1
SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005
P R O P R O P R O P R O P R O
Pe ruta Pãtârlagele-Câmpuleþ-Turnuvechi, la mijloc de Timp împuºcat de înserarea distribuitã în mod egal deasupraacoperiºurilor suferinde, sub mantia de argint selenareminescian ºi sub bocceaua de stele, administratorul de vorbeiuþi ºi de fapte voit nelãmurite care rãspunde la numele deDumitru Radu POPESCUDumitru Radu POPESCUDumitru Radu POPESCUDumitru Radu POPESCUDumitru Radu POPESCU deschide o carte, mãturând paginileºi fãcând din ele mistere de lut ars.Desigur, aº putea sã schimb câmpul pseudo-epic ºi sã spuncã, de departe, cel mai iscusit meºter de acoperit adevãrul cuo mantie strãvezie de cuvinte halucinante, din stirpea artezianãarghezianã este dumnealui, mai sus citatul. Sau, mã rog, unuldintre cei mai fistichii din urbea Limbii Române. Ca ºi neaFane-Fãnuº Neagu,D.R. PopescuD.R. PopescuD.R. PopescuD.R. PopescuD.R. Popescu mestecã un monolog surd,
A DESCHIDE O TEMÅ
Nicolae Iliescu Nicolae Iliescu Nicolae Iliescu Nicolae Iliescu Nicolae Iliescu
bombãnit ºi poleit în cerneala talentului sclipitor. Dar, dacã lamarele brãilean vorba vine din rãsadurile de slove ºi din cronicagrâului, laDRPDRPDRPDRPDRP totul vine din cãrþi ºi din folclor, din vechii greciºi din Hamlet. Diminuare ºi degradare ale caracterului indi-vidual prin maldãrul de cuvinte, ar zice unul care i-a citit penemþii cei filosofi ºi firoscoºi!Acuºica, la o vârstã rotundã, nu de preþiozitãþi ºi deelucubraþii de-astea critico-eroi-comice are nevoie dânsul, cide o urare de împlinire a zilelor ºi a nopþilor ºi de o transfor-mare a lor în trãznetul altor pagini, pline de o scânteiere argintieºi rãcoroasã.Si ce e mai simplu ºi mai din suflet decât un „La mulþi ani!“plin de iubire ºi de încredere?Deja ’70? Nu-mi vine sã cred. Parcã mai ieri publicam în
Literatorul Literatorul Literatorul Literatorul Literatorul
o tabletã despre acest prozator care împlinea, petãcute, 60 de ani. ªi, iatã, acum calendarul îmi spune cã autorul
Leului albastru Leului albastru Leului albastru Leului albastru Leului albastru
ºi al excepþionalului ciclu romanesc care începecuFFFFF ºi se încheie cu
Împãratul norilor Împãratul norilor Împãratul norilor Împãratul norilor Împãratul norilor
împlineºte 70 de ani. Nuºtiu de ce m-oi fi mirând atât când, în fapt, am trecut nu de multtimp prin aceleaºi surprize. Noi ne mirãm, ne scandalizãm, zicemcã nu se poate, e prea de tot, este un abuz inadmisibil, iartimpul îºi vede liniºtit de treabã. Timpul are acest cusur cã nuia în seamã emoþiile, neliniºtele, regretele noastre. În fine, cevace merge, inexorabil, într-o lume în care, altminteri, toate se încurcã,
se stârvesc
, vorba lui Mateiu Caragiale ºi se destramã.Doar timpul, din nefericire, nu oboseºte.D.R. Popescu trece, aºadar, zilele acestea pragul pe care, înmod firesc, ar fi trebuit sã-l treacã, dacã ar fi fost încã în viaþã,prietenii ºi colegii sãi de generaþie: Nichita Stãnescu, MarinSorescu, Nicolae Velea, Teodor Mazilu, Sorin Titel, Ion Bãieºu ºi încã mulþi alþii. Ei s-au grãbit sã pãrãseascã aceastã lume amestecatãºi nesigurã pe care încercaserã s-o facã suportabilã prin talentul,inteligenþa ºi bunãtatea lor. Generaþia ’60. D.R. Popescu este unuldin punctele ei de reper. Un mare prozator, ignorat azi cu obstinaþieprosteascã de cei care scriu prin gazete despre literatura contem-poranã, lãudându-se ei în de ei pânã la greaþã ºi ridicol.Ciclul epic pe care l-am citat mai înainte, dar ºi alte volumede nuvele ºi romane apãrute înainte ºi dupã, aratã un prozatororiginal, greu de fixat într-o formulã care sã mulþumeascã petoþi. Cultivã stilul parabolic, amestecã ingenios proza fantasticãcu proza de atmosferã, în fine, construieºte o tipologie memo-rabilã ºi fixeazã în spaþiul literar românesc o
þarã imaginarã
care este a lui, numai a lui, uºor de identificat: este spaþiuloltenesc-transilvan, nu departe de locul în care Dunãrea intrã în România, o lume amestecatã, conflictualã, conspirativã, boga-tã, frumoasã, plinã de crime misterioase ºi de iubiri devasta-toare.FFFFF,
Vânãtoare regalã Vânãtoare regalã Vânãtoare regalã Vânãtoare regalã Vânãtoare regalã
sunt, în felul lor, cãrþi esenþiale pentruliteratura românã.Omul este timid, are viciul discreþiei ºi a încheiat, am impre-sia, un contract de fidelitate, pe viaþã, cu literatura. Spre deose-bire de mulþi, foarte mulþi scriitori din generaþia sa, n-a avut ºinu are vocaþia boemei. N-a fost zãrit niciodatã în cârciumã,când îl întrebi ce face rãspunde evaziv, dacã-i dai întâlnire nu întârzie niciodatã, dacã promite cã face ceva, face, nu te ducecu vorba ºi nu amânã la infinit, cum face de regulã scriitorulromân. Scrie mult ºi scrie bine, are timp sã citeascã ºi pe alþii,ca dovadã cã, atunci când îi dai o carte, îþi telefoneazã dupãoarecare timp ºi îþi spune, cu delicateþe, ce crede despre ea...Un prozator special, un mare scriitor, în fapt, ºi un om, când îlcunoºti îndeaproape, prietenos, deloc retractil ºi prezumþios,cum pare la prima vedere. L-am cunoscut mai bine în ultimuldeceniu ºi, pot spune fãrã nici o exagerare, cã a fost printrepuþinele descoperiri bucuroase, în lumea literarã post-de-cembristã. Îl cunosc, evident, de mult, am scris aproape despretoate cãrþile sale, începând, cred, cu
Zilele sãptãmânii Zilele sãptãmânii Zilele sãptãmânii Zilele sãptãmânii Zilele sãptãmânii
, o prozãpredistã care anunþa un talent remarcabil.ªi-a confirmat, ulterior, talentul ºi l-a îmbogãþit în chipconsiderabil.Ca Preºedinte al Uniunii Scriitorilor, în vremuri grele, vremuricomplicate, a dus corabia cu abilitate, în stilul sãu, „
sucit“
–cum îi ziceau unii – învãluit ºi eficient. S-a descurcat ºi, împre-unã cu el, noi, ceilalþi, am trecut prin ceea ce am trecut, încer-când sã facem cât mai puþine concesii. Rãmâne, dacã rãmâne,opera noastrã. Câtã este ºi aºa cum a reuºit sã fie în luptã cucenzura ideologicã ºi cu cenzura interioarã (cenzura creato-rului). Opera noastrã se confruntã, azi, cu o nouã sensibilitateesteticã ºi cu valul de revizuiri critice ºi morale. Rezistã? În ce-lpriveºte pe D.R. Popescu, n-am nici o îndoialã: romanele lui îºipãstreazã actualitatea esteticã. Parabolele lui îmi par ºi astãziinspirate, cu o simbolisticã misterioasã, plinã de farmec. Dese-nul din covorul lui epic este complicat, cu multe arabescuri,lucrate cu migalã ºi cu un gust al secretului care solicitã ima-ginaþia lectorului.La mulþi ani, domnului D.R. Popescu! Mulþi ºi buni! Pactuldumitale de fidelitate cu literatura sã continue cât mai rodnic.
D. R. POPESCU – 70
Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion
aniversårianiversårianiversårianiversårianiversåri
2
SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005
P R O P R O P R O P R O P R O
ENESCU, DISCIPOL AL ARMONIEI
Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion
S-au împlinit 50 de ani de la moartea lui GeorgeEnescu, ieºit din spaþiul cultural miraculos al Bucovinei.Se nãscuse la Liveni-Vârnav, lângã Dorohoi, ca fiul unui„
agricultor
“, proprietar a 100 de ha. Bunicii lui, de ambelepãrþi, fuseserã preoþi ºi el însuºi, nepotul, declarã în maimulte rânduri cã este spirit religios, chiar mistic ºi cãrespectã tradiþiile ortodoxe. Cãsãtorit cu o prinþesã,Maruca Cantacuzino, despre care contemporanii spuncã era snoabã ºi autoritarã, Enescu nu se leapãdã deobârºia sa ºi, când cucereºte notorietatea universalã, nuezitã sã precizeze (cu oarecare ostentaþie chiar) cã setrage dintr-o familie de „
agricultori
“ ºi cã muzica popularã,cu nota ei „
plângãtoare
“, a jucat un rol important înformarea gustului sãu muzical...M-a intrigat puþin aceastã insistenþã ºi, pentru a mãlãmuri mai bine asupra modului în care marele compozitorºi interpret gândeºte ºi trãieºte arta lui, am citit (ºi, înunele cazuri, am recitit) interviurile pe care le-a publicat în douã tomuri, în 1988 ºi 1991, doamna Laura Manola-che. Sunt interviurile (în numãr de 142) acordate deGeorge Enescu gazetelor româneºti din 1898 pânã în1946. O lecturã, în bunã parte, fascinantã. Ar trebui repu-blicate, dimpreunã cu alte confesiuni apãrute în strãinã-tate. Generaþia tânãrã de azi ar putea, citindu-le, sãdescopere un model de existenþã ºi, fiind vorba de artã,un model de succes românesc. Mai ales cã noi, românii,ne-am logodit cu nenorocul ºi, în opinia generalã, ne însoþim mai mereu cu eºecul. Nu cred, în sinea mea, cãromânii au vocaþia nefericirii ºi a rateului, dar ce e sigureste faptul cã poezia ºi muzica noastrã au ceea ceEnescu numeºte, s-a vãzut, „
nota plângãtoare
“, adicã
dorul
, definit tot de el în chipul urmãtor: „
acel ceva care nu se poate stinge
“. Nu se poate
stinge
sau nu se poate
atinge
? În definitiv, este cam acelaºi lucru...Cum apare în aceste confesiuni muzicianul desprecare Saint-Saëns a spus odatã cã „
compune cum mãrul produce flori
“? Apare ca o naturã armonioasã ºi puternicmotivatã, un spirit care nu trece prin crize genialoide, uncreator care are sentimentul cã nu este singur pe lume ºinici nu vrea sã facã pustiu în jurul lui... Un muzician carevrea sã împace lumea, nu s-o dezbine... Se observã înconfesiunile lui Enescu o gravã, înaltã, exigentã modestiefaþã de lucruri. Nu vrea sã le domine, nu le dispreþuieºte,nu le refuzã, vrea doar sã le cunoascã ºi sã
se înþeleagã
cu ele. Acest mod de a te situa faþã de lucruri confirmãideea lui Nae Ionescu (un filosof pe care Enescu l-a cu-noscut bine, în situaþii nu totdeauna favorabile pentru el!)despre noi, creºtinii rãsãriteni, care vrem
sã înþelegem,sã trãim ºi sã pãtimim
universul ce ne poartã, spredeosebire de occidentali, care vor doar
sã cunoascã
(sãclasifice raþional) lucrurile din afarã.Nu ºtiu dacã este adevãratå sau nu aceastã disociere(
a cunoaºte
nu înseamnã, oare, ºi
a înþelege
,
a apropia,a asuma
obiectul cunoaºterii?), dar ce este sigur este cãG. Enescu manifestã în tot ce spune o surprinzãtoareumilinþã faþã de lucruri. A pãtruns în cercurile artisticecele mai înalte din Franþa, a cântat peste tot în lume ºi aavut un uriaº succes, a format elevi care au devenitmuzicieni iluºtri, ca Yehudi Menuhin, în fine, contemporaniiau vãzut în el, încã din tinereþe, un maestru respectat ºidorit... Enescu a primit cu modestie aceste onoruri ºin-am observat în discursul sãu public nici o notã discor-dantã, un acces de orgoliu agresiv, aºa cum se întâmplãuneori cu marii creatori... De unde-i venea aceastã forþãmoralã ºi aceastã înþelepciune care nu totdeauna esteposibilã ºi nici profitabilã în artã? O explicaþie ar putea fi:din natura lui armonioasã, din spiritul lui stabilizator, dincredinþa sã-ºi stãpâneºte bine meºteºugul... Chiar dacã,urcat pe scenã, spune el undeva, are momente de neli-niºte ºi face mari eforturi pentru a-ºi stãpâni emoþiile...Câteva amãnunte din biografia lui ºi din ceea cePetre Remus Troteanu (1885 – 1957) –
Vas cu flori pe fond verde
comemoråricomemoråricomemoråricomemoråricomemoråri
3
SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005SAECULUM 6-7/2005
P R O P R O P R O P R O P R O
Barthes numeºte
biografemele
celui care produce undiscurs. Lui Enescu îi place sã lucreze în timp ce plouãsau viscoleºte sau în dimineþile mohorâte. Se închideatunci în casã ºi, cu sentimentul unei singurãtãþi bu-curoase, compune. Se aseamãnã, la acest capitol, cuAlecsandri, care mãrturiseºte cã-i place sã scrie în iernileviforoase, într-o camerã bine încãlzitã ºi cu o canã deceai în faþã... Un sentiment comun de izolare creatoareºi un spaþiu de securitate modest... Enescu spune, apoi,cã descoperã motivele muzicale plimbându-se fãrã þintã...Gândeºte arta muzicalã ca o operã de educaþie ºi deformare a gustului omenesc, nu-i plac romanþele ºi nueliminã ideea de a populariza (el spune chiar:
a vulgariza
)marea muzicã. Întrebat dacã femeia joacã sau nu un rol în viaþa artei, Enescu dã un rãspuns surprinzãtor: „
Feme- ia?, pentru mine n-are nici o legãturã cu arta [...]. Femeia e prea frumoasã ºi o respect prea mult ca sã-i fac insulta s-o socotesc prilej sau mijlocitoare pentru condiþia artei
“Curioasã opinie. Ea contrazice o tradiþie puternicã înarta europeanã, contrazice chiar o mitologie care se spri- jinã pe ideea cã iubirea miºcã stelele ºi alte astre ºi cã, în centrul lumii solare a artei se aflã femeia, zeiþa inspi-raþiei... Ea se cheamã o datã Laura, altã datã Beatrice...Enescu nu amestecã însã planurile, plaseazã femeia din-colo de marginile artei, fãrã a-i retrage însã admiraþiasa... Idei, himere, viziuni. Creatorii români sunt foarteinventivi la acest punct. G. Cãlinescu scria, prin 1945 –1946, cã rolul femeii exemplare este sã inspire pe marelecreator, sã trãiascã în preajma lui ºi sã nu se amestece în treburile societãþii...La 27 mai 1932 Enescu a fost ales membru alAcademiei Române ºi la 22 mai 1933 a þinut discursulsãu de recepþie (despre Iacob Negruzzi, scriitorul al cãruifotoliu îl ocupa). Cu aceastã ocazie, spune aceste superbepropoziþii despre spiritul românesc ºi despre limbajulmuzicii: „
Acel cãruia graiul românesc îi datoreºte atât de mult are astãzi aici de urmaº pe cel mai umil slujitor al muzicii, al unui graiu izvorât din inimã ºi menit s-aducã dragoste ºi-nfrãþire printre cei cari îi desparte credinþi ºi obiceiuri deosebite. Muzica este un geniu în care s-oglindesc, fãrã posibilitate de prefãcãtorie, însuºirile psihice ale omului, ale popoarelor. Prin ea sufletul blajin ºi visãtor al românului a devenit cunoscut lumii, fãcând pe strãini sã exclameze: «Un popor care cântã doina atât de duios trebuie sã fie nobil ºi bun la inimã!». Încã din cea mai veche antichitate, poezia ºi muzica, cuvântul ºi tonul au mers mânã-n mânã, adesea contopindu-se,completându-se. Cuvântul aruncã luminã vie asupra sentimentelor, descriindu-le, precizându-le-n adâncimile sufletului, muzica pãtrunde, misterioasã, în cele mai tãcute taine ale simþirii. Din îmbinarea cuvântului ºi-a muzicii s-au nãscut ºi se vor naºte opere divine, nemuritoare.Astãzi, pentru întâia datã, Academia Românã, sanctuar al cuvântului, îºi deschide porþile spre a primi muzica sub cupola sa. Este o zi de dulce bucurie, când în templul cugetãrii ºi al înþelepciunii, solemn pãºeºte Euterpe,muza mândrã ºi binefãcãtoare!
“. În 1945, întrebat de Ion Biberi despre „
lumea de mâine
“,Eduart Såulescu (1884 – 1949?) –
Curtea din spatele casei
se aratã mai degrabã sceptic: lumea s-a sãlbãticit, artaºi-a pierdut importanþa, mitul lui Orfeu (mitul creatoruluicare îmblânzeºte fiara din om) este pe cale sã moarã, înfine, marele muzician sperã sã se producã „
o întoarcere la sensibilitate
“ ºi sã se nascã „
o nouã credinþã în dem- nitatea omului
“. Sperã, dar nu are nici o certitudine cãsãlbãticia va fi înfrântã. Nu s-a înºelat...Cum ne apare, azi, Enescu în ceea ce am putea numitipologia marilor valori româneºti? Ce-l apropie ºi ce-ldiferenþiazã de alþi creatori din secolul trecut? Vedem maiuºor ce-l diferenþiazã, decât ceea ce împarte cu ei. Nu-i,de pildã, un geniu astenic ca Bacovia, nu inspecteazãsordidul, zonele putrede ale realului ca Arghezi ºi nici nudialogheazã pe faþã cu Dumnezeu pentru a putea sã se îndoiascã ºi, apoi, sã reînnoiascã credinþa lui, nu-i unprofet supãrat pe modernitate, ca Iorga, un spirit care nucunoaºte noþiunea de limitã, un Jupiter care devorã spaþiileºi timpurile istoriei, un geniu acumulator ºi dominant; seaseamãnã, pânã la un punct, cu Sadoveanu, spirit blajin,lent, tot acumulator ºi posesiv, dar fãrã mari drameinterioare. Enescu nu-i nici tradiþionalist, nici modernistºi nu are nici un apetit ideologic; el este „
omul artei lui
“,este un om, cum am zis, al echilibrului ºi un discipol alarmoniei. Credinþa lui este cã muzica este fãcutã sã împace pe om cu el însuºi ºi cu lumea ce-l poartã...Muzica – spune Enescu – este „
singura mea scuzã de a încurca lumea
“... A încurca lumea iniþiind omul în splen-dorile, armoniile, inefabilului ei. Splendidã încurcãturã...comemoråricomemoråricomemoråricomemoråricomemoråri
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
EUGEN BARBU-FILE DE JURNAL PAG.6-14
EUGEN BARBU-JURNAL
4.6K
Reads
6
Readcasts
36
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
