cear, i 1-am dat, rugndu-1 s-1 rsfoiasc si s-mi spun n modul cel mai sincer ce crede despre el. Am adugat ca puneam mare pret pe judecata lui, c era omul cel mai nimerit ca s m scoat din impasul n care triam de mai multi ani, fiindc socoteam c ntrunea cele trei calitti care se cer criticului literar si de art ideal: era lucid, era un rafinat al culturii si un mare sensibil. A primit aprecierile mele fr s protesteze si fr smi multumeasc si, fiindc trecuse de ora zece si ncepuse s se nnopteze n acel sfrsit de august nordic, a luat caietul de pe mas, s-a ridicat ca un om btrn, mpovrat de griji si pe care-1 mai durea si spatele, iar nu ca un tnr ce nu mplinise nici treizeci de ani si a plecat. Dup ce am nchis usa n urma lui si am rmas singur n odaia mea de hotel, am simtit acea mare usurare a momentului n care izbutim s facem primul pas pentru a pune capt definitiv unei situatii nelinistitoare.

n seara care a urmat, Dinu a trecut s m vad, spunn-du-mi c se simte neasteptat de bine n odaia mea de hotel. Aveam acolo, la Kmp, o camer verde, cu o singur fereastr ce ddea spre esplanad. Patul se afla ndrtul unei perdele, ntr-o prelungire a odii nzestrate cu strictul necesar unei camere de lucru, dar si de primire, n coltul aflat n stnga ferestrei, era biroul, iar n dreapta o mas rotund cu dou fotolii. Tot n stnga se mai aflau o dormez si un dulap n perete. Spatiul din mijlocul odii era liber, acoperit de un imens covor foarte elegant, pe care puteam circula fr teama c o s m lovesc de vreun obstacol fie spre divanul din stnga, fie spre fotoliile din dreapta, fie spre 170 biroul sau spre fereastra din fat. In nici o odaie nu m-am sim-tjt vreodat mai bine ca n acea camer de la numrul 114, hotelului Kmp din Helsinki. Atunci si acolo s-a nscut n mintea mea dorinta de a tri cndva pentru tot restul vietii ntr-o singur odaie, n care nimic de prisos s nu m ncurce, iar necesarul s fie de bun-gust. Putinul de soi mi-a devenit deviz. ncepuse s se nsereze cnd mi-a btut la us Dinu. Lumina discret a unui soare care nu se mai vedea struia undeva pe cer. Era calmul asfintit al nordului, prelung, profund, care-i invit pe cei cumptati din fire la o extatic reculegere. Ferestrele erau deschise, si aerul marin ptrundea generos n odaie, o dat cu zgomotul strzii, foarte populat la acea or. Statuia demn a lui Runeberg strjuia aleile, bncile si verdeata parcului ngust si lung care marca centrul orasului si servea drept loc de promenad citadin locuitorilor Capitalei finlandeze. Cerul era alb. Departe, n stnga, se zarea un colt de mare, alb si ea, contopindu-se cu cerul brzdat de zborul pescrusilor, mereu flmnzi si zgomotosi. Dinu s-a cufundat ntr-unul dintre cele dou fotolii si din buzunarul hainei a scos caietul pe care i-1 ddusem. L-a aruncat pe mas ca pe un lucru de prisos. ti-am citit ast-noapte manuscrisul, mi-a spus el gfind, n loc de ce mai faci?". Tonul cu care a rostit cele cteva cuvinte mi-a fost de-ajuns ca s nteleg c nu-i plcuse. L-am ntrebat totusi care era prerea lui, asa cum 1-as fi ntrebat pe un doctor dup consultatie, vazndu-i privirea ngrijorat dac sunt bolnav sau e vorba doar de o indispozitie, eu stiind bine c sunt foarte bolnav. Dinu si-a lsat capul n jos si a fcut o pauz interminabil, n timpul creia a examinat n mod cu totul inutil marginea frumos rotunjit a mesei si geamul care o acoperea, plimbndu-si degetele de-a lungul ei. si cuta poate cuvintele cele mai potrivite, care s-mi dezvluie adevrul fr s loveasc prea tare. .:, 171 De ce nu ncerci sa scrii poezii? Binenteles, dac tii neaprat s continui s scrii. Ct priveste romanul... te sftuiesc prieteneste s te lasi pgubas. Tu nu stii s vezi. Treci pe lng oameni si pe lng ntmplri fr s vezi dect ce vede toat lumea care nu-si d osteneala s priveasc. Vezi doar conventionalul, aparenta, nu si ce e dincolo de ea. si tocmai ce e dincolo de aparent l intereseaz pe romancier pentru a nu face efortul zadarnic de a spune ceea ce stie toat lumea. Nu-ti fa snge ru, pentru c viata ti poate oferi si alte satisfactii dect cea pe care ti-o d scrisul. Cariera ta, de pild. Cariera diplomatic m-a atras doar ct vreme, exterioar mie, mi stimula imaginatia. Acum ns mi dau seama c, de fapt, ca orice lucru pe care-1 dobndesti dup ce tii s-1 ai, nu te mai atrage. Cred c mai lesne as renunta la carier dect la scris. Dinu ridic din umeri, n semn c nu m putea ajuta cu nici un sfat dac asa stteau lucrurile. Pe punctul de a m neca, mi ntindea o scndur pe care o refuzam. Nu ai dect s scrii mai departe, dar fr s publici, mi suger el. Apoi, dup cteva minute de tcere: S-ti spun n cteva vorbe povestea mea, care n-o s-ti slujeasc ns la nimic, dect, poate, eventual, s te mngie. Ei bine, afl c si eu am scris. Ca tine si ca foarte multi altii, eram nesigur de mine si cutam pe cineva, im om priceput, n care s am ncredere si cu care s m sftuiesc. Eram la Paris si i-am ncredintat un manuscris de-al meu lui Francis Carco9. L-a citit si

mi-a spus cam ce ti-am spus eu tie. De-atunci, am renuntat la scris, n afara rapoartelor diplomatice, nu mai scriu dect scrisori. M multumesc cu satisfactiile pe care mi le dau literatura si artele, cltoriile si oamenii, totdeauna interesanti dac stii s-i cultivi fr 9 Francis Carco (Frantois Carcopino-Tusoli) (1886-1958), poet francez (n. ed.). 172 sL le ceri niciodat nimic, mi ngdui s fac haz de pros-tuj.gust si de pretentiile unor pseudoartisti de succes si m sirnt eliberat de nelinistea creatoare care-mi devora fr nici un folos serile si uneori noptile. tine minte ca ar fi o copilrie s regretm manifestrile n care n-am fcut dect s ne afirmm mediocritatea. Nu stiu cum as putea tri fr s scriu. - Nu dramatiza! Citeste, colind lumea, ascult muzica, f dragoste, joac bridge!... Cu un dram de fantezie si cu un altul de bunvoint, vei gsi n viat destule plceri consolatoare. Pcat c, deocamdat, aici, nu e nici locul, si nici momentul ca s visezi la satisfactii. Singura ta grij trebuie s-ti fie acum autoaprarea. Dect s-mi petrec serile jucnd crti, prefer s fac ceva util, s fiu de folos cuiva, de pilda. Vorbe mari! Suntem de folos altora pentru c asa se cade, dar nu fiindc ne face o deosebit plcere. Doar dac ai harul apostolatului, ca Florence Nightingale10 sau ca domnul de Veuster11. Atunci... Dinu nu-si termin fraza. sedea n fata mea, prvlit n fotoliu ca pentru eternitate, ntre noi, pe masa rotund, zcea, ca o pasre moart, romanul meu. l priveam pe Dinu cu atentie, mi rmsese n urechi tonul ironic al ultimelor lui cuvinte, mi prea unul dintre oamenii care, nainte de a ncepe ceva, si spun c e inutil, stiind c tot ce vor ntreprinde ei dincolo de cotidian va fi, oricum, un fiasco, ntelegeam c pn si cei mai inteligenti, mai culti si mai sensibili dintre muritori pot fi sterili si pot muri obscuri, pentru c talentul si forta creatoare nu sunt neaprat apanajul oamenilor cu adevrat superiori. 10 Activist pe trmul ngrijirii medicale (1820-1910), cu o important munc de pionierat n domeniul afirmrii cadrelor medicale femei. 11 Damien de Veuster, preot belgian misionar (1840-1885), care si-a consacrat viata construirii de spitale pentru leprosi si ngrijirii acestora n Hawaii, Molokai (n. ed.). 173 Ziua se stingea fumuriu, ntr-o paloare confuz. Nici un nor nu macula griul monocrom al orizontului. Seara de sfrsit de var devenise att de placid si de inexpresiv, nct mi prea imaginea nssi a dezolrii. Pentru c nu mai aveam ce s ne spunem, Dinu s-a ridicat cu un penibil efort din adncurile fotoliului, mi-a ntins lenes o mn puhav, asudat si a iesit din odaie, golind-o parc. M-am ntins pe canapeaua verde ca si fotoliile, cu fata n sus si am rmas nemiscat ca o statuie ntins pe un sarcofag. Era pentru a cta oar c Dinu m las prad dezamgirii? Cel putin de cnd l rentlnisem acolo nu-mi vorbise dect de rzboi, de lipsuri, de boal si de singurtate, n seara aceea, m sftuise s m las de scris. Pe unde trecea, Dinu lsa n urma lui amprenta apstoare a propriei sale deprimri. Dup cteva zile, a prsit Finlanda, si nu 1-am mai revzut niciodat. Timpul nu i-a confirmat funestele prevestiri: n-am suferit n anii aceia nici de singurtate, si nici de scorbut. Am continuat s scriu si am izbutit s public cte ceva din ce-am scris. Nu ns romanul, pe care 1-am rupt, sau 1-am ars, nu mai stiu. Cazul Holma Ne nghesuisem n dup-amiaza aceea de sfrsit de noiembrie, ntunecat si rece, n micul apartament din Helsinki al domnului Bjorn Schalien, care ne fcuse cinstea sa ne pofteasc la ceaiul su anual, un fel de srbtoare local a lumii simandicoase. Puteau fi ntlniti acolo, cu acest prilej, tineri scriitori, pictori de avangard, pianisti, amatori de art, membri ai Cercului Francez asociatie foarte pretuit pe atunci de intelectualitatea cunosctoare a limbii franceze a

orasului ba chiar si ctiva diplomati strini. Domnul Bjorn Schalien trecuse de prima lui tinerete, dar rmsese firav si suplu. Ar fi putut sa poarte n continuare, fr modificri, hainele pe care si le fcuse la optsprezece ani nu numai pentru c, vzut de la oarecare distant, domnia sa prea un flcu, dar si pentru c era deosebit de grijuliu si pstrtor. Avea fata prelung si obosit, iar prul rar. Era deosebit de bine crescut, n asa msura, nct aveam impresia c a da altora prilej s-i admire buna crestere era preocuparea lui major n societate. Tot ce fcea, tot ce spunea, felul n care se misca, felul cum rostea cele cteva fraze politicoase si conventionale ce-i tineau uneori loc de orice alt conversatie puteau fi date ca exemplu de educatie aleas. Nimeni din oras nu se adresa de pild doamnelor cu atta politete rezervat ca el, atunci cnd era silit de mprejurri s ntretin cu ele o conversatie n tramvai sau n salonul de asteptare al dentistului, ntre altele. Era totdeauna corect mbrcat, chiar dac garderoba domniei sale prea ntruct-j 175 va demodat sau uzat. Mai toti finlandezii purtau, n anii aceia de rzboi si de restrictii, vesminte mai mult sau mai putin uzate, asa c, n virtutea obisnuintei, o hain cam roas la mneci sau un pantalon cu cteva franjuri la manset nu atrgeau atentia, pe arunci, n mod neplcut. Oricum, domnul Schalien nu era vzut niciodat cu cmasa mototolit sau fr cravat. Mai mult chiar, totdeauna avea grij ca din buzunarul de la piept al vestonului s se poat vedea, discret, un colt ori dou ale unei batiste albe bine chitite. Dac despre conversatia domnului Schalien spuneam c era deosebit de politicoas, nu spuneam destul. Domnul acesta era totdeauna bine informat, venea cu ultimele noutti si cu importante detalii de culise cu privire la acestea si, n schimb, niciodat cu brfeli referitoare la prieteni sau cu anecdote jenante, de felul acelora ce se debiteaz uneori n reuniunile mondene, astfel nct prezenta sa n diferite ocazii era, dac nu deosebit de distractiv, n orice caz apreciat. Pe de alt parte, nu numai c domnia sa nu ar fi acceptat n ruptul capului o invitatie ntr-un cerc dubios sau lipsit de preocupri intelectuale, dar chiar le cuta pe acestea din urm, si numai pe ele, iar, gsindu-le, le cultiva cu o discret perseverent. De altfel, era la curent cu toate manifestrile culturale nu numai ale orasului, dar si ale strinttii si nu lipsea de la nici un concert extraordinar, de la nici o premier de seam a operei locale, de la conferinte, si numele su figura n ziare printre acelea ale participantilor la vernisajele expozitiilor de pictur. Doamnele ntre dou vrste l consultau n privinta anumitor retete de sosuri sau de prjituri economice si totusi aspectuoase, pe care domnul Schalien le prepara el nsusi cu dexteritate si de care era foarte mndru. Doamnele acelea se artau surprinse pe drept cuvnt si, amuzate, aflnd de pild de la herra Schalien c piscoturile pe care le oferea acum, la ultimul su ceai anual, erau fcute fr ou si doar cu cteva modeste lingurite de zahr, sau c icrele de pe delicioasele sale tartine nu erau icre veritabile, ci gris preparat dup o anumit retet, pe care o detinea n exclusivitate. 176 n dup-amiaza aceea de sfrsit de noiembrie, ceaiul domnului Schalien era, ca de obicei, deosebit de animat. Oaspetii sedeau, cei mai multi, n picioare n jurul mesei din sufragerie, nfulecnd tartine si nchinnd, dup ritual, snapsuri din phrute burtoase de bun calitate. Pe scaunele nsirate de-a lungul peretilor, se odihneau doamnele mai n vrst si cte un vizitator mai btrn. Pe ct era de modest mbrcmintea brbatilor, pe att de variat si de plcut era aceea a invitatelor, care arborau mici plrioare mpodobite cu pene, cu flori sau cu voalete si pelerine scurte de vulpi argintii sau albastre, pe care le pstrau tot timpul pe umeri, nu numai din elegant, dar pentru c apartamentele erau pe atunci slab nclzite. Coliere si brose originale, de fabricatie locala, denumite, de strini mai ales, kalevale, le strluceau n jurul gtului sau prinse de reverul taiorului. Domnii le ntretineau amabil, strduindu-se s fie care mai de care mai spiritual si mai informat, n timp ce ntreaga asistent era nvluit blajin n fumul albstrui al tigaretelor de fabricatie local, fcute mai mult din carton dect din tabac. Lng mine, baronul d'Huart, secretarul Legatiei Frantei, scund, tnr, cu prul blond si rar, cu un zmbet ce-mi prea mereu ironic pe buze, vorbea despre portretele n ulei ale junelui pictor

Mauno Manninen, comparndu-le cu acelea ale lui Toulouse-Lautrec: E adevrat c tii s redai mai degrab caractere dect asemnri? l ntreb el pe Manninen. Nu prea, i rspunse pictorul, zmbind. Caracterul oamenilor m las indiferent, pentru c nu sunt un La Bruyere. Oricum, e limpede c surprinzi tarele, slbiciunile, maniile modelelor dumitale si c li le nscrii pe fetele pictate, divulgndu-le fr mil, insist d'Huart. ntocmai ca Toulouse-Lautrec. nftisati tocmai ceea ce oamenii se strduiesc s ascund, preciza baroana Mannerheim, care nu-i vizitase niciodat atelierul. 177 Esti, n cazul acesta, un pericol public, drag Manninen, i spuse, amenintndu-1 cu degetul arttor, Ina Gunnarson. M-ati ncoltit ru de tot, rse pictorul. Se prea poate s las aceast impresie, dar v repet: intentia mea e alta. Baronul d'Huart se ntoarse spre frumoasa Lola Pajula, una dintre cele dou fiice ale ministrului Finlandei la Copenhaga. Cnd Manninen ti face portretul, ai impresia c te afli n fata unei crturrese care-ti ghiceste tainele. n cazul acesta, nu 1-as lsa n ruptul capului s m picteze, zise scandalizat baroana Mannerheim. Aveti asa de multe taine, doamn? o ntreb frantuzul. Deveniti si mai interesant! Eu spuse Simone Holma, care ascultase pn atunci conversatia n tcere, privind doar cu mare atentie cnd pe unul, cnd pe altul dintre cei grupati n jurul pictorului , eu am impresia c portretele dumitale reprezint mai degrab cadavre dect oameni viciosi. Iar mie mi-e fric de cadavre. Mi-e team s m uit la portretul pe care i 1-ai druit sotului meu. Mi se pare c m urmreste cu privirea si c nu m poate suferi. Nu-i asa c nu pictezi oameni vii, ci cadavrele lor? lata, zise Manninen, artnd-o celorlalti pe Simone. Ea e singura care m-a nteles! Oui, plutot des cadavres, ma-dame!} ntr-adevr! Asa este, confirm Lola Pajula. Manninen ne picteaz ca s vedem cum vom arta n sicriu. Apoi, adresndu-mi-se: Uite, de pild, n atelierul lui Mauno Manninen am vzut deunzi portretul dumitale. Ei bine, nu numai c semeni cu un mort, dar pot s-ti si spun cu cine. Te nseli, drag Lola, i-am rspuns. Nu ai vzut portretul meu. Mauno nu mi-a fcut niciodat portretul. Era al aceluia cu care ai crezut c seamn, si care e mort. Mi s-a 1 Da, mai degrab cadavre, doamn! (lb.fr.) (n. ed). 178 i spus c semn cu el, si nu o singur dat. Chiar Mary, sora ta, cnd m-a cunoscut a tresrit ca si cum ar fi vzut o fantom. - Ce tot povestiti aici? ne ntreb Klaus Holma, sotul Simonei, pe care ea l adusese n grupul nostru si-1 tinea strns de brat. stiai deci c semeni cu el? mi reprosa Lola. si pn azi nu mi-ai spus nimic. Apoi, ntorcndu-se spre Klaus Holma: Uit-te mai bine! L-ai cunoscut foarte bine pe cel cu care seamn. ti-a fost prieten si a murit anul trecut, n rzboi. Klaus Holma era un tnr scriitor care-si terminase de curnd studiile de estetic la Paris, lucra la un roman si ncepea o carier universitar ce se anunta strlucit. M examina cu atentie prin ochelarii lui cu lentile groase. De altfel, toti m priveau cu o legitim curiozitate, care m cam stnjenea. Da, Lola, semn cu fostul dumitale cumnat, cu fostul brbat al lui Mary. Cu Kai Polund! exclam Klaus. Cum de nu mi-am dat seama? ntr-adevr! Vestea se transmise si altor grupuri, si toat lumea m privea ca pe un alt Lazr, pentru c

aproape toti l cunoscuser pe Kai Polund. Noi n-am vrut s-ti spunem, glsui Lola cu blndete, parc scuzndu-se. Dar sora mea, fosta sotie a lui Kai, care, dup cum stii, a murit n rzboi, n primele zile, v-zndu-te pentru prima oar a fost ngrozit, dup cum ai remarcat deci. stiai c semeni cu Kai nainte de a ne cunoaste si stiai, cnd i-ai fost prezentat, c Mary a fost nevasta lui. ...si c s-a mritat din nou, dup anul de doliu, cu Rolf Bergroth2. Dar cine ti-a vorbit de aceast extraordinar asemnare? Am aflat istorisii eu cu totul ntmpltor, ndat dup venirea mea aici. ntr-una dintre serile voastre lungi 2 Rolf Bergroth (n. 1909), muzician finlandez (n. ed.). 179 de sfrsit de august, cnd nc nu cunosteam aproape pe nimeni, m aflam singur pe o banc n grdina Observatorului, deasupra mrii. Seara era parfumat si cald. Priveam cu interes putinii trectori care traversau parcul si ndrgostitii ce se mbrtisau pe cte-o banc. Aveau pe fete, aproape toti, n lumina spectral a asfintitului nordic de var, paloarea cadavrelor, n plin lumin, mimau gesturi nocturne. Preau spectre nlntuite n umbra nesigur a boschetelor. Probabil c si pe figura mea noaptea alb de sfrsit de var si pusese amprenta de cear, pentru c altfel nu pot s-nii explic de ce la un moment dat o fat, venind spre mine nu stiu de unde, se opri n fata mea cu privirea halucinat, desfcu bratele n lturi si ncepu s strige ca dup ajutor: Kai! Kai!" Nu m asemuise cu el, ci vzuse fantoma lui! Am prins-o de umeri. Tremura toat. Am silit-o s m priveasc mai bine, ca s se conving c sunt un om n carne si n oase, iar nu o aparitie. S-a dezmeticit repede si a nceput s-si cear scuze, jenat, ncurcat. Cnd si-a dat seama c nu pricep ce spune, a plecat, Iat c nu sunt singurul care vede spectre pe fata oamenilor, declar Manninen. Termin, i porunci Simone Holma. Dumneata, Manninen, esti ca una dintre acele insecte necrofore care-si depun oule pe cadavre si par ncntate de isprava lor. Pot s pariez c Manninen d, noaptea, ocol cimitirelor, spuse Ina Gunnarson, n glum, fireste, pentru a cnta n struna Simonei, care ns vorbise foarte serios. Nu noaptea, ci ziua nmiaza mare, o corect pictorul, mi place s privesc mortii cnd sunt adusi acolo. Nu-mi pot lua ochii de la spectacolul sicrielor nc deschise, n care, printre flori si dantele, zace cadavrul mbrcat de srbtoare pentru ultima lui cltorie, pentru cltoria lui solemn n Infern. E fardat cu oarecare ostentatie si, la lumina necruttoare a zilei, e respingtor si exal uneori mirosul acela de crin, al descompunerii. 180 Doamnele se nfiorar, animate de o macabr plcere. Ina Gunnarson m trase deoparte, lundum de brat si m rug sa continuu cele ce ncepusem s spun cu privire la asemnarea mea cu Kai Polund. Am cunoscut odat, la un dejun oficial, continuai eu, un tnr economist. sedea la mas, ntmpltor, lng mine. M-a surprins faptul c, dup ce am nchinat amndoi vreo dou phrute cu snaps, asa cum se obisnuieste la voi, omul prea c m cunoaste dintotdeauna. Aici, voi, finlandezii, nu sunteti expansivi dect dup o ndelung cunoastere reciproc sau dup un chef strasnic. Pe tnrul acela l vedeam pentru prima oar, si de chef nu putea fi vorba. Motivul pentru care era asa de prietenos 1-am nteles, fireste. 1-1 aminteam pe Kai Polund, fostul lui coleg de scoal, si amintirea trezise n el, fr s-si dea seama, o urm de veche afectiune, pe care si-o manifesta fat de mine. Mi-a vorbit apoi cu lacrimi n ochi de amicitia lor. Acelasi lucru mi s-a ntmplat dup aceea cu Mary, fosta sotie a lui Polund. Ne-am mprietenit repede. Am fcut si cteva mici excursii mpreun, cu ea si cu actualul ei sot. Lng noi, Simone Holma care se apropiase ntre timp, asculta foarte serioas. Ne ntoarserm la ceilalti, care continuau s-1 necjeasc n glum pe pictor. Simone se amestec n vorb: In atelierul dumitale, drag Manninen, dai cam peste ce vezi la morg: femei despuiate si brbati goi, cu sepci de lucrtor puse strmb pe frunte, cu ochii deschisi, dar fr privire, proptiti

pentru eternitate de un perete murdar. S-ar spune c vizitezi morga la fel de des ca atelierul meu, rse pictorul chel, cu fata rotund de clovn. Mai degrab dumneata, se apr, bosumflndu-se copilreste, Simone. Cnd am s-o vizitez eu, ai s fii cel dinti care s afli. Pfui! Despre urte lucruri mai vorbiti! exclam Bjorn Schalien auzindu-i, n timp ce le umplea din nou cestile cu 181 ceai. De ce trebuie neaprat sa explorm cu atta insistent domeniile obscure ale viciului si ale mortii? Poate pentru c moartea e, n zilele noastre, de foarte mare actualitate, remarc blondul Klaus Holma. Moartea, adug Manninen, e o realitate ca oricare alta, dar vzut din spate. Apoi nimeni nu mai spuse nimic si, pentru a rupe tcerea, Ina Gunnarson ciripi n frantuzeasca ei perfect, dar cutat si uneori ndulcit de un molatec accent rusesc: si acum, povestiti-ne, unul dintre voi, ceva amuzant, ca s ne schimbm ideile. Simone Holma se ntoarse spre mine, tindu-i vorba: Mi s-a spus c limba dumitale matern se aseamn mult cu a mea. Eu sunt frantuzoaic, nu stiu dac ti s-a spus. Poti s-mi dai un exemplu? Sotia mea, mi explic Holma, ador precizrile. Ca orice frantuzoaic, are mult simt practic. Simone avea o fata mic, rotund, tiat n dou de un nas subtire, lung si drept, sub care gura, circular, prea un punct sub un semn al exclamrii. Ochii i erau apropiati si iscoditori. Klaus Holma si trecu mngietor bratul pe dup umrul ei si-si lipi capul de al consoartei sale, care se ddu n lturi. Dati-i un exemplu, m rug el. E pasionat dup limbile romanice. Priveam cu simpatie aceast pereche pe care o cunoscusem n dup-amiaza aceea. Din prima clip, se artaser deosebit de afectuosi fat de mine. Klaus era un tnr cu ochi limpezi, albastri ndrtul ochelarilor cu lentile groase. Rdea cu poft de orice, dezvelindu-si dintii albi, mari, sntosi, mi inspira ncredere si senintate. Un exemplu? Cu plcere, spusei eu. Iat unul care, ntmpltor, mi vine n minte. stiti, doamna Holma, cum se spune pe romneste je t'adore? Habar n-am! Foarte usor de tinut minte. Ca n frantuzeste: te ador! 182 ntr-adevr, ca n frantuzeste, remarc gnditoare Si-. Exact ca n frantuzeste! Theodore! Klaus izbucni n rs, artndu-si dintii mari, cu caninii ascutiti si usor proeminenti, de tnr carnasier. Nevast-mea a nteles cam pe alturi. Rzi de mine? l ntreb ea, mirat. Nu, mon ange, am s-ti spun acas. Povestiti-ne, unul dintre voi, ceva vesel, insist Ina Gunnarson. Cu privire la asemnri, pot eu s v spun o istorioar, glsui Klaus Holma. Pn acum tot de asemnri ati vorbit. M-am sturat s v aud vorbind de morti si de spectre, interveni Schalien. Dac e amuzant, povesteste-ne-o, zise Ina, alintn-du-se. E vorba de ptania de pe la nceputul veacului trecut a unui primar al orasului Vasa. Pe unul dintre peretii primriei de acolo, atrna un portret n mrime natural al regelui Suediei Gustaf III, rmas din vremea deloc ndeprtat cnd Finlanda fcea parte din regatul suedez. Curnd dup Pacea de la Hamina, prin care imperiul tarist luase tara noastr din minile suedezilor, guvernatorul noii stpniri veni s viziteze orasul Vasa. Primarul si aminti n ultimul moment c nu se ndurase s scoat portretul regelui Suediei din sala de consiliu, pentru c era o copie foarte izbutit a celebrului tablou al lui Gustaf III, care se afl si azi n castelul Gripsholm din Suedia si-

1 reprezint pe suveran nvesmntat ntr-o lung si somptuoas haina de ceremonie, purtnd pe cap peruc pudrat, ale crei bucle i cad pe umeri, pe spate o ampl mantie de hermin, iar pe piept nu mai putin de patru colane suprapuse. Regele calc gratios pe mtsuri savant ncretite si arat cu mna ntins coroana asezat n umbr, pe o mescioar. Tabloul acesta, atrnat n sala cea mare a primriei de la Vasa, acum, dup ce Finlanda nu mai apartinea suedezilor, ci rusilor, putea fi luat drept o sfidare. Bietul primar se si vedea surghiunit n Siberia, cnd usi183 le slii de consiliu se deschiser larg si guvernatorul rus apru n prag. Fireste, nainte de a-1 vedea pe primar, ddu cu ochii de tabloul de pe perete, din fata lui. Tresri si rmase pironit locului, nainta apoi n sal, cu pasi rari, cadentati, cu ochii atintiti asupra portretului regelui Gustaf. Ajuns n mijlocul vastei ncperi, guvernatorul se opri n loc, si desfcu bratele n lturi, si apoi le mpreun, plesnindu-si palmele zgomotos una de cealalt si rostind cu ncntare: Ah! lekaterina! Nu vedea bine? ntreb Simone pe brbatul ei, n vreme ce lumea rdea. A crezut c regele Gustaf al Suediei e Ecaterina II a Rusiei. Peruca pudrat si somptuosul echipament al monarhului 1-au fcut s-1 confunde cu mprteasa. si ce s-a ntmplat cu primarul? ntreb baroana Man-nerheim. A primit o frumoas decoratie pentru gestul cu care onorase noua stpnire, arbornd la loc de cinste portretul Ecaterinei. Intre timp, pianistul Erik Tawaststjerna3 se asezase la pianul din camera alturat si, aplecat cu spatele lui lung si osos asupra claviaturii, ncepuse primele msuri ale Tablourilor dintr-o expozitie. Pe msur ce executa bucata lui favorit, prul i cdea peste ochi, fata i se crispa, trupul i se culca peste pian, iar noi ascultam transportati, cu cestile de ceai ntr-o mn si cu tigara sau cu o tartin de pseudoicre n cealalt, cum defilau prin fata noastr nevzutele imagini muzicale ale lui Musorgski: gnomul, vechiul castel, puii de gin si celelalte. Erik Tawaststjerna era un pianist desvrsit, si clopotele pe care clapele le fceau s rsune la urm fura aplaudate de toat asistenta, cu toate c cea mai gustat imagine evocat de pian fusese a puilor de gina, pe care doamnele o recunoscuser si-si zmbiser cu nteles una alteia. 3 Erik Tawaststjerna (1916-1993), pianist finlandez (n. ed.). 184 Apoi, ncetul cu ncetul, musafirii si luar rmas-bun de ja domnul Schalien, artndu-si fiecare n parte, n fel si chip, bucuria de a fi fost prezenti la ceaiul su anual asa de izbutit, si astfel se sfrsi petrecerea. Afar, ncepuse s ning cu fulgi mari, dar nu era frig si nu btea vntul. n seara aceea, prietenia mea cu Simone si cu Klaus Holma a prins contur, apoi a sporit cu fiece zi, astfel nct la nceputul verii devenisem inseparabili. El fusese demobilizat dup ce fcuse o parte a rzboiului la Cartierul general al maresalului Mannerheim de la Mikkeli, iar acum se strduia s recupereze timpul pierdut n armat, scriind cu zor un roman. Seara ns, punea tocul jos si plecam el, Simone si cu mine s vedem mpreun un film sau s lum masa la KlausKurki ori la Savoy, unde savuram un asa-zis beef-steak fcut din carne tocat, cu ceap prjit deasupra si cu un ou moale alturi, nchinam cteva snapsuri, privindu-ne n ochi pn ce goleam paharul, dup obiceiul locului, si terminam cu un surogat de cafea n care topeam o pastil de zahari-n spre a-1 face bubil. Asa au trecut o iarna si o primvar. Rusii ne bombardau mai ales noaptea. Uneori, atipeam n adpost, n iulie, cei doi prieteni ai mei plecar s-si petreac vacanta la Hol-lola, un sat fr nsemntate, cu case rsfirate de pe un umr de deal pn la marginea lacului de sub el. Acolo, printii lui Klaus aveau micul lor petic de pmnt, cu o casa confortabil fcut din lemn si cu o sauna alturi, oglindit n lac. M poftiser acolo dup ce-mi descriseser n termeni ademenitori locul si mprejurimile si era ct pe-aci s-mi petrec concediul la ei, dar n ultima clip m-am rzgndit, pentru c un magnet mai puternic m atrgea spre Suedia, n scrisori ce se voiau amuzante, Simone si Klaus m tineau la curent cu felul n care-si petreceau existenta la tar. Dimineata, se ocupau de menaj, ceea ce nu era o bagatel, mi

185 mrturisea Simone, fiindc n piata local nu gseai ce cu-tai, ca la Paris, de pild, si trebuia s improvizezi un menu pe loc, apoi Klaus scria pn la ora mesei. Dup dejun, se odihneau, apoi citeau, jucau crti sau fceau o plimbare, spre sear se scldau n lac dup ce luau o sauna, mncau impuro si rmneau pn trziu pe veranda din fata casei, pentru c nu puteau dormi din cauza luminii. Ea, cel putin, nu se putea obisnui cu noptile albe, lumin electric nu aveau, asa c, neputnd citi la aceea a noptii de team s nu-si strice ochii, nu le rmnea altceva de fcut dect s ntrzie de vorba, afar, si s priveasc lacul, n schimb, fcuser o mare pasiune, ce se dovedea constant si captivant: micuta Ma-deleine, o fptur exceptional, inteligent si drglas, afectuoas si nostim foc. Seara, o asezau ntre ei pe pat, o mngiau, iar ea fcea tot felul de pozne. Aveau s o fotografieze si s-mi trimit neaprat o poz de-a ei! Cam acesta era continutul scrisorilor Simonei, la care Klaus mai aduga la sfrsit o glum sau o urare, mi vorbeau tot mai mult de Madeleine si de bucuria de-a o avea cu ei. Uneori, o luau la plimbare, se pierdea pe drum si plecau s-o caute. Cte emotii pn o gseau, puteam s-mi nchipui. Le rspundeam, trimitnd de fiecare dat mbrtisri afectuoase micutei Madeleine, iar o dat i-am ntrebat cti ani are, pentru c voiam s-i trimit de la Stockholm hinute si pantofiori. Ce haz au fcut de scrisoarea mea nu se putea descrie! mi multumeau, adugnd c, din pcate, Madeleine nu purta nici haine, si nici ncltminte, pentru c Madeleine era un iepuras alb cu ochii roz, de toat frumusetea. Klaus mi scria ca nu putea ntelege cum de omiseser s-mi dea cteva date ceva mai concrete despre Madeleine, m asigura c abia asteapt s ne vedem din nou si m ruga de pe acum s le citesc la ntoarcere ceva din Jurnalul" meu, iar el, n schimb, mi fgduia c-mi va citi fireste, nu n finlandez, ci n frantuzeste din romanul la care scria acum. n alt scrisoare, mi vorbea despre o serie de conferinte pe care urma s le tin la Helsinki despre pictorul David, nu 186 destul de cunoscut n Finlanda, pictor care adusese un suflu nou n arta francez, nlocuind, mi explica el, genul dulceag al veacului al XVIII-lea, senzual si efeminat, cu o art viril, inspirat din virtutile rzboinice ale eroilor antici, asa de asemntoare cu acelea ale montagnarzilor din timpul Marii Revolutii Franceze si, mai ales, cu cele ale lui Robes-pierre, pentru care pictorul David avea un adevrat cult. ndat dup napoierea lor, Klaus Holma mi-a telefonat ca s m pofteasc la mas a doua zi, la ora cinci dup-amia-za. n trile nordice, numai dejunurile oficiale ncep la ora unu si jumtate. Localnicii iau masa lor principal dup ce se ntorc de la serviciu. Nu stia Klaus dac-mi convine si dac n-am s ncurc cumva orele. I-am multumit si 1-am asigurat c aveam s fiu ct se poate de exact, punctualitatea exagerat fiind unul dintre defectele mele. nainte de a nchide telefonul, m-a rugat s nu uit s iau cu mine jurnalul", declarndu-mi ca erau dornici, Simone si cu el, s m aud citind din el cteva fragmente. n ziua urmtoare, la ora indicat de Klaus, sunam la usa lor. Spre marea mea mirare, nimeni nu se grbea s-mi deschid. Apartamentul prea prsit. M bucurasem c aveam s le citesc n frantuzeste din nsemnrile mele, mi notasem chiar ce anume, vreo cteva portrete, si iat! Nu m primea nimeni! Descumpnit, am cobort scara si am pornit napoi spre cas. Locuiam n plin centru, ntr-o camer de hotel ce mi-era drag, iar din balcon vedeam statuia lui Ru-neberg si toat forfota de pe esplanad. De n-ar fi fost rzboiul cu nesiguranta zilei urmtoare, as fi fost acolo pe deplin multumit. Era o zi cald de nceput de septembrie, strada era animat, m ndreptam agale spre statia de tramvai, cnd m-am auzit strigat din urm. M-am ntors. Klaus si Simone mi fceau de pe trotuar semne cu mna. Mi-au cerut amndoi mii de scuze. Uitaser de ieri pn azi? Cum mi puteam nchipui asa ceva? Dar fuseser la niste prieteni crora Klaus le citise cteva capitole din roman. Se antrenaser, si iat! : 187 Dar puteam s constat c apruser la timp de dup coltul strzii, da, tocmai la timp. Dac ar mai

fi ntrziat o secund, nu m mai gseau. Erau ncntati de atta exactitate din partea lor! M-au luat de brat, unul n dreapta, iar cellalt n stnga, veseli, prietenosi, copilrosi, si m-au adus napoi. La ei acas, m-au rugat s astept cuminte" doar cteva minute n sufragerie, pn ce ei aveau s dea o rait prin buctrie, pentru c se treziser trziu, alergaser la prietenii lor cu gndul s stea o or-dou, si apoi s treac prin piat, dar se antrenase Klaus la citit si nu mai trecuser, si n-aveam s m supr, dar vom mnca ce s-o gsi prin cmar: cartofi fierti, conserve, ca ntre prieteni. Asa am rmas singur n sufragerie, dar nu vreo cteva minute", ci foarte mult vreme. Stteam pe un scaun n fata mesei puse de Simone, n timp ce-mi povesteau de dincolo cum si petrecuser vremea pn s m ntlneasc; m plictiseam, mi-era foame, mi se prea c au trecut secole de cnd asteptam acolo si ncepusem s am impresia c li s-a ntmplat ceva si c se feresc s-mi spun, mi pierdusem calmul si nu stiu ce m retinea, sau ce m ndemna, s ies pe us, s-i salut din pragul buctriei si s m ntorc acas. Fireste c nu se fcea, dar, oricum, gseam c erau prea de tot! Ciudat primire mi rezervaser! Ciudat? Nici nu bnuiam ce avea sa urmeze, si nu numai n ziua aceea, ci, n special, mai trziu! Pn la urm, devenisem curios s vd ct aveam s mai astept acolo, singur, n fata mesei puse pentru trei persoane. Trecuse de ora sase, cnd auzii n us un ciocnit discret. Apoi, usa ncepu s se deschid, ncet, foarte ncet, suspect de ncet, si, n cadrul ei, si fcu aparitia o persoan strin, un tnr, o haimana, cu prul foarte negru n dezordine, purtnd o flanel de sport groas, cenusie, cu gulerul nalt, rulat strns n jurul gtului si ncltat cu cizme lapone cu vrful ascutit ntors n sus, nalte pn aproape de genunchi. Biatul schit un vag salut, ptrunse n sufragerie cu tigara n gur si se apropie de mine fr s scoat o vorb, cu un aer insolent, fumnd ostentativ si trimitndu-mi fumul n fat. si vrse 188 0 mna n buzunarul pantalonilor militresti si-si tra picioa-rele alene, unul dup cellalt. Cnd s-a apropiat mai bine, 1-am recunoscut. Era Klaus! si abandonase ochelarii, si ochii jui foarte albastri i strluceau neobisnuit sub peruca tuciurie care-i cdea pn pe frunte. Nu-mi venea s cred c era el, intelectualul rafinat, a crui tez de doctorat despre pictorul David fusese primit la Paris cu elogii, c era el, prietenul meu, a crui bun dispozitie fusese totdeauna, pn atunci, decent, discret. De unde luase oare peruca aceea oribil? Unde nvtase manierele pe care le inaugura? si de ce? Ce rost avea o asemenea mascarad de prost-gust? Nu ntelegeam. Fusese vorba s lum masa mpreun si apoi s le citesc din jurnalul" meu, iar nu sa asist la o scen de carnaval de provincie. Nu-mi venea sa rd si nu stiam ce s spun. l priveam ncurcat, jenat de propria lui lips de jen. Se aruncase pe un scaun si sttea cu picioarele desfcute n lturi, fumnd ntr-una, cum fac cei neobisnuiti s fumeze, si lsnd scrumul s cad pe jos. M scoase din ncurctur Simone, care deschise usa si apru n prag cu de-ale mncrii. Travestiul lui Klaus era o surpriz si pentru ea. n primele momente, nu-1 recunoscu si pru mirat de prezenta unei persoane strine si de o asa proasta calitate. Simone era foarte mioap. Abia atunci constatam acest lucru, vznd cum l privea pe Klaus din prag, nedumerit si contrariat, cu ochii ei mici si apropiati, aproape nchisi de ncretiti ce erau, cu cireas gurii foarte palida, tremurndu-i, vrnd parc s spun ceva foarte aspru, dar negsind ce. Se apropie de mas, asez la mijloc farfuriile cu care venise, apoi, neasteptat de curajoas, se ndrept spre scaunul pe care se lfia necunoscutul, hotrt parc s-1 dea afar. Deodat, ddu un tipt: Klaus, pentru Dumnezeu, cum m-ai speriat! Ce nseamn asta? Ce te-a apucat? Nu-mi place s te vd asa. Du-te imediat si te schimb. E masa gata. i* 189 Ca si cum n-ar fi auzit-o, Klaus se repezi la ea, i lu capul ntre palmele lui si o sruta apsat pe gur. Simone l mpinse, vdit dezgustat, si iesi repede din odaie, ntorcn-du-se la buctrie. Klaus dispru pe usa pe unde venise. Dup cteva minute, sotii Holma se ntorceau n sufragerie, ea aducnd cartofii pe care atunci i fiersese, iar Klaus mbrcat cu hainele lui obisnuite. Ne turn n phrute snap-sul fr de care

dejunul nu e dejun, nchinarm si ncepurm s ne decojim n farfurie cartofii. Ne trecurm unii altora farfuriile cu sardele, cu crevete roz si cu ce mai gsise Simone prin cmar printre conserve, si masa se desfsur linistit pn la sfrsit. Dup dejun, Klaus m onor cu o lectur din romanul lui prelungit pn aproape de miezul noptii, cnd, profitnd de un sfrsit de capitol, mi luai rmas-bun de la ei, multu-mindu-le pentru ospitalitate. Nici unul nu adusesem vorba despre mascarada lui Klaus, dar nici de , jurnalul" meu, din care fusese vorba s le citesc. Vreo sptmn mai trziu, erau oaspetii mei n restaurantul hotelului unde locuiam. Ii poftisem la cin n saloanele bine luminate de la parter, unde nu se mnca excelent, e drept, n anii aceia nversunati ai rzboiului, dar unde eram serviti cu mult politete. Matre d'hotel, sau hovimestare, cum spuneau finlandezii, era pe-atunci domnul Mensbir, ca-re-si purta, n fiecare sear, cu mult distinctie, printre mese jacheta neagr si pantalonii vrgati, interesndu-se deosebit de curtenitor de bunul mers al serviciului si de eventualele doleante ale clientilor, indiferent dac acestia erau chelneri tineri de la restaurantul de peste drum, veniti n ziua lor liber cu prietenele, ca, la rndul lor, s fie serviti, fie c erau diplomati strini sau personalitti din lumea politic. Orchestra intona valsuri vieneze, pots-pourris-wi din opere italienesti si lucrri ale lui Sibelius, inspirate, unele, din Ka-levala, epopeea national finlandez, lucrri nostalgice ca si peisajul finlandez, pietros si plat, cu lacuri adormite la umbra mestecenilor firavi, cu case de tar rzlete si respi190 rnd liniste, fcute din scndur vopsit n rosu, iarna acoperite pe jumtate de groase cciuli de zpad, si vara muiate n lumina blnd a unui soare anemic, uitat pe cer din mai pn n septembrie. Dup ce am terminat masa si am sorbit ersatz-u\ de cafea ndulcit cu zaharin, am urcat toti trei la mine n odaie, pentru c prietenul Klaus nu voia n ruptul capului s m lipseasc de lectura ultimelor capitole pe care le scrisese ntre timp. Binenteles c abia le asteptam. Klaus presupunea ca sotia lui e obosit, si era de prere s se duc acas. Mai ales c mai auzise, n dimineata aceleiasi zile, ce se ntmpla n capitolele pe care urma s mi le citeasc, si c lectura, care avusese loc acas la baronul d'Huart, fusese fcut tot n frantuzeste. Am auzit aceste ultime capitole nu numai azi-dimi-neat, mi preciza Simone, bosumflat ca un copil trimis la culcare tocmai cnd ar vrea s rmn si el cu musafirii printilor; le-am auzit si alaltieri, cnd le-a citit doamnei Tu-derus, tot n frantuzeste. Le stiu aproape pe dinafar. Atunci de ce nu vrei s te duci s te culci? o ntreb Klaus. Pentru c vreau sa le mai aud o dat! mi venea s rd, pentru c pictorul Manninen mi spusese la telefon c Holma l vizitase n ajun, adugnd cu umorul lui obisnuit: Binenteles cu Simone dup el, cu drglasa Simone, care, dup ce c nu aude bine si nu prea ntelege nici finlandeza, a stat peste patru ceasuri rbdtoare si nemiscat, atent la ce, nu stiu si dreapt pe scaun lng Klaus. Era mult mai atent dect mine!" La cellalt capt al firului, ncercasem s iau aprarea Simonei, cea att de grijulie si de devotata sotului ei, n vreme ce Manninen nu contenea cu ironiile. Am nteles c, de la ntoarcerea lui din vacant, Klaus umbla cu manuscrisul lui din casa n cas, citind tuturor ce scrisese la tar, si c asta era suprema lui voluptate. y 191 La mine n camer, Klaus se instala n fata biroului, iar Simone si cu mine n cele doua fotolii existente. Simone si alese de pe canapea o perna mai moale, si o puse ntre ea si sptarul fotoliului, mi ceru ceva" ca s-si nveleasc picioarele, semne evidente pentru mine c lectura avea s dureze o bun parte din noapte. Klaus si ncepu lectura. Nu mai retin din ce-mi citea atunci (s-au scurs foarte multi ani din seara aceea si, de n-as fi pstrat cteva file de jurnal" din acei ani, cu greu mi-as mai .aminti acum sirul ntmplrilor si cele ce ne spuneam unii altora) dect ca era vorba de o femeie care voia neaprat s se spnzure de ce, nu stiu. Att. Nu am uitat ns c lectura a durat foarte mult, o noapte ntreag! De la o vreme, Simone, care se ghemuise n fotoliu, nchisese ochii. Brbia i

czuse pe piept, iar eu mi concentram din ce n ce mai greu atentia. Simone se trezea uneori si tresrea, privind uimit n jurul ei, ca si cum nu si-ar fi dat prea bine seama unde se afla. Ochii ei mici, rotunzi si miopi scormoneau peste tot si, dup ce se uita cu atentie la noi, i nchidea la loc, linistit, ca dup o riguroas inspectie. In odaie, se rcorise. Am aprins un radiator electric, ca s ne dezmortim, n timp ce Klaus continua s citeasc. Cu oarecare greutate, 1-am convins s ntrerup pentru cteva momente lectura, spre a o culca pe Simone pe canapea, dat fiind c, dup prerea mea, lectura avea s dureze. Am aco-perit-o cu un pled moale si a adormit imediat. Klaus si-a reluat cititul de unde-1 lsase. Femeii din romanul lui i trebuia un timp infinit pn s-si pun planul funest n aplicare, iar eu urmream tot mai distrat desfsurarea dramei. Zorii, nc timpurii n acel mijloc de septembrie, ncepeau s-mi abureasc ferestrele, cnd Simone, trezit de un propriu acces de sforit mai zgomotos, se ridic de pe canapea si-i porunci lui Klaus, pe un ton rgusit si energic: Acum, destul! Termin cu cititul! Haidem acas! n drum, va trebui s trecem prin piat dup trguieli. stii bine c mai trziu nu gsim nimic. 192 n vara care abia trecuse, o mare nenorocire se abtuse asupra unuia dintre prietenii mei finlandezi, violonistul Arno Granroth4. Sotia lui, remarcabila pianist Kerttu Bernhardt5, si curmase viata, lsnd o fetit de vreo sase ani n sarcina lui Arno, care, pe ct chemare avea pentru muzic, pe att de putin avea pentru latura practic a vietii. Arno rmsese astfel, la treizeci si ceva de ani, vduv si dezorientat. Era un tnr vistor, frumos, cu ochi mari si ncercnati, mereu muiati n lacrimi de durere. I-am ntins o mna prieteneasc, n amintirea sotiei sale, pentru care avusesem o deosebit admiratie. Fusese nu numai o mare artist, dar si o femeie deosebit, demn, sobr, interiorizat. Vorbea putin, alegn-du-si cu grija cuvintele, era stngace cnd lumea, mult, o nconjura, coplesind-o cu laude si invitatii, dar devenea, cu cei ctiva prieteni cu care se simtea n largul el, prietenoas si cald. Fusesem unul dintre acestia si eram mndru de afectiunea pe care mi-o arta. Kerttu Bernhardt mi-a rmas n memorie ca un ndreptar, ca un model de perfectiune umana. As fi vrut s-i semn. Era corect, dreapt, sincer, devotata vocatiei ei. Nu lingusea pe nimeni, nu brfea pe nimeni, nu se pleca n fata nimnui. Trecea prin viat cu senintate. Nu cuta succesul, nu cocheta, tria retras, n afara zgomotului lumii si destul de modest. Se pieptna fr cutare, cu prul strns ntr-un coc mare pe ceaf, lsndu-si astfel descoperit bolta nalt a fruntii. La concerte, purta rochii lungi, fr mneci, lipsite de podoabe si bine ntinse pe trupul ei de lunon. n fata pianului, sttea dreapt pe taburet, nemiscat, doar bratele si degetele viguroase si delicate, inteligente si tulburtoare pluteau, alunecau pe claviatur n-tr-o solemn coregrafie, mngind clapele, lovind n ele cu putere ori spiritualizndu-le cu ndrzneat prudent. Dup 4 Kerttu Bernhardt (l902-1944), pianist finlandez (n. ed.). 5 Arno Granroth (n. 1909), violonist finlandez (n. ed.). 193 ce termina, se ridica ncet din fata pianului, se ntorcea spre publicul care o ovationa, se nclina usor, fr s zmbeasc, rezemndu-se cu mna stng de marginea neagra a pianului ca de un prieten, si traversa apoi scena, psind solemn si rar, cu fruntea sus, privind senin naintea ei. Arno s-a mprietenit cu mine poate pentru c, dup moartea sotiei sale, se simtea singur si avea nevoie de o prezent nou, neumbrit de deceptii si neuzat de obisnuint. Am nceput prin a merge mpreun la mormntul acoperit cu coroane de flori nc proaspete si am continuat cu plimbri pe jos sau pe biciclet n afara orasului. Fiindc vremea era bun si relativ cald, m-a poftit pentru un sfrsit de sptmn n una dintre acele asezri rurale finlandeze ivite pe cte o margine de lac, printre stnci, locuri neumblate si ctiva mesteceni, unde o mtus a lui avea o locuint cu ncperi multe, mobilate nordic, ca n urm cu o sut de ani, sau, cum ddea impresia, ca pentru o scen dintr-o pies de Ibsen. Mtusa lui era o femeie n vrst, cu chipul ofilit de gerurile polare, cu ochi ngusti si oblici, ca de

lapon, si pometi obrajilor foarte proeminenti, si petrecea o bun parte din zi legnndu-se ntrun balansoar, cufundat ntr-o tcere rar ntrerupt de cteva cuvinte, ce-mi sunau n urechi ca o incantatie sau ca o afurisenie. Nu vorbea si nu ntelegea dect finlandeza, asa c nu puteam s-mi exprim fat de ea un simtmnt omenesc oarecare dect printr-un zmbet si printr-o nclinare politicoas a capului. Imposibilitatea comunicrii orale mi-o fcea la fel de impenetrabil ca un idol primitiv si la fel de nspimnttoare. Zadarnic ncercam s-o mbunez, pentru c nu-mi rspundea la zmbet. Zadarnic i transmiteam prin Arno un gnd amabil, pentru c nu reactiona n nici un fel. Nu am putut descifra n ce msur vizita mea de dou zile a lsat-o indiferent sau i-a tulburat solitudinea. La mas, m uitam la ea stingherit, cu coada ochiului, dar nu surprindeam pe chipul ei nici bucurie, nici suferint, nici plcere n a-si astmpra foamea, nici neplcere s m vad mncnd n dreapta ei, nimic. Nu era n stare 194 je efuziuni nuantate, ci, rareori, doar de manifestri puternice. Mi-o nchipuiam, mai degrab, ucignd din dragoste, lovind cu brutalitate, vrnd, la mnie, cutitul n vreun rufctor ori punndu-si streangul de gt n dosul casei dect spunnd cuiva un cuvnt amabil, admirnd cu glas tare un peisaj ori vaitndu-se c o doare ceva. Astfel de firi ca a ei (si erau numeroase acolo, n nordul ndeprtat, mai ales la tar, printre cei vrstnici) si ca aceea a sotiei lui Arno nu cicalesc, nu fac reprosuri, nu cer ajutor, nu se destinuie. Dar, dac li se ntmpl s-si ias din fire, se manifest vulcanic. Ura mocnit sau patima ascuns n adncuri erup la un moment dat ca o lav, si atunci astfel de naturi nclinate spre violent, n preajma crora e nelipsit cutitul, acelpukko cu vrf ascutit pe care brbatii l poart vrt ntr-o teac, la cingtoare, sunt lesne capabile de crim; dac sunt femei, de pasiuni puternice, de druire fr rezerve, si, fie brbati, fie femei, btrni sau tineri, n situatii pentru ei fr iesire, de sinucidere, si pun acolo oamenii capt zilelor nu numai din motive bine precizate: din iubire nemprtsit sau trdat, din disperare sau din cauza unei boli incurabile, dar si din cauze nestiute de nimeni dect de ei nsisi, si poate nici chiar de ei nsisi prea bine. Arno, de pild, nu stia de ce s-a spnzurat Kerttu, atrnndu-se de treapta unei scri, n spatele casei lor de la tara: pentru ca avea un nceput de bazedov, sau poate pentru c el, Arno, care era mult mai tnr dect ea, o iubea mai putin (nu mi-a spus-o!). Mtusa lui Arno locuia singur, ntr-o cas izolat (de altfel, acolo nici nu prea exist sate cu case unele lng altele, ci numai locuinte rzlete, ct mai deprtate unele de altele, nconjurate de imense pustietti). Prea s n-aib nevoie de nimeni n preajma ei si-si vedea de gospodrie fr ajutorul nimnui. Cnd dormita sau se prefcea c doarme n balansoar, aveam impresia c m iscodeste cu ochii ei oblici aproape nchisi, dar poate c m nselam si poate c privirea care mi se prea c m urmreste ca o dung de lumin sub o usa nchis era ntoars spre lumea ei interioar sau spre cea a viselor. 195 Alt dat, ntr-o sear, Arno m-a poftit n studiourile Radiodifuziunii Finlandeze, unde avea s cnte, mpreun cu pianistul Timo Mikkil6, Sonata n la major a lui Cesar Franck. Datorit lui, am fost singurul spectator admis arunci n ncperea silentioas de unde avea s se emit n spatiul incomensurabil undele sonore ale celebrei Sonate. La ctiva pasi de scaunul pe care am fost instalat si unde am rmas nemiscat pn la sfrsit, s-a desfsurat atunci cel mai sfsietor dialog muzical din cte auzisem pn atunci. Era prima manifestare muzical a lui Arno dup moartea sotiei sale. mi spusese, nainte de a se ncepe, c e foarte tulburat, nc de la primele acorduri, am avut impresia c se destinuie, c spune lumii ntregi dureroasa tain a vietii lui si a mortii lui Kerttu. Muzica are darul de a ne proiecta ntr-un spatiu al afinittilor elective, n care inteligibilul si sensibilul sunt una. Eram pe punctul de a crede c voi putea citi printre rndurile Sonatei secretul lui Arno, c o s aflu de ce si-a curmat Kerttu viata. Cnd, la sfrsit, m-am trezit din vraja iluziei, am avut sentimentul bun c nu impietasem cu nimic coerenta luntric a tainei. Sunt tentat s privesc prin gaura cheii n viata ascuns a altora, dar n-o fac nu att pentru c ar fi un gest nedemn, ct din teama de a afla cumva tocmai ce n-as vrea s aflu. i priveam ochii ncercnati si umezi, care nu vedeau nimic n jur, ochi de orb, aplecati asupra

notelor muzicale de pe pagina invizibil a memoriei lui si, poate, si asupra trecutului pe care i-1 evocau ntrebrile si reprosurile Sonatei, si-mi revenea n minte chipul de statuie antic al srmanei lui sotii, cu care cntase, desigur, de nenumrate ori aceast bucat tnguitoare, ca vorbirea patetic a unui mut ce ncearc disperat s se justifice. De-atunci, ori de cte ori mi-e dat s ascult Sonata n la major, mi amintesc de Arno, l revd cu capul aplecat pe vioar ca pe umrul unei iubite, lcrimnd n celula cu pereti albi si goi, unde era frig si unde 6 Timo Mikkil (n. 1912), pianist finlandez (n. ed.). 196 pianul lui Timo Mikkil ncerca parc s aline suferinta viorii, si uneori, tocmai ca s-o aline, s plng alturi de ea. pe ce am povestit toate astea? Se va vedea ceva mai trziu. Peste prezenta ndureratului Arno Granroth, peste ceaiurile si reuniunile Cercului Francez din localitate, peste serile petrecute la Alcazar sau n vreo alt cafenea asemntoare, la fel de sordida si de plin de culoare, de fum si animat de veselia trista a permisionarilor ce urmau s se ntoarc pe front si ncercau s uite realitatea macabr a rzboiului n euforia momentan a snapsurilor, peste toate astea pulsa solidar toamna cetoas a Nordului, searbd si zgribulit. Strzile se acopereau cu straturi tot mai compacte de frunze ruginii, scheletele tot mai negre ale copacilor se legnau sub fumul aspru al ploilor piezise, iar permisionarii si petreceau dupamiezele la sauna, singura oaza cald, bine luminat, bine izolat de sordida actualitate, aceeasi, neschimbat, ca n trecut. Sauna Uimahalli era singura institutie finlandez pe care rzboiul n-o afectase. Acolo ntrziam, la rndul meu, n unele dup-amieze. Nimic nu mi se prea mai odihnitor ca aburul cu arom de mesteacn, ca spatiul vast al bii rezervat cu generozitate bazinului de not, ca lojile cu cte dou paturi n care puteam sta culcat sau sorbi un surogat de cafea, eventual de vorba cu un cunoscut ntlnit acolo, si binecuvntam de fiecare dat acest venerabil si monumental refugiu, cci oricine voia putea s scape de obsesia rzboiului n acest mediu pstrat ca o binecuvntat rezervatie natural, asa cum fusese nainte, n timp de pace. Arno si cu mine gsisem o tovars de preumblri tomnatice si de popasuri pe canapelele rosii ale cafenelelor. Era Lola Pajula, tnr, foarte decorativ, fr ifose (asa cum erau de altfel majoritatea finlandezelor) si, n acelasi timp, liber, disponibil pentru ntlniri aproape zilnice. Plimbrile si taifasurile noastre devenir tot mai nsufletite, Arno 197 ncepu s-si uite acas melancolia, cearcnele i disprur din jurul ochilor neobisnuit de mari, iar chipul si pierdu paloarea, mbujorndu-se pe nesimtite, pn n ziua cnd, dn-du-mi seama c eram de prisos, m retrasei discret, si resemnat, lsndu-i pe cei doi s-si spun n limba lor ceea ce le soptea inima. Pierdeam compania unor prieteni tot aveam s-o pierd ntr-o zi definitiv, cnd goarna mi va suna ntoarcerea n tar , dar ei aveau s-si gseasc, n schimb, alturi unul de cellalt, un rost comun. Ceea ce s-a si ntmplat, de altfel, dup plecarea mea. Dar, deocamdat, destul despre Arno si despre Lola Pajula. Pe Klaus Holma si pe Simone nu-i mai vzusem din noaptea n care el mi citise o bun parte din romanul lui, la mine n odaie, ntr-o dimineat de octombrie, n zori, Simone m trezi din somn, chemndu-m la telefon. Credeam c ea si sotul ei vor s m vad, dat fiind c nu ne mai ntlnisem de mult, si c el mai adugase, desigur, ntre timp, cteva capitole la roman si nu avea s m lipseasc prea mult timp de bucuria de a mi le citi. Numai c nu avea s fie vorba de asta. Simone m lu pe departe: Eram bine, sntos? Se bucura s aud din gura mea c sunt sntos, cu toate c s-ar fi cuvenit s m dea uitrii. Mai ntrebam de ce? Pentru c m dovedisem un prieten ingrat, care nu d senine de viat. Eram foarte ocupat? Da, ntr-adevr... auzise c eram ocupat cu o fat foarte frumoas. Lumea m vedea adesea cu ea si cu un violonist, pe strad, la restaurant... Hm, de-asta nici ei nu-mi mai telefonaser. Ce s fac? S m deranjeze"? Ce fcea Klaus? Continua s-si scrie romanul ca un nebun si devenise insuportabil. Ea trebuia s umble pe vrful picioarelor ca s nu fac zgomot, nu avea voie s stearg praful de pe biroul lui, nu avea voie s primeasc vizite (nu, nu, eu as fi oricnd bine venit), nici la telefon nu avea voie s vorbeasc dect trei minute, nu, acum Klaus nu era acas, dar putea reveni dintr-un moment n

altul, de-asta trebuia s o scuz c nu putea s stea prea mult s converseze cu mine. Dar iat c se luase cu vorba si nu-mi spunea de ce m su198 nase. De fapt, nici nu-mi putea spune la telefon, ci trebuia sa m ntlneasc. Nu, nu se ntmplase nimic neplcut, ba dimpotriv, avea s se ntmple ceva foarte plcut, si asta curnd. Un eveniment fericit n legtur cu care tocmai voia sa m vad. Un copil? Nici vorb de asa ceva. Degeaba o ntrebam, pentru c nu-mi putea spune la telefon. Poate c mai asculta cineva convorbirea si era vorba de un secret, de o surpriz pe care voia s i-o fac lui Klaus. mi solicita une audience1, asa cum se cuvenea unui personaj asa de inabordabil cum devenisem eu de la un timp. Foarte bine! Are s fie a doua zi, la ora trei dup-amiaz, la mine la hotel. A doua zi, am asteptat-o la ora stabilit, dar n-a venit. Nici mai trziu. Simone era frantuzoaic, nu finlandez, si deci nu avea n snge, ca acestia din urma, simtul punctualittii, n schimb, mi-a telefonat din nou dup cteva zile, de data asta intrnd direct n subiect, fr s se mai team c mai ascult cineva convorbirea: Cred c totusi e mai bine s-ti spun la telefon despre ce e vorba, fiindc sunt foarte prins cu tot felul de treburi si n-am cnd s trec s te vd. Vorbea tare si vocea ei zbrnia neplcut n plnia telefonului. Monologul i se desfsur fr ntrerupere: Peste dou sptmni maimutica" (era vorba, aveam s nteleg pe parcurs, de Klaus) si va srbtori ziua de nastere si contez pe tine. Esti invitat de onoare. E firesc. N-ai de ce s-mi multumesti. Dar pentru aceast srbtorire Simone voia s comande un tort, n oras, la cofetrie, si asta n mare secret, pentru c tortul urma s fie darul ei de ziua lui Klaus, si deci el nu trebuia cu nici un chip s afle acest lucru. Se bizuia, fireste, pe discretia mea. si acum, voia s m consulte n privinta tortului. Mai nti: ce fel de tort s comande? Ea era de prere c pentru asemenea ocazii era foarte nimerit un tort cu ciocolat adevrat, nu de surogat, mpodobit cu tran7 O audient (lb.fr.) (n. ed.). 199 dafiri rosii fcuti din zahr, asa cum vzuse ea la Legatia Frantei la receptia de la 14 iulie, si cu migdale dac se gsesc pe margine. Binenteles c trebuiau scrise si cteva cuvinte pe tort, n mijlocul lui, o urare scurt, dar ce credeam eu? n frantuzeste sau n finlandez? Ar fi preferat n frantuzeste, dar cei de la cofetrie erau n stare s-i scrie, din neatentie, cuvintele cu greseli. si unde s comande tortul? La Fazer, nu-i asa? Era cofetria cea mai bun. Domnul Schalien si comanda totdeauna acolo tortul pe care ni-1 oferea la ceaiul sau anual, si era delicios. Principalul era ca cei de la Fazer s pun ciocolat, unt si ou fr economie. Ah! La Paris asa ceva nu era o problem. Torturile erau decorate n mod ireprosabil. S-ar fi spus c au adevrati artisti la dispozitia lor, n cofetrii. De altfel, lucrul acesta nici nu era exclus, nu-i asa? Dar aici? Ea ar fi vrut ca tortul s aib un strat gros de ciocolat la mijloc, iar nu o singur dung ridicol de crem nghesuit ntre dou straturi groase de pandispan muiat n rom de proast calitate. Ei bine, m ruga s comand eu tortul ca pentru mine si s le atrag atentia c e pentru o receptie cu diplomati strini. Dar nc ceva: ce credeam eu? Un tort de saisprezece persoane avea oare s coste scump? N-ar fi fost mai economic s comande dou torturi mai mici, pentru opt persoane fiecare? Dar nu, un tort mare e mai de efect, si nu era cazul s se tocmeasc. N-ar fi vrut totusi nici s azvrle banii pe fereastr, cum se spune, si de-asta ar fi necesar s afle cu ce pret fac un tort identic cei de la Klaus-Kurki, de pild. I se spusese c si acolo se fac prjituri bune, dar numai pentru diplomatii strini. Ce credeam eu? Nu m lsa s-i spun ce credeam (de fapt nu aveam nici o prere format n aceast privint), si monologul Simo-nei continua, serpuia pe dup cte o ntrebare careia-i sugera pe dat rspunsul, pentru ca, n sfrsit, dup ce nu mi-a mai auzit glasul, s-mi multumeasc, cci eram, ca totdeauna, de bon conseif si, scuzndu-se c era foarte grbit si 8 Bun sftuitor (lb.fr.) (n. ed.).

200 c trebuia s termine conversatia, ntrerupse brusc legtura telefonic, strigndu-mi n aparat, dar ca si cum s-ar fi adresat unui surd de la captul cellalt al Atlanticului ea pe un vapor n miscare, iar surdul pe chei c ilfaut ab-solument se voir l'un de cesjours!9 Acest lung monolog al Simonei nu a fost n cele dou sptmni care au precedat aniversarea lui Klaus un caz izolat, ci doar primul dintr-o serie, alctuite, fiecare, din varia-tiuni pe aceeasi tem. mi telefona, de pild, ntr-o zi, spre a-mi aminti s pstrez secretul conspiratiei noastre, n alt zi, m nvta, ca pe un copil de cinci ani, ce trebuia s le spun celor de la cofetria Fazer. Apoi, m consulta cu privire la felul cum va fi mpodobit tortul si la textul urrii. AM dat, mi sugera s mpodobim tortul de jur-mprejur cu lumnri, al cror numr s coincid perfect cu acela al anilor pe ca-re-i mplinea Klaus. Dac nu se gseau lumnri n Finlanda, ele puteau fi aduse de la Stockholm prin curier diplomatic. Ce prere aveam? Ea m ntreba si tot ea rspundea, n locul meu. Controla cu perseverent mersul actiunii, telefo-nndu-mi n ultimele zile la aceeasi or, cu precizie de ceas destepttor fabricat n Elvetia. Ajunsesem s astept aniversarea lui Klaus Holma cu nerbdarea cu care tnjeam n copilrie dup vacanta mare, si asta pentru c, n acele ultime zile care au precedat evenimentul, Simone devenise peste msur de agitat. Cnd Klaus era n odaia de alturi si dormea, vocea ei soptit abia se putea auzi n plnia aparatului telefonic. Alteori ns, cnd sotul lipsea de-acas, cuvintele ei reverberau, dimpotriv, cu putere, strident chiar n urechea mea. Profita de ocazie, atunci, ca s-mi indice pas cu pas ce trebuie s fac, si nervozitatea ei era deosebit de mare cnd si imagina mutra mai-mutichii" n clipa cnd ea avea s intre cu tortul de ciocolat mpodobit cu trandafiri roz, cu urare scris cu alb si cu lu9 Trebuie sa ne vedem negresit ntr-una dintre zilele urmtoare! (lb.fr.) (n. ed.). 201 mnri albastre, da, da, neaprat tortul trebuia decorat n culorile Frantei, aprinse, ea aducndu-le pe tav n aplauzele invitatilor! n sfrsit, veni si ziua mult asteptat, si tortul comandat de mine, ca pentru mine, sosi la ora indicat, mpachetat cu grija ntr-o cutie de carton si fu transportat de mine si predat n ascuns Simonei, care tremura de emotie din toate mdularele. Apartamentul li se umplu de musafiri, care erau n mare parte cei ntlniti la ceaiul anual al domnului Schalien si sptmnal la Cercul Francez din localitate, prezidat, acesta, de doamna Tuderus, frantuzoaic, vduva unui colonel finlandez si uitat de Dumnezeu de ani si ani pe acele meleaguri ndeprtate de tara ei. Uitat" nu e ns cuvntul nimerit, pentru c uitat ar fi fost ea mai degrab n Franta, iar nu aici, la Helsinki, unde era animatoarea Cercului Francez, organizatoarea unui spectacol teatral n frantuzeste, o dat pe an, la Kansalis Teaeri, profesoara de francez a copiilor de cas bun si amfitrioana unui ceai anual care fcea concurent celui oferit de domnul Schalien. Acum, vocea doamnei Tuderus se auzea de pe scar, autoritar si competent n toate domeniile. Nu lipseau de la aniversarea lui Klaus pictorul Man-ninen si pianistul Tawaststjerna, Ina Gunnarson si domnul Schalien, baroana Mannerheim si baronul d'Huart, plus cteva rude sterse ale lui Klaus din provincie, care fceau figuratie, nestiind frantuzeste. Ne aflam cu totii n jurul mesei din sufragerie, cnd Simone si fcu aparitia, venind din buctrie cu tortul asezat pe un platou de argint mprumutat cine mai stie de unde. Intrarea avu loc n mijlocul exclamatiilor si al aplauzelor generale, ea tinnd platoul de toartele si strignd aferat: Faceti loc! Faceti loc, v rog, pe mas!" Klaus se repezi s-i ia obiectul din minile ei micute si, cu ajutorul celorlalti, s-1 aseze n mijlocul mesei, printre aperitive viu colorate, cartofi fierti, sardele si sticle de snaps. Klaus si mbrtisa sotia cu efuziuni interminabile de recunostint si-i sterse lacrimile cu batista, spre hazul general, pentru c Simone, de emotie si de bucurie, ncepuse s plng. 202 i, ea ncepu s taie tortul n felii subtiri, ca s ajung pentru toat lumea de dou ori, si s mpart fiecruia partea cuvenit, ca pe un dar de care era foarte mndr. Se misca printre noi, cu

important, primind felicitri pentru tortul care, n acele vremi de restrictii, constituia un adevrat eveniment, n rochia ei de catifea visinie, cu guler si mansete de dantela scrobit, Simone prea un copil adus printre oameni mari si gtit srbtoreste de acestia. Dup ce termin de distribuit tortul, as fi crezut c se va linisti. Dar m nselam. Simone ne pregtea o nou surpriz. Aduse de la buctrie, pe tav, cesti de cafea frumos aliniate, n care ne turn, fiecruia, dintr-o cafetier, continutul cuvenit, bine mirositor. Apoi, ncepu s execute scurte reverente n fata noastr, cu zaharnita ntr-o mn si cu un clestisor n cealalt, ntrebn-du-ne cte bucti de zahr dorim. Era un mod de a ne atrage atentia c ne ofer cafea adevrat si zahr n loc de zaharin, si, asa cum se astepta, am apreciat cu totii, zgomotos, tratatia. Dar nici asta nu era totul. Marea surpriz abia acum avea s nceap. Dup ce ocoli masa si termin ritualul, se opri n fata lui Klaus: Cte bucti de zahr vrea maimutica"? Una, multumesc. Dac vrei s ti-o dau, f frumos" mai nti! Klaus si plec genunchii si-si ridic bratele ndoindu-le de la cot, ls lbutele s-i atrne si ncepu s le miste ca pe niste lopeti. Se blbnea ntr-o parte si n alta, tinnd capul ridicat si gura deschis, ntocmai ca o maimutica adevrat care si-ar cersi buctica de zahr fluturat prin fata ochilor. Dar Simone nu era multumit cu att. Se deprta de Klaus, artndu-i zahrul prins n vrful clestisorului. Musafirii rdeau, doamnele emiteau deacum mici tipete, iar maimutica" se prefcea c se repede la Simone. Ne ddurm la o parte din jurul mesei, spre a lsa loc liber evolutiei coregrafice a celor doi soti. 203 Pentru nimic n lume nu capeti buctica asta de zahr dac nu faci frumos" asa cum se cuvine, i strig Simone maimutichii", pe un ton foarte serios. Prea un dresor care solicit animalului su mai mult dect ceea ce-i ofer, cu toate c publicul se arta satisfcut de spectacol. Maimu-tica" se opri n loc, miscndu-si soldurile si labele, haotic. Pe ct de dramatic era expresia fetei lui Klaus, pe att de nfuriat era aceea a Simonei, nemultumit de calitatea giumbuslucurilor maimutichii". Dar oaspetii nu mai rdeau. Pe chipurile unora, ncepuse s se citeasc parc mila si dezgust pentru spectacolul de blci pe care ni-1 ofereau gazdele. Simone se sui pe un scaun. Mna cu bucata de zahr era acum tinut de ea foarte sus, imposibil de atins. Maimutica" se apropie rugtoare, si lipi labele una de cealalt, privind cubuletul alb si strlucitor din clestele Simonei cu disperarea pasionat a unui drept-credincios cruia i s-ar amna bucuria sfintei mprtsanii. F frumos", nu ntelegi? i striga Simone de pe scaunul pe care se suise. Prea o copil iresponsabil care-si tiraniza cu inconstient pisica, singura ei victim posibil, de care abuza, rzbunndu-si astfel propria ei stare de victim la discretia unei mame autoritare, n sfrsit, maimutica" execut o strmbtur suprem, grotesc, nsotit de miscri convulsive ale labelor, ncepu s topie lsndu-se pe vine si ridicndu-se ritmic de mai multe ori, pn ce statuia Implacabilittii de pe scaunul-soclu binevoi s-si lase bratul n jos si s dea drumul buctii de zahr drept n gura deschis a victimei de la picioarele ei, spre satisfactia general. Pictorul Manninen nclin spre mine capul lui plesuv si-mi sopti la ureche: Ce spui de asta? De ce o fac? Binenteles, ca s ne distreze. Ce-mi d de gndit nu e att mascarada lor, ct faptul c ei o iau n serios. Par victimele unui hipnotizor care execut n trans niste ordine grotesti fr s-si dea seama ce fac si uitnd dup aceea ce-au fcut. 204 ntr-adevr! mi aminteam de ziua n care, n aceeasi sufragerie, Klaus rni apruse travestit n haimana, pentru ca apoi s nu mai pomeneasc niciodat despre asta. Rochia Simonei se strmbase pe ea. Purta n picioare ciorapi de at si pantofi negri cu tocul jos,

ncheiati cu o bare-tg. I se ghicea prin catifeaua visinie a rochiei trupul neformat, de copil. Klaus, lng ea, molfia satisfcut bucata de zahr, cltinnd din cap. Auzirm, deodat, primele acorduri ale Tablourilor din-tr-o expozitie, la pianul din odaia alturat. Era, fireste, Erik Tawaststjerna, care cnta, aplecndu-si trupul desirat peste claviatur. Prea c vrea s ne fac s uitm penibilul spectacol al sotilor Holma si s ne vrjeasc pe toti cu rafinata lui interpretare. Cteva sptmni dup aceast srbtorire a lui Klaus, adic pe la mijlocul lui noiembrie, cu cei doi att de bizari prieteni ai mei avea s se petreac un lucru si mai ciudat dect toate cele amintite pn acum si dect tot ce mi-as fi putut nchipui. In dup-amiaza acelei zile care avea s se sfrseasc n-tr-un mod att de tulburtor, Klaus si Simone avuseser oaspeti: aceleasi rude incolore si cumsecade din provincie, care-i vizitaser si de ziua lui Klaus. Sttuser acum de vorb n jurul mesei, n sufragerie, sorbiser cu totii nelipsitul surogat de cafea, si spre sear musafirii se ridicaser s plece, si luaser rmas-bun de la Kaus, iar Simone, pentru a creste n ochii neamurilor finlandeze ale sotului ei, se oferise s le conduc o bucat de drum. Avea astfel si prilejul de a mai trncni cu cineva ct mai ndelung, pentru c sotul ei, preocupat numai de actiunea crtii lui, nu mai era un bun partener de conversatie. Simone nu prea vorbea finlandeza, dar o ntelegea ntr-o oarecare msur si, ajutndu-se de 205 cuvintele pe care le nvtase si de cteva exclamatii internationale, reusea s fac fat unei convorbiri fr mari pretentii, cum era aceea cu rudele pe care le conducea. Klaus rmase acas, zicnd c ar dori s mai adauge o pagin, sau chiar mai multe, la romanul lui. Simone l ls s lucreze si ntrzie vreo or, poate chiar mai mult de vorb cu musafirii de pn atunci. Timpul se scurse pe nesimtite att pentru ea, ct si pentru provincialii care gseau mereu ceva de spus, astfel nct ceasul de la mna Simonei arta ora nou cnd se desprti de ei. Simone era dintre acele femei care ar gsi ce s ndruge pn si unei fpturi descinse de pe o planet ndeprtat. Nu-si fcea nici o imputare, stiind c maimutica" era bucuroas s rmn singur pentru a scrie. Intrnd n cas, se simti nfrigurat si-si propuse s bea un ceai fierbinte, pentru ca apoi s se culce devreme. Klaus nu avea dect s-si continue romanul, dac voia... Dar unde era Klaus? Pe masa de lucru, se afla manuscrisul, deschis, cu o pagin nou nceput si cu stiloul alturi, deschis si el. Klaus nu-si lsa niciodat stiloul deschis, asa c era, desigur, undeva pealturi, la toalet probabil, cci n buctrie nu era. Astept si, vznd c nu apare de nicieri, ncepu s-1 caute. Plecase probabil de-acas. Dar unde putea s plece la ora asta, singur, fr ea? Poate c se ascunsese ca s-o sperie. Simone ncepu s miaune, s scnceasc, s-si cheme maimutica" n fel si chip, dar degeaba, l cut sub pat si n dulap. Nu era. si opri ceaiul si se asez la mas. l sorbi ncet, privind mereu ceasul de la mn si tresrind la fiece zgomot. Timpul trecea greu. Se ridic si se duse la telefon, l sun pe Erik Tawaststjeraa si-1 ntreb dac nu cumva Klaus e acolo. Nu era. l rug atunci pe pianist s se mbrace si s vin la ea, ca s-i tin de urt. El ncerc s-o linisteasc, asigurnd-o c sotul ei e desigur plecat la vreunul dintre prietenii si, pentru a le citi din roman. Cu neputint, i replic Simone. Romanul era pe mas, deschis, iar paltonul lui Klaus atrna la locul lui, n cuier. Pianistul telefona totusi, la rndul lui, pictorului Manninen, dar Klaus nu era 206 oici acolo. Manninen era de prere c Klaus si-a luat lumea n cap, pentru a scap de Simone, care se tinea dup el pn sj n cele mai strict intime locuri. Tawaststjerna mi telefona nie, la hotel, dar nu eram acas, l cut pe Klaus pe la alte cunostinte comune, dar fr rezultat. Se mbrc atunci si veni s-i tin tovrsie Simonei. Taina disparitiei lui Klaus, plecat de-acas fr cciula si fr palton, l amuza. Cine stie ce surpriz le rezerva. stia si el cte ceva din poznele cu haz si fr haz ale prietenului su. Simone se asez pe marginea patului si, la un moment dat, ncepu s plng. Klaus se ntrecea uneori pe sine cu glumele lui proaste, dar de data asta era prea de tot. Se temea c 1-a clcat tramvaiul sau vreo masin. Astepta nspimntat s fie chemat

telefonic de la vreun spital sau de la politie. Se mai linisti vznd c timpul trece fr s-i aduc vreo veste rea. l rug pe pianist s cnte ceva, ca s omoare timpul, si el ncepu Tablourile dintro expozitie, lsnd, cu fata crispat, s-i cad prul n ochi. Era foarte palid si cnta fr egal de frumos. nceteaz, Erik, porunci Simone. Muzica ta m enerveaz si ai un cap care-mi d fiori. Mai bine vino sa-1 cutm pe Klaus. Sunt sigur c s-a ascuns undeva, c e aici, n cas, si vrea s m sperie. Esti ridicol, Simone. Unde vrei s-1 mai cauti? Klaus nu e o mnus pierdut! Unde era s se ascund de mai bine de trei ceasuri? Ai rbdare! O s se-ntoarc. Nu are de unde s se ntoarc, pentru c nu e plecat nicieri, remarc linistit, Simone. ti-am spus ca paltonul lui e n cuier. Klaus e pe-aici, prin cas. Sunt sigur de asta. Toate hainele lui sunt la locul lor. Nu putea s plece n pulover si-n papuci. Atunci de ce 1-ai mai cutat la mine? Nu stiu. Nu mi-am dat seama, probabil, ce fac. Simone se ridic de pe marginea patului si ncepu din nou s-1 caute pe Klaus, dar de data asta temeinic si sistematic. Lua lampa de pe noptier si o aplec n asa fel, nct sa lumineze bine spatiul prfuit de sub pat. n dulap, ddu la o 207 i parte toate rochiile ei, precum si hainele sotului, paltoanele mblnite, ncltmintea, rufaria. Erik! Vino putin, te rog! Ce ai descoperit? o ntreb pianistul, apropiindu-se. Lipsesc pantalonii lui militresti, cizmele si puloverul cu care merge la ski. Poate c sunt n alt parte. N-au unde s fie n alt parte, pentru c locul lor e aici. Tawaststjerna tcu, plecndu-se n fata logicii imbatabile a Simonei. Cred c ai avut dreptate! Cred c m-a prsit si a plecat, urla Simone. si continu ns cutrile, pentru c nu era convins de ce spunea. Intr din nou n cmar si apoi n closetul de serviciu de pe coridorul ce ducea spre pod. Pianistul o urmrea n tcere, pretutindeni. Simone cotrobi si n dulapul din peretele de pe sal, unde tineau skiurile si valizele, spernd c va gsi poate acolo pantalonii, cizmele si puloverul care lipseau de la locurile lor. Intrar din nou n cas si se asezar amndoi pe marginea parului. Simone plngea linistit, lsnd s-i cad lacrimile pe rochie, una cte una, ca picturile de ap dintr-un robinet prost nchis, si sterse nasul cu zgomot, si scoase pantofii, se ntinse pe pat cu capul pe pern si, dup putin timp, adormi. Pianistul se ridic si iesi ncet din odaie. Simone avea dreptate: Klaus nu putea fi dect acas. Era din ce n ce mai sigur de asta. Avea impresia c e ascuns undeva, l simtea mereu n spatele lui. Travers apartamentul, intr n buctrie si iesi pe usa de serviciu, n fata lui, se ntindea coridorul ngust ce ducea spre usa podului, pe care mai nainte, pe cnd trecuse pe acolo cu Simone, o zrise ntredeschis, i trecuse prin minte atunci s inspecteze podul, un loc admirabil pentru cine voia s se ascund, dar nu spusese nimic. O inexplicabil team de ntuneric si de locul acela necunoscut l retinuse. Acum ns, porni pe coridor spre usa ntredeschis si o mpinse usor cu mna. Balamalele scartair prelung ca un mieunat de pisic, dure208 ros si uscat, l izbi frigul dinuntru si-1 impresiona nepia cut ntunericul. O ferestruic a podului, ce nu putea fi vzuta din unghiul n care se afla el, rspndea n bezna ncperii o dr palid de lumin murdar, ce venea de la becurile care luminau strada. Tawaststjerna se opri n loc si privi din prag obscuritatea ce se topea n interior ntr-o vag luminozitate. Ceva i spunea c Klaus e acolo. Nu putea fi n alt parte. Inima i btea cu putere, si simtea picioarele grele, pironite locului. Cu mare greutate izbuti s treac pragul si sa ptrund n vguna care mirosea a muced. Fcu cu greu ctiva pasi. nainta cu inima btndu-i tare doar ct i ngduiau lumina electric de

pe coridor si cea venit prin lucarn, ncepu s se obisnuiasc cu semintunericul: distinse o brn, un cos de paie, niste cldri vechi vrte unele n altele, iar mai departe forme de lucruri din ce n ce mai imprecise. Mai nainta un pas, trndu-si un picior nainte, iar pe cellalt, cu ntrziere, dup el. ncepuse s tremure de fric, ar fi vrut s se ntoarc, dar nu se putea urni din loc. Astepta din moment n moment s aud vocea lui Klaus, spe-riindu-1 din bezn. Lucrurile din preajma lui prindeau tot mai mult forma, o form nc incert si bizar. Era nconjurat de corpuri opace si aparent fantastice. Teama l fcea s ntrezreasc monstri, ntr-un colt, de pild, i se pru c vede ceva foarte asemntor cu un trup omenesc ce cuta s se ascund sau care, dup cteva minute, prea c pluteste ca o fantom ntre acoperisul nclinat al podului si dusumea. Era, probabil, o hain atrnat ntr-un cui: ce altceva putea fi? Totusi, nu cuteza s se apropie. La un moment dat i se pru ca forma aceea vine spre el sau c, cel putin, se misc, si un gnd nfiortor i trecu prin minte. Fcu un efort s nainteze spre acea form suspendat, si se opri ngrozit n apropierea ei. n fata lui, rnjea Klaus, spnzurat de o grind. Lui Tawaststjerna parc nu-i venea s cread c ar fi vorba de altceva dect de una dintre glumele nesrate ale lui Klaus, dar, cnd ntinse mna si-i pipi degetele, care tot mai sperase c-1 vor prinde de mn, le simti rceala nefireasc, de 209 cauciuc, ntelese, cu un mare gol n piept si n creier, c us Holma murise, c acesta era adevrul pe care-1 bnuise de la nceput, dar nu cutezase s-1 accepte. Se auzeau, de afar, zgomote de pasi care coborau n grab treptele si voci ale locatarilor ce porneau n zori dup treburi. Pianistul avu puterea s strige, s cheme indiferent pe cine, numai s simt n jurul lui viat, agitatie, realitate si, desigur, s-1 ia de acolo pe el si, binenteles, pe Klaus. Cnd ai casei aprinser lumina electric n pod, Tawaststjerna putu s-si vad prietenul mbrcat cu pantalonii lui milit-resti peste care cdea puloverul de ski si ncltat cu cizmele lapone cu vrful ascutit si ntors n sus. Purta costumul n care-mi apruse cu mai bine de dou luni n urm, n ziua cnd m poftise la mas. Numai peruca tuciurie i lipsea de pe cap. A doua zi, imediat dup prnz, pictorul Manninen mi telefona, ntrebndu-m dac putea s urce s m vad. Era la ctiva pasi de hotelul meu. Sosi gfind, pentru c, neavnd rbdare s astepte liftul, urcase pe scri. Avea o serviet sub brat. Ai aflat noutatea? m ntreb, dndu-mi mna. Da, i-am spus. Erik Tawaststjerna mi-a povestit azi-di-mineat la telefon totul, si chiar cu lux de amnunte. Ls capul n jos, contrariat. Sperase c va fi primul care s-mi aduc vestea; fusese dornic s mio relateze el. I-am telefonat Simonei, care m-a rugat s nu trec s-o vd dect dup ce formalittile de rigoare vor fi ndeplinite. Cred c deocamdat are destul btaie de cap cu autorittile, care vor ncerca s afle motivele sinuciderii, i-am spus. Tu ce crezi? De ce a facut-o? Manninen nu-mi rspunse, pentru c era preocupat de altceva, n timp ce-i vorbeam, si deschise servieta si cut ceva nuntru. Avea acolo hrtii, vopsele, o crp de sters minile si o pine nceput, n cele din urm, trase din acel tal210 un caiet de schite si ncepu s-1 rsfoiasc. Se cufund cu el n mn ntr-unul dintre fotolii si-mi rspun-ge ia ceea ce-1 ntrebasem mai nainte. Ei bine, afl c am trecut pe la Simone. Casa era cu susul n jos. Simone repeta mereu tuturor celor care-i puneau diferite ntrebri: De ce mi-a fcut mie asta? De ce mi-a fcut mie asta? Nu pot s-nteleg!" Cred c era sincera si c ntr-adevr nu stia de ce fcuse Klaus una ca asta. Dar capul nu si 1-a pierdut. Era zpcit, ns stia ce face. Se preocupa de rochia de doliu, de voal, de ciorapii negri si se agita, cutnd pretutindeni o cheie. Pe Klaus l vor duce la morg. Nu se poate altfel. Acas am putut rmne singur cu el, n vreme ce Simone era n alt odaie cu autorittile, si... iat!

Zicnd acestea, trase din caietul de schite pe care-1 avea n mn o foaie si mi-o ntinse. Pe ea, era desenat n crbune capul de spnzurat al prietenului su, pe care moartea l desfigurase usor, nnobilndu-i trsturile. Manninen prea ncntat. Ochii i rdeau. Gsise pe neasteptate modelul perfect, dup care tnjea fr s-si dea seama, el, cel care, folosind tonuri reci de culoare, de preferint violet murdar, albastru nchis, verde Veronese, ocru putred, terre de Sien-ne ruginit, fcea din figurile omenesti pe care le picta chipuri ca acelea de pe firmele dughenelor de provincie sau de pe peretii barcilor de blci, ce preau mai curnd cadavre dect fiinte vii. A doua zi, Simone mi telefona, ntrebndu-m dac nu voiam s-o nsotesc la morg, pentru a-1 mai vedea o dat pe Klaus. O or mai trziu, automobilul n care era ea se opri la poarta hotelului, unde o asteptam cu inima strns. sedea tcut ntr-un colt al canapelei, ghemuit, cu fata si cu tot trupul acoperit de un voal negru, compact. Era o pat mare si sumbr, care putea fi oricine si orice. Nu am scos, pe parcursul ntregului drum de la hotel la morg, nici ea, nici eu, nici un cuvnt, n asemenea cazuri, nu stiu cum s m comport. Cuvintele ce se spun de obicei mi se par con211 ventionale si mi se opresc pe buze; am impresia c sunt de prisos, c mai degrab ncurc pe cei ndoliati dect i mngi, si tac sau, dac m silesc s spun ceva, tot ce-mi iese din gur e stngaci si nepotrivit. soferul ne-a purtat pe strzi nguste si ntortocheate, acoperite cu zpada ce czuse din abundent n timpul noptii. A oprit n dreptul unei cldiri oarecare, joas, cu o fatad morocnoas, strpuns de dreptunghiurile negre si ostile ale ferestrelor fr perdele. Am cobort si, ocolind cu grij noroiul si bltoacele ce se formaser din zpada bttorit, czut n ajun, am intrat n curte. Lung si pustie, aceasta avea ceva din tristetea curtilor de cazarm sau din cea a spitalelor de provincie. Am ptruns, n urma Simonei, ntr-o ncpere vast si sumbr, un fel de hangar amenajat n prelungirea cldirii, ntinse pe bnci de lemn asezate cam la ntmplare, zceau cu fata n sus cadavre de toate vrstele si de ambele sexe, unele nvesmntate n ultimele lor haine, altele despuiate impudic. O arom dulceag de floare putred plutea peste tot si o vag luminozitate nvluia trupurile fr viat. Lsarm usa de la intrare deschis, ca s vedem nuntru. Simone, care mai fusese acolo n ajun, cunostea drumul printre banei si trecea grbit printre trupurile expuse, fr s se uite la ele. Eu ns le priveam cutremurat, tocmai pentru c nu voiam s le vd. Mi se preau manechine scoase din galantar, asteptnd s fie mbrcate dup ultima mod, sau ppusi de cear de felul celor vzute de mine la nu stiu ce blci, n copilrie. Asa cum, de altfel, manechinele despuiate si capetele fardate violent de la blci mi s-a prut totdeauna c aduc a cadavre. Simone se opri n dreptul unei bnci pe care sttea ntins Klaus, cel din dup-amiaza n care se travestise n haimana, ca s ne sperie pe amndoi, l priveam si asteptam s se ridice si s nceap s rd de spaima noastr. Nimic nu ni se pare mai neverosimil dect un cadavru. 212 - De ce mi-a fcut mie asta? De ce? De ce nimeni nu poate s-mi explice? murmura Simone. Nu plngea. Nedumerirea noastr era mai puternic dect durerea. Simone suferea, n clipa aceea, mai degrab pentru c nu pricepea, dect pentru c nu-1 mai avea pe Klaus. Apoi, Simone ncepu sa dea ocol bncii pe care era culcat Klaus. Se aplec si-i srut mna dreapt. Se ridic, mai fcu vreo ctiva pasi si-si fcu o cruce mare de-a lungul si de-a latul voalului care o acoperea. Cnd ajunse n dreptul capului, se opri, scoase din poset un plic si o pereche de foarfeci. Se aplec si ncepu sa-i taie suvite din pr si s le strecoare n plic. Apoi, l srut pe obraji si rmase cu capul lipit de al lui, plngnd n hohote. Dup cteva zile de la nmormntarea lui Klaus, telefonul mi aduse din nou n urechi vocea copilroas si tare a Simonei: Mi se pare ca esti prieten cu unul a crui nevast s-a spnzurat ast-var. Vreau neaprat s-1 cunosc!

Nu-1 mai vzusem pe Arno Granroth de cnd se ndrgostise de frumoasa Lola Pajula, si mi-era peste mn s-1 convoc nu pentru a relua prietenia ce lncezise, ci pentru a o ntlni pe Simone. Dar nu aveam ncotro. I-am explicat n cteva cuvinte despre ce era vorba si le-am dat ntlnire la mine, la hotel, ntr-o vineri, la ora doua si jumtate du-p-amiaz. n ziua aceea, nu mai ningea, dar nori josi, murdari si mohorti pluteau deprimant deasupra caselor, iar strzile erau acoperite cu un strat gros de zpad vesteda. Era o vreme rece bun de stat n cas cu o carte n mn, la cldur. Arno sosi cu cteva minute nainte de ora stabilit, l simteam stnjenit. Pe Simone n-o cunostea dect din auzite. Nu-i fcea deloc plcere s reia cu cineva strin povestea sinu213 ciderii sotiei lui. Era din nou foarte palid si parc mai ncercnat ca altdat. Simone ciocni la us aproape de ora trei, n ntrziere ca totdeauna. Afar se fcuse ntuneric destul ca s aprind lumina n odaie. Sub strlucirea artificial a becurilor, voalurile negre care o acopereau din cap pn-n picioare mi se preau mai degrab recuzita unei costumatii, dect expresia unei dureri. Se asezar, fiecare, n cte un fotoliu, iar eu ntre ei pe canapea, n fata noastr, pe o msut dreptunghiular, joas, rnduisem mici platouri cu tartine, vermut, farfurii si pahare. I-am oferit Simonei o tartin, dar m-a refuzat, strmbndu-se, ca si cum ar fi vrut s m fac s nteleg c n-a venit pentru asta si c n-are timp de pierdut cu tratatii: Nu, multumesc. Atunci, poate un pahar cu vermut. Nu, multumesc. Arno si puse pe o farfurioar cte o tartin din fiecare sortiment si m ls s-i umplu paharul. Simone era nerbdtoare s intre n subiect. Proced, ca n tot ce fcea, metodic si m ntreb destul de tare ca s aud Arno, desi era vorba tocmai de el: stie frantuzeste, sau nu? stie chiar foarte bine. Domnul Granroth a studiat vioara la Paris. Recomandarea pru c n-o impresioneaz, si continu sa mi se adreseze: Bine c vorbeste frantuzeste, pentru c mi-ar fi greu s discut cu el n finlandez, iar nemteste nu stiu deloc. stia de-aici, n afar de limba lor, nu stiu dect nemteste. Suedeza nu le prea place s-o vorbeasc n sfrsit, treaba lor. sta e sotul doamnei care s-a spnzurat ast-var, nu? Vorbea despre Arno ca si cum el n-ar fi fost de fat, sau n-ar fi nteles limba, sau ar fi fost surd bustean. Apoi, n-torcndu-se spre el, l ntreb tare, clar si rspicat: 214 Domnule, mi s-a spus c sotia dumitale s-a spnzurat vara trecut. E adevrat, sau nu? - Da, doamn, murmur Arno pe un ton jalnic. Din nefericire, e ct se poate de adevrat. Ce spune? m ntreb Simone. Roag-1 s vorbeasc mai tare pentru c eu, precum stii, sunt cam tare de ureche. Spune c e adevrat, repetai eu, dup Arno, rezumn-du-i ideea. La tar, mi se pare, continu ea interogatoriul. Da, la tar, preciza Arno. si unde la tar? La mica noastr proprietate de lng Tampere. Nu asta m intereseaz, ci unde anume, adic n cas, n pod, afar... Locul m intereseaz. Simone cltin din cap, privindu-m, ca si cum ar fi vrut s-mi spun c Arno e cam tare de cap si c ea si pierde rbdarea cu el. Pe o scar exterioar, proptit de zidul casei care da spre curte, o lmuri constiincios, Arno. Mi se prea c au gsit-o n pod, ca pe sotul meu, spuse Simone dezamgit. Klaus al meu s-a atrnat de o brn foarte solid a podului casei unde locuim. Apartamentul nostru se afl situat la ultimul etaj si, din buctrie, un mic coridor duce la usa podului. L-au gsit acolo, n zori. Deci nu e acelasi lucru. Au fcut-o n locuri diferite. Credeam c au ales amndoi podul si c poti s-mi

spui de ce. Arno ls capul n jos, ncurcat. A ales fiecare locul care i-a fost mai la ndemn, rostii eu. Mai la ndemn! Auzi vorb! Lui Klaus mai la ndemn i-ar fi fost crligul de la lampa din mijlocul odii. S-ar fi suit pe un scaun, si gata. N-ar mai fi trebuit s-si pun puloverul gros ca s nu rceasc. Putea s-o fac comod, n cmas si-n papuci. Faptul c a ales podul are o semnificatie ascuns. Credeam c m puteti lmuri. De ce a ales podul? 215 Arno m privi descurajat. Apoi, si plec din nou capul si ncepu s se joace cu o firimitur de pine de pe cristalul mesei. Simone mi se adres mie: Ce are de nu vorbeste? Nu aude bine? Aude bine, dar ce vrei s-ti spun? De unde s stie el de ce Klaus a ales podul, si nu crligul de la lamp? Pentru c, nainte de a o face, ei si aleg locul. Nu le este indiferent unde. si se spune c locul ales e n functie de motivul sinuciderii. Orientndu-te dup loc, poti bnui cauza actului disperat. Numai c nimeni nu stie s-mi spun ce motiv corespunde podului. Simone prea a fi foarte bine informat, dar nu pe deplin, si ridicase voalul si ne arta o fat palid, ptat de o iritatie rosietic a pielii. Prea o copilit care se joac de-a vduva, cu obraji rotunzi si cu ochi iscoditori. Era att de serioas si de naiv, nct mi se prea de mirare c Arno o lua n serios si c se arta asa de stnjenit de ntrebrile ei. Vznd c locul n-o duce la cauz, Simone se gndi s afle cauza mortii lui Kerttu, care poate c i-ar sugera-o pe a lui Klaus, desi locul dramei nu fusese acelasi: si de ce si-a curmat viata sotia dumitale? l ntreb ea pe Arno. Cred c a fcut-o pentru c era bolnav. Alt motiv nu avea. Iar mormie! exclam Simone. Ce spune? Sotia lui era bolnav si crede c de-asta... nteleg. Ce boal avea? Suferea de boala lui Basedow. Ce tot spune? m ntreb din nou Simone. Cred c are dificultti cu franceza, de mormie n halul sta. Probabil c a luat lectii cu madame Tuderus. Toti fostii ei elevi mormie. N-are metod bun. Suferea de boala lui Basedow, reluai eu spusele lui Arno, clar si tare. Simone si strmb cireas putred a gurii. stii ce e boala asta? 216 - Binenteles, rosti ea fr convingere. Apoi se ntoarse spre Arno: Dup cte nteleg, sotia dumitale era o bolnav. Asta explic poate cazul ei. Dar sotul meu? Era sntos tun! A avut alt motiv! Spune-mi, dumneata, care ai trecut prin asta: de ce a fcut-o Klaus al meu? De ce? ncepu s-i tremure vocea si se opri. si sufl nasul cu zgomot, servindu-se de o batist mare, brbteasc, probabil dintre cele rmase de la bietul Klaus. Asteptarm s-i treac criza, i mai oferii o tartin, pentru a o linisti, dar m refuz din nou: ti multumesc, dar nu pot s mnnc nimic. Apoi, rstindu-se la Arno: Cazul dumitale nu e deloc interesant! Arno tcu, ca un scolar cruia dasclul i spune c n-a stiut lectia, si goli paharul cu vermut si ncepu s muste din-tr-o tartin, probabil bucuros c va fi lsat n pace, cazul" lui nemaiprezentnd interes. Simone se ridic iritat si dezamgit. Fcurm la fel. ntrevederea se terminase. Simone ne ntinse pe rnd o mn moale vrt ntr-o mnus neagr, apoi ne ntoarse spatele, fluturndu-si drapelele voalului negru si se ndrept spre us. Am condus-o pn n capul scrii, pentru c nu voia s coboare cu liftul. Am urmrit-o din privire cum cobora treptele cu grij, clcnd cu pasi rari prin mijlocul covorului rosu ce le acoperea si tinndu-se cu o mn de balustrada de bronz, ca s nu alunece. tra dup ea voalul negru si lung. Prea o tort stins,

fumegnd pe fondul rubiniu si auriu al scrilor n spiral. Am asteptat pn ce a ajuns n holul hotelului. De-atunci, n-am mai vzut-o, dar m-am ntrebat adesea ce s-o fi ntmplat cu ea. N-am putut s aflu. Poate s-a ntors n Franta, poate a rmas, ca si cealalt vduv, madame Tuderus, s dea lectii de francez copiilor de cas bun din localitate. Cine stie? M-am ntors n odaie, unde-1 lsasem singur pe Arno. Telefonul suna de zor. Am ridicat receptorul si am auzit vo217 cea moale a domnului Schalien, adresndu-mi-se cu politetea lui bine cunoscut. M poftea vinerea urmtoare la ceaiul lui anual. L-am asigurat c voi veni cu plcere, amin-tindu-mi totodat c se mplinea un an de cnd i cunoscusem la ceaiul su anual pe Klaus Holma si pe Simone. n receptor, l auzeam spunndu-mi: Nu va lipsi nici Erik Tawaststjerna. Mi-a promis c ne va cnta la pian Tablouri dintr-o expozitiei Rosa Salminen Rosa Salminen era vduva unui fabricant de bere din orasul finlandez Tampere. Pentru c era artoas, energic si plina de bani, cineva a avut nstrusnica idee de a o numi consul onorific al Romniei n orasul finlandez Tampere. n aceast calitate, Rosa Salminen nu primea nici o remuneratie, n schimb, pentru concettenii ei purta respectabilul titlu de doamna consul", iar nu de vduva fabricantului de bere Salminen", ceea ce acolo n Nord are o mare important. Acolo, eticheta cea mai elementar ti interzice s te adresezi cuiva cu care nu esti prieten altcum dect vorbin-du-i la persoana a treia singular si declinndu-i titlurile universitare, sau profesia, sau ocupatia sau ocupatia sotului, dac vorbesti cu o femeie fr ocupatie, pe care o ntrebi, de pild, astfel: Doamna vduv de cpitan doreste s fac o plimbare?" Important e, asadar, acolo, n Nord, s stii nainte de toate ce este cel cu care vorbesti, pentru ca, mentio-nndu-i rangul social, gradul, meseria, slujba cnd i te adresezi totdeauna cu respect , s faci dovada consideratiei pe care i-o porti. Rosa Salminen, n aceast calitate a ei de doamna consul", era poftit Ia Helsinki ori de cte ori legatia ddea o receptie oficial. Rosa, la rndul ei, oferea un ceai sau un dejun romnilor care vizitau cu o treaba oarecare Finlanda si se abteau pe la Tampere. Cnd era poftit la Helsinki, la legatia noastr, Rosa se deplasa din orasul ei cu trenul, cltorind n medie vreo cinci 219 ceasuri, si fcea acest drum nu stiu cu ct plcere, dar, oricum, cu constiinciozitatea cerut de o ndatorire de serviciu. La ora la care era invitat, suna la us cu o precizie care-1 fcea pe ministru s exclame admirativ: S-ar spune c doamna Salminen a nghitit un cronometru! soferul ministrului, Vasile Mihias, care era totodat valet, ajutor de buctreas si fat n cas, i deschidea doamnei Salminen usa ploconindu-se respectuos, iar ea intra n salonul nc gol, triumfal, nalt si decorativ ca unul dintre sfintii baroci de pe orologiile catedralelor care ies din cusca lor, impresionanti, la or fixa. Finlandezii au vocatia punctualittii, iar Rosa nu se abtea de la norm: vocatia respectiv nu-i lipsea. Ministrul i iesea n ntmpinare pipin-du-si cravata proaspt nnodat, mpreun cu sotia lui proaspt parfumat, si pantomima ncepea. De ce? Pentru c, nesti-ind alt limb dect pe a ei, pe care ai nostri n-o cunosteau, exceptnd cteva expresii foarte uzuale, asa-zisa conversatie dintre doamna Salminen si gazde se desfsura pe muteste si consta din zmbete reciproce si gesturi conventionale. Primul dintre acestea de pe urma l fcea sotia ministrului, amfitrioan desvrsit, care o poftea pe Rosa s se aseze. N-avea important spre ce fotoliu sau scaun aurit se ndrepta mna ministresei, pentru c Rosa se instala oricum n acelasi loc de fiecare dat, si anume n mijlocul canapelei din mijlocul salonului. Dat fiind c sosea totdeauna cea dinti, si gsea locul neocupat. Trebuie s spun c fcea figur bun acolo, n mijlocul canapelei LouisXV, pentru c doamna consul onorific venea foarte elegant mbrcat,

adesea cu o rochie confectionat dintr-un material lucios, de culoare nchis, cu mneci lungi si lipite pe brate, ca pielea pe doi serpi durdulii. Pe pieptul respectabil puteau fi admirate uriase lanturi, amulete si brose de fabricatie local. Rosa se ridica de pe canapeaua ei doar cnd se suna stingerea, adic dup ce Vasile nchidea usa salonului n urma ultimului vizitator, ntre timp, dac avea norocul s ntl220 neasca cunostinte printre compatriotii invitati, l poftea lng ea si se ntretinea cu ei. Daca nu ntlnea pe nimeni cunoscut, rmnea tcut pe locul ales, privind la ceilalti, parnd c ia parte auditiv la conversatia altora si neavnd niciodat aerul c se plictiseste. Rosa nu prsea canapeaua nici cnd Vasile deschidea usile glisante ale sufrageriei si gazdele si pofteau invitatii la o gustare. I se aduceau acolo mostre asortate ale delicateselor din sufragerie, i se umplea paharul cu ceva tare si era lsat s deguste n voie specialittile casei. n hotrrea ei de a rmne neclintit ca o stnc masiv, nltat ocazional pe canapeaua din mijlocul salonului pn ce vasta ncpere avea s se goleasc si, la rndul ei, s plece neaprat ultima, era ceva implacabil ca o decizie a zeilor pe care ea o ndeplinea orbeste, cu o inebranlabil hotrre, de parc n sinea ei ar fi rostit versul (pe care, binenteles, nu-1 cunostea): Et s 'H n 'en reste qu 'un, je serai celui-l!1 Dup ce mai schimba cu gazdele cteva zmbete, nsotite, din partea ei, de temenele n semn de multumire pentru invitatia la receptia la care se simtise att de bine, Rosa se ndrepta n sfrsit spre usa si disprea singur n noapte. Neputnd comunica cu ea direct, ci doar prin interpret, n-am putut sti niciodat prea multe despre ce simte si ce-i place. Asemenea unui sfinx, si-a pstrat misterul bine ascuns n tainitele personalittii ei, lsndu-ne s cunoastem doar frnturi si aparente ale unei individualitti despre care nu cunosteam dect ceea ce ne spuneau altii. Am ntlnit-o de putine ori si am auzit foarte putin vorbindu-se despre ea, de ajuns ns pentru a avea ceva de povestit. Dac cineva dintre noi ar fi cunoscut-o mai ndeaproape, cu sigurant c ar fi putut scrie despre Rosa un mic roman, cci prea o fp1 si de-o fi s rmn unul singur, eu voi fi acela (lb.fr.). Versul final din poemul Ultima verba, aprut n 1853 n culegerea Les Ch-timents (n. ed.). "> '< l 221 tur cu totul deosebit. Sau poate c nu era deloc deosebita, ci doar asa ni se prea nou, tocmai pentru c nu puteam comunica cu ea dect superficial, n jurul persoanelor care stiu s tac si s apar rareori n public, se tes adeseori legende. Poate c asa s-a ntmplat si cu Rosa Salminen. Am fost, n dou rnduri, oaspetele ei la Tampere. Prima oar la un ceai, unde fusese poftit toat legatia noastr, precum si alti oaspeti, ce-mi erau necunoscuti. Rosa sttea n picioare, la us, si-si primea musafirii, care intrau, ca-n piesele lui Oscar Wilde, toti deodat, sclivisiti, doamnele n special, cu nelipsitele lor pelerine scurte de blan si cu plrioarele plecate pe-un ochi, mpodobite cu flori, cu pene si voaluri. Rosa purta una dintre rochiile ei lucioase bine lipite pe corp de data asta, argintie. Cum sedea dreapt, cu o mna n sold, prea un ceainic enorm si dominator. Deodat ns, vzui c zmbetul i se stinge ca o flacr suflat de un vnt nprasnic si c n privire i apare o licrire nelinistit, si prsi locul de lng intrare si alerg pe scrile ce duceau din hol spre primul etaj. Credeam c i s-a fcut ru sau c rochia prea strmt i tiase rsuflarea si alergase s se schimbe, ori poate si-adusese aminte s mai porunceasc ceva... Dar nu altul era motivul disparitiei ei precipitate. Rosa reapru, dup cteva minute de panic, n capul scrii, radioas, solemna, purtnd pe cap o plrie spectaculoas, din voalul creia muscau dou psri ale paradisului. Desi era la ea acas, vznd c invitatele ei la ceai rmn cu plria pe cap si creznd ca asa se cade si pentru gazd, alergase s si-o pun si ea pe-a ei, mai original dect toate celelalte. si, cum sedea sus, n capul scrii, nemiscat, monumental si atotputernic, prea un idol de argint cu nimb de inspiratie ornitologic! > A doua oar, am fost poftit de Rosa n somptuoasa ei vil din orasul industrial Tampere,

mpreun cu membrii legatiei noastre si cu familiile respective, cu prilejul vizitei pe 222 care ne-au facut-o n Finlanda dansatoarea Iris Barbura si oianistul pe atunci Sergiu Celibidache, care o acompania. Dup un recital de dans la Helsinki, Iris a dat un al doilea, acolo, la Tampere. Doamna consul onorific Rosa Salminen ne-a oferit cu acel prilej o mas strasnic. Parc Finlanda n-ar fi trecut prin dificultti de aprovizionare. Parc n-ar fi fost nici umbr de rzboi prin partea locului. Eram plasat la mas n apropierea ei si, n timp ce-si tia bucata de friptur, i priveam degetele mari, puternice, mpodobite cu inele pe msur: de aur, late si cu pietre ct ochiul de porumbel. Numai ca de pe un astfel de inel lipsea o piatr, ca dintr-o gur un dinte din fat. Nu-mi puteam lua ochii de la degetul mijlociu al Rosei, cu inelul invalid: l urmream descumpnit din privire, cu fascinatia neputincioas pe care o dau stricciunile, alterrile materiei. M gndeam c cea mai frumoas bijuterie, purtat n lume cu o piatr lips, e desfigurat, d sentimentul unei infirmitti. Rosa a observat si, cu ochii ei iscoditori, cnd nu se uita la mine, si privea degetele. Am rugat-o pe Eva Lampen, secretara finlandez a legatiei noastre, s-o ntrebe din partea mea ce s-a ntmplat cu piatra inelului. Eva mi-a transmis apoi rspunsul Rosei, n frantuzeasca ei rostit clar si nu lipsit de sarea unui umor sec, ce-i era specific si o fcea deosebit de atrgtoare: Doamna Salminen pretinde c si-a pierdut smaraldul de la inel cu cteva sptmni n urm, pe cnd si plmuia fiul, inginerul din captul cellalt al mesei, pentru c se ntorsese acas trziu si... afumat. Aruncai o privire inginerului, o namil de om, care-si primise, dup o sear de chef, pedeapsa de la autoritara lui mmic. O palm data cu sete care a costat un smarald! Rosa era energic nu numai n familie, ci si n afara acesteia. Se pare c-si conducea fabrica de bere mai bine dect 223 rposatul ei sot si c toti salariatii o stiau de frica. Ca un monarh absolut, sanctiona abaterile dup aprecieri subiective si la fel recompensa meritele. Numai c abateri nu prea erau n fabrica ei, cci Rosa era nu numai temut, dar si respectat, si treaba mergea bine. Mi s-a povestit si nu stiu ct e de adevrat povestea, pentru c Rosa era n orasul ei un personaj aproape legendar, si despre eroii legendari se spun si unele neadevruri c n anii aceia de rzboi Rosa fcuse o cltorie la Stockholm, ncheiat cu o scen rmas de pomin. Umbla, asadar, vorba c, la plecarea ei din Finlanda, Rosa si-a luat cu ea doar poseta, dar ca la ntoarcere trgea dup sine vreo trei respectabile valize. Vamesii mai nchideau ochii cnd controlau bagajele finlandezilor napoiati din Suedia, atunci, n vreme de restriste. Era firesc ca oamenii s se aprovizioneze cu cte ceva din tara vecin, rmas neutr, si era omeneste s li se treac cu vederea o pereche sau dou de pantofi, niscaiva conserve, rochii sau lenjerie. Dar doamna consul onorific Rosa Salminen sedea dreapt si ncruntat n fata vamesilor cu trei geamantane nou-noute. Unul dintre vamesi i deschise prima valiz si tresri vznd puzderia de mtsuri, de jupoane, de pantofi si posete care-1 umpleau pn la refuz. Ridic o bluz. Purta insigna firmei suedeze. Asta e de la Stockholm, remarc el. Se mai uit la niste pantofi, a cror marc de fabricatie era tot suedez. Nu zise nimic. Lu n mn o rochie de mtase: era tot de acolo. Piepteni, farduri, metraje, cutii de conserve, toate erau din Suedia. Vamesul, un brbat mruntel, cam vrstnic, cu o mustcioar alb deasupra gurii, deschise al doilea geamantan. Acelasi continut adus din Suedia. Doamna Rosa Salminen cam exagerase! Doamn glsui el putin enervat, ridicnd cu mna obiect dup obiect, pn n dreptul ochilor ei cu privirea acr , doamn, asta vine de la Stockholm. Asta vine tot de la Stockholm! si asta tot de la Stockholm! 224

Mosul sta avea, te pomenesti, de gnd sa-i fluture pe la nas ntregul continut al valizelor si s-o pun sa plteasc si vama, si spunea, iritat, Rosa. Mai n glum, mai n serios, vamesul o ntreb: Ca s mearg controlul mai repede, n-ati vrea s-mi spuneti dac aveti ceva si din Finlanda? Din Finlanda? se rsti la el Rosa. Vrei s stii neaprat ce am din Finlanda? si, aplecndu-se, si ridic, cu degetele ei mari si dolofane, pline cu inele, ct putu mai sus, poalele rochiei, strignd btrnelului din fata ei: Uite! O vezi? Pe-asta o am din Finlanda! Malaparte n ultimele seri de august ale anului 1942, rmneam adesea ndelung gnditori, cufundati n fotolii n jurul unei mese dreptunghiulare si joase, de pe care nu lipseau tigrile si cafelele, Dinu Cantemir, dirijorul Bengt von Torne, scriitorul Curzio Malaparte si cu mine. Soarele finlandez struia pe un cer fr nori ntr-un foarte lung asfintit, dezolant ca un final de elegie. Un sentiment de pustietate luntric ce ne era comun ne fcea s ne strngem acolo, n apartamentul n care locuia colegul meu Dinu Cantemir, din Kaivopuisto, la ctiva pasi de mare. Ne patrona, de pe perete, enormul portret al ultimei doamne Lindel, stpna casei, pictat cu ani n urm de GallenKallela1. Ne privea surztoare si roz, cum fusese probabil n tineretea ei, daca nu cumva era doar vraja mgulitoare a pictorului amabil care voise s-i fie ct mai pe plac. Capitala finlandeza prea pustie n acel cartier de vile unde ne aflam. Locatarii se strngeau seara n casele lor elegant mobilate, savurndu-si mai mult ca niciodat confortul precar. Oricnd o bomb 1-ar fi putut distruge, si perpetua amenintare plutea asupra lucrurilor mngiate de struitoa-rea aram a asfintitului, nnobilndu-le, n ochii celor ce le posedau, cu valori nsutite. Geometria benzilor de hrtie care zebrau ferestrele era, de fapt, un permanent memento mori. 1 Akseli Gallen-Kallela (1865-1931), pictor si grafician finlandez (n. ed.). 226 Iar de jur-mprejurul vilelor nalte, tuguiate si cochete marea alburie si sttut era mai dezolant dect nsusi orasul. Dinu, care urma s plece curnd n post la legatia noastr de la Lisabona, se milostivea de melancolia mea, poftindu-m mereu la el mpreun cu von Torne si cu corespondentul de rzboi al lui Corriere della Sera, faimosul Malaparte, spre a m mbrbta. Voia ca, dup plecarea lui, s m lase pe mini bune. Bengt von Torne avea figura delicat si obosit a artistului inteligent si monden ntre dou vrste, pentru care muzica era emotie si eliberare si, mai ales, rezolvarea savant, de fiecare dat, a unei ecuatii spirituale, n anii rzboiului, sub bagheta lui, simfoniile beethoveniene picurau n suflete tristetea nobil a sublimului inutil. Curzio Malaparte, elegant ca un actor de film, era de mult o celebritate mondial. Crtile lui ndrznete fuseser traduse n mai multe limbi de larg circulatie, n vreme ce atitudinea lui antifascist l fcuse s cunoasc regimul nchisorilor italiene si domiciliul fortat, la Lipari. Expulzat de Gestapo de pe frontul ucrainean n urma unor articole prosovietice, se refugiase la Helsinki, pentru a urmri de aici cursul rzboiului n calitate de corespondent de pres. Curiozitatea lui luciferi-c l mpinsese adesea pn n miezul oribilului. Vzuse vagoane plumbuite pline cu evrei deportati, orase devastate, sate arse, si ne vorbea despre toate astea cu un har deosebit al evocrii, pe care zadarnic m-as strdui s-1 redau. Dar despre astea toate avea s scrie el nsusi, mai trziu, n Kaputt. O dat, pe cnd m aflam pe frontul din Ucraina ncepu Malaparte n seara aceea , ctiva soldati nemti n frunte cu un ofiter clare treceau printr-un sat bombardat si pustiu. Deodat, rsun o mpusctur. Cineva trsese un foc de arm, de undeva, probabil de dup o ruin. Soldatii nemti nconjurar zidul de unde prea c pornise glontul, mitralierele lor se dezlntuir, si iat c din spatele fatadei oarbe apru un copilandru cu minile n sus. Unul singur. Soldatii l aduser n fata ofiterului clare. Era un copil vioi, cu nsucul n vnt, un copil ca toti copiii, care-i aminti pro227 babil ofiterului de feciorul lui, din Germania, poate cam de aceeasi vrst, pentru c privi cu

oarecare simpatie obrajii pistruiati ai biatului, cuttura lui ncruntat si nspimntat. Un sentiment ambiguu de furie si duiosie l fcu sa se adreseze Feldwebel2-ului de alturi, care stia ruseste, zicn-du-i: Spune-i c noi nu facem rzboi cu copiii, si de-asta i dau o sans. Dac reuseste s ghiceasc, privindu-m bine care ochi al meu e de sticl, l las s triasc. Dac nu, l mpuscm pentru c a tras n noi." Ofiterul german avea un ochi de sticl made in Germany, perfect lucrat, perfect adaptat, astfel nct nimeni nu putea s i-1 deosebeasc de cellalt. Ofiterul nsusi, cnd se privea n oglind, nu-1 distingea. Dup ce i se spuse despre ce e vorba, copilul si atinti privirea spre ochii militarului si, dup cteva secunde, ntinse bratul spre ochiul stng al acestuia. Asa e!" recunoscu ofiterul. Extraordinar! ntreab-1 curn a ghicit!" Copilul explic Feldwebel-ului ceva pe ruseste, acesta din urm ns pru c nu ndrzneste s-i traduc ofiterului. Ce-a spus?" ntreb ofiterul, curios. Vreo obrznicie, desigur!" Feldwebel-u\ tcea, ncurcat. Ei, cum de mi-a ghicit ochiul de sticl? Cum de-a stiut care e?" Spune biatul c ochiul dumneavoastr de sticl e singurul care are ceva uman n el. Dup asta 1-a recunoscut", rspunse, cu ochii plecati, tlmaciul. Bengt von Torne si ascunse fata n palme. Avea degetele lungi si ngrijite, degete neurastenice si senzuale, cu unghii trandafirii. O musc rtcit se plimba pe falangele dirijorului, examinndu-ile, parca. Domnul von Torne, spuse Dinu, ar fi preferat s aud, poate, o istorisire mai putin amar. Intr-adevr, ce poate fi mai dureros si mai dramatic dect s auzi c un ochi de sticl poate avea n el ceva mai omenesc dect unul adevrat, glsui von Torne cu glas tnguitor. si ridicase capul dintre palme, iar musca si-a reluat, nuc, zborul. Plutonier (Ib. germ.) (n. ed.). 228 Dac vreti sa auziti ceva mai vesel, ascultati conti-povestirii cu micul partizan, spuse Malaparte. Am povestit aceast ntmplare unei doamne tinere si negrit de frumoase, sotie de diplomat. Ochii mari, rotunzi si negri i se umeziser de emotie. Terminasem si se fcuse tcere, cnd ea s-a aplecat spre mine, mi-a atins usor bratul cu mna, si jti-a ntrebat: Spune-mi, Malaparte, ofiterul si-a tinut fag-duiala? A dat drumul copilului? Spunea c nu se rzboieste cu copii si c-1 va lsa s triasc dac poate distinge care ochi al lui e de sticl. Sper c si-a tinut promisiunea." Am privit-o ndelung, continu Malaparte, creznd c ntrebarea ei ascunde o ironie. Dar nu, n ochii ei catifelati citeam o adevrat curiozitate. I-am vorbit atunci pe un ton disperat, care parc nu era al meu. Doamna parc nu auzise niciodat de lagrele mortii de la Buchenwald si de la Auschwitz. i credea pe nazisti urmasi fr prihan ai unor Lohengrin si Parsifal, cluziti de nobile simtminte umanitare, iar rzboiul ca pe o suit de scene cavaleresti desprinse dintr-un goblen de epoc. I-am spus: Da, doamn! Ofiterul s-a tinut de cuvnt, si nu numai att, dar a desclecat si 1-a srutat pe copil pe amndoi obrajii, 1-a mngiat, a scos din buzunarul tunicii un pachet de ciocolat si i 1-a druit." Admirabil!" a exclamat doamna btnd din palme, n culmea fericirii. Ce om minunat ofiterul acela!" Nu m-am putut stpni si am continuat: Aveti rbdare, doamn, s vedeti ce-a mai urmat. Ofiterul neamt 1-a mbrcat pe copil de sus pn jos n aur si argint, i-a adus o caleasca tras de patru cai albi si 1-a trimis, escortat de o sut de cuirasieri, la Berlin. Acolo 1-a primit cu mare alai Adolf Hitler n persoan si, n aclamatiile multimii, i-a dat-o pe fiic-sa de sotie." Nu cumva glumesti?" m-a ntrebat doamna aceea ncnttor de naiv, cu oarecare nencredere n glas. Nemaipomenit! exclam Dinu. Musca ne vizita, pe rnd, pe fiecare. Musca asta neobrzat, continu Malaparte, mi-amin-teste si ea de ceva. Eram la Neapole, vara, pe terasa unui 229 restaurant. Pe portia de brnz ce mi se adusese, se asezau mereu muste. Le goneam, zburau si se ntorceau la loc. L-am chemat pe patron si i-am spus: Domnule, eu vin de la Roma, si tin s-ti spun c si acolo erau muste tot asa de multe ca aici. Dar cei de-acolo au dus un rzboi mpotriva mustelor si le-au distrus. De ce nu duceti si dumneavoastr rzboi mpotriva mustelor?" Mi-a

rspuns c au dus si ei rzboi mpotriva mustelor. Bine, dar nu se vede!" i-am zis. Nu se vede, mi-a rspuns patronul, pentru c au nvins ele!" In alt sear, dup plecarea lui Dinu Cantemir la Lisabona, m plimbam cu Malaparte pe Esplanad. La un moment dat, m-a ntrebat dac cunosc lasiul. I-am spus c l vizitasem n mai multe rnduri, mai ales n copilrie. Ei bine, am locuit pe strada Lpusneanu, n apropiere de Jockey-Club si de restaurantul Corso, ntr-o csut de la marginea unei curti prsite, care nu era altceva dect un vechi cimitir ortodox, abandonat de foarte mult vreme. Pe locul unde se ridica altdat o biseric, se afla acum intrarea ntr-un adpost, n care puteai ptrunde cobornd incomod o scara improvizat, de lemn. Deasupra adpostului, se aflau mai multe pietre funerare, de-a valma, unele peste altele, formnd o adevrat piramid. Pe strada Lpusneanu, soldatii germani mrsluiau n grup, lovind n ritm asfaltul. Orsenii i priveau dusmnos si se furisau n umbra fatadelor, cre-zndu-se mai n sigurant acolo, pentru c printre ei se aflau si evrei, si uneori treceau pe strada Lpusneanu si evrei cu ctuse la mini, escortati de soldati. Nu pot s uit cu ct snge rece glumeau militarii nemti pe socoteala acestor captivi. Un subofiter, instalat pe tronul nalt al lustragiului din colt, lsase cu voluptate s i se Instruiasc cizmele. Nu vrei s le cureti pentru ultima oar stora pantofii?" i spuse el lustragiului, artnd spre convoiul evreilor. Dumneata nu vezi c sunt cu picioarele goale?" i rspunse biatul n sil. Nu-i 230 ardea de gluma. Aproape nimnui nu-i ardea de glum la Iasi. Prin ferestrele Jockey-Club-ului, zream fete puhave si palide, tolnite n fotolii ca niste personaje desenate de pascin3. Pe strad, treceau agale trsuri obosite, cu birjari n caftane albastre. Mi-aduc aminte n special de una, o Victoria neagr cu rotile vopsite n rosu si tras de doi cai albi. Pe pernele trsurii, sttea nemiscat o doamn ntre dou vrste, o boieroaic probabil, rmasa din alte vremi, slab, autoritar, pe fat cu o masc de pudr alb, ntr-o mn tinnd o umbrel de soare din mtase rosie, mpodobit pe margine cu dantel alb. Avea un aer absent, de hipnotizat. Lng ea, sedea un brbat la fel de uscat, mbrcat n alb, cu guler tare, cravat gri si ghete ncheiate pe o parte cu nasturi. Era probabil sotul ei. Mi-au amintit Parisul lui Marcel Proust, Parisul doamnei de Cambremer si al printesei de Luxemburg, Parisul n care Odette Swann se preumbla la Bois, mturnd aleile cu marginea rochiei, Parisul ducesei de Gu-ermantes, care trecea n trsur si rspundea obosit la saluturile domnilor care-si ridicau usor jobenele, desftndu-si privirile cu privelistea frumusetii ei. Mi-amintea de Parisul lui Apollinaire, care privea melancolic cum curge Sena pe sub podul Mirabeau, mai degrab dect de acela al personajelor marcate de insomnii si de alcool, ale lui Hemingway sau Paul Eluard, sau dect acela de-acum, pe ale crui bulevarde trec tropind ritmic batalioanele Wehrmacht-vAm. ntr-o alt sear, eram la Alcazar, cu paltoanele pe noi pentru c era iarn, frig, si cafeneaua motia nenclzit. Sorbeam obisnuitul surogat de cafea si fumam pe rupte, n vreme ce reprezentantele militroase ale Armatei Mntuirii", mbrcate curat si sobru n uniform albastr-nchis, si vin3 Julius Pinkas Pascin (1885-1930), pictor expresionist francez de origine bulgar (n. ed.). 231 deau ziarul lor cucernic soldatilor risipiti pe la mese cu cte o fat splcit alturi. Malaparte mia vorbit atunci despre Axei Munthe si despre psri: mi spui c principesei Martha Bibescu i-a plcut ce i-am spus despre animale, si c ti-a pomenit asta, recent, n-tr-o scrisoare? Nu mai tin minte ce i-oi fi povestit atunci, n rue de l'Universite, dar nseamn c nu 1-a auzit vorbind despre animale pe Axei Munthe, cci atunci nu si-ar mai fi amintit de mine, ci de el. Axei Munthe! M-am dus s-1 vd nainte de a pleca n Finlanda. Am urcat n vechiul turn de la Materit, unde m astepta sub pinii si chiparosii lui, n picioare, slab, teapn, aspru, cu o manta verde pe umeri, cu plria pus anapoda pe capul nepieptnat, cu barbisonul lui de faun btrn, cu ochelari negri si cu un cine lup n les, care m ltra ngrozitor, mpiedicndu-m s m apropii. Spre desftarea lui Axei Munthe, cruia i fcea

o deosebit plcere s-si sperie vizitatorii. Asta era una dintre putinele lui distractii, pentru ca trise n ultimele luni n singurtate, btut de vnturile unei toamne friguroase si de valurile firii sale capricioase, melancolice si hirsute. Se ndrtnicea n solitudine, printre tablouri vechi, adesea false, printre bucti de marmur de o antichitate ndoielnic, printre madone sculptate n veacul al XVIII-lea pe care le pretindea furite n cel de-al XV-lea, solitudine cumva aparent, pentru c, n lungile lui preumblri prin parc, cnd psea ncet, cu precautie, pe alei, i ieseau nainte, zgomotoase si jucuse, stoluri de psri, care i se asezau pe umeri, pe brate, pe plrie, iar el le vorbea, n muzicalul dialect al celor de la Capri, ca unor prieteni, pn ce umbra serii le gonea spre cuiburi, ciripind n jurul lui n semn de adio. n ziua aceea ns, n care venisem s-mi iau rmas-bun de la el pentru c plecam n Finlanda, as fi crezut c Munthe nu-mi va vorbi deaspre animale si mi-ar fi prut ru. Mi s-a plns de vesnicele lui insomnii, de noptile n care, nchis n cea mai nalt odaie a vechiului turn, nu putea s adoarm de vuietul aprig al vntului si vaietul rgusit al mrii. Apoi m-a ntrebat, deodat, 232 dac era adevrat c nazistii ucideau psrile. Am tresrit, bucurndu-m c aducea vorba de animale, numai c prea ngrozit. I-am rspuns c nazistii erau n momentul acela mult prea ocupati ca sa-i extermine pe evrei ca sa se mai ocupe si de psri, de micutele fiinte care zburau cu sutele de mii pe deasupra cmpiilor Ucrainei si se asezau acolo pe bratele soldatilor, pe gurile de tun, pe tancuri si pe cizmele mortilor. n primvara care a urmat, Malaparte cltor mereu n cutare de noi orizonturi si de noi ntmplri cu care s-si hrneasc jurnalul" din care urma s-si extrag viitoarele crti a nceput s-si fac bagajul. Prsea Finlanda. Acalmia de pe frontul de rsrit nu-i oferea nici un spectacol care s-1 retin. M pofti, mpreun cu alti ctiva prieteni ai lui, la un dejun de adio, pe o zi nsorit si vesel, n care se topeau de pe stresini ultimele urme de zpad. Era nct frig, dar prin ferestrele largi ale restaurantului Motti soarele ne nclzea, f-cndu-ne s ne simtim ca ntr-o ser. A fost un dejun vesel si trist, ca totdeauna n ajunul desprtirilor definitive. snap-surile nu nclzeau inimile, dar inspirau toasturile, la care Malaparte avea s se ridice ca s rspund spre sfrsitul mesei. Cum din scurtele toasturi ale oaspetilor nu lipseau aprecierile laudative la adresa smorgs4-uri[or abundente cu somon afumat si cu carne de ren, a fricandoului bine rumenit, a cafelei veritabile, servita n cesti mari si groase, Malaparte gsi de cuviint s nchine un pahar n cinstea bursei negre, care functiona la fel de ireprosabil ca si sauna din centrul orasului, n ciuda restrictiilor si a rzboiului. soferul ministrului Italiei, ne povesti el, un napoli-tan oaches si descurcret, dup care ofteaz cteva dintre fetele de aici, crora de altfel prul negru al meridionalilor Sandvis, tartin (Ib. sued.) (n. ed.~). 233 le suceste cu usurint capul, auzind c cele mai felurite articole, de la carnea de porc la ceasurile de aur, sau de la vinurile frantuzesti si tigrile americane la cafeaua brazilian se pot procura de la bursa neagr, credea c bursa neagr e un fel de magazin universal si oprea trectorii pe strad, scotnd capul din automobilul legatiei Italiei, cu steag flfind artos, pentru a-i ntreba cu voce tare, fireste, pe ce strad se afl bursa neagr. Ctre sfrsitul osptului, Malaparte se ridic din nou ca s nchine un ultim pahar cu coniac, n cinstea noastr de data asta. Spuse vreo cteva cuvinte si, deodat, l vzurm aplecndu-se peste mas, desfigurat si scotnd urlete de durere. L-am trt afar din restaurant, 1-am urcat ntr-o masin si am pornit cu totii n goan la sanatoriul Eira, a crui arhitectur modern si armonioas contrasta cu aceea deprimant a obisnuitelor spitale. Aproape c m mbia s m las bolnav ca s fiu ngrijit acolo. Am izbutit cu greu s-1 urcm pe trepte si s-1 asezam pe un scaun n fata medicului de serviciu. Malaparte gemea, murmurnd ngrozit: Nu vreau s mor! Am s mor, si nu vreau s mor!" Avea apendicit. Se iviser, pare-se, complicatii, si medicul care 1-a examinat era de prere c trebuie operat ct mai grabnic. L-am scos din cabinetul acestuia si parc-1 vd pe Malaparte n captul

unui lung culoar al spitalului, n picioare, rezemat de pervazul unei ferestre, aplecat, apsnd cu minile pe locul dureros si spunndu-ne cu ncptnare: Nu vreau s-i las sa m taie! Ducetim, v rog, acas!" El, care-1 nfruntase pe Mussolini, care sttuse nchis n temnitele Italiei fasciste, care trise rzboiul n Ucraina si pe frontul finlandez, fireste n calitate de corespondent de pres, iar nu de combatant, dar, oricum, nu cu totul ferit de moarte, tremura acum ngrozit, pe coridorul sanatoriului Eira din Helsinki, la gndul c aveau s-1 taie. Se pare c operatia n-a fost deloc usoar, m asigura el dup ce primejdia trecuse si totul se sfrsise cu bine, pe cnd l vizitam ntr-una din rezervele spitalului, unde a rmas o buna 234 bucat de vreme. L-am gsit, dup operatie, foarte slbit, dar volubil, la fel de scnteietor. Miaduc aminte c i-am dus la spital un fragment, pe atunci inedit, din Le Partage de Midi, si anume preafrumosul Cantique de Mesa, din care aveam un exemplar btut la masin, obtinut la Bucuresti de la Michel Dard prin generoasa mea prieten Irina Eliade5. ]>Iu stiu dac fragmentul din piesa lui Claudel 1-a ncntat n aceeasi msur ca pe mine, pentru c Malaparte a plecat n Suedia nainte de a mai putea sta de vorb mpreun. L-am condus la aeroport ntr-o blnd dimineat de aprilie, si acolo nu era momentul sa-1 ntreb de altceva dect de sntate si sa-i urez sedere plcut la Stockholm. l revd palid si melancolic, frumos si elegant, ca un Hamlet n haine moderne, cu crarea ntr-o parte impecabil fcut printre firele de pr des si negru, la tmple usor ncruntit, clcnd ncet si ndreptndu-se nesigur, ajutat de un baston cu mciulia mbrcat n argint, spre scara avionului. Credeam c n-am s-1 mai vd niciodat, si-mi prea ru. Prieteniile diplomatilor aflati n post sunt de cele mai multe ori de scurt durat, ca popasurile ntmpltoare ntr-o gara a dou trenuri programate n sens contrar. Zeii au vrut ns altfel si iat c n acelasi an, doar cteva luni mai trziu, pe la nceputul verii, i-am recunoscut glasul la telefon. Venise pentru vreo cteva zile la Helsinki si voia neaprat s m vad. Dac se putea, chiar n dup-amiaza aceea, pentru c a doua zi pleca. I-am spus c-1 astept bucuros la ora care-i convine. La trei dup-amiaz? Foarte bine! Locuiam de putin vreme, n acea var a anului 1943, n casa contilor Armfeld, de care ns nu m-am folosit dect vreo cteva Juni. Un bombardament aerian care a distrus, 5 1 Irina Eliade (1920-1998), scriitoare, traductoare, profesoar la Universitatea din Bucuresti (n. ed.). 235 ntre altele, o cas nvecinat, mi-a devastat-o si pe a mea. De altfel, entuziasmul din primele zile pentru mobilierul de bun-gust al apartamentului, pentru portretele de familie din salon, pentru covoarele orientale si bibelourile de pret mi sczuse. Aveam s constat ce n-as fi crezut mai nainte c m-as simti mai bine ntr-o camer confortabil a unui hotel de mna nti, dect ntrun castel n care fiecare obiect ar fi o piesa de muzeu. si c, mai bine dect ntr-o camer de hotel, m-as simti n una simpl, printre lucruri putine, doar cele absolut necesare, curate si de bun-gust. Oricum, dup acel bombardament care mi-a rvsit casa, m-am mutat din nou n camera de la hotelul Kmp unde adstasem n vara lui 1942, la venire. si acum, dup mai multe zeci de ani, o am n minte si mi-e dor de ea. Dar s revin la vizita lui Malaparte n apartamentul centilor Armfeld, din Frederildnkatu. L-am primit n salonul mpodobit cu vechi portrete de familie. Pe unul dintre pereti, un tablou enorm l nftisa pe unul dintre contii Armfeld, comandant de osti n Suedia veacului al XVIIIlea. si pierduse armata prin muntii Norvegiei, dar tabloul l nftisa luptnd, cu o mn rezemat de gura tunului si cu steaguri flfindu-i patriotic n spate. Nu-i lipsea de pe cap, n toiul luptei, o bogat peruc cu bucle ce-i cdeau pe umeri, asa cum se purta n Franta lui Ludovic al XlV-lea. n deprtare, se desfsura btlia, nvluit ntr-o nebulozitate incendiar, ce lumina partial un cer ntunecat. Un alt Armfeld, frumosul si romanticul Gustaf-Mau-ritz, era reprezentat ntr-un colt al salonului, n uniform, alturi de portretul unei femei frumoase, iubita sau sotia lui, nu mai stiu, oricum, amndoi potriviti ca vrst si ca epoc. Au trit pe vremea Congresului de la Viena,

Gustaf-Mauritz a jucat pe-atunci un rol politic, tabloul i punea n evident tineretea energic si inteligent si-mi amintea de portretele de epoc reprezentndu-1 pe Lamartine, cu prul ondulat, usor zburlit de un vnt propice, cu trsturi virile, energice, atrgtoare. 236 Acolo, n coltul salonului, sub portretul lui Gustaf-Mau-ritz si al frumoasei doamne care 1-a iubit, n cele doua mici fotolii frantuzesti ce stteau fat n fat asteptndu-si musafirii, ne-am asezat n dup-amiaza aceea, Malaparte si cu mine, el grbit s afle de la mine ceva, iar eu curios s aflu ce vnt l adusese, pentru c nu aveam nici o ndoial c vizita lui ascundea un interes. Asa si era. Malaparte mai ntrzie cteva clipe pn s-mi spun scopul pentru care venise si privi ndelung dou gravuri puse alturi, cu pietate parc, de contesa Veronica Armfeld, ultima locatar a casei, reprezentnd, una, pe regina Mrie-Antoinette, iar cealalt pe prietena ei nedesprtit, principesa de Lamballe, decapitate amndou n acel sngeros sfrsit de veac galant al marilor aventurieri, al teosofilor si al rationalistilor, care a fost secolul al XVIII-lea francez. Spune-mi, te rog, m ntreb Malaparte dup ce ne asezarm n fotoliile de sub portretele celor doi reprezentanti ai vremii Congresului n care se mprtea Europa si, n egal msur, se dansa -, spune-mi, te rog, ce familii nobile aveti la Iasi? Cantacuzino, Ghica... Malaparte cltina din cap dup fiecare nume pe care i-1 rosteam, prnd nemultumit. sutu? Calimachi? Negruzzi? Nu merg, nici sutu, nici celelalte. Mavrocordat? Nu, nu... nici Mavrocordat. Sturdza? Cum ai spus? Sturdza? Sturdza? Sturdza merge! ti multumesc. Totul e n regul. Nemaipomenit ce bine se potriveste! Malaparte se ridic si, traversnd salonul, l auzii mor-mind: Erau mndri si demni, ca niste adevrati Sturdza!" pe un ton putin ironic si putin teatral. Sunt indiscret dac te ntreb de ce-ti trebuia un nume boieresc de la Iasi? 237 Nu stiu daca ti-am istorisit c am stat la Iasi, la nceputul rzboiului, c am vzut trenul cu vagoane plumbuite n care erau evrei, ei bine... Dar e prea lung ca s-ti povestesc acum. Poate alt dat. si privi o clip ceasul-brtar de la mna stng, m vzu contrariat si-mi spuse, pe cnd ne ndreptam spre iesire: Am s-ti explic n cteva cuvinte, pentni c sunt foarte grbit. Mine m ntorc la Stockholm si mai am ceva de aranjat aici. La Iasi, a doua zi dup un bombardament aerian, am vzut trecnd pe strada Lpusneanu o trsur elegant si demodat, ducnd pe pernele ei un domn si o doamn ce mi-am amintit de la belle epoque. Mi-ai vorbit despre ei, mi-aduc aminte foarte bine. Ei, da. Mi se prea c vd, privindu-i, Europa de altdat, care nu va mai fi niciodat ce a fost, pentru c timpul nu se ntoarce pe urmele lui. Mi s-a prut c vd vechea Europ clcnd pe propriile ei ruine, n trsur, prea c trec dou stafii ale unor asasinati ce se ntorc la locul crimei. Mi-a rmas vie n minte, obsedant, acea trsur cu rotile vopsite n rosu, care strbtea o regiune incendiat, ca ntr-o nuvel de Selma Lagerlof6, ducnd n scoica ei dou resturi ale unei lumi sfrsite, ultimele dou resturi care, mai curnd sau mai trziu, vor pieri si ele, si care stiu asta. Ei bine, am vrut s dau acestor dou fantome, acestor simboluri ale Europei de altdat, a lui Robert de Saint-Loup si a ducesei de Gu-ermantes, un nume pe msura lor. Mi 1-ai dat dumneata. Sturdza li se potriveste foarte bine. Doamna si domnul din trsur erau niste adevrati Sturdza, te rog s m crezi! Zicnd acestea, si mai privi o dat ceasul-brtar, apoi mi ntinse mna si plec, l vzusem pentru ultima oar.

Ctiva ani mai trziu, mi-a czut n mn Kaputt, cartea lui Malaparte, n care personajul principal e rzboiul, n jurul cruia roiesc victimele mcelului, rzboiul rsfrnt pe fetele, n cugetele, n vietile si n pasiunile oamenilor pe care 6 Selma Lagerlof (1858-1940), scriitoare suedez (n. ed). 238 jylalaparte i-a cunoscut la Berlin, n Romnia, n Ucraina, n Finlanda, n orase si n sate distruse, de pretutindeni, n ghetouri, n barurile Romei lui Mussolini, n preajma Isa-bellei Colonna (Coloana a V-a" cum o denumea Himmler), peste tot pe unde 1-a purtat setea de cunoastere si de aventur, n cartea asta, am regsit, pe lng multe dintre ntmplrile istorisite de Malaparte lui Dinu Cantemir, lui Bengt von Torne si mie fie sub portretul doamnei Lindel pictat de Gallen Kallela, fie n cafeneaua Alcazar, unde doamnele din Armata Mntuirii si vindeau ziarul, iar permisionarii l cumprau din politete, dar nu-1 citeau, fie pe una dintre bncile grdinii Observatorului, de unde, seara, se vedea pn departe marea alburie , am regsit, spun, citind Kaputt, scena echipajului care traversa lasiul bombardat n ajun. Era asa cum mi-o povestise Malaparte n dou rnduri, dar nu era tot. Evitase s-mi spun sfrsitul. In carte, echipajul se opreste n fata dughenei evreului Kane, pentru ca principele si printesa Sturdza s cumpere deacolo un pachet de ceai. Vizitiul, un muscal n caftan, asa cum erau pe-atunci foarte multi pe capra incomodelor birje iesene, se d jos ca s intre n prvlia lui Kane. Acesta iese n ntmpinarea boierilor din trsur, pentru a se scuza, frngndu-si minile: Nu mai avea ceai! Ultimul pachetel l vnduse cu o clip mai nainte domnului care iesea acum din prvlie, lui Malaparte. Principesa Sturdza ntoarce capul spre vizitiu si-i face semn, la care vizitiul ridic biciul si ncepe s-1 loveasc fr mila pe negustor. Malaparte, care asist la scen, renunt la pachetul lui cu ceai si i-1 ofer principesei Sturdza. Vizitiul si reia locul pe capra trsurii cu rotile rosii si echipajul porneste si dispare printre casele fumegnde ale orasului bombardat. Nu stiu n ce msur cele povestite de Malaparte n Ka-putt n legtur cu biciuirea evreului Kane de ctre vizitiul principesei sunt relatri adevrate sau imaginare. Poate c, la nceput, Malaparte a intentionat s scrie numai scena echipajului trecnd printre ruine, dar c, scriind-o, i-a trecut prin 239 minte s-i adauge biciuirea evreului, imaginat de el. Oricum, chiar dac aceasta a avut loc, ntre cei care au apli-cat-o si familia Sturdza nu e absolut nici o legtur. E vorba de un nume pus accidental pe o ntmplare poate nchipuit, ca o etichet lipit gresit pe un borcan oarecare. Trecem adesea unii pe lng altii, fr s ne cunoastem dect n parte si superficial. Am fost, putin vreme, e drept, prieten cu Malaparte, i-am ascultat istorisirile, 1-am lsat s-mi divulge tainele altora nfrumusetndu-le, dar despre el nu mi-a vorbit mai nimic. Abia mai trziu am nceput s-i reconstitui, din bucti, trecutul, att ct mi-era necesar pentru a-i schita o sumar biografie. Acest jurnalist antifascist era totusi corespondentul de pres n Finlanda al unui ziar al lui Mussolini, care cndva l ncarcerase pentru opiniile lui politice. Acest florentin nenfricat se dovedise totusi foarte temtor, cum am artat, de o interventie chirurgical obisnuit. Fost combatant n primul rzboi mondial la vrsta de douzeci de ani, rnit si declarat invalid dup ce luptase pe frontul francez, Malaparte devenise diplomat de carier, ca s abandoneze ns Ministerul de Externe, spre a se consacra literaturii si ziaristicii, n speranta c va avea astfel posibilitatea s-si exprime convingerile antifasciste. Iar numele nu-i era dect un pseudonim, ce exprima, desigur, o opozitie: Malaparte opus lui Bonaparte. Cci numele lui adevrat nu era Curzio Malaparte, ci Kurt Suckert! S-a stins din viat n anul 1957, la vrsta de cincizeci si nou de ani. Profiluri decupate La Helsinki, m simteam minunat n camera mea de hotel cu vedere spre Esplanad, dar ministrul mi ddea uneori a ntelege c n-ar fi ru s-mi pot gsi un apartament, unde s pot primi oaspeti n jurul unei mese de bridge, sau de ceai, s pot oferi un modest dejun sau o cina prietenilor pe care nu se ndoia c mi-i voi face. De aceea, am tresrit cnd doamna Greta Lindblom,

directoarea hotelului Kmp, unde locuiam, mi-a spus, nu mai stiu n legtur cu ce, c la etajul al cincilea al hotelului avea un apartament liber. De ce nu-mi spusese mai nainte? Nu stia c doream s m extind", dar n-avea important, pentru c mieux vaut tar que jamais1 mi-a ciripit ea n limba lui Moliere, nvtat probabil cu doamna Tuderus. Greta Lindblom era foarte blonda, avea ochi albastri putin obositi, prea mai tnr dect cred c era. Nu aducea deloc a directoare de hotel, ci mai degrab a vduv vesel, ceea ce, de fapt, nu cred c era. M ntrebam de unde gseste atta energie ca s conduc un mare hotel central, cu restaurant si spltorie, cu femei de serviciu, chelneri, portari, bieti la lift si curieri - o legiune de salariati ce trebuiau supravegheati, dscliti, pltiti cu impozite de calculat si probleme zilnice de aprovizionare. Aceast ppus fragil avea darul de a trece, cu o nemaipomenit si neasteptat repeziciune, de la un aer autoritar, cu care se nMai bine mai trziu dect niciodat (Ib. fr.) {n. ed.). 241 ftisa salariatilor ei n biroul directiei, la zmbetul monden, cu care-si primea clientela. Celor din stnga le comanda, iar celor din dreapta le surdea, o ntorstur usoara a capului corespunznd unei ntorsturi radicale de mimic. Dar spuneti-mi, cum se face c apartamentul de care vorbiti a rmas liber, cnd attia diplomati strini caut locuint? l auzeam deunzi pe domnul Clementi, de pild, c-si caut cas. De Clementi era secretarul legatiei Italiei, locuia cu sotia lui tot la Kmp si, de cte ori m ntlnea jos, n restaurant, mi se plngea c s-a sturat de hotel si de restaurant, unde, n afar de eternul beef-steak din carne tocat, cu cartofi fierti alturi, si de puro, acea fiertur de ovz de care i e lehamite, nu ni se mai oferea nimic. I-am vorbit domnului de Clementi de apartamentul de la etajul al cincilea, dar, cnd a auzit c exist acolo un chemin defer1 n-a vrut s urce s-1 viziteze, mi-a mrturisit doamna Lindblom. Un chemin de fer? Ce fel de chemin defer n apartament? Un chemin de fer ca oricare altul, mi-a tiat-o proprietara hotelului. Am tcut intrigat si am rugat-o s-mi ngduie s vad apartamentul, mai mult din curiozitate dect interesat, pentru c nu-mi nchipuiam c se poate locui n ncperi pe lng care trece un drum de fier, o cale ferat sau cine stie ce alt drcovenie astfel denumit n frantuzeasca doamnei Lindblom. Apartamentul era compus din trei camere, dintre care una era foarte spatioas, era mobilat confortabil, avea o baie ncnttoare, dar... calea ferat" nicieri. Et le chemin defer? am ntrebat-o eu, cu oarecare ezitare. Iat-l! exclam ea, artndu-mi un semineu de marmur foarte decorativ, instalat n camera spatioas. : Cale ferat (Ib. fr.)(n. ed.). 242 si astfel, datorit unei usoare greseli de limb francez a doamnei Lindblom, care, n loc de cheminee, spunea che-rnin defer, am intrat n posesia apartamentului. O bun perioad de timp am rmas aproape singur la legatie. Dinu Cantemir, colegul pe care-1 nlocuiam, a plecat la Lisabona, consilierul de presa si avea biroul n alt parte, ministrul plecase la Stockholm cu sotia din motive de sntate, si tovrsie mi tinea doar doamna Irma Englund, o veche si harnic functionar a legatiei, care, fiind localnic, mi era de mare ajutor, ntruct nu cunosteam nici una dintre cele dou limbi oficiale ale trii: finlandeza si suedeza. Treburile mrunte cdeau n sarcina ei si se descurca mult mai bine dect mine, care abia venisem. Toate au mers cum au mers pn n ziua cnd s-a anuntat sosirea unui grup de ziaristi romni n Capitala Finlandei. Lor le-am oferit primul meu ceai" diplomatic n noul apartament de la etajul al cincilea al hotelului. Irma Englund si consilierul de pres mi-au ntocmit o list a persoanelor oficiale ce trebuiau poftite si pe care nu le vzusem niciodat la fat, asa cum nici pe ziaristii bucuresteni. Ceaiul pe care 1-am oferit ziaristilor romni s-a desfsurat admirabil. Pe baza licentelor" obtinute de la Ministerul de Externe, asa cum se obisnuia, domnul Mensbir, distinsul matre

d'hotel al restaurantului de la parter al hotelului, a procurat zahr, fina si unt n cantitti suficiente pentru a-mi pregti n buctria hotelului delicatesele ce aveau s fie servite la ceai de dou tinere chelnerite, gtite ca niste subrete de operet. Nici franceza domnului Mensbir nu era scutit de anumiti termeni improvizati de domnia sa, datorit influentei inerente a limbilor locale. Nu pot spune, de pild, c n-am tresrit auzindu-1 pe domnul Mensbir c-mi va pregti, cu untul, zahrul si fina aprobate de minister, un 243 tres bon kaka, ceea ce voia s nsemne pe limba franco-su-edez a Domniei sale un foarte bun chec". La ora stabilit, dup indicatiile doamnei Englund, musafirii finlandezi au sunat la us. O singur dat, cci, deschiznd usa, i-am vzut nsirati unii dup altii pn n captul coridorului, pentru c n nord e o mare impolitete s vii, de pild, la ora cinci si un sfert, cnd gazda te invit la cinci. M simteam stnjenit n mijlocul unei multimi care-mi umplea casa si din care nu-1 cunosteam dect pe consilierul de pres si pe doamna Englund. ntmpltor, am descoperit ca, n picioare, lng mine, se afla un tnr, care, ca si mine, prea ca nu cunoaste pe nimeni. L-am abordat vorbindu-i frantuzeste si mi-a spus c era romn si c venise n grupul de ziaristi care vizita Finlanda. Asa cum eu nu-mi cunosteam musafirii, nici el nu-si cunostea gazda. Am fcut haz de aceast ntmplare si ne-am mprietenit. Era zvelt, cu pr bogat pieptnat pe spate, cu frunte frumoas, cu ochi inteligenti, scprtori, purta lavalier si avea un umor fin si foarte plcut. Era George Sbrcea3, alias Claude Romano, compozitorul ale crui melodii spirituale si armonioase continu s fie fredonate si azi, muzicologul talentat si omul de cultur plin de verva, pe care aveam s-1 revd sporadic dup foarte multi ani, la Bucuresti. Dup plecarea ziaristilor, a trecut o bun bucat de vreme pn s ne vin de-acas un nou vizitator. Era Liviu Re-breanu, care avea s tin o conferint la Helsinki, n limba german. Grav, impuntor, tcut, interiorizat, Liviu Rebreanu nu era un oaspete comod. Nu rdea niciodat, nu glumea, cel putin cu noi, era de o seriozitate glacial. Pe ziaristii care ne 3 George Sbrcea, compozitor si ziarist romn (n. ed.). 244 vizitaser cu mai multe luni n urm, i purtasem pretutindeni unde credeam c era ceva mai deosebit de vzut. Cu ei, treaba fusese usoar, pentru c erau comunicativi. Pe George Sbrcea, de pild, l interesa totul: oamenii, obiceiurile, peisajul, arta, literatura, dar pe marele Rebreanu ce-1 interesa oare? Nu stiam. Colegul de la pres ntocmise un program de ntrevederi ale scriitorului nostru cu confrati locali, vizitarea unor orase de provincie, o receptie oficial etc. Rebreanu mergea peste tot unde era dus, dar fr s manifeste nici plcere, nici interes, nici plictiseal, nimic, ntreba doar, seara, la desprtire: Mine unde mergem? La ce or? Pe cine ntlnim?" Consilierul de pres avu ideea s-1 scoat pe Rebreanu ntr-o dup-amiaz din cadrul ntrevederilor oficiale, amabile, retinute, formale si s-1 duc n casa unei vrstnice regizoare, care vorbea bine nemteste si care, mai ales, era foarte volubil. Doamna Mia Backman a fost imediat de acord s-1 pofteasc pe Rebreanu acas la ea si s-i ofere o modest gustare. M-a poftit si pe mine, mpreun cu scriitorul si cu Titu Mihilescu, consilierul de pres. Nici acesta din urma, si nici eu n-o vizitasem pn atunci pe Mia Backman. O ntlnisem ici-colo, ntmpltor si cu plcere, pentru c era vesel, expansiv. Mia Backman era nalt, corpolent, purta pince-nez si coc pe vrful capului. Se mbrca n rochii de catifea cu mneci lungi, nchise la gt, garnisite cu dantelute, iar peste pieptul impuntor i curgeau lanturi grele de aur si siroaie de mrgele. Prea o directoare de pension pentru domnisoare, umplea cu persoana ei ncperea unde se afla si vorbea ntruna, gesticula, rdea, potrivindu-si din cnd n cnd ochelarii pe nasul ei mic, prea mic si copilros pe fata ei mare, cu obraji buclati si rumeni. Locuia n centru, la ultimul etaj al unei case vechi, fr lift. Am sunat si ne-a deschis ea, poftindune nuntru. Mare ne-a fost surpriza, descoperind c ocupa dou camere mici ca dou colivii alturate, joase si ncrcate cu tot felul de lucruri. Pn s ne asezm n jurul mesei, ne-am tot

lovit unii 245 de altii, de scaune si de msutele plasate prin colturi. Pe pereti, de jur-mprejurul odii de primire n care ne aflam, atrnau, ca ntr-un cavou, prfuite si vestede, zeci de coroane, vestigii ale succeselor reputate de regizoare de-a lungul mai multor zeci de ani, pe diferite scene nordice. Iar printre coroanele cu panglici late, ca si pe msutele de prin colturi se puteau vedea nrmate zeci si zeci de fotografii de actrite si de actori, majoritatea n costume de teatru, nsotite, toate, de dedicatii si de semnturi, unele celebre. Ne priveau din cadrele lor actrite violent grimate, cu diademe pe frunte si cu lungi coliere de perle, ce le ajungeau pn aproape de genunchi, un Hamlet cu nelipsitul craniu n mn, un rege Lear cu o cpit de pr alb pe cap si cu o barb carei acoperea jumtate din fat, un Gosta Eckman, pudrat, frumos, cu ochi vistori si trsturi fine, o lady Macbeth cu ochii nchisi si cu minile ntinse drept naintea ei, si cte altele. Mia Backman ne citea cu mndrie, n traducere german, unele dedicatii si ne prezenta celebrittile fotografiate, ros-tindu-le numele cu emfaz: Lars Hansen, Erik Lindstrom4, Ture Ara5, Aulikki Rau-tawaara6, Gosta Eckman, Mary Paischef7, Nifontova8... Dup ce am terminat vizitarea cavoului", ne-am asezat n jurul mesei si ni s-a oferit surogatul de cafea cel de toate ocaziile, ndulcit cu o umbr de zahr si stropit cu o pi-ctur-dou de lapte, iar Mia Backman n capul mesei, printre coroane si fotografii, a nceput sa ne povesteasc cu glas de contralt amintiri din teatru, nghesuiti si aplecati asupra ces-cutelor de cafea, tcnd pentru ca Mia Backman s-si desfsoare filmul vietii, noi, musafirii, pream trei conspiratori ascunsi ntr-o cript funerar sau oficiantii tainici ai unui rit interzis. 4 Erik Lindstrom (n, 1906), actor suedez (n. ed.). 5 Ture Ara (n. 1903), cntret de oper (n. ed.). 6 Aulikki Rautawaara (1906-1990), cntreat de oper (n. ed.). 1 Mary Paischef (n. 1900), balerin (n. ed.). 8 Lucia Nifontova (n. 1913), balerin (n. ed.). 246 Dup ce am iesit n strad, prsind-o pe Mia Backman n cavoul" cu coroane uscate si cu fotografii desuete, ne-am fi asteptat, consilierul de pres si cu mine, s-1 auzim pe Re-breanu debitndu-ne impresiile, dup aceast vizit ceva mai neobisnuit. Dar, ca si cum nu ar fi vzut si nu ar fi auzit nimic deosebit, marele scriitor ne-a ntrebat doar care avea sa fie programul de a doua zi. Un alt oaspete remarcabil al Capitalei finlandeze a fost, cam tot pe-atunci, Dinu Lipatti. Nu-1 cunosteam, nu-1 auzisem cntnd si nu-1 vzusem niciodat. De aceea, Lipatti a fost pentru mine o adevrat revelatie. M asteptam s ntlnesc un pianist deosebit, dar nu si un om deosebit. Artistii sunt mai degrab orgoliosi, susceptibili, capriciosi; prea putin dintre ei sunt modesti, simpli, lesne abordabili, generosi, asa cum se spune c era Enescu si cum 1-am descoperit pe Lipatti noi toti cei de acolo, nu numai romnii de la legatie, ci si finlandezii care 1-au cunoscut. Nu stiam dac m impresiona mai mult pianistul Dinu Lipatti sau omul. Mai nti, recitalul lui a fost un eveniment, o revelatie. Apoi, la receptia dat n cinstea lui, puzderia de invitati a avut prilejul s-1 cunoasc. Era comunicativ, fermector. Te simteai atras spre el, deveneai mai bun cnd ti vorbea si-i vorbeai. Avea acest tnr cu prul foarte negru, cu nasul vulturesc, cu ochi mari, catifelati, putin adus de spate, cu ceva fragil, maladiv n nftisare, o fort binefctoare, de mblnzitor de suflete. Ai fi vrut s-1 ai acas, mereu lng tine, s-1 ngrijesti, s-i aduci flori, s-1 adormi seara, s-1 trezesti dimineata, s i te devotezi desavrsindu-te prin el tu nsuti. Se ntreceau cei de-acolo, n seara aceea, s-1 copleseasc cu laude, cu priviri nvluitoare, materne, admirative, pe care el le primea zmbind, dar ca si cum nu le-ar fi primit, ca si cum nu le-ar fi auzit si observat sau ca si cum, obisnuit cu ele, le-ar fi gsit la fel de firesti ca si aplauzele. Multumea pentru ele, dar nu-1 cople247

seau. S-a asezat la pian, n salonul legatiei, fr sa-1 roage nimeni. A cntat La danse dufeu si, fiindc bucata asta accesibil, colorat, a plcut deosebit de mult mai ales doamnelor, le-a mai cntat-o o dat. Apoi, n glum, a nceput s improvizeze pe o tem dat de un pianist localnic. Dup aceea, pe un motiv muzical finlandez dintr-o compozitie bine cunoscut a lui Sibelius. Apoi, pe alte si alte teme, neobosit, bine dispus, pn spre ziu. Prietenul meu Nyyssonen, consilier la protocolul Ministerului finlandez de Externe, care iubea muzica, el nsusi cntnd din gur si acompaniindu-se la pian, 1-a poftit pe Lipatti n dimineata urmtoare la el acas. Credeam c Lipatti avea s se scuze si, dup o noapte nedormit, s refuze amabil invitatia. De unde! A primit-o cu plcere si, a doua zi, spre prnz, n casa finlandezului pe care-1 cunoscuse cu o sear nainte si pe care n-avea s-1 revad niciodat, Dinu Lipatti a cntat din nou, a improvizat iarsi, 1-a ascultat la rndul lui pe Nyyssonen interpretnd cntece finlandeze, si toate astea cu plcere, cu mult curiozitate, fr s se uite la ceas, fr s-si drmuiasc timpul. M ntrebam de ce natur era acea fort care emana din el, cel lipsit de forta? Cred c marele lui talent se datora nu numai unui simt muzical deosebit, dar si unor calitti sufletesti neobisnuite care, asa cum se rsfrngeau n felul lui de a fi, se manifestau si n interpretarea buctilor pe care le cnta. Din Finlanda, Dinu Lipatti a plecat la Stockholm, unde mi s-a spus c a produs aceeasi coplesitoare emotie n piepturile publicului suedez. A fost aplaudat, omagiat n pres, fotografiat, invitat acolo, ca pretutindeni de altfel. Nimeni nu rezista farmecului su personal, asa cum nu rezista geniului su muzical. Vreo sapte ani mai trziu, prin 1950, Dinu Lipatti, aproape muribund, se ducea de la Geneva la B esalon, unde, ntre dou sincope, a dat un concert. Ultimul dup cte am auzit. M-am ntrebat dac acest concert a fost un dar fcut publicului, care 1-a primit n delir, de ctre artistul foarte bolnav, acelasi care la legatia noastr din Helsinki cntase pn 248 pre dimineat pentru a face plcere invitatilor, sau a fost n jar oferit lui Lipatti de organizatorii concertului, care-1 iubeau, un prilej de a-1 face s mai cnte, poate pentru ultima oar, n fata unui public iubitor de muzic bun? Cred ca j s-a oferit atunci lui Lipatti ocazia si bucuria de a mai procura altora o ncntare unic, nainte de a fi prea trziu, poate c Lipatti nsusi i-a rugat pe cei din jurul lui s-i dea posibilitatea de a mai adresa mcar o dat nainte de a muri, din preaplinul sensibilittii sale, publicului anonim un ultim cntec, al lebedei rnite. D-mi, Doamne, ce trebuie s dau altora" ar fi putut s fie ruga lui preferat, dac nu cumva chiar a si fost. * Regretatul Liviu Hulea9, prieten entuziast si generos, care lucra de ctva vreme la serviciul nostru de pres, mi-a anuntat ntr-o dimineat sosirea la Helsinki, pe ct de neasteptat, pe att de plcut, a dansatoarei Iris Barbura si a pianistului Sergiu Celibidache. I-am ntmpinat pe peronul grii, bucuros s-i revd, si i-am regsit mai ncnttori si mai interesanti ca niciodat. Dup prezenta binefctoare a lui Dinu Lipatti, aveam parte acum de aceea care avea s se dovedeasc la fel de binefctoare n ce m privea ca a marelui nostru pianist, ntmplarea mi fcea dar dup dar. Mi-o aminteam pe Iris, asa cum o vzusem la Balcic, cu vreo sapte ani n urm, nvesmntat ntr-un costum oriental si ctrat ca un pun pe unul dintre stlpii vilei unde locuia profesorul meu de logic, domnul Nae lonescu, n dup-amia-za n care m poftise, mpreun cu dou colege de facultate, s-1 vizitez. Sau fredonnd, cochet, o sansoneta frantuzeasc. 9 Liviu Hulea (n. 1906), diplomat romn. Licentiat n drept, ntre 31 martie 1942 si l iunie 1944, este sef de sectie la Directia Presei din Ministerul Propagandei Nationale, ntre l septembrie 1943 si l septembrie 1947, este, la Legatia Romniei din Helsinki, sef de sectie la Serviciul de Pres. Comprimat pentru economii bugetare" la l decembrie 1947 (n. ed.). 249 Mi-o mai aminteam pe scena Operei, dansnd cu Vergiu Cor-nea10, nu fcnd, n tutu, piruete si arabescuri pe vrful pj_ cioarelor, ci exprimnd, prin miscri libere si psind cu piciorul gol,

emotii sugerate de muzic. Mi-o aminteam n-tr-o excursie fcuta cu ea, cu pictorita Magdalena Rdules-cu" si cu italianul Mrio de Marchi, la Sinaia, unde rmsesem o zi ntreag, trncnind si glumind tinereste. Ce deosebit era Iris cea de-acum de ipostazele ei din amintirile mele! Aveam acum, la Helsinki, lng mine o mucenic! Nici o umbr de cochetrie nu-i ntuneca puritatea nftisrii. Nici fard pe fata, nici bucle pe umeri, nici lac pe unghiile tiate cu foarfecele, acas. Nici un artificiu. Iris cea de acum nu semna cu nici o alt femeie din cte vedeam prin preajma mea. Prea o clugrit tnr, venit s oficieze pe scen dansuri sacre, sau o tranca feciorelnic, modest si fireasc, nnobilat de stngcia demn cu care se strecura printre cucoane sofisticate si conventionale, ce-mi preau vulgare cnd le vedeam alturi de ea. si ce artificiale si depsite pentru veacul nostru mi se preau poantele conventionale si tutu-ul Nifontovei, prima-balerin a Operei care m ncntase pn atunci, pe lng dansul expresiv prin care Iris Barbura exprima pe scen sensul unui Largo de Hndel! Dar si mai surprinztor schimbat, fat de cel pe care-1 stiam, mi se prea acum Sergiu Celibidache. Mi-1 aminteam la Balcic, tot cu sapte ani n urm, cnd nu voise s ne cnte la pian, pentru c nici unul dintre noi nu recunoscusem cele cteva msuri cu care fcuse s tresar o claviatur cam dezacordat. Era distant cu cei din grupul nostru, prea c ne 10 Vergiu Cornea, reprezentant al dansului modern. Elevul Verei Karalli si al Floriei Capsali. mpreun cu Iris Barbura, a adus pentru prima oar n repertoriu muzica lui J. S. Bach. A reprezentant prin dans legende romnesti puse pe muzic de Hilda Jerea. n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, a plecat n strintate. 11 Magdalena Rdulescu( 1899-1981), artist plastic romn, si face studiile la Miinchen, apoi la, Paris, la Grande Chaumiere. Are numeroase expozitii n tar si strintate (n. ed.). 250 dispretuieste, c nu ne consider vrednici s ne bage n seama, l credeam, pe atunci, orgolios, ncrezut. Poate era astfel, poate m nselam, nu stiu. Destul c acum l vedeam altfel, parc un altul dect cel pe care l cunoscusem: afabil, prietenos, fr umbr de vanitate. M ntrebam dac nu cumva m nselasem pn atunci asupra lor sau dac, ntre timp, de cnd nu-i mai vzusem, deveniser altii. Poate c-i judecasem superficial, dar, oricum, mi se prea incontestabil c nu mai erau aceiasi pe care-i cunoscusem cu ani n urm. Sergiu mi-a povestit, de altfel, acum, la Helsinki, c n Germania cunoscuse o mare personalitate, un guru, care avusese asupra lui o influenta binefctoare, l deprinsese s-si cultive n asa fel trupul, nct acesta s-i sustin spiritualitatea. Sergiu Celibidache nu mai consuma nici carne, nici alcool, nu pierdea noptile, si anumite exercitii fizice, de care n-a apucat s-mi vorbeasc mai n amnunt, i ngduiau, spunea el, s lucreze saisprezece ore pe zi, s se concentreze si s ptrund n miezul lucrurilor mult mai adnc dect nainte. Iris Barbura, la rndul ei, fusese captivat de noile principii de viat ale lui Sergiu, iar rezultatul l vedem: progres n arta fiecruia, bucurie de a tri o existent senin, curat, spiritualizat. Cu toate c finlandezii erau adeptii baletului clasic asa cum l desvrsise scoala rus si priveau cu rezerve expresionismul german, cu realizrile unor Harald Kreutzberg si Mary Wigman, au fost entuziasmati de Iris Barbura. Dovad c, fr s-i roage nimeni din afara tagmei lor, balerinii finlandezi s-au gndit s pun mn de la mn pentru ca, n cinstea dansatoarei noastre si a pianistului care o acompania si n care descopereau o mare personalitate, judecnd dup ideile lui artistice expuse fragmentar, e drept, dar tulburtor, cu prilejul diferitelor convorbiri avute cu unii dintre ei , s organizeze un dineu prietenesc la restaurantul hotelului Klaus-Kurki. Rareori m-am simtit mai n largul meu la un dineu ca n seara aceea! Balerinele si balerinii finlandezi mi-erau cu251 noscuti de la spectacolele lor. Erau tineri, entuziasti, comunicativi. Masa era mbietoare. Smorgs-urile, aperitivele adic, fr de care snapsul n-are haz, erau alctuite din sardele, somon, icre, brnzeturi, toate raritti pe vremea aceea. S-a nchinat n sntatea oaspetilor romni, si balerinii au regretat c invitatii lor nu gustau buturile alcoolice, dar le-au admirat puterea de

voint multumit creia rezistau tentatiei. si-au trecut din mn n mn cartofii fierti, care, n mod obisnuit, tineau loc de pine, toat lumea se simtea bine si satisfactia si atinse punctul culminant n clipa n care se deschiser larg usile salonului separat n care ne aflam si o legiune de osptari intrar unii dup altii n pas alergtor, aducnd cu ei ceea ce constituia surpriza serii: o enorm pulp de porc bine rumenit. Balerinii ofereau dansatoarei si acompaniatorului ei un nemaipomenit ospt n acea vreme de rzboi si mizerie. Vociferri si aplauze nsotir baletul osptarilor n drumul lor spre Iris, oferindu-i n stnga platoul bine mirositor. Ochii balerinilor erau ndreptati spre dansatoarea noastr, spre a-i citi pe fat uimirea si legitima ncntare. Numai c, spre dezolarea mea, Iris, cu un zmbet pe care se putea citi jena si regretul, refuz friptura, dezamgindu-i pe cei ce se strduiser s-i fac o mare bucurie. Cnd Ser-giu, la rndul lui, proced la fel ca Iris, veselia comesenilor se preschimb ntr-o mut dezamgire. Cei doi vegetarieni nu-si putuser clca angajamentul luat fat de constiinta lor de a se abtine de la carne, nici mcar pentru a face plcere balerinilor finlandezi care, cu mare greutate si cheltuial, si-o procuraser de la... bursa neagr! Abia m ntorsesem la Bucuresti din Finlanda, traversnd Uniunea Sovietic ce se strduia s stearg, mcar aparent, de pe fatadele caselor, ntre altele, urmele rzboiului, cnd 1-am ntlnit pe unul dintre culoarele Ministerului nostru de 252 Externe pe printul Anton Bibescu8. L-am salutat, convins ca nu m recunoaste. Trecuser mai bine de trei ani de cnd nu-1 mai vzusem si m bucuram la gndul c s-ar putea s nu m mai tin minte. Asta, pentru c-1 evitam din timiditate. Celebrittile m-au stingherit dintotdeauna, si printul Bibescu, despre care stiam c fusese prieten cu Proust, era pentru mine o celebritate cu care nu m socoteam vrednic sa stau de vorb, rpindu-i astfel din timp. Dar n ziua aceea s-a ntors el dup mine, strngndu-mi mna si poftindu-m a doua zi la dejun la Capsa. I-am multumit, asigurndu-1 ca voi veni cu mare plcere, convins n sinea mea c m confunda cu altcineva, pentru c ultima noastr ntrevedere din preajma plecrii mele din tar, cu mai bine de trei ani n urm, se soldase cu ceva neplcut pentru mine, si amintirea acestui ceva neplcut" era un al doilea motiv dar nu si ultimul pentru care nu tineam neaprat s-1 ntlnesc si, mai ales, s iau masa n tete--tete cu el, la Capsa! Dar e mai bine s-o iau de la nceput, dinainte de a-1 cunoaste. Nu mai stiu cu ce prilej, Gu Constantinescu9 mi atrsese atentia cu felul lui original de a prezenta lucrurile, spu-nndu-mi despre Anton Bibescu: 8 Anton A. Bibescu (n. 1878, n localitatea St. Symphonien din Franta). Licentiat n drept (1899) si litere (1900) la Paris. A lucrat n cadrul Ministerului Afacerilor Strine al Romniei cu ncepere de la l decembrie 1899, ndeplinind diferite functii. Este trimis la Legatiile Romniei din Paris, Londra, Sankt-Petersburg, Washington. De la l noiembrie 1920, este trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al Romniei la Washington, apoi, de la l martie 1927 si pn 22 noiembrie 1933 (cnd si d demisia), ndeplineste aceeasi functie la Madrid si Lisabona. si-a ncheiat cariera diplomatic la l august 1940 (n. ed). 9 Grigore (Gu) Gr. Constantinescu (n. 1896, la Turnu Severin). Licentiat n drept la Bucuresti. A lucrat n cadrul Ministerului Afacerilor Strine ncepnd cu 15 septembrie 1920. Activeaz la Legatiile Romniei din Roma, Londra, Paris, Teheran, ntre l septembrie si l octombrie 1923, este secretarul delegatiei romne la Adunarea Societtii Natiunilor din Geneva. Este comprimat pentru economii bugetare" la l decembrie 1947 (n. ed). 253 Dac ai s-1 cunosti vreodat, s te feresti s-1 vorbesti cu cineva de ru! Afl tot! Zicndu-mi acestea, Gu Constantinescu s-a ridicat de pe scaun si a deschis usile dulapului din odaie, apoi usile ce ddeau n celelalte ncperi ale apartamentului n care ne aflam, si s-a aplecat ca s priveasc si sub canapea. Nu rde! Anton Bibescu are darul de a fi oriunde. In special acolo unde se vorbeste de el. E un om deosebit, foarte destept, dar necruttor cu cei ce nu-1 respect.

Scena asta mi-a rmas n minte datorit felului neasteptat n care Gu, pe atunci consilier de legatie la Londra, n timp ce eu abia intrasem la facultate, m avertiza n privinta felului cum trebuia s m port cu Anton Bibescu, ministru plenipotentiar si autor dramatic de limb francez, pe care eram ferm convins c n-aveam s-1 cunosc niciodat. Iar cnd ntmplarea a fcut s-1 ntlnesc la Mogosoaia, mi-am amintit de recomandrile lui Gu si m-am pzit ct am putut de a rmne prin preajma lui. Cnd 1-am cunoscut, Anton Bibescu nu mai era beau com-me un Apollon10, cum l descria Marcel Proust, dar, oricum, nalt, impuntor, dispretuitor n privire, ironic n conversatie, nepstor n atitudini. Era omul pe care nimeni nu cuteza s-1 nfrunte dect arunci cnd nu era de fat; brfindu-1 ns, multi nu stiau c precum aflasem de la Gu Anton Bibescu oricum avea s afle si, dac voia, s cear socoteal oricui, pentru c nu-i psa de nimeni si de nimic. Nu doar c era nzestrat cu o impuntoare statur atletic, dar era printul" Bibescu, care avea destul avere ca s-si plteasc orice capriciu. Se bucura de relatii sus-puse, nu depindea de nimeni, era ministru plenipotentiar, si deci nu-si mai punea problema avansrii, nu cerea nimnui un post n strintate, pentru c se putea instala oriunde, fiind bine primit peste tot de prieteni si de rude, fr s fie nevoie ca statul s-1 numeasc acolo unde avea chef s stea; cel mult el, prin10 Frumos ca un Apollo (Ib. fr.) (n. ed.). 254 tul, putea s refuze un post diplomatic dac nu-i convenea, iar nu s dea din coate ca s-1 obtin, n sfrsit, inteligenta lui nclinat spre sarcastic i sttea si ea la dispozitie, ca o adevrat arm cu care-si zdrobea la nevoie potrivnicul. Era dintre acei aristocrati avuti care cred c rangul social si averea le ngduie totul. Martha Bibescu, vara lui prin aliant, era de alt prere. Ea considera c cel ce se pretinde nobil trebuie s se poarte cu noblete. Deviza lui Anton Bibescu n privinta comportrii n societate ar fi putut fi: Quod licet Iovi non licet bovi11, iar a Marthei Bibescu: Noblesse oblige12. De dragul unei vorbe de duh, el jignea pe oricine, nu din rutate, ci din plcerea de a face haz de mutra ofensat a victimei sale. n afar de Jean, vechiul si bunul majordom al Palatului Mogosoaia, Anton Bibescu era singurul care cuteza s-o contrazic pe Martha: el, ca s-o necjeasc, Jean ca s-o apere n numele adevrului si al echittii. Dar si unul, si cellalt o iubeau, fiecare n felul lui. ntr-o zi, dup ce se napoiase din strintate, Anton Bibescu vizita noua cldire a Ministemlui de Externe, ridicat de arhitectul Duiliu Marcu n Piata Victoriei, pe locul unde se nltase pn atunci un palat mpodobit cu turnulete si cu balcoane, palat istoric de altfel, pentru ca n interiorul lui se semnase pacea de la Bucuresti din 1913, si n enormele lui oglinzi si rsfrnseser chipul multe generatii de diplomati ai trii. Era asa-numitul palat Sturdza", denumire sinonim mult vreme cu Ministerul de Externe. Multi au deplns demolarea acelei impozante, dar desuete cldiri, cu sli largi, decorate cu oglinzi, cum spuneam, uriase, cu draperii grele, plafoane pictate, canapele de plus si decoratiuni de bronz. Noul palat al ministerului era, si este, placat, n exterior si n interior, cu marmur alb. Un mobilier adecvat, metalic, suplu, ddea birourilor un aspect pe vremea aceea cel putin ultramodern. Nu stiu cum s-a fcut ca, 11 Ceea ce i se ngduie lui lupiter nu-i este permis unui bou (Ib. lat.) (n. ed.). 12 Nobletea oblig (lb.fr.) (n. ed.). 255 printre cei care-1 nsoteau pe Anton Bibescu prin noua cldire^ m, aflam si eu. Cum vi se pare noul minister? 1-a ntrebat cineva, asteptnd s-i culeag expresii admirative. Ca s fiu sincer, i-a rspuns Anton Bibescu, pe dinafar seamn cu un mausoleu, iar pe dinuntru cu o baie public! ntr-una dintre largile birouri destinate dactilografelor unde incorigibilul plenipotentiar s-a vzut nconjurat de un stol de fete, care, la intrarea noastr, s-au ridicat n picioare, vznd ca e vorba de o vizit simandicoas , i s-au artat, ntre altele, scaunele sltretelor dactile", cum le denumea el. Erau rotunde si asemntoare taburetelor ce se puneau n fata pianelor, odinioar. Suprafata circular pe care se sedea se putea ridica sau cobor, desurubndu-se sau n-surubndu-

se dup plac. Comment trouvez-vous ces chaises tournantes pour Ies dactylos?13 l ntreb cineva, unul dintre nsotitori, pe frantuzeste, pentru c Ministerul de Externe era foarte frantuzit pe vremea aceea. Anton Bibescu privi scaunul din fata lui, privi fata tnr si nostim de lng scaun, privi pe cel pare i pusese ntrebarea, si rspunse: Des chaises tournantes potir Ies dactylos? Hm! Croyez-vous que ga Ies empechera de mal tourner?^4 si, mai nainte oa ceilalti sa-i perceap jocul de cuvinte, ncepu s rd zgomotos, privind n special fetele. Alt dat, la o serata, zrise o tnr care avea prul vopsit n violet si care purta o rochie cam de aceeasi culoare, foarte decoltat. A msurat-o din privire amuzat si admirativ si 1-a ntrebat pe cel cu care sedea de vorb n clipa aceea cine era fata. I s-a spus, si Anton Bibescu si-a amintit imediat c o cunos13 Cum vi se par aceste scaune turnante pentru dactilografe? (lb.fr.) (n. ed). 14 Scaune turnante pentru dactilografe? Hm! Credeti c asta le va mpiedica s ia o ntorstur proast? (lb.fr.) (n. ed.) 256 tea, dar c n-o vzuse de ctiva ani, si copila cu sosete n picioare si cu cozi pe spate iat c se metamorfozase incredibil n aparitia de-acum. Nemaipomenit! A fcut ctiva pasi pn n mijlocul salonului, a vzut-o rznd cu un tnr, si rsul i s-a prut provocator. Ii era necaz pe timpul care poate preschimba o fptur naiv, care pn mai ieri si adormea ppusa ntr-o cutie de pantofi, n femeia care-si serpuia soldurile, rznd cu poft, l cuprinse un chef demonic de rzbunare si o strig: Pia! Ea tresri si-si roti ochii, cutndu-1 n multime pe cel care o chemase. Lumea i privea atent. Pia! glsui el tare, ca s fie auzit de toti cei de fat. Pia! Nu m recunosti? Pia! Mai esti fat mare? Tot atunci, dup ntoarcerea lui din strintate, Anton Bi-bescu trecuse ntr-o dimineat s m vad, la minister. stia c lucram la Protocol si voia s afle din gura mea ultimele cancanuri diplomatice. Era sigur c-i va fi usor, date fiind diferenta de vrst dintre noi si atitudinea lui autoritar, argumente ce nu se ndoia c m vor face s vorbesc si s-i nsir tot ce stiam. Noroc c m temeam de el, si teama m silea s fiu discret. Dar nu voiam nici s-1 dezamgesc nepovestindu-i nimic. As fi suferit cumplit vzndu-1 ca se ridic de pe scaun si c-mi spune dispretuitor: Nu stii nimic! Un bun diplomat trebuie s fie la curent cu ce se ntmpl n lumea pe care o frecventeaz, mai ales atunci cnd lucreaz, ca dumneata, la Protocol!" Asa c am scos de prin sertarele memoriei cteva perle" culese de prin legatiile strine, n legtur cu frantuzeasca de pomin a doamnei V., sotia unui ministru strin acreditat la noi. Circulau prin tot Bucurestiul si, n bun parte, erau nscociri: stiati c madame V. vine la ceaiurile unde e poftit cu ceasul destepttor n poset, ca s-si aduc aminte, cnd va suna, c trebuie s se ridice si s plece? Ha! Ha! Ha! Adevrat? ncntat c-1 distrasem, n loc s m opresc, am continuat: 257 ...si c le spuse celor de fat: Au revoir, mes amis,je m 'enfile?15 E veche! Asta circula la Londra acum douzeci de ani! exclam el. Altceva nu mai stii? Nu tin minte ce i-am mai spus, dar stiu c am rsuflat usurat cnd s-a hotrt s plece. L-am condus pn la lift si m-am ntors n birou, bucuros c am scpat cu fata curat. De bucurie, Anton Bibescu mi devenise simpatic si, n-tr-un elan de simpatie, am ndoit coltul a dou crti de vizit de-ale mele, am chemat curierul ministerului si 1-am rugat s le depun la hotelul Athenee Palace, pentru domnul ministru Anton Bibescu. Asa se obisnuia si, pentru c era obositor s depunem noi nsine crti de vizit tuturor celor pe care-i vizitam, trimiteam astfel, n mod

simbolic, n semn de curtenie, cartonasele prin curier. Dar, pentru ca nu cumva curierul s uite cui si cum s le depun, le-am vrt n-tr-un plic, pe care am scris citet: A se depune fr plic (subliniat fr plic") la hotelul Athenee Palace pentru domnul ministru Anton Bibescu". A doua zi, curierul mi-a raportat ndeplinirea comisionului, dar n ce fel o fcuse aveam s aflu ndat, nu de la el, ci de la Anton Bibescu n persoan, care a intrat pe us n biroul meu, fr sa mai ciocane si mi-a aruncat pe mas plicul mizerabil n care vrsem n ajun cartonasele, spunndu-mi tios: Alt dat, s-ti cauti un emisar mai putin dobitoc dect sta pe care ti 1-ai ales, binenteles dac nu gsesti c e mai nimerit s-ti faci singur comisioanele: On n 'estjamais mieux servi que par soi-meme!16 Apoi, mi-a ntors spatele si a iesit trntind usa. N-am nteles cum de mi s-a ntmplat acea ncurctur penibil tocmai cu el, si numai cu el. Mi-am adus aminte de Gu Constantinescu si de recomandarea lui: S te feresti de el. Afl tot!" 15 La revedere, prieteni, m f...! (n loc de au revoir, mes amis, j e file! la revedere, prieteni, m retrag!") (lb.fr.) (n. ed). 16 Niciodat nu esti servit mai bine ca de tine nsuti (lb.fr.) (n. ed.). 258 De-atunci, 1-am evitat ct am putut, dar mi-a fost imposibil s nu mai dau ochi cu el. L-am mai ntlnit la un dejun, tot la Mogosoaia. Mi-a ntins mna zmbitor, n-a pomenit nimic de acele crti de vizit cu ghinion pentru mine, iar la plecare m-a condus cu masina n oras, mpreun cu alti oaspeti. Cnd mi-am luat ziua bun de la el, mi-a spus amabil: Pe curnd", dar acel curnd" a fost de fapt, fr voia nimnui, un rstimp de peste trei ani. Acum, dup rzboi, iat c urma s-1 revd la Capsa, dar amintirea ntmplrii cu crtile de vizit si a ntrebrilor indiscrete pe care mi le punea ori de cte ori ne ntlneam (si poate vor mai fi fost si alte motive, nu mai stiu) m fceau s nu m bucur de invitatia lui la mas. Pe vremea aceea, ndat dup rzboi, pn si la Capsa se mnca modest, n loc de pine, ni se ddea mmlig, pestele lipsea, drept friptur aveam n farfurie o chiftea mare, iar garnitura" era srac. Numai serviciul rmsese ireprosabil. In restaurantul curat si intim, continua s domneasc vechea si plcuta liniste. La cele cteva mese ocupate, se vorbea n soapt, mocheta nbusea zgomotul pasilor, osptarii se strecurau ca niste umbre, canapelele si scaunele capitonate erau comode, astfel nct, pe atunci, n nici un restaurant nu m simteam mai bine. Capsa era un local odihnitor, si, n Bucuresti, poate singurul de acest fel. Numai c, n ziua aceea, ndat dup ce ne asezarm la o mas, ncepu s rsune tare vocea clar a lui Anton Bi-bescu, ca a unui actor ce-si debita rolul pe o scen, fcnd ca lumea de la celelalte mese s-si ntoarc involuntar privirile spre noi. Involuntar la nceput si voluntar mai apoi, pentru c Anton Bibescu mi punea cele mai nesbuite ntrebri, fcute parc anume s distreze publicul si s m ncurce pe mine. Czusem n plas. stia c m napoiasem din Finlanda si voia s stie neaprat cum era acolo. Nu ct era de frig iarna si ct era de lung ziua vara, ci cum era privit pacea de curnd ncheiat, ce se spunea n cercurile diplomatice despre ntlnirea de la lalta, ce spuneau oamenii 259 de pe strad, apoi ce fceam noi, cei de la legatie, cu ce se ndeletniceau colegii mei, cine cu cine era ncurcat, ce salariu avea fiecare, pe cine cunoscusem acolo din lumea diplomatic si cte si mai cte! Nu mai tin minte ce i-am spus si ce nu i-am spus. Din fericire pentru mine, nu prea eram la curent de dedesubturile" care-1 interesau si care, dup prerea lui, erau esenta, stimulul, sarea si piperul vietii". Daca nu stii s citesti printre rnduri, existenta ti devine anost, conventional", mi spunea el. l fascinau urzelile, culisele, amorurile tinuite care rsturnau guvernele, intrigile care le instaurau, santaju-rile care-i duceau pe unii la sinucidere, iar pe altii la glorie si mbogtire, aventurierii de nalt clas, spioanele din lumea bun, masonii care-si ascund apartenenta, asa cum pe unii i fascineaz romanele politiste sau rubrica faptului divers din ziare. M pregtisem ca, nainte de a m ataca el cu ntrebri (eram convins c mi le va pune), sa-i pun

eu unele, mai ales cu privire la Marcel Proust, cu care fusese prieten, sau la fratele su, Emanuel Bibescu, cel care-1 initiase pe Proust n tainele arhitecturii gotice, pe cnd vizitau mpreun vechi biserici normande si bretone, dar n-am izbutit s-1 fac s-mi vorbeasc despre mai nimic din toate astea. Mi-am zis resemnat: Poate alt dat!", dar acest alt dat" n-a existat. Atunci, la Capsa, l vedeam pentru ultima oar pe cel mai destept dintre francezi", .cum l numea Proust pe marele su prieten romn. Pe monseniorul Vladimir Ghika171-am cunoscut dup ntoarcerea mea n tar. Avea aproape optzeci de ani. Plete albe, barb alb, pelerin lung, neagr, foarte slab, copiilor le 17 Vladimir Ghika, print si martir, s-a nscut n 1873 la Constan-tinopol. A refuzat s renunte la uniunea cu Roma (si s devin preot al pcii", sub semnul stelei rosii), fapt pentru care a fost arestat n 1952 si a murit n nchisoarea de la Jilava, din Bucuresti, n 1954. Este candidat la canonizare (n. ed.). <\ 260 amintea de Mos Crciun, iar celor mari de Tolstoi sau de un sfnt cobort din frescele vreunei biserici vechi romnesti, nftisarea lui ti devenea cu att mai hieratic, cu ct l cu-nosteai mai bine si-1 vedeai mai des. Aveai impresia c ai n fat o fptur mai presus dect omeneasc, un spirit pur. Pe Dumnezeu nsusi", spuneau unii. n fiecare duminic, vreme de mai multe luni de zile, 1-am vizitat n mica sacristie a capelei nchinate Sfntului Vin-cent de Paul, unde venea anume ca s m ntlneasc, fix la ora patru dup-amiaz. Acum, dup attia ani cti au trecut de la moartea lui, pot spune c niciodat n-am fost mai apropiat sufleteste de cineva ca de Mgr. Ghika. Cred c aveam o sensibilitate ntructva asemntoare, c eram plmditi din acelasi aluat, n el, m vedeam pe mine, cel care doream sa devin. Probabil ns c si altii care 1-au cunoscut ndeaproape au rmas cu o impresie asemntoare: c le-ar fi plcut s fie ca el. mi rspundea la incertitudinile care m frmntau ca si cum ar fi fost, cndva, rscolit el nsusi de aceleasi ntrebri, presupun, pentru c nu-mi vorbea mai niciodat despre el, de comportarea lui eroic n timpul epidemiei de holer din vremea campaniei din Bulgaria, n 1913, de pild, sau de ajutorul minunat pe care s-ar spune c-1 primise de la ghimpele din cununa Mntuitorului n unele ocazii. Se spunea c ar fi vindecat cu ajutorul acestuia un bolnav de cancer si c-1 purtase cu sine cu prilejul vizitei pe care o fcuse mpratului Japoniei, vizit n urma creia mpratului i s-a nscut urmasul pe care si-1 dorise, si cte alte fapte minunate. i plceau exprimrile lapidare, adnc gndite, ndelung prelucrate, cu ct mai concentrate, cu att mai edificatoare. Mi-amintesc de o doamn care, ntr-un moment de descumpnire, 1-a ntrebat de ce Cristos st cu bratele ncrucisate n fata enormei suferinte omenesti. Nu, doamn, i-a rspuns Monseniorul, Cristos nu st cu bratele ncrucisate, dimpotriv, el si-a pus bratele n cruce pentru alinarea suferintelor 261 noastre." Aceste cteva cuvinte au adus-o pe acea doamn la credint. Mie mi spunea, de pild: F n asa fel ca rugciunile tale s devin adevrate actiuni, iar actiunile tale adevrate rugciuni." Ne-a rmas de la el, ntre altele, o carte cu astfel de cugetri admirabile, cizelate ca niste giuvaeruri, n limba francez. Traduse, si pierd nu ntelesul lor profund, ci o parte din farmecul datorat exprimrii. De aceea reproduc acum, n ncheiere, n original, una dintre aceste cugetri, care m tulbur ori de cte ori mi-o repet: Quand lejour baisse on ne reconnat plus Ies disciples, comme leur Ma-tre, qu ' lafagon dont ils rompent, en le sacrifiantpour leur s fr eres, lepain vivant de leurs corps.ls Ctiva ani mai trziu, am trit n preajma unei alte mari personalitti, poetul si academicianul Alexandru Philippide. Era o fire retinut, poate dintr-o mare si ascuns timiditate. Se deschidea greu, si numai n parte. Se mprietenea greu. si ascundea cu grij fata de lumea strin marea, uriasa sensibilitate ndrtul unei politeti conventionale. Vorbea putin, totdeauna cu rost si nu-si deschidea sufletul dect prin scris. Versurile lui sunt o spovedanie, acea spovedanie pe care i s-ar fi prut de prost-gust s o fac prin viu grai. Era att de retinut, se stpnea att de bine, nct nu

1-am auzit niciodat fcnd o indiscretie sau criticnd pe cineva, plngn-du-se de cineva sau de ceva ori vorbind cu glas iritat. Cnd 1-am cunoscut, prea un ntelept care, printr-un act hotrtor de voint, a renuntat cu desvrsire la vechi slbiciuni omenesti, pentru a tri numai pentru spirit si pentru frumosul att de necesar lui pe care i-1 ofereau poezia, literatura, n general ideile. 18 Cnd ziua scade, pe nvtcei nu-i mai recunosti, ca nvttorul lor, dect dup felul n care frng, sacrificnd-o pentru fratii lor, pinea vie a trupului lor (lb.fr.) (n. ed.) 262 Asa cum nu lsa s i se vad lacrimile, nu lsa s i se vad nici virtutile, si fcuse o norm de conduit din acel vers al lui Baudelaire, poet asa de drag lui: Je his le mouvement qui deplace Ies lignes19 si se ferea cu strsnicie s se dea n spectacol. Nu stiu ct era de iubit de colegii si, scriitorii, dar stiu c era respectat de toti cei care-1 cunosteau. Nu am auzit pe nimeni vorbindu-1 de ru. stia s glumeasc, fcea haz de o vorb de duh, ntmpina pe oricine cu amabilitate, dar nu prea amator de cunostinte noi. Cred c se simtea deosebit de bine acas la el, n camera lui, mai ales la ceasuri de noapte, cnd scria. Nu-si fcea relatii", nu era demagog, nu rspundea la felicitrile ce i se trimiteau de srbtori, nu era monden. De la o vreme, eu nsumi am avut impresia c-i sunt de prisos si 1-am nteles. M-am retras din viata lui pentru a nu-1 inoportuna. I-am rmas recunosctor pentru c, fr ajutorul lui, nu as fi putut s-mi public prima mea carte. Ca s-mi apar cartea, mi-a prefatat-o. Marea prieten a vietii mele a fost remarcabila scriitoare Lucia Demetrius. Nu m-a deceptionat niciodat, a avut suflet rar: cinstit, cald, generos. M-a ajutat la nevoie, m-a consolat la durere, mpreun cu ea am citit nenumrate versuri, si ani de-a rndul ne-am delectat recitnd mpreun, n cor", poezii de Guillaume Apollinaire, poetul nostru drag, datorit cruia ne-am descoperit unul pe cellalt si ne-am mprietenit, la Balcic, n vara lui 1936. Lucia avea o memorie nemaipomenit. Istorisea zeci si zeci de ntmplri ale ei si ale altora, cu haz, culoare si sen19 La Beaute Frumusetea": Urase tot ce e zbucium tulburtor de linii (trad. rom. de Al. Philippide) (n. ed.). 263 sibilitate. Iat, de pilda, una pe care-mi place s-o spun, la rndul meu, altora, pentru c o gsesc plin de haz: Lucia lua parte la unul dintre multele congrese internationale ale femeilor, din Asociatia crora fcea parte, cu rang nalt. Se afla n U.R.S.S., la mas cu o negres, care-i devenise pe parcursul congresului simpatic, si cu o interpret, pentru c negresa nu vorbea dect englezeste, iar Lucia, la perfectie, numai frantuzeste. Pentru a-i face plcere negresei, Lucia i-a oferit, prin intermediul interpretei, o cutie cu compot de ananas, pe care o avea de-acas, cu gndul c ananasul i va aminti noii ei prietene, negresa, acolo, la Moscova, de trile calde. Dup un scurt schimb de fraze scurte cu negresa, pe care a ntrebat-o, prin mijlocirea interpretei, dac i-ar face plcere s guste un compot de ananas, interpreta rus i-a transmis Luciei pe un ton foarte linistit n frantuzeste rspunsul africanei: Elle vous remercie infiniment, mais elle ne mange que desjuristes.20 Lucia a ncremenit. I-a trebuit un rstimp ca s afle c negresei nu-i plcea ananasul, ci o variant a acestuia, numita avocat21, cultivat, ca si ananasul, n America tropical. Interpreta tradusese pur si simplu avocat prin juriste. Atta tot. 20 V multumeste foarte mult, dar ea nu mnnc dect juristi (Ib. fr.) (n. ed.). 21 Avocat, n limba francez, nseamn avocat" si avocado" (n. ed}. 264

L 'enfant royal Nu sterge prea mult din Jurnalul tu, cci, dup cum mi scria odat mama Ilenei, der gute Mut ist immer Wahrheit." Curajul sincer e totdeauna adevr, e sfatul pe care mi-1 ddea, la rndul su, Georges Duca1, n 1982, el aflndu-se la Stanford, iar eu la Bucuresti. si, de team c as putea avea neplceri cu o epistol venit din California dac n continutul ei s-ar prea ceva suspect, n loc s-mi spun c acele cuvinte scrise n german apartin reginei Mria a Romniei, sotia regelui Ferdinand I, Duca mentiona c veneau de la mama Ilenei", fiind sigur c voi pricepe despre cine era vorba, Ileana nefiind altcineva dect fiica cea mai mic a reginei Mria. Situatia politic n care se afla Romnia n anii aceia ne obliga la asemenea nevinovate disimulri, n ce o 1 Gheorghe (Georges) I. Duca (1905-1985), fiul primului-minis-tru Ion Gh. Duca, asasinat n Gara Sinaia, n 1933. n 1928, a obtinut licenta n drept la Universitatea din Bucuresti, ncepnd din octombrie 1928, detine, n cadrul Ministerului Afacerilor Strine, diferite functii. Lucreaz la Legatiile Romniei din Washington, To-kyo, Rio de Janeiro, Budapesta. La 10 noiembrie 1942, l ntlnim la Legatia Romniei din Helsinki, iar de la l august 1943, la Legatia Romniei din Stockholm, unde, de la l octombrie 1944, ndeplineste functia de nsrcinat cu afaceri. Este rechemat de la Stockholm pe l august 1947, dar refuz s se napoieze; pe 15 octombrie, este suspendat din serviciu si trimis n fata Comisiei de disciplin (instituit prin decizia ministrului liberal Gheorghe Ttrscu) pentru judecarea cazului de abateri grave". Nu s-a mai ntors niciodat n tar. Se sinucide n 1985 (n. ed.). 265 privea pe mama Ilenei", aceasta si pusese pentru totdeauna amprenta pe personalitatea prietenului si colegului meu, si el diplomat de carier, fiu al fostului prim-ministru al trii, I. G. Duca, asasinat de legionari n gara Sinaia. Georges Duca copilrise n preajma reginei Mria, care fcea haz de libertatea cu care tnrul si spunea prerea fr s se sfiasc, si asta cu att rnai mult cu ct descoperea n el o personalitate mult mai nrudit cu a ei. Exista la amndoi o curiozitate asemntoare pentru oameni si locuri, un acelasi simt al umorului si al ridicolului, aceeasi sntate excelent, aceeasi miestrie pentru disocierea bunului- si a prostului-gust. l deosebea de regin retinerea, care-1 fcea s pstreze totdeauna o oarecare distant ntre el si cei cu care avea de-a face, fie acestia buni prieteni, s evite implicarea n viata altora, atunci cnd nu era solicitat. Aceast retinere fireasc lui fcea din el mai degrab un spectator inteligent si obiectiv al vietii, dect unul dintre participantii la desfsurarea ei. Regina Mria, n schimb, era o aprig lupttoare pentru dreptate, libertate si adevr, oriunde si mereu. Asemnrile izbitoare dintre el si regin si cultul pe care-1 avea pentru ea i fcuser pe colegii din minister, mai ales, s-1 porecleasc / 'enfant royal, copilul regal, pe acest tnr cu nftisare plcut, nu prea nalt, dar bine legat (fcuse box n adolescent), cu privire senin, dar oarecum voalat, cu o usoar miopie, cu zmbet sincer, copilresc, atrgtor. Mi-a plcut s triesc cu ochii bine deschisi", mi scria el n 1984, tot de la Stanford, unde-si desfsura activitatea dup ce fusese, ca noi toti, colegii lui, diplomati de carier, exclusi din cadrele Ministerului Afacerilor Externe, o data cu venirea Anei Pauker la conducerea acestuia la Hoover Institution on War, Revolution and Peace". mi scria mai departe: Am avut enormul noroc ca spectatorul din mine, ce mai sunt cu prisosint, s nu duc lips de material." De material pentru Jurnalul pe care-1 tinea din adolescent, bogat n relatri privitoare la locuri si la evenimente, n portrete 266 literare si fotografice, pentru c nu lipseau din Jurnal fotografii numeroase ale celor despre care scria. Jurnalul personal era pentru Georges Duca una dintre ratiunile lui de a fi. Aveam impresia ca tria pentru a-si scrie Jurnalul. Acestuia i se spovedea mai degrab dect prietenilor. Tria cu bucuria de a si-1 scrie pe caiete groase de dictando, scolresti, legate n creton nflorat, mai groase la cotor pentru a face loc eventualelor fotografii ce nsoteau textul. Pentru cel care a citit cndva The Story ofmy Life Povestea vietii mele", autobiografia reginei Mria, asemnrile dintre

nsemnrile zilnice ale Suveranei si ale prietenului meu sunt evidente, n ce priveste stilul si felul de a privi viata. Influenta reginei o descopeream si n felul n care Duca si mobila ncperile: acelasi gust sigur la amndoi n armonizarea testurilor cu care erau mbrcate fotoliile si canapeaua salonului, cu mobila, cu lmpile din colturi acoperite cu abajururi largi, cu vasele metalice, asemenea unor enorme farfurii ntinse, n care notau, ca niste nuferi, dalii sau crizanteme, cu politele pe care zceau fotografii nrmate, icoane de lemn, fetisuri, msti, aduse de prin locurile ndeprtate pe unde umblase. Lui Georges Duca i plcea s cunoasc oameni, mai ales daca i preau interesanti, dar evita s devin familiar cu ei. Firea lui se opunea oricrei intimitti. L-am cunoscut mai bine n 1943, cnd Bucurestiul 1-a numit nsrcinat cu afaceri la Helsinki, unde eram, de vreo cteva luni, secretar de legatie. Acolo am mprtit mpreun o bun bucat de vreme grijile rzboiului, sperantele si deceptiile cauzate de neprevzutul evenimentelor zilnice. Nu lipseau din viata noastr evenimente de care, ulterior, fceam haz, si asta nu o dat datorit felului original n care se descurca n momente dificile. Iat, de pild, unul dintre acestea. Printre cunostintele pe care le ntlneam adesea la receptiile date de diplomatii strini acreditati la Helsinki, erau si dou doamne, mam si fiic, ambele cultivate, distinse, vorbind curent n limbile de circulatie international. De la o 267 vreme, cele doua doamne mama, nalt, slab, de o urtenie rafinat, si fiica ei, la fel de nalt si de slab, de cultivat si distins ca si mama, plcut n societate l vizitau din ce n ce mai des pe Duca la legatie. Se nnodase ntre ele si acesta o strns prietenie. Pn ntr-o zi, cnd el mi mrturisi c are tot mai mult impresia c mama intentioneaz s-1 nsoare cu fiica ei. si ai avea ceva mpotriv? 1-am ntrebat. Nu... dac n-ar fi nesiguranta n care trim, rzboiul sta de care nu mai scpm, situatia din tar si, n fine, dac domnisoara nu ar fi asa de nalt. Alturi, suntem ridicoli. E cu un cap mai nalt dect mine. ntors n tar, ar avea de ce s rd Bucurestiul de mine. Asa c as vrea s rresc vizitele pn nu e prea trziu, si fr s le jignesc. si ce te gndesti s faci? Asta e, c m tot gndesc, si nu gsesc o solutie. Dup vreo cteva zile, Duca m pofteste ntro sear la mas. - Mai vine cineva? Mda... cele dou doamne, despre care ti vorbeam deunzi. Ai gsit o solutie n privinta proiectului lor matrimonial? Cred c da. Oricum, dac poti, vino disear. Seara, la mas, l aud la un moment dat spunnd: Am cunoscut la Paris, acum vreo ctiva ani, o ghicitoare extraordinar. Diplomatii strini, si nu numai ei, erau uluiti de ct de bine le cunoaste aceast femeie trecutul. Prezicerile i se mplineau cu exactitate. Era considerat drept o nou Madame de Thebes. N-ai ncercat s o cunosti? l ntreb una dintre cele dou doamne. Ba da, rspunse Duca, sovind parc s-si continue istorisirea. Am vizitat-o. Era o femeie de lume ntre dou vrste, vorbea o francez plcut, cu un usor accent strin, a crui provenient nam reusit s-o identific. si-a pus n ac268 tiune recuzita obisnuit, crtile de joc, zatul, globul de cristal, mi-a citit n palm, a interesat-o zodia, apoi a nceput prin a-mi spune caracterul, dup care mi-a amintit cteva scene din trecutul meu la care nu m mai gndisem de mult. Totul surprinztor de exact. - Despre viitor ti-a spus ceva? Da... foarte putin, pentru c n-am vrut s stiu de mai 'nainte ce-mi rezerv destinul. A apucat s-mi spun c m voi cstori de dou ori, c prima nevast mi va muri dup vreo cteva luni si c voi fi foarte fericit cu a doua, toat viata. Cu privire la carier mi-a spus c...

Cele dou doamne, cu capul plecat deasupra farfuriei, transau cu mare atentie friptura. Aveam impresia ca nu-1 mai ascultau. S-au retras mai devreme ca de obicei, si de-atunci vizitele li s-au rrit simtitor. n toamna, Georges Duca a fost transferat consilier de legatie la Stockholm. Acolo l vizitam cnd curierul diplomatic de la Bucuresti ne aducea corespondenta. II crutam pe acesta de un drum la Helsinki, unde bombardamentele aeriene ale sovieticilor se tineau lant de la o vreme, iar eu aveam, n schimb, prilejul de a petrece cteva zile la Stockholm. Suedia, tar neutr, era pentru noi, cei care triam sub amenintarea continu a bombardamentelor sovietice si a invaziei, raiul pe pmnt. Vedeam la Stockholm un spectacol de oper, mncm homari ntr-un restaurant de pe Stureplan, mi revedeam prietenii, m aprovizionam, iar noaptea dormeam fr grija atacurilor aeriene. Spre sfrsitul anului, Duca mi spune c a primit o telegram de la Bucuresti, n care i se ordon s ia legtura n mare tain cu doamna Kollontay, ambasadoarea mult pretuit si unanim respectat a Uniunii Sovietice la Stockholm, pentru a afla n ce conditii ar fi de acord rusii s ncheie cu noi o pace separat. Doamna Kollontay locuia la Saltsjobaden, lng Stockholm, ntr-un hotel foarte elegant, nconjurat de consilieri, nenchipuit de bine pzit, nsotit de secretari si ajutat de 269 o trup de ngrijitoare si de oameni de serviciu, astfel nct prea cu neputint ca un emisar al unei tri strine, cum era cazul trii noastre, n rzboi cu rusii, s obtin o audient secret. Dificultatea era sporit si de faptul c ambasadoarea nu se putea deplasa altfel dect purtat de un crucior cu rotile, picioarele refuznd sa o serveasc. Era exclus, asadar, posibilitatea unei ntrevederi n alt loc dect acolo, n sfrsit, nu mai tin minte prin cte a trecut prietenul meu pn s izbuteasc s-o vad si s-i transmit mesajul nostru. Au avut loc mai multe ntrevederi, pentru c rspunsul asteptat de noi ntrzia. Prima ntlnire a fost scurt si rece. Ambasadoarea a luat act de oferta Romniei si trebuia s-o transmit Moscovei. Duca urma s mai treac pe-acolo. Pe de alt parte, Bucurestiul i cerea lui Duca s se grbeasc. Venise iarna si evenimentele preau s se precipite, solicitnd un deznodmnt, ntrevederile urmtoare n-au adus nici o clarificare. Venise primvara, cu zile nsorite si lungi. Vremea ncepea sa se nclzeasc usor. Duca bate din nou la usa doamnei Kollontay. O revede, instalat n fotoliul cu rotile, cu privirea autoritar, ncadrat de prul cret si bogat, mbrcat cu o rochie tinereasc, alb, pe care zburdau mici flori de cmp, vesele, viu colorate. O rochie ncretit n jurul gtului si sub umeri, n jurul bratelor, ce i s-ar fi potrivit mai bine unei copile dect acestei doamne impuntoare, respectabile si temute, cu mult trecut de vrsta dulcii adolescente. Fr s-si dea seama ce face, amuzat de rochia ambasa-doarei, cu gndul la Primvara botticellian, prinse ntre degetele lui mna pe care i-o ntindea aceasta, pentru a i-o sruta si, ridicndu-i usor si jucus bratul, i spuse, surzn-du-i: Ehehee! C'est le printemps!2 Se manifestase, ca si n alte dati, sincer, neglijnd prudenta, cu acel gute Mut, cu acel curaj sincer care exprim : E primvar! (lb.fr.) (n. ed.). 270 totdeauna adevrul. Poate c ambasadoarea simtise c are n fata ei un tnr sincer, curat, ori poate pentru c, de data asta, avea s-i comunice, n sfrsit, rspunsul mult asteptat ambasadoarea izbucni, pe neasteptate, ntr-un rs rsuntor, pornit din viscere, ntr-un rs de copil, cu toat gura deschis. Iar Duca afla n acele momente ceva la care nu se gndise pn atunci: descoperea c ambasadoarea avea umor. Cdeau mstile, bnuielile, retinerile diplomatice. Ambasadoarea si diplomatul triau clipa rar a sincerittii binevoitoare, indiferent de rezultatul urmtoarelor negocieri. Doamna Kollontay i spuse c, n cazul unei pci separate cu Sovietele, romnilor le vor fi restituite judetele din Transilvania pierdute prin Diktatul de la Viena, dar nu si Basarabia, n privinta Basarabiei, rusii nu admiteau nici o negociere. Niet

categoric! Dup rzboi, m-am ntors la Bucuresti, traversnd Uniunea Sovietic, aplaudnd Lacul lebedelor la Leningrad si Printul Igor la Moscova, parcurgnd interminabilele sli ale Ermitajului, iar dup dou zile pe cele ale Tretiakovului. Aflnd c Ana Pauker ne-a dat afar din minister pe noi toti diplomatii de carier, Duca nu s-a mai ntors n tar. A rmas o vreme n Suedia, apoi, dup ctiva ani s-a stabilit n California, la Stanford, de unde mi-a scris. La nceput, ne multumeam s ne felicitm de srbtori. Cu timpul, scrisorile au devenit mai lungi si mai dese. Urrilor li s-au adugat cu precdere dou subiecte. Unul dintre acestea era aparitia primelor noastre crti: Cronica unui romn din veacul alXX-lea, o prelucrare a Jurnalelor lui, n trei volume, si Nicomahos, un dialog al meu despre ntelepciune si fericire, pe care i 1-am trimis, 1-a citit si mi-a mprtsit impresiile lui. Din pcate, el n-a avut prin cine s-mi trimit Cronica lui. Prin post, nu era recomandabil; s-ar fi pierdut" cu sigurant. Al doilea subiect dezbtut n scrisorile noastre a fost pentru mine o surpriz, pentru c-mi anunta hotrrea lui de a se sinucide n ziua cnd va mplini optzeci de ani! De la ori271 care altul m-as fi putut astepta la o asemenea hotrre, dar numai de la el nu. Iubea viata, cltoriile, l interesau evenimentele politice, oamenii deosebiti, era sntos (n ciuda unei operatii pe inim pe care a suportat-o bine si care nu i-a dat dup aceea de furc). Refuz s triesc peste optzeci de ani mi scria el , cnd v voi prsi cu alai." Vestea asta mi-a dat-o n vara anului 1982. nsemna c ar mai fi avut de trit nc trei ani, timp n care putea s renunte la intentia de a-si curma viata. Nu doresc ca eu, ca si ceilalti mi scria, justificndu-si intentia s asistm la propria mea decadent. Nu va fi nici mormnt, nici slujb, placa mea comemorativ este asezat la picioarele lespezii de la Ursani zeii stiu ceea ce fac si pentru ce o fac, cel putin sper! U f aut savoir preparer sa mort3, spunea Cocteau cu drept cuvnt." Dup scrisoarea asta din 3 septembrie 1982, viata lui si-a urmat cursul obisnuit, n deplin concordant cu preocuprile si cu gusturile sale. In toamna lui 1982, a plecat n Italia, la Duino, poftit acolo de prietenul nostru comun, printul Raymond de Torre e Tasso, iar n anul urmtor a vizitat Norvegia. In 1984, la saptezeci si nou de ani, deci cu un an nainte de a-si pune capt zilelor, a plecat pentru cinci sptmni spre izvoarele Nilului, pn aproape de granita cu Sudanul, iar de acolo sa dus n Iordania. La 30 octombrie 1984, mi ddea noi detalii cu privire la sinucidere, pentru c n scrisorile mele m strduiam din rsputeri s-1 nduplec s renunte, mi scria: Voi lsa totul n cea mai perfect ordine, totul va fi timbrat, mpachetat si druit nainte de sfrsit legatarul meu universal va face cele cuvenite minunati prieteni m vor ajuta, pilulele obisnuite si vor face datoria n vreo or, dou. Doi bieti doresc s fie cu mine, nu cred ns c-i voi lsa. Amintirea ce-o vor pstra despre mine trebuie s fie a unei fiinte nc normale, fr melodram, n plin simplicitate. Scrisori tiprite n trei limbi vor tlmci pe scurt atitudinea mea, spre a-i la3 Trebuie s stii s-ti pregtesti moartea (lb.fr.) (n. ed.). 272 muri cinstit pe cei la care tin, ca si pe tine. Nu am nici o team, sunt doar plin de curiozitate." Zis si fcut: Scrisorile de care pomeneste au fost redactate si expediate imediat dup 17 noiembrie 1985, dat la care pilulele si-au fcut datoria. Astfel si-a ncheiat viata, exact la optzeci de ani, / 'enfant royal, unul dintre oamenii cei mai lucizi, mai nobili sufleteste, mai sensibili la simtul ridicolului si mai ncnttori din cti am cunoscut. Odihneasc-se n pace! Iubire* Ca acele motive wagneriene ce exprim anumite stri sufletesti pe care personajele de pe scen nu pot sau nu vor s si le mprtseasc prin cuvinte si pe care spectatorul avizat le ntelege si chiar le simte el nsusi, pentru c acele motive muzicale par a fi expresia emotiilor simtite de el nsusi cndva, n mprejurri similare celor reprezentate pe scen, ultima fraz din Un amour de Swann desteapt n mine, de cte ori o recitesc, amintiri dulci si dureroase: Dire quej 'ai gche des

annees de m vie, quej 'ai voulu mourir, quej 'ai eu mon grand amour, pour une femme qui ne me plaisait pas, qui n 'etait pas mon genre.1 Aceasta fraz proustiana m face s-mi amintesc c, de multe ori, la rndul meu, am iubit nebuneste si c, de fiecare dat, am fost gata s druiesc unei fpturi oarecare tot ce aveam, creznd ca n-as putea s supravietuiesc dect mizerabil dac m-ar prsi, pentru ca, mai trziu, dup ce iubirea a fost trdat si suferinta ei obsedant a trecut ca o migren, ntlnind-o pe strad s m ntreb cum de-a fost posibil s-mi pierd capul si s fiu ridicol, s-o astept de-at* Personajul EA" din acest capitol este mama scriitorului, Ma~ rioara Berindei (1883-1977) (n. ed.). 1 Cnd te gndesti c am pierdut ani din viata mea, c am vrut s mor, c mi-am nchinat dragostea cea mai mare unei femei care nu-mi plcea, care nu era genul meu! (M. Proust, n cutarea timpului pierdut, Swann, II, trad. rom. de Radu Cioculescu, Editura pentru Literatur, 1968). 274 tea ori zadarnic, s-i suport toanele si tainele, s-i savurez pn si mediocritatea uneori, s-o iubesc cu att mai mult, cu ct se ndeprta mai evident de mine si, mai ales, cnd, dup un timp, legtura pe care o acceptase pn atunci fie din interes, fie din obisnuint, fie din amabilitate si, ceva mai rar, dintr-un sentiment real, s-a stins. Aceast fraz din romanul lui Marcel Proust i-am citit-o ntr-o sear EI si i-a plcut neasteptat de mult. Am fost surprins si entuziasmat. Surprins pentru c ceea ce ne place nou foarte mult rareori le place si altora n aceeasi msur, mai ales cnd e vorba de un detaliu, de un amnunt pe lng care se trece de obicei cu nepsare, ca, de pild, o mn dintr-un tablou, un anumit motiv dintr-o simfonie, un anumit vers dintr-un lung poem, o fraz dintr-un ntreg roman sau, din nftisarea unui prieten comun, zmbetul ori fruntea. Am fost si entuziasmat, pentru c nimic parc nu ne leag de cineva mai strns (dac nu si mai durabil), dect descoperirea unor astfel de preferinte comune. Vibrnd cu altcineva n acelasi moment pentru acelasi lucru, ne destinuim unul altuia, comunicm cu adevrat, ne descrcm, ne divulgm, ne nfrtim, si bucuria de a descoperi n altul o sensibilitate geamn e uneori fr margini. Marile extazuri de care pomeneste istoria au fost extazuri n doi. Mi-a spus: Ct e de adevrat! M-a privit n ochi, cu un zmbet tremurat o clip pe buze. Apoi, si-a copiat din cartea mea mica fraz pe o buctic de hrtie, ca s-o aib la ndemn si s-o nvete pe dinafar. stia, de altfel, foarte multe lucruri pe dinafar: maxime si versuri, chiar poezii ntregi, dar niciodat, cnd o ntrebam, nu-mi putea spune de cine sunt. Dup ce a nvtat acea fraz, mi-o spunea EA mie sau, dup ce o ncepea, o continuam mpreun, n cor", privindu-ne n ochi unul pe cellalt si zmbindu-ne cu nteles. Era n zmbetul nostru o confirmare a constatrii lui Swann din acea fraz, cu alte cuvinte pream a fi de acord c iubirile sunt trectoare ca anotimpu275 rile si c n urma lor nu rmne dect uimirea ca am putut iubi ce-am iubit. Eram, asadar, amndoi de prere c si cu noi se va ntmpla la fel, si de-asta zmbetul nostru reciproc era amar dar faptul c gndeam la fel ne ncnta. M ntrebam uneori zadarnic, fireste, pentru c n-as fi cutezat s-i sondez trecutul ce anume i amintea acea fraz. Ce experient a iubirii si a amgirii o fcea s spun acum despre acea remarca a lui Swann: Ct e de adevrat!"? Amintirile ne mpiedic adesea s fim fericiti, si asta atunci cnd ne leag prea mult de trecut, de zpezile lui de altdat. Cnd, n loc s trim clipa prezent pentru tot ce ne ofer ea inedit, plcut pentru simtire, hrnitor pentru cuget, o folosim spre a derula filmul trecutului, pentru a ofta si a lcrima. n ce m priveste, nu am o fire paseist cu o singur exceptie: amintirile legate de EA, pe care, cnd nu le chem, vin singure, ca s m mngie, sa-mi fie dor sau s m mustre. La alte aduceri-

aminte, putine la numr, m ntorc fr nostalgie, cu plcere sau cu indiferent, dup caz. Dac am scris despre unele ntmplri din trecut, am fcut-o, cum o fcea si Martha Bibescu, pentru a pescui din trecut cteva episoade mai deosebite si, mai ales, pentru a-i feri de uitare pe ctiva oameni pe care i-am cunoscut. Au fost n existenta mea ani de care mi-amintesc foarte putin, pe care nu stiu cum i-am umplut, care parc n-au fost triti sau de care nu vreau s-mi amintesc. Acestia din urm n-au fost anii cei grei, ai sovirilor, ai rzboiului sau ai lipsurilor materiale, ci ai greselilor si ai rtcirilor. Asa c, n aceast ultim privint, nu o nteleg pe nevasta lui Lot, care s-a ntors ca s priveasc cum arde Sodoma. n locul ei, as fi fost fericit s stiu c nu va mai rmne nimic dintr-un trecut jenant. Iar dac ea s-a prefcut ntr-un stlp de sare e pentru c totdeauna ispsim pltindu-ne evocrile nostalgice cu remuscri si cu lacrimi zadarnice. Asadar, daca mi-am scris acum n urm amintirile, am fcut-o cu gndul c mai trziu timpul mi le va sterge din memorie si din tot ce am 276 trit nu va mai rmne dect scrum. Dar nu le-am scris regretnd trecutul, repet: cu o singur exceptie, capitolul pe care 1-am nceput acum. De obicei, o dat ce ncep un nou capitol de viat, nu m mai preocup de cel pe care 1-am ncheiat. Mi se pare zdrnicie s oftez dup ceea ce nu mai pot avea si, de foarte multe ori, dup ceea ce nici n-as mai dori s am. Curiozitatea pentru ce are s mi se ntmple n viitor m stpneste mai mult dect prerea de ru dup trecut. n mod cu totul exceptional repet asta pentru a treia oar , dintre toate umbrele care mi s-au perindat pe zidul trecutului si care-mi struie n amintire, numai de a EI mi-e dor. Un dor permanent si sfsietor, pe care timpul vd c nu face dect s-1 amplifice, cu toate c-n mine struie teama c timpul, acest balsam al durerilor, precum si fiica lui, obisnuinta, ar putea s-mi uzeze goblenul amintirilor legate de EA si s-mi preschimbe simtmntul de-acum ntr-unul de mna doua. Mi-e team c, dup ctva vreme, voi suferi mai putin aducndu-mi aminte de unele episoade, dureroase acum, si c remuscrilor trezite de acestea le voi gsi justificri si scuze. Ghimpele din carne e ultima legtur ce mai subzist ntre mine si EA. Dac timpul mi-1 va scoate din carne si astfel m-as desprinde de EA, as continua s triesc srcit de unica mea avutie si atunci ce-as fi mai mult dect un pumn de trna? O astfel de team m ndeamn s scriu despre EA, desi n privinta asta am o retinere. Pe de-o parte, se stie c, de cele mai multe ori, sub imperiul unui sentiment puternic, scriem emfatic, siropos, mediocru, si n-as vrea ca tocmai despre EA s scriu mai prost ca despre altii, mi spun ns c ceea ce pun acum pe hrtie voi putea revizui mai trziu cu luciditate, ca pe ceva scris de un altul, ndurndu-m s renunt la pasajele patetice, la locurile comune, la evocrile dulcege, adic tocmai la ceea ce scrisesem mai cu drag. Pe de alt parte, se stie, iarsi, c nu neaprat ceea ce ne-a fost nou de mare important n viat e de vreun interes com277 parabil pentru cel ce citeste relatarea. Nu scriind despre lacrimile noastre i le vom stoarce cititorului pe-ale lui, ci ntorcnd cutitul n propria lui ran prin miestrie scriitoriceasc, fr ns s-i mprtsim lectorului vreo tain a asa-numi-tului nostru modus operandi. Viata mea nu-1 intereseaz pe cititor dect n msura n care evocarea ei, prin mestesugite imagini, i-o poate evoca pe-a lui. Plngem durerea altuia cu att mai mult cu ct ne imaginm c ar putea fi tot asa de bine a noastr. Se sinucideau citind Werther cei care iubiser si suferiser din dragoste ca el, iar nu din compasiune pentru nefericitul personaj de carte. Cu toate aceste retineri, voi ncerca s scriu despre EA, pur si simplu pentru c simt nevoia s-o fac. Ce va iesi nu va fi reflectarea simtmintelor mele, ci a abilittii sau a stngciei mele scriitoricesti. Orice comunicare ntre oameni nu se face direct, de la inim la inim, ci prin mijlocirea cuvntului, si intensitatea ei depinde de acesta. De obicei, nu scormonesc printre hrtiile trecutului, dar iarsi n mod exceptional recitesc uneori fragmente din nsemnrile EI zilnice dintr-o agenda gsit de mine, ntmpltor, ntr-un

sertar. E o agend mic, cochet, de piele, pe care o primise cndva la un pom de Crciun. Simtise nevoia s-o foloseasc si-si notase zilnic, seara, cum si folosise vremea pn atunci si, eventual, impresii. Scrisul, cu o caligrafie clar, frumoas, urmeaz ndeaproape firul gndului, fr cutri stilistice. Dovad c nicieri n-am gsit o sterstur. Scria pentru EA, nu pentru a fi citit simplu, fr pretentii si bine! M gndeam c una dintre trsturile firii ei era autenticitatea. Nu se silea s fac ceva pentru a creste n ochii altora. Tria asa cum simtea. Era natural, spontan, vesel sau trist, fr sa se sfiasc s fie vesel sau trist, si, din fericire, nzestrat cu un bun-simt natural, devenit cu 278 timpul ntelepciune, datorit cruia a rmas tot timpul cu capul pe umeri. n afar de aceast agend n care o regsesc cu duiosia si cu dragostea pe care mi-o purta, cu grija pentru ce putea s mi se ntmple cnd eram departe si cu unele stngcii de stil mi-au mai rmas de la EA zeci de fotografii, dintre care pe unele le-am nrmat si le las s m nconjoare, pentru ca oriunde, n cas, as ridica privirea s-o ntlnesc pe-a EI. De altfel, mobilele si lucrurile mrunte de prin dulapuri au rmas asa cum le-a asezat EA. Regsesc peste tot urme de-ale EI, dantele lucrate de EA, mici reparatii fcute cu acul, si-i recunosc mpunstura, si-mi amintesc uneori chiar si momentul n care a cusut un lucru sau altul ori a brodat vreo perna. Unele locuri pe unde am fost mpreun mi-aduc n minte mici scene sau fraze rostite de EA, care-mi rsucesc ghimpele n carne, si sunt trist si fericit totodat. De pild, lacul de la marginea orasului. Cu ani n urm, pe cnd televizorul nu se nscocise nc, iar duminicile de iulie erau lungi si triste, luam, dac nu ploua, pentru a goni din noi melancolia zilelor pustii, autobuzul si veneam amndoi acolo, n fata lacului. In jurul nostru, se agita obisnuita lume de duminic, venit s-si omoare timpul sau s-si distreze copiii. Familii modeste, slujnice, soldati si, mai ales, copii se nghesuiau nerbdtori pe pontonul ngust, n fata cruia adstau micile vaporase albe ce fceau nconjurul ntinderii irizate si calme. n dup-amiezele de 24 iunie ale fiecrui an, pentru c atunci ncepe solstitiul de var, iar soarele rmne uitat de Dumnezeu pe cer, obisnuiam s vizitez lacul, ntinderea lui placid si vast, cu miros de putregai si de alge, si asfintitul dureros de lung mi-aminteau de vara nordic si, n special, de ziua aceea acolo srbtoare a soarelui care rzbate victorios n mprtia noptii, goni'nd ntunericul. Pe malurile lacurilor finlandeze, se aprind n noaptea de 23 spre 24 iunie focuri, n case nimeni nu doarme, restaurantele sunt pli279 ne de lume, de chiote, de cntece, iar noaptea clar binecuvnteaz n parcuri iubirile. Se spune c n noaptea asta asa-zisa a Snzienelor fortele obscure ale naturii, dttoare de viat si inspiratoare de muzic si de poezie, se prind n hore nevzute si c, n lumina crepuscular ce ntrzie deasupra pdurilor, a apelor si a crngurilor, apoi n aceea, tremurtoare, a focului animat, spiridusi neastmprati strbat codrii, cmpiile, poie-nele, urmeaz de-aproape cursul apelor, chiuind si tinndu-se de nzdrvane pozne. n fata lacului si n amurgul acelei zile, mi aminteam de pgnele si bahicele ritualuri nordice pstrate de milenii, dar si de anii petrecuti de mine n tara sutelor de locuri traversate de cercul polar. A fost dup aceea o vreme cnd veneam aici, n fata lacului, dezorientat, spre a-mi deplnge o viat ce-mi prea nchisa. Seara de miez de iunie era nmiresmat cu arome de trandafiri, iar lumina ei portocalie si calm m fermeca. Eram prea ndurerat pentru a m bucura de ea, si totusi o cutam, cnd m-a nsotit EA acolo pentru prima dat. Poposisem amndoi pe o banc. Lacul tremura usor la ctiva pasi de noi, printre slcii. Prea o fiint vie, iritat de miscarea nentrerupt a brcilor ce se agitau n toate directiile. Pe poteca din fata noastr, treceau perechi nlntuite, purtnd n priviri mica lor fericire, pe care poate c o ignorau, dar care mie-mi srea n ochi tocmai pentru c eram nefericit. Ambarcatiuni cu pnze adstau pe luciul apei asemenea unor psri enorme, albe, poposite pe suprafata ei. Aerul era umed si usor ncetosat. Lng mine, EA era transfigurat de desfsurarea marelui spectacol al asfintitului prelung, si exaltarea i se traducea printr-un monolog liric. Spunea tot ce-i trecea prin minte cu spontaneitatea

sincer a oamenilor cu sufletul curat. O priveam si-i invidiam senintatea. Nu pretuiam atunci, n lumea asta, nimic mai mult ca inocenta, si credeam c nu mi-o voi recpta vreodat. Lumina apusului o avantaja si mi-aducea aminte c Leonardo n-o picta pe Mona Lisa dect n amurg, cnd umbrele dispar. 280 Avea fata si bratele sidefii precum cerul, privirea blnd si sentimental, glasul moale, usor cntat. M socotea, poate, nepstor la spectacolele naturii, pentru c nu stia ct eram de nefericit. Timpul trecea ncet, ca si cum s-ar fi oprit pe loc. Brcile erau umbre ce parc duceau suflete pe Acheron, spre Hades. Apoi, cnd mantia lui Oberon a nceput s nvluie lacul si parcul, cu faldurile ei nstelate, ne-am ridicat si am pornit spre cas. Am trecut pe lng curti n care oamenii sedeau la mas, mncnd sau jucnd table, pe lng praguri unde ntrziau ghemuite femei btrne si singure, prin cartiere vechi, cu case mici, nguste, pierdute n fundul curtii. Luminile se aprindeau si mai trecea o zi. ncetul cu ncetul, rana mea luntric s-a vindecat, si n anii urmtori seara cea mai lung a anului mi amintea descumpnirea de atunci. Din rana vindecat, pstram doar urma. Continuam s vin cu EA acolo, n seara solstitiului de var, ca la mormntul unui prieten drag. Aduceam omagiu durerii ce trecuse, seninttii pe care o recstigam si molcomei noastre fericiri de a fi mpreun. Nu stiu daca-i plcea asa de mult s fac ocolul lacului cu vaporasul, precum m lsa s cred. n orice caz, era pe atunci singura noastr bucurie de duminic dup-amiaz. De fapt, cred c nu att plimbarea cu vaporasul o bucura, ct faptul de a fi cu mine o zi ntreag. Altfel, ne vedeam doar spre sear, cnd m ntorceam de la serviciu, si nici atunci destul, pentru c m apucam de scris, nsingurndu-m. Dar despre asta voi aminti ceva mai departe. EA ar fi mers cu mine oriunde mar fi mnat capriciul sortii, cci numai a fi mpreun nsemna pentru EA a tri. Toat existenta i se desfsura n functie de mine, simtmintele EI erau fie bucurie cnd i eram alturi, fie suferint cnd m stia departe, fie spaim cnd se gndea c m-ar putea pierde. M lsa s scriu ziua sau noaptea, atta ct voiam, si-mi apra linistea, fiindc i fcea plcere, desi din scrisul meu mult vreme nu s-a ales nimic. stiam c ar fi preferat s-i tin tovrsie, dar eram prea 281 egoist ca s-mi ntrerup sterila activitate, pentru a rmne lng EA. Croseta singur n alt odaie, se gndea, desigur, la orele care i se scurg goale, rbda singurtatea n care o lsam, dar nu-mi reprosa nimic. Cnd nu mai puteam suporta s o stiu la ctiva pasi de mine, asteptnd o mngiere care nu venea, o vorb care nu se lsa rostit, m ridicam de la mas si alergam la EA. M privea atunci cu ochi tulburi n care i jucau lacrimi, si n privirea EI de cine credincios era recunostint umil si bucurie, i srutam fata si ochii, i mngiam obrajii, as fi vrut s-i cer iertare c sunt asa cum sunt, dar buzele mi rmneau nclestate, si sufeream pentru c nu puteam s-i cer iertare, mi spuneam c viata e nesigur si c voi regreta poate, ntr-o zi a mniei, ntr-o inevitabil dies irae, c n-am stat mai mult lng EA, c nu i-am destinuit tot ce aveam pe suflet; mi imputam c nu pot s renunt Ia condamnabila mea grafomanie si la nevoia de a hoinri singur, seara; mi spuneam c va trebui s m schimb, dar anii treceau si rmneam acelasi. mi doream, n continuare, mai mult timp liber pentru a scrie, mai mult singurtate, mai mult libertate, dar sufeream dorind si, n suferinta mea, doream mereu. Cnd duminica vremea era urt, rmneam acas si, daca nimeni nu suna la us ca s ne viziteze, jucam amndoi crti, fceam pasiente sau i citeam cte ceva. Erau dup-amieze triste, n care simteam c viata se scurge nefolosit, zdrnicit: pentru c nu puteam sau nu stiam ce s facem cu ea pentru a fi fericiti. Nu-mi trecea prin minte c tocmai acele dup-amieze de duminic stngaci folosite, dar calme erau nssi fericirea pe care mi-o doream si c tocmai de ele mi va fi, cndva, dor. Uneori, cnd m napoiam de la serviciu, o gseam se-znd n fotoliu, lng fereastr. Tricota sau croseta una dintre interminabilele ei dantele pentru cearsafuri, o dantel al crei model, cnd se termina, era cu abilitate reluat de la capt si putea fi astfel continuat la infinit. Din curbura gra-^ tioas a unui lujer lua nastere un altul, care era ns aido-

282 m cu cel care 1-a precedat si, urmrind cu privirea motivul delicat al dantelei, minutios imaginat, cu insistentele lui reveniri, realizate pe nesimtite, gndul m ducea la o Fug de Bach. De cte ori o vedeam aplecat asupra lucrului de mn, dar parc mai degrab asupra gndurilor EI tainice, m cuprindea un val de tristete. mi spuneam: Cte ore ireversibile de viat i se scurg astfel, n loc s fie trite de EA n plenitudine si n bucurie!" I-am spus o dat asta, mi-aduc aminte, si mi-a rspuns privindu-m, ca de obicei cnd mi vorbea ceva mai deosebit, cu o intensitate cald si umeda: Dantelelor la care lucrez le-am dat doar ore. Viata ns ti-am druit-o numai tie! Au fost ani n care, vara, plecam la mare singur, din acea anarhic nevoie de libertate si de singurtate, mi plcea s-mi petrec concediul fr nici o constrngere. Fr or fix pentru mas si, mai ales, fr a-i purta EI de grij, mi luam concediu de la crtile de joc, de la eternele pasiente, de la vizitele mpreun la rude, de la monotonia duminicilor, si hoinream la mare ca un scolar scpat de orice supraveghere. Seara, citeam pn-mi cdeau ochii de somn, dar fr s-o aud pe EA spunndu-mi: De ce nu te culci? Mine ai s fii ostenit la serviciu. De ce-ti bati joc de sntate? Vrei s-ti strici ochii?" Erau ani n care asteptam sptmnile de singurtate la mare ale concediului ca flmndul hrana. sedeam la plaj ct voiam, si pentru mine aceast total libertate era nssi fericirea. Mncm pe apucate, iar seara m plimbam n voie. Cnd mi aduceam aminte c nimeni nu m asteapt aprinznd mereu lumina de la pat ca s priveasc minutarele ceasului, mi trecea prin trup un fior de bucurie. Fceam tot ce mi-era interzis acas: hoinream, m culcam trziu, fumam 283 mult, ntrziam de vorb cu cte o cunostinta ntlnit ntmpltor, mncm la cele mai nepotrivite ore. Fireste, nu mi-era inima usoar, mi ddeam seama c am lsat-o singur, c-i va fi greu fr mine trei sptmni ncheiate ct m desftam la malul mrii, dar nu voiam s m nduiosez, de team ca m-as putea ntoarce nainte de vreme, c as regreta apoi c m-am ntors si as fi morocnos cu EA. La nceput, credeam ca sunt ndrgostit de mare. De fapt, eram ndrgostit de libertate, si marea era doar spatiul agreabil n care mi-o manifestam. Mi s-au oferit o dat, prin sindicat, dou locuri la munte. Le-am acceptat, ca s plec n concediu mpreun cu EA. Eram foarte bucuros c puteam s-i procur o plcere, s-o scot din oras, ca s se odihneasc la munte. I-a prut bine. Mai erau cteva zile pn la plecare si ncepea s-si pregteasc bagajele. Dar, pe msur ce EA se bucura mai mult si m consulta cu privire la bagaje, cu att entuziasmul meu scdea. M gndeam c, plecnd cu EA la munte, renuntam la libertate, la acea libertate pe care o asteptasem un an ntreg. In ultimul moment, i-am spus c prefer s-mi fac concediul singur, pe litoral. Am avut aceast cruzime. N-a protestat. A tcut si si-a scos din geamantane lucrurile. A avut nobletea s nu-mi fac nici o imputare. O auzeam psind rar prin odaia alturat, oprindu-se n fata dulapului deschis si asezndu-si n rafturi, la loc, cele pregtite pentru vacanta la munte. Mi-era mil de EA, aveam remuscri, dar nu eram n stare s-i spun: M-am rzgndit. Vom merge mpreun la munte. lart-mi egoismul!" As fi fcut-o fericit, stiam foarte bine, dar dorul de singurtate si de libertate era mai puternic, si m dispretuiam. De la mare, n anii cnd plecam singur, i telefonam zilnic. De fiecare dat, mi se prea ciudat s-i aud glasul tremurat de emotie si de bucurie vorbindu-mi n receptor, n cele trei minute ct dura conversatia noastr, abia aveam timp s ne spunem unul altuia cteva fraze conventionale, dincolo de care nu eram n stare s nscocim nimic. si totusi, cte am fi putut s ne spunem! Ea c dorul dup mine i 284 sfsie pieptul, c zilele i sunt goale si lungi, c le umplea cu mici ndeletniciri casnice pentru ca orele s-i treac mai repede; iar eu c fericirea mi-era umbrit de remuscri... n locul acestor declaratii ns consumam cele trei minute rostind fraze banale. O aud si acum spunndu-mi:

 Sunt bine. N-ai grija mea! Odihneste-te! Bucur-te, pentru c la ntoarcere te asteapt un nou an de munc. Nu f economii! Rmi att ct ai concediu! Astfel de cuvinte mi mergeau la inim, nchideam telefonul bucuros c-mi fcusem datoria druindu-i trei minute de fericire, acele trei minute pe care le asteptase cu nerbdare nc din ziua precedent, din clipa n care sfrsisem convorbirea. stiam c tria numai pentru acele trei minute si c, n afara lor, pentru ea, totul era zdrnicie. M ndreptam grbit spre autobuz, n timp ce glasul ei continua s-mi mngie urechea, ncurajator. Pn n ziua cnd am nteles, n sfrsit, ceea ce ar fi trebuit s pricep din primul moment, si anume c vorbele EI nu erau altceva dect un cifru nestiut dect de EA, si pe care abia acum l dezlegam. Spusele ei zilnice, mereu cam aceleasi, nsemnau de fapt exact contrarul a ceea ce simtea cnd mi vorbea la telefon. Sensul lor adevrat era cam acesta: Nu m simt bine. Gndes-te-te c sunt singur. F economii! ntoarce-te ct mai repede!" Tocmai pentru c, fr s vrea, gndea astfel, si travestea gndul, ca s fiu linistit. Am priceput n ziua cnd glasul tremurat a trdat-o si, din clipa aceea, remuscrile si dorul au fost pe neasteptate mai puternice dect egoismul meu meschin. Plecasem n dimineata aceea spre plaj si, deodat, m-am ntors din drum. Am intrat n cabina telefonic din centru, purtnd n mine bucuria hotrrii pe care cu cteva clipe mai nainte o luasem si nerbdarea de a i-o transmite. Cabinele erau ocupate, a trebuit s astept. M temeam c ntre timp EA va pleca poate de-acas, si nu aveam rbdare s amn convorbirea. 285 Cnd am izbutit s prind legtura si cnd i-am auzit din nou glasul, mi-au dat lacrimile. I-am spus: F-ti imediat bagajele si vino aici pentru cteva zile. Te rog mult. Mi-e foarte dor de tine! si a venit. Vznd-o acolo, pe litoral, alturi de mine, am simtit bucuria pe care ne-o dau lucrurile puse n ordine. Fcusem ce trebuia s fac. Libertatea mi-a fost ngrdit, prezenta EI mi-a fost incomod, n schimb nu m mai chinuiau remuscrile. Voiam s rmn uneori pe plaj de vorb cu prieteni, dar stiam bine c EA nu trebuie s abuzeze de soare. Renuntam la plcerea de a sta cu ei si ne ntorceam acas. Ca s nu-mi strice cheful, pleca uneori singur. O urmream cu privirea cum urc treptele ce duceau spre oras, nesfrsitele trepte obositoare, cu soarele n crestet, tinnduse cu mna de parapetul de lemn, cu plrioara alb pus anapoda pe cap, si fiecare pas pe care l fcea urcnd mi-era un cui ce mi se nfigea n piept. M cuprindea o mil dureroas, iar bucuria de a rmne n tovrsia valurilor disprea, fcnd loc tristetii si remuscrilor. De ce o lsasem s plece singur? Totul, toat bucuria mea de a dormita nederanjat pe cearsaful mnjit de nisip sau de a simti ndelung voluptatea notului n largul marii disprea. Zdrnicii! n schimb, i druiam ei, fr exceptie, dup-amiezele. Jucam un ecarte, lsnd aparatul de radio s transmit o muzic estival oarecare, urma ritualul cafelei, iar spre sear poposeam amndoi pe o banc, de obicei n preajma bustului lui Eminescu, acolo unde trectorul e nconjurat din trei prti de mare si are impresia c se afl pe puntea unui vapor. E totdeauna, n locul acela, parc mai mult aer marin ca-n alte prti si, spre sear, mai mult lumin ca oriunde. Veneam acolo cnd soarele, obosit de cursa lui diurn, trimite asupra mrii o lumin moale, comme un long sangiot tout charge d'adieux2. 2 Charles Baudelaire, La Mort des antants: ncrcat de-adio, ca un lung suspin" (trad. rom. de Al. Philippide) (n. ed). 286 Urmream, din spatele statuii si din preajma farului ge-novez, apusul lent, marea ce devenea lptoas, cerul tot mai alburiu nainte de a se ntuneca, zborul zgomotos al pescrusilor si orizontul ndeprtat, sters, abia demarcat de vapoarele ndeprtate, nsirate parca unele n spatele altora, n linie dreapt, asteptndu-si rbdtoare intrarea n port. De n-ar fi fost vapoarele, pentru privirile noastre cerul s-ar fi confruntat cu marea, undeva, ca ntr-o ideal, discret si nedefinit contopire. Ne strduiam s numrm ambarcatiunile ce punctau orizontul. Cte erau? Zece, dousprezece?

Nu cdeam de acord si le numram din nou. Apoi, ne ridicam de pe banc si ne apropiam de parapetul sub care, uneori, se sprgeau nencetat valurile sau, alteori, abia alintau trmul ori se jucau cu noi, stropindu-ne fruntea aplecat spre ele. Ea le privea atent cum splau nencetat pietrele uriase, aglomerate acolo pentru a sustine promenada. Cum e cu suferinta? o ntrebam uneori, stiind c-i face plcere s-mi recite pentru a nu stiu cta oar o anumit cugetare, sau una dintre cele dou poezii frantuzesti pe care nu le-am auzit dect de la ea. Suferinta e ca valul mrilor spumegtoare ce, izbind aceeasi piatr alb si strlucitoare, onnegreste. Corpu-n care... Corpu-n care inima s-a nnegrit continuam eu e un chin nsufletit. Repetam cu ea cugetarea, sau o continuam, fr s aflu de unde o culesese. Poate c i-o scrisese vreun coleg de scoal pe un album, asa cum nu am stiut niciodat unde a gsit acele dou poezii frantuzesti pe care le stia pe dinafar. Zadarnic le-am tot cutat prin antologii. M ntreba ea pe mine: Tu, care iubesti poezia, cum de nu stii de cine sunt scrise versurile astea? Sunt att de frumoase! mi plac asa de mult! si, fiindc peisajul marin o predispunea la visare, iar statuia poetului la poezie, ncepea s-mi recite: 287 Puisque tout est fini desormais entre nous, Puisqueje ne puis plus au fond de tes yeuxfous, Au fond de tesyeux de lumiere, lire l 'azur, l 'horizon, l 'infini, Puisqu 'avec notre amour c 'est bel et bienfini, Ecoute, o mon amant, m dernierepriere..} Ridicam din umeri. Ar fi dorit mult s afle cine a scris cugetarea amintit si cele dou poezii frantuzesti: Le Depart si M derniere priere. Am copiat mai trziu aceste dou poezii, ca s nu se piard o dat cu EA, ca s rmn pentru totdeauna ceva de la EA, ceva ce se potrivea asa de mult cu firea ei sentimental, nct m ntrebam uneori dac nu le scrisese chiar ea ntr-un moment de inspiratie. Dimineata, plecam la plaj mpreun. Parcurgeam un drum destul de lung pn acolo. O obosea drumul? Ce important avea din moment ce era cu mine! O revd acum pe plaj, ntins ntr-un sezlong, cu plrioara alb aplecat pe un ochi, dormitnd sau urmrind interesat ce se petrece n jurul ei. Cnd ieseam din ap si o cutam cu privirea, o desprindeam imediat din multimea de trupuri agitate sau somnolente, asa cum la cinematograf distingi imediat, pe o strad aglomerat, eroina principal printre figurantii ce reprezint trectori necunoscuti, care pentru tine nu conteaz. Cnd iubim, pentru fiecare dintre noi, singurul lucru important este fptura iubit, restul oamenilor pe care-i ntlnim aproape c nu exist. Ei ncep s existe din nou pentru noi doar din clipa n care ne-am detasat de fptura iubit. M apropiam, m aplecam asupra EI si umbra capului meu mngindu-i ochii nchisi o fcea s tresar din calma ei somnolent: 3 Cum totul s-a terminat de-acum ntre noi, / Cum nu mai pot n adncul ochilor ti aprinsi, n adncul ochilor ti de lumin s citesc azurul, orizontul, infinitul, / Cum dragostea noastr chiar s-a sfrsit, / Ascult-mi, iubitul meu, ultima rug... (Ib. fr.) (n. ed.). 288 Gata baia? Ai si venit? .Iov; i rdea fata pentru c eram din nou acolo, lng EA. Acum, totul era bine. Cte nu se ntmplaser n jurul ei n lipsa mea! ncepea s-mi povesteasc. Nu atipise? De unde! nchisese ochii doar acum, n urm, dar pn atunci... si glasul cu care-mi relata diversele ntmplri care o amuzaser era pentru mine la fel de mngietor ca mna EI, pe care, cnd m durea capul, si-o trecea alintor pe fruntea mea

fierbinte. Mna aceea mi transmitea toat grija, toat dragostea, tot regretul EI de a m vedea bolnav, ndulcin-du-mi, parc, durerea. Era cald sau rece cnd fruntea mi ardea , protectoare, asa cum nici o alt mn nu va mai fi pentru mine, poate, niciodat. Dup unul dintre acele concedii, cam toate la fel, petrecute mpreun la mare, abia ne ntorsesem acas si ne despachetasem lucrurile, cnd, ntr-o noapte, o nenorocire a r-pus-o, o suferint neasteptat. Dup accidentul fatal, a nceput pentru EA o lung agonie, care i-a preschimbat ultimii sase ani din viat ntr-un chin nentrerupt. Am transportat-o la spital, unde a suportat cu neasteptat liniste sufleteasc o operatie lung si grea. A zcut aproape o lun acolo, pe un pat de fier, printre oameni strini, printre accidentati si infirmi, culcat pe spate, aproape imobilizat. Veneam de dou ori pe zi s-i aduc de mncare, sedeam lng EA cteva minute, apoi o prseam pn a doua zi. M urmrea cu privirea pn la usa salonului, de unde-i mai fceam un semn de bun rmas si se ntorcea cu gndurile la suferinta, la singurtatea, la dezolarea si la speranta c operatia poate va fi reusit, c-si va relua viata de altdat, alturi de mine. Dar sperantele EI, ncurajate de cele pe care i le ddeam n scurtele mele vizite la spital, n-au fost justificate. Refacerea mult asteptat a tesuturilor nu 289 s-a produs. Medicii mi-au dat de nteles c o cangren ar putea s survina si, o dat cu aceasta, inevitabil, sfrsitul. Am adus-o acas frnt sufleteste, binenteles fr s-i spun ce auzisem de la medic, mi rsunau n urechi cuvintele acestuia: Dati-i s mnnce tot ce pofteste, faceti-i orice plcere, pentru c, din pcate..." Asa am fcut, cu un devotament ncurajat de disperare. I-am vindecat escara cu care se ntorsese, i-am desfcut bandajul, am splat-o, am pieptnat-o, i-am nfrumusetat odaia, am vegheat-o cu o dorint slbatic de a face posibil imposibilul. si, n bun parte, am izbutit. Cangrena nu s-a produs. Cu timpul, a izbutit s se ridice din pat si, ajutat, s fac pasi prin odaie. Cnd m ntreb cum am rezistat amndoi sase ani, EA coplesit de suferint pentru c o infirmitate atrage dup ea altele , iar eu vlguit de oboseal, nesomn, disperare si gnduri negre, mi spun c numai iubirea unuia pentru cellalt ne-a dat aceast putere. EA a trit asa cum a trit acesti ultimi sase ani pentru ca a vrut s triasc; a suportat operatia, apoi imobilitatea, crjele, claustrarea ntre cei patru pereti ai odii, pentru c, n schimbul suferintei, avea mai departe bucuria de a m vedea mereu lng patul EI sau la bratul EI, iar eu, orict de greu mi-ar fi fost uneori, nu puteam concepe ca mini strine s-o ajute. Un raport amnuntit asupra vietii noastre din acei ultimi ani de iubire suprem si de tortur ar fi poate prea lung pentru cine ar citi aceste pagini, ncerc s m obisnuiesc cu dureroasa realitate a imposibilittii transmiterii simtmintelor noastre din cauza stngciei cu care mnuim limbajul. Dac nu avem darul de a emotiona, rmnem singuri cu durerile si cu bucuriile noastre. Se cuvine, asadar, s m limitez la redarea succint a ntmplrilor, fr s insist asupra lor. Si totusi! Dac as putea s evoc tensiunea cu care duceam n spate fiecare or din zi si din noapte, sub amenintarea complicatiilor infirmittii ei si a congestiei cerebrale ce-si vestea prezenta prin spasme ce durau uneori o noapte si o zi, poate c as putea 290 fi mai convingtor, mai vrednic de crezare. Cititorul ar ntelege poate mai bine cum anii de ncercare, desi semnati cu momente de iritare, de explozii nervoase, de oboseal, de poft de evadare, de disperare, au alimentat iubirea, au cimentat-o, au contopit-o cu viata si i-au dat un sens major. La Rochefoucauld spunea, mi se pare, c iubirea e ca un foc pe care vntul l stinge cnd e nensemnat si-1 preschimb n incendiu cnd e puternic. Personajul principal al acestor rnduri nu e nici EA, si nici eu, ci iubirea. Nu are important pe cine iubim. EA poate fi sotia, femeia pe care o iubim, sora, mama, bunica, fiica, un frate, o prieten sau un prieten drag, chiar si un cine, n-are important, pentru c nsemntate are doar simtmntul fcut din bucurie si durere, din devotament si duiosie, din disperare si spaima, din mil si melancolie, din asteptare, din dor, din amintiri. Dar sa m ntorc la relatarea ntrerupt.

n primii trei ani care au urmat accidentului, am dus-o vara, ca mai nainte, la mare. Eu ca s-i dau iluzia c totul e aproape ca altdat, iar EA ca s nu m lipseasc de bucuria de-a regsi litoralul, ca altdat. Deplasrile acestea estivale i erau foarte incomode. Trebuia s suporte o cltorie de cinci ceasuri n autoturismul unor vecini binevoitori, iar acolo s nu se bucure de mare lucru, n primul an, mergea, la bratul meu, pn la restaurantul de peste drum de casa unde locuiam, n al doilea an, o duceam uneori doar pn la banca din fata casei, de unde privea strada, n al treilea an, n-a mai iesit din odaie. Vedea de la fereastr moscheea de peste drum si o distrau grupurile nentrerupte de turisti strini care intrau s-o viziteze. Vacantele la mare deveneau pentru ea, tot mai mult, amgiri, pseudocltorii dificile, dar nu se plngea. Era sociabil ca mai nainte, bucuroas cnd gazdele veneau s-i vorbeasc; le spunea glume, de parc ar fi uitat de EA. Aproape c se resemnase. Dup acesti trei ani n care tot mai speram o vindecare, au urmat alti trei ani, n care m-am multumit s o vd instalat ntr-un fotoliu (stia c nu-mi place s o vd zcnd pe 291 pat si, orict i-ar fi fost uneori de greu, s ddea jos, se mbrca si o asezam n fotoliu), purtnd o rochie oarecare, o bluz sau un pulover, iar pe gt neaprat mrgele, pentru ca, dup ce trm pe parchet fotoliul si-1 duceam n fata mesei din cealalt odaie, sa am eu, dac nu si EA, impresia c e tot cea din trecut. Atta timp ct n-o vedeam zcnd n pijama sau n cmas de noapte, mai pstram iluzia unei vieti normale n cminul nostru. Privea la televizor cu plcere, dar vederea i slbea din cauza unei cataracte nc neoperabile, astfel nct de la un timp nu mai vedea dect foarte vag ce se petrecea pe ecran. Se uita totusi. De citit, din acelasi motiv, nu mai citea dect cu lupa. Spre sfrsit, si limitase lectura la aceea a programului de radio. Avea un mic aparat cu tranzistori, pe care avea grij s mi-1 cear n fiecare dimineat, dup ce o aduceam, mbiat, pieptnat si parfumat, n fata mesei din mijlocul odii. Se obisnuise, n urm, s fac economie de cuvinte cnd mi cerea cte ceva. De pild, cnd avea nevoie de aparatul de radio, mi spunea att: Cntretul! Iar cnd trebuia s-si ia doctoriile, mai ales pe cele destinate sa previn tromboza: Picturile! Renuntasem de mult la speranta c se va vindeca vreodat. Mai speram ca medicamentele s-i previn declansarea unui accident cerebral, mpotriva ametelilor, papaverina i devenise hrana zilnic, pe lng multe alte doctorii, dup care alergam uneori dezndjduit prin nenumrate farmacii. Cnd le gseam, mi se preau daruri de mare pret, pe lng care aurul sau pietrele scumpe ar fi fost pleav. Dup ce-si sorbea, dimineata, cafeaua cu lapte, rupea pinea rmas n buctele mici de tot, ca s hrneasc gugus-tiucii care ne bteau la geam. Dac nu avea pine destul, mi amintea, tot laconic, de ritualul hrnirii porumbeilor, spu-nndu-mi: Golubii! 292 Bucuria vietii i se redusese treptat la foarte putin, si EA prea c se multumeste cu att, c nu doreste mai mult. i plcea s-si hrneasc gugustiucii, s asculte la radio romante sau muzic usoar (teatrul sau muzica simfonic o oboseau), sa fac o partid de crti cu cele cteva rude sau prietene ce veneau o dat sau de dou ori pe sptmn s o vad, o amuzau mncrurile simple preparate de mine care abia acum mi descopeream pseudotalente culinare si gsea ca tot ce gteam eu era foarte gustos, probabil ca s m stimuleze, iar seara privea la televizor atta ct priveam si eu, poate mai mult ca s stea lng mine, pe un alt fotoliu, dect de dragul unei emisiuni pe care abia o zrea. n felul acesta, eram totusi fericiti. Ne obisnuisem cu suferinta, cu noptile n care, de mai multe ori, m ridicam din pat si m repezeam s vd ce face, atunci cnd nu m chema chiar EA, cu rarele spasme cerebrale, cu ametelile, cu nesiguranta, cu teama de mai ru si tot mai gseam destule momente de destindere. Avea nebnuite resurse interioare pentru a se bucura de viat, n

ciuda infirmittii si a sirului de greutti de tot felul. Fredona o romant, si amintea versuri, ca altdat, si se strduia s memoreze altele noi. n ultima vreme, si amintise din nou de alte versuri triste, pe care nu le auzisem nici din gura EI, si nici din alt parte si pe care mi le repeta mereu, cu o voce tremurtoare si cald, ca si cum, spunndu-mi-le, i-ar fi venit s plng: N-o mai iubesc, dar m-ndeamn O urm de vechi obicei S trec n amurgul de toamn Prin fata ferestrelor ei. Iar dac privesc printre gratii Nu caut acum, ca-n trecut, Trecnd, s m-nchin adoratei si urma-i vznd, s-o srut. Ct de frumos! exclama EA. De cine e poezia asta? . 293 Am rsfoit si de data asta n detaliu toate materialele bibliografice pe care le aveam, ca s-i fac plcere, dar n-am gsit versurile. Ct i-ar fi plcut s afle cine le-a scris! Mai trziu, pomenind de ele Luciei Demetrius, mi-a spus c sunt cuvintele unei vechi romante, si chiar mi-a fredonat-o. Rspunsul venea ns prea trziu si mi-a prut dureros de ru c nu i-1 mai puteam transmite. Asa cum ne pare dureros de ru de attea si attea lucruri care vin prea trziu si rmn pentru totdeauna nespuse sau nefcute. mpreun am descoperit, tot pe-atunci, un sonet al lui Vla-hut si, asa cum odinioar acea fraz din Marcel Proust ne ncntase n aceeasi msura, sonetul ne-a tulburat pe amndoi. Ne-am dat osteneala sa-1 nvtm pe dinafar si-1 rosteam apoi n acelasi timp mpreun, privindu-ne unul pe cellalt, zmbind: De-acum, ispititori, n van mai cat Viclenii ochi... i stiu att de bine! O, nu mai tremur cnd m uit la tine, si azi te iert, cci rana-i vindecat. O alt poezie pe care o repeta n urm era de Minulescu: Iubire, bibelou de portelan, si asta de dragul ultimelor versuri, pe care le spunea privindu-m cu nteles, pentru c-i sunau ca o rug prin care implora destinul s-i mai acorde nc un an de viat, mcar un an, pentru a mai tri, fie si asa, infirm, suferind, bntuit de ameteli, cznd n letargia spasmelor cerebrale, dar oricum, alturi de mine: Asteapt-m la fel nc un an Un an mcar, att, un singur an! Asa i se adresa EA mortii, si glasul i se neca n plns, i luam capul ntre palmele mele si-i srutam ochii calzi. Ct esti de bun! Orict as suferi de mult, tot as vrea sa mai triesc, fie si asa, numai s fiu lng tine! si, dup sase ani de suferint, fr nici o sperant de a se nsntosi, neajutorat si pndit de moarte, am auzit-o sop-tindu-mi, si nu o dat, aceste incredibile cuvinte: Nu suntem, noi doi, fericiti? 294 tie si numai tie, mi-a mrturisit EA ntr-o zi, aratn-du-mi maldrul de medicamente de pe msuta de lng pat, ti datorez viata. Zi dup zi si noapte dup noapte m-ai vegheat, gonind moartea de la cptiul meu, ca pe o musc mare, neagr si insistent, ce se ntoarce mereu spre locul de unde a fost alungat. Cine ar mai fi fost n stare de atta devotament? As fi vrut s-i rspund: Stau si voi sta totdeauna alturi de tine, fie si cu minile goale, dar gata oricnd s-ti spl obrajii si s-ti pieptn prul, s-ti torn la mas vinul n pahar si s-ti rup pinea. Dar, ca si altdat, gura mi s-a nclestat, si momentul prielnic efuziunilor sentimentale care i-ar fi adus mngiere a trecut. si ct nevoie avem, n momentele critice ale vietii, sa stim, s ni se spun, s fim siguri sa suntem iubiti, c cel care st lng noi nu o face din interes, din datorie sau n sila, ca nu suntem pentru el o greu suportabil povar. Voia s-i confirm ntr-un fel sau altul c nu m-am sturat de EA, dar nu eram n stare s rostesc cuvintele pe care simteam c le astepta. Am avut fat de EA sufletul Cordeliei, care n-a putut s-i spun regelui Lear c-1 iubeste, iar cnd 1-a lsat s nteleag asta a fost prea trziu. Tcerea Cordeliei a declansat toat drama. Tcerile mele mi-au atras remuscri, care m coplesesc acum, cnd nu mai pot face nimic. Cte

lucruri, care ar fi putut s-o mngie, au rmas nespuse din-tr-o condamnabil sfial, din neputinta de a rosti vorbe mari. Le port acum n minte ca pe niste pete de rugin ale constiintei, pe care nu le spal nici o ap. ncerc uneori s-mi mpac constiinta, amintindu-mi de dup-amiezele si de serile n care, ani de-a rndul, ct a fost bolnav, am stat acas, alturi de EA, citindu-i versuri, ascultnd mpreun muzic sau jucnd crti. Numai c rul, chiar n cantitate mai mic dect binele pus pe cntar, atrn mai greu. Uitm mai lesne binele pe care ni 1-a fcut cineva dect 295 o vorb n doi peri a aceluiasi om, cu care ne-a ofensat. Uitm serviciile pe care le-am fcut cuiva, dar niciodat un cuvnt urt pe care i 1-am spus ntr-un moment de iritare, mi amintesc, desigur, c zi dup zi am ngrijit-o fr a m cruta, c au fost ani n care n-am dormit o singur noapte linistit, dar m obsedeaz cele cteva reprosuri care i le-am adresat n momente de mare oboseal, sau n clipe n care tnjeam dup cteva ceasuri de evadare ntr-un alt univers, de destindere, de aventur. O lun urias, rotund si fosforescent s-a ridicat pe cerul de culoarea otelului, si asta prea devreme, ca si cum cineva ar fi venit la ntlnire cu mult nainte de ora fixata, si asteapt acum stingher si singur, poate zadarnic. Marea trebuie s fie rece, iar trmul, mturat de vnt, cenusiu si pustiu. Mai e mult pn la var! Mi se pare o vesnicie de cnd EA nu mai e lng mine. si n acelasi timp mi se pare c nu a trecut dect o clip! Privirea EI si pstrase vechea si dureroasa sclipire, rugtoare cnd, vzndu-m obosit si iesit din fire, mi soptea: Nu m certa! stiu c-ti fac viata amar. larta-m! n loc s-i cer eu iertare, mi cerea EA mie! Zmbetul si pstrase, si el, ntreaga candoare sau se nvluia n tristete cnd mi spunea: Are s-ti fie urt fr mine! Ce-ai s faci dup ce ai s rmi singur? Nu-mi plceau astfel de ntrebri si, pentru a le curma, i-am rspuns o dat: Am s scriu... Am s cltoresc... Da. Asa s faci... Cuvintele cele mai obisnuite ale celor dispruti ne par, dup ce nu-i mai avem printre noi, grele de sens, sau chiar porunci ce se cer mplinite. De aceea am renceput s scriu si am fcut o cltorie n Grecia, unde prieteni vechi si dragi m-au 296 poftit ca s-mi mngie durerea. Dar nici scrisul, si nici cltoria minunat n-au izbutit s-mi stearg din minte cuvintele EI, pe care mi le spunea uneori, nainte de a se culca: Poate c te mbrtisez pentru ultima oar! Se temea ca va muri n somn, si bezna somnului i-a ntunecat mintea, transformndu-i fptura ntr-o fiint ce pstra doar chipul. Mi-a fost dat s-i vd trupul apucat de mini strine, legat de un scaun, cobort cu liftul, ntins pe o targa, vrt ntr-o dub a Salvrii si transportat, mpreun cu mine, la Spitalul Central, unde a intrat pe mna medicilor si a asistentelor medicale. Iar eu, pentru care EA continua s fie, mai mult ca oricnd, ratiunea de a fi, n-am mai fost admis dect cu greu s intru n zilele urmtoare, ca s-o vd, chiar si doar cteva clipe. Pentru a o vedea de dou ori pe zi din fug, clandestin, eram ore ntregi pe drumuri, dar ce aveam mai bun de fcut dect s merg acolo si s cersesc unora si altora ngduinta de a-i mngia fata, sau mcar de a o zri din prag? Cnd izbuteam sa m apropii de patul EI, o ntrebam: Sunt eu, m recunosti? M privea nedumerit si ridica din umeri. Oare ntelegea ce-i spun? Nu pot s stiu: nu avea destul putere ca s se concentreze si s-si aminteasc cine sunt. Privirea EI m urmreste mereu. E, poate, cea mai vie imagine dac nu singura ce mi-a rmas n minte si-mi apare cnd m gndesc la EA. Din zi n zi era mai bine. ncepea s-si revin. E un adevrat miracol ceea ce se petrece cu bolnava!, mi spunea, dup a sasea sau a saptea zi

de spitalizare, medicul. V-a strigat toat noaptea!, mi-a spus o dat o sor. Trecuser nou zile de cnd era la Central, la sectia de reanimare, hrnit artificial si zcnd mereu culcat pe spate. M recunosti? am ntrebat-o din nou, ca n fiecare zi, de altfel. Vreau acas! mi-a rspuns clar si destul de tare. 297 Ce dureros mi-a rsunat n urechi, si-mi rsun nc, acest dureros vreau acas!", rostit parc de un copil. Era constient si se vedea singur pe un pat de spital, departe de mine, de micul univers al lucrurilor din odaia ei. N-am adus-o. Nu se putea. Trebuia s o mai las cteva zile n speranta c, ngrijit acolo, o s-si revin pe deplin. Ndjduiam c se va vindeca si de data asta, asa cum se vindecase de spasmele cerebrale din anii trecuti. Dar, ntr-o sear, mi-au telefonat de la spital si m-au chemat. Cnd am ajuns, de la intrarea sectiei de reanimare am auzit-o gemnd. Amintirea acelei seri n care EA striga si nimeni nu stia ce are mi-a rmas ntiprit n minte clip dup clip, ca un film de groaz. Era duminic, iar medicul care o ngrijea era de negsit. A fost adus un medic din alt sector al spitalului, s-au dat telefoane, timpul trecea, eu sedeam lng patul ei, ieseam pe coridor, m ntorceam, intram n biroul unde medicii sedeau de vorb, iar EA continua s se vaite ca o pasre rnit. Ce te doare? am ntrebat-o. Burta! mi-a rspuns, lucid. Pe de o parte, ncepea s se vindece, iar, pe de alt parte, o surs necunoscut de durere si fcuse aparitia. Medicii ocazionali de la Spitalul Central s-au temut de ocluzie intestinal si au expediato n seara aceea la Urgent. Au operat-o. A doua zi dimineata, chirurgul mi-a spus c au tiat-o degeaba, pentru c toate organele interne erau la locul lor. Atunci de unde preveniser durerile? Nimeni nu stia. Am vzut-o dormind linistit dup operatie. Eram bucuros c cel putin nu se mai vait. I-am luat mna stng n mna mea si mi-a strns arttorul minii drepte ntre degetele EI, ca un copil. A fost un gest reflex, desigur. Dar, pentru c i-am simtit cldura stiut a minii, linistit, am prsit spitalul ca s m ntorc dup cteva ceasuri, cnd ncepeau orele de vizit, ntre timp, am pierdut vremea hoinrind prin mprejurimi, poposind pe o banc, privind la niste copii care se ddeau n leagn, pn dup-amiaz, cnd am urcat din nou la reanimare, 298 spernd c s-a trezit. Din cadrul usii, i-am vzut trupul acoperit n ntregime cu un cearsaf. As fi vrut ca si EA, de altminteri s moar n bratele mele, dar destinul a vrut altfel. Asa s-a sfrsit agonia EI si a nceput a mea. Remus-crile! De ce nu am putut fi n acei ultimi ani mai rbdtor, de ce-mi pierdeam uneori cumptul, de ce o ndureram, de ce nu am fost mai tandru, de ce attea si attea lucruri au rmas nespuse? De ce? Nu i-a mai fost dat s triasc nc un an! M ntreb cum de mi-am putut pstra firea, vznd-o fr viat si cald nc, apoi moart si rece, n sicriu, apoi cobort n pmnt? E drept c formalittile necesare nmormntrii au fost ndeplinite de vecinii binevoitori, fr sprijinul crora nu stiu cum m-as fi descurcat. Nendemnatic cum sunt, prbusit sufleteste cum eram atunci, cred c alergtura dup certificatul de deces, dup mblsmare, sicriu si celelalte m-ar fi epuizat cu totul. Faptul c vecinii mei, Milica si medicul Petre Andreescu, m-au lsat, fr s-i rog, cu o admirabil discretie, s-mi constientizez n voie durerea a fost pentru mine o binefacere, singura mngiere n acele momente. M ntreb, de asemenea, cum am putut s triesc, s mnnc, s dorm, s vorbesc, sa mai citesc ndat dup aceea, mi spun c n-am iubit-o destul, din moment ce am putut continua sa triesc si s ncep chiar s m bucur de viat. Dar, de atunci, ceva n mine s-a schimbat iremediabil. Sunt ca un instrument muzical ce continu s fie utilizat, dar c-ruia-i lipseste o coard: locul ei a fost luat de alta. Cea care vibra pentru EA a nceput s-si iradieze propriul nteles, s-si reverse n cugetul meu propria-i tain, cea a dorului permanent de EA, a amintirii EI obsedante, a ntrebrii chinuitoare si poate absurde: s nu fi rmas oare din EA, n jurul meu,

299 nimic, nici o entitate care s pulseze spre mine mesajul elocvent si inepuizabil al iubirii pe care mi-a purtat-o? Am uneori impresia ca vorbesc cu glasul EI, c fac gesturi care erau ale EI, ca si cum i-as fi mbrcat sufletul ca pe-o cmas. Fr EA, m simt exterior mie nsumi, o alteritate alienat ntr-o lume creia i sunt recunosctor c m caut, c m viziteaz, c-mi caut tovrsia fr s-i fiu necesar. Existam pentru EA, fiindc avea nevoie de mine, fiindc eram aerul pe care1 respira. M agitam s mi se publice o carte doar spre a-i face EI o bucurie. M ntrebam uneori cnd voi mai putea dormi o noapte ntreag fr grij, si-mi blestemam ntrebarea. Acum dorm linistit dar ce folos? ntr-o noapte, am visat c sunt nconjurat de ape grele, tulburi, c plutesc pe ele ca un navigator temerar, dar slab, nesigur; furtuna si noaptea se nvrtejeau ametitor n jurul meu, iar stncile si ceata luau ndrtul ochilor mei nchisi nftisri omenesti. Visam c oscilez ntre tentatia extremelor, ntre ispita Absolutului si cea a crnii. Se fcea ca numi puteam lua ochii de la agitatia mrii, fascinat de scnteierile ei verzi ntunecate si violete. Visam c m abat din drum, c sunt n deriv, c, asemenea lui Ulise, m sustrag chemrilor, m opresc si fug din locul n care m-am oprit, c m strecor viclean printre monstrii mei dragi si c m ndrept, cu pnzele corbiei sfsiate si cu catargul frnt, spre un port linistit si primitor. stiam, n vis, c m asteapt acolo o umbr ntins pe un pat, ca o statuie culcat pe un sarcofag, o prezent imponderabil ca un freamt, ca o soapt, al crei rost de a fi e iubirea, o entitate palid, stears, si totusi mai tare dect toti monstrii mei dragi din trecut, pe care am mbrti-sat-o ca pe o adevrat Penelope, plngnd de bucurie. si lng EA am rmas, lsnd corabia s se deprteze, goal, ca o coaj de nuc, n voia valurilor. M-am trezit chemnd-o, implornd-o s mai rmn lng mine. Dar, din visul care se destrma, doar lacrimile ce-mi udau fata si perna erau reale. Noptile! Noptile fr EA! Lumina zilei, chiar asa fumurie cum e la nceput de decembrie, o prefer de mii de ori lungilor nopti n care nu o visez. Lumina zilei e miscare, forfot aductoare de uitare bezna n singurtate ns mi-aduce aminte de noptile n care-i pndeam rsuflarea, n care tresream la orice miscare a EI, si m grbeam s-i simt strngerea minii, cald, ca de copil, si s-i srut icoana fruntii. Nopti de veghe ale unui strjer neconsolat. Se temea s nu moar n somn fr s m mai vad, fr o ultim mbrtisare. Cnd m simtea alturi, n ntuneric, se agta de mine avid, aproape cu disperare. Asteptam s o nvluie din nou somnul, iar cnd ntelegeam c a cuprins-o n ceata lui de fantasme, nchideam ochii, m linisteam, dar nu mai adormeam uneori dect spre ziu. Acum, cnd noptile mi amintesc de EA, de trecutul nostru, de banalele ntmplri din care ne-a fost tesut viata naintea marii suferinte, cnd o visez culcat pe un pat de spital sau cnd am impresia c-i aud glasul, m trezesc dimineata descurajat si singur. si iat c-mi gsesc totusi o mngiere, scriind despre j EA si despre alte cteva umbre, care, cele mai multe, au pre-cedat-o sau au urmat-o n acea mprtie de unde nimeni nu s-a mai ntors.

Epilog n dup-amiaza aceasta, m-am dus din nou, singur de ast dat, dup amar de vreme, la lacuri, ca s nu lipsesc de la srbtoarea Snzienelor, stranie si veche, pe care mult vreme am dat-o uitrii. De aceea, remuscrile m ntorc la ea ca la o mare dragoste a trecutului, pe nedrept abandonat, sau ca la o aniversare, iarsi pe nedrept neglijat ani de zile. Ziua asta mi-aminteste nu numai de bine cunoscuta feerie shakespearian, dar, mai ales, de pgnele si bahicele ritualuri cu care e ntmpinat, n tara Kalevalei, aceast zi, cea mai lung din an si cea mai luminoas. Dar azi, amintirea anilor petrecuti n Finlanda n timpul rzboiului, a bucuriei cu care e srbtorit acolo ziua si noaptea ce o premerge, mi e umbrit de amintirea anilor mei de dezorientare ce au

urmat rzboiului, cnd alergam de Snziene pe malul lacurilor bucurestene, spre a-mi deplnge viata ce mi se prea definitiv nchis. Azi, n fata lacului mi-am trecut n revist viata. Unde esti, copilrie? Ca ieri aveam opt ani, la Trgu Mures, si jucam pe scena mare a Palatului Cultural rolul lui Adam, Marioara Oprean fiind Eva, iar colegul meu Mircea lustian gonindu-ne ncruntat dintr-un paradis de mucava n culise, unde ne astepta inimoasa noastr profesoar, doamna Boca. Unde esti, adolescent?" exclamam, ca Apollinaire, ale crui poezii le recitam, mpreun cu Lucia Demetrius, la Bal-cic, ntr-o var ndeprtat: O majeunesse abandonee Comme une guirlandefanee... Unde esti, adolescent singuratic, trit fr mari bucurii, cam la ntmplare, cu inerentele ei ntrebri si rtciri? Unde esti, tinerete? Ca ieri dansam cu Eliza la barul Vi-soiu, att de aproape unul de cellalt, nct ar fi fost de ajuns un imperceptibil gest ca s ne atingem buzele. Acest gest nu 1-am fcut nici eu, nici ea. Mi-a scris mai trziu despre asta n felul ei moldovenesc: S stii mata c aiasta se cheam virtute." Dar iat c nici Eliza nu mai este, cum nici Cris-tina nu mai este. Eliza s-a stins din viat la vreo doua luni de la ultima ei scrisoare. si asta nu demult! Revd Balcicul, cu cimitirul ttar ctrat pe o coast de deal. Revd apoi Mogosoaia. Aud glasul cntat al principesei Martha, ducesa mea de Guermantes. Revd legatia Spaniei, unde dansam sear dup sear cu Carola de Casa Rojas, dup melodia, la mod pe atunci, Lili Marlene. Revd Baltica ncetosat, apoi cele cteva nopti nordice sdite adnc n amintire: cea de la Aulanko, ntr-un sfrsit de septembrie, cea de la Borgo, pe malul Golfului Finic, noaptea de la Sigtuna, ntr-un hotel ce-mi evoca un decor belle epoque" si, n sfrsit, noaptea de la Visby si zilele ce i-au urmat. Those lovely days in Visby... Revd Capitala finlandez n anii rzboiului. La Alcazar, cafeneaua modest de la primul etaj al unei case vechi de pe Esplanad, unde iarna era att de frig, nct sedeam la mas cu paltoanele pe noi, unde permisionarii veniti de pe front beau mpreun cu prietenele lor cte un ersatz de cafea si-si ncercau norocul la Bajazzo, vrnd un gologan n aparatul agtat n perete si cstignd, eventual, alti ctiva. Un pianist btrn si stirb ne cnta la pian valsuri vechi, de pe vremea junetii sale, fredonndu-le jalnic, iar femei nalte n uniforma Armatei Mntuirii" si vindeau acolo, n cafeneaua plin de fum si de soldati, unii usor ametiti dup snapsurile abia bute, ziarul lor respectabil. Treceau cu el sub brat printre mese si pe lng peisajele pictate de pe pereti, oferindu-le consumatorilor, l cumprau cu totii, respectuos, fiindc asa se cuvenea. Dac l si citeau, asta nu mai stiu. O ascultam pe Aulikki Rautawaara, cntnd nesfrsita arie a Slciei, din Othelo, sau pe Erik Tawaststjerna, executnd la pian Tablourile dintr-o expozitie, si revd noptile luminoase de var, cnd Stockholmul mi prea un oras de basm. Oile Gustafson, care-mi slujea de cicerone, m purta pe strzile nguste ale Orasului Vechi sau mi arta casa centilor Bon-de, n pragul creia a fost asasinat Axei von Fersen, cel att de devotat reginei Mrie Antoinette, sau, ceva mai departe, statuia lui Gustav Vasa, n fata Casei Cavalerilor din care tocmai ieseam, si-mi explica ncotro este ndreptat si va sta vesnic ndreptat arttorul ntins al bratului vnjos al regelui Carol XII, spre a atrage necontenit atentia suedezilor. Revd Sankt-Petersburgul, acolo un balet, cum nu mai vzusem niciodat, la fostul Marinski, revd imensul Ermitaj, apoi Moscova, cu Galeriile Tretiakov, cu somptuosul metrou, cu ametitoarea nltime a slii teatrului Balsoi, cu zidurile Kremlinului, cu mausoleul. Apoi, eleganta Budapesta, Praga oras de aur, Atena, insulele Mrii Egee, n care trieste parc lumea legendelor antice ale vechii He-lade, nobila Geneva, Parisul capital a Europei, Bucurestiul predestinat parc s renasc mereu din propria-i cenus, Marea noastr pe-al crei trm antichitatea greco-roman si Orientul si altur ruinele, iar prezentul, datinile... Locuri si oameni pe lng care m-am oprit uneori cteva zile, alteori mai multi ani, spectacole, muzee si crti,

multe crti, ntrebri, semne si chemri celeste. si astfel a trecut viata. M-am lsat ncntat si tulburat nu o dat de aspecte ale ei, ce s-au dovedit dup aceea doar surogate echivoce ale adevratei frumuseti frumusetea adevrului , asemeni acelor peisaje venetiene de pe un biet paravan pictat ce mi-a fermecat copilria. Numai c, fr astfel de manifestri ndoielnice, nu s-ar fi trezit n mine nostalgia desvrsirii. Ad augusta per angusta.4 De aceea, acum, n ncheiere, binecuvntate fie-mi crrile si vremea pierdut n cutri zadarnice, n leacuri si ndeletniciri sterile, binecuvntat fie paravanul venetian, cci, fr dulcea otrav a acestor rtciri, nu m-as fi putut nlta spre mai mult lumin, spre acea Lumin fr de care toate ale vietii nu sunt dect zdrnicie si goan dup vnt! 4 La lucruri desvrsite, prin depsirea situatiilor critice (Ib. lat.) (n. ed.). 305 Cuprins Cuvnt nainte ........................... 5 Paravanul venetian........................ 15 Mmita ............................... 22 Clara .'................................. 34 Balcic 1936 ............................. 42 Romanul unui roman (I) .................. 61 Un schimb de scrisori .................... 75 Seherazada............................. 80 In umbra lui Napoleon ................... 93 Nasa .................................. 106 Confidente ............................. 116 Domnul Jacques Truelle .................. 127 Jean ................................... 133 Desprtire.............................. 139 28 noiembrie 1973 ....................... 144 Doamna Hymans........................ 148 O sfnt candoare ..................>..... 155 Romanul unui roman (II) ................. 161 Cazul Holma........................... 175 Rosa Salminen .......................... 219 Malaparte .............................. 226 Profiluri decupate ....................... 241 L'enfant royal........................... 265 Iubire.................................. 274 Epilog................................. 302 Indice de nume........................... 307