• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
1
SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006
      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O
COMPLEXUL GERTRUDEI
D. R. Popescu D. R. Popescu D. R. Popescu D. R. Popescu D. R. Popescu 
S-ar putea ca regina Gertruda sã fie cel mai complex personajdin piesa
Hamlet Hamlet Hamlet Hamlet Hamlet 
? Nu, ea nu-ºi pune marile întrebãri cu carePrinþul se confruntã ºi asupra ei nu se abat atâtea nedreptãþicumplite – câte se abat asupra Prinþului! Dar dacã în general,rãul vine asupra Prinþului din exterior, rãul care o dominã peGertruda pânã la moarte vine din interiorul ei: un rãu chiar idilicºi inconsistent, pânã la un moment dat. În loc de idilic amputea spune instinctiv iar în loc de inconsistent – fiindcã reginanu pare sã fie prea dumiritã de acest fapt! – putem spuneinconºtient. Deºi ne este greu sã zicem cã Gertruda secãsãtoreºte cu fratele soþului ei fãrã sã ºtie acest lucru! Bine,bine, dar cãile Domnului, cutumele, legile unor neamuri sauseminþii nu sunt întotdeauna aceleaºi! S-au mai întâmplat ºipe la alte case ca un bãrbat sã se cãsãtoreascã, în timp, fireºte,cu douã surori. La evrei chiar ºi azi aºa ceva nu este cevaneobiºnuit. Atunci de ce nu s-ar putea cãsãtori, în timp, fireºte,ºi o reginã cu doi fraþi, ajunºi, pe rând, regi? Vinovãþia nunþiiGertrudei cu Claudius este o catastrofã în ochii lui Hamlet, iarbucuria cu care trag tunurile la Elsina, când pocalele se ridicãvoioase, reconsfinþind legãtura dintre actualul rege ºi vãduvareginã. Hamlet – o ruºine! Mâncãrurile de la înmormântareatatãlui sãu nu trebuie sã se sleiascã, trebuie consumate, va sãzicã, la nunta mamei sale!… Gertruda se gândeºte doar labucuriile ei ºi parcã nici nu-i trece prin minte cã suferinþa arputea încolþi în Danemarca! Shakespeare posedã ºi geniul întrebãrilor pe care nu le pune, precum ºi geniul rãspunsurilorpe care nu le dã în mod rãspicat ºi didactic. Aºa cã noi putembãnui cã Gertruda chiar ºtia de iubirea faþã de ea a mai juneluiClaudius – mai june, oricum, decât întregul ºi eroicul rigã Ham-let. Dar oare nu putea bãnui ºi cã o asemenea iubire ascunsãputea sã-l împingã spre crimã pe Claudius, ca sã câºtige, cu osingurã sticluþã cu otravã, douã pere-mere, patul reginei ºicoroana regelui?! Gertruda pare oarecum indiferentã ºi înprivinþa stãrii mintale a fiului ei revenit din Germania…. Nu sepoate sã nu fie la curent cu pãrerile protaicului Polonius, cãprinþul Hamlet a tulburat pânã la întunecarea minþii din cauzaiubirii pentru floarea Ofelia! De ce sã nu se poatã ca un tânãrsã-ºi piardã echilibrul psihic din prea multã iubire? Polonius echiar convins de acest lucru – ºi are un argument ce pareimposibil de combãtut: scrisorile pline de amar ale Prinþuluicãtre Ofelia! Sigur subiacent, Polonius ar fi onorat dacã aceastãiubire regalã faþã de fiica sa, juna copilã Ofelia, s-ar adeveri! Însã cel care e convins – în urma înscenãrii puse la cale dePolonius! – cã Hamlet nu e nebun din dragoste, este Claudiusasasinul rigãi Hamlet! Claudius poate din dragoste pentruGertruda îþi ucisese fratele! El ºtie ce e o nebunie din dragoste –doar ºi el a trecut prin asemenea stare, când ºi-a otrãvit fratelepentru pulpele ºi toate celelalte pãrþi anatomice ale Gertrudei!Prinþul e „sondat“ asupra dezechilibrului sãu ºi de cãtre cei doiprieteni ai sãi de la universitãþile germane, celebrii fluieraºi R ºiG, componenþii unui dublu de penis Gertruda e cuprinsã desuflul tragediei – din care nu va mai scãpa – în trei scenememorabile: prima se petrece în iatacul ei, în plinã zi, a douaconsemneazã convingerea ei, cã Ofelia are minþile zdruncinate,iar a treia are în centru duelul-joc dintre Saertes ºi Prinþ. Sãzãbovim o clipã asupra duelului, anunþat ca o întrecere sportivã,ca un joc. Claudius pariazã în acest joc fals pe sportivitateaPrinþului care nu va intui monstruozitatea atentatului pus la calecu mare minuþie ºi nu va controla legitimitatea floretelor! ªiplanul-pariu pare sã-ºi urmeze cursul diabolic normal – astfel capânã la urmã moartea Prinþului sã parã un accident sportiv!Numai cã regele Claudius uitã cã el nu este Destinul. E ºi el,acolo, un sforar abil ºi norocos – cãci pânã acum i-au ieºit toatezarurile, aºa cum le-a mãsluit, trecându-le prin aburii cucutei –dar nu este mai mult! Destinul, în Oedip-rege, bunãoarã, este unPersonaj – poftim de vezi! – incrimibil Iar jocurile sale odioasesunt perfecte, în nepãsarea lor faþã de tragedia umanã.Crima pusã la cale de Claudius, crima-joc, se va întoarce ºiasupra sa. Asasinul din umbrã, Claudius, va da ºi el de gustulcucutei ºi al propriului sãu sânge! Însã în aceastã scenã pilonulprincipal, dupã noi, este Gertruda! Aici se convinse pentruprima ºi ultima oarã cã viaþa ei a fost un joc greºit! Tragedia einu este pateticã! Teribil mai este acest domn englez,Shakespeare! Nu-i oferã Gertrudei nici mãcar o reflexie retoricã!O, ce prilej de imprecaþii, de regrete, de dezvãluiri incendiare!O, ce prilej ratat de Gertruda! Oare? Domnul Shakespeare aregeniul ratãrii scenelor ce ar putea deveni redundante, are geniul împlinirilor tragice prin aparenþa ratãrilor. Lipsa de cuvinte mario înalþã pe Gertruda în propria sa moarte – o moarte discretã,ca un somn, ca un joc duios al soþii, al dragostei ºi al întâmplãrii.Gertruda bea din pocalul otrãvit, destinat fiului ei, bea otravaca ºi cum ar fi vorba de o licoare a fericirii. Moare în fericire –moare neºtiind nici în ultima clipã a vieþii sale în ce lume a trãit.E o enigmã? Shakespeare, expert în enigme cu numeroasesensuri semnificative, contradictorii, complementare, mizeazãpe inteligenþa ºi sensibilitatea spectatorilor. ªi bine face! În întunericul din om orice luminã se poate ivi – de ce nu? De cenu s-ar prãbuºi – iluminându-se! – toate cortinele ºi perdelele în spatele cãrora s-au pus la cale, în
Hamlet Hamlet Hamlet Hamlet Hamlet 
, atâtea planuri defericiri pãcãtoase?? Trecând mai în grabã peste durerea simþitãde Gertruda când îºi dã seama de drumul spre moarte – plutind între flori! – al Ofeliei, nu trebuie sã nu punctãm mai apãsatscena din iatacul Gertrudei, când Prinþul vorbeºte cu Stafiaregelui Hamlet ºi ea e îngrozitã de certitudinea cã fiul ei ºi-apierdut minþile, dacã þipã, se zbate ºi vorbeºte în gol! Ea nuputea sã vadã ºi sã audã întruchiparea misterelor altor lumi. Eatrãia într-un canon sã-i zicem realist, într-un cod explicit, încare prezenþa lui Polonius era evidentã, chit cã ºambelanul seascunsese ºi de aceastã datã – ca în toatã viaþa sa! – în spateleunor perdele. Complexul Gertrudei circumscrie un fel de haosdin incertitudini liliale, din tandre ºi neruºinate trãdãri, dinduioase recunoaºteri târzii. Ridicând pocalul în care se aflainelul otrãvit ºi înclinând cu otravã în cinstea vieþii învingãtoareºi a adevãrului ce se va lumina prin propria sa sinucidere,Gertruda nu mi se pare deloc un personaj secund în mareascenã a teatrului ca lume ºi a lumii ca teatru!
eseueseueseueseueseu
 
2
SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006
      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O
DAN HATMANU
*
Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion Eugen Simion 
De ce Dan Hatmanu? Pentru cã, aflându-mã la Iaºi,prietenii mei Andi Andrieº ºi Horia Zilieru m-au dus înatelierul pictorului ºi ce-am descoperit acolo mi-a plãcutmult. Nu era evident, prima oarã când vedeam tablourilelui Dan Hatmanu, dar era întâia oarã când le vedeam petoate la un loc (mã rog, ceea ce se afla în acel moment în atelier) ºi, mai ales, întâlneam artistul în ambianþaoperei sale. Artistul este un veritabil moldovean prin lirismºi umor ºi cei care îl pun în descendenþa spiritualã a luiCreangã nu greºesc prea mult. Spirit cultivat, altminteri,cu un condei bun (
Amintiri din timp Amintiri din timp Amintiri din timp Amintiri din timp Amintiri din timp 
,
Autoportret în timp Autoportret în timp Autoportret în timp Autoportret în timp Autoportret în timp 
,Pagini de jurnalPagini de jurnalPagini de jurnalPagini de jurnalPagini de jurnal) ca ºi profesorul ºi maestrul sãu,Corneliu Baba. Portretele sale, cu chipuri alungite ºi liniiledeplasate, indicã o familiaritate cu expresionismul, faptce n-a scãpat sagacelui Petru Comarnescu. Mai nou,Dan Hatmanu compune niºte parabole plastice pe careel le numeºte substituiri. Sunt colaje inspirate, cu unsens moral ºi o notã ironicã evidentã în organizarea com-poziþiei. Pe o pânzã fals naivã lucratã de cineva care –vorba lui Corneliu Baba – îºi pune mereu meºteºugul la încercare – existã douã chipuri, într-o disproporþie pro-gramatã. Sus, suspendat ca o lunã plinã, este chipulimpenetrabil ºi astral al maestrului citat mai înainte, jos,restrâns ºi asimetric, cu urechi mari ºi clãpãuge ºi omustaþã neglijentã, stã chipul ucenicului… Între ei seaflã ºevaletul ca o scarã suspendatã în eter. Maestrul ºiucenicul se uitã undeva, într-un punct misterios din afaradesenului. Relaþia dintre ei nu-i, cu toatã diferenþa devolum ºi de poziþie, zdrobitoare. Este mai degrabã o ºarjãcordialã, un joc al spiritului tradus într-o parabolã, repet,plin de naivitãþi calculate. Portretele (autoportretele) trimitla figurile asimetrice ºi tragice ale lui Soutinne, îndulcitede o ironie care se strecoarã aproape involuntar în desen.Iatã, de pildã, parabola dinainte reluatã în alt scenariu:sus, cu capetele pierdute în norii amintirii, un bãrbat ºi ofemeie, probabil pãrinþii pictorului, jos – un copil cuurechile mari ºi desfãcute ca niºte antene parabolice ºio coroniþã de premiant pe capul teºit. În chipul tragic ºi înstrãinat al copilului descoperim figura de mai târziu apictorului care îºi cenzureazã în acest fel emoþia,introducând ºi o nouã epicã (un fond narativ scria în 1982,Ion Frunzetti).Voiam, în fapt, sã vorbesc nu de portretele lui DanHatmanu (surprinzãtoare, remarcabile), ci de o altã serietematicã,
Vitrinele Vitrinele Vitrinele Vitrinele Vitrinele 
 
Parisului Parisului Parisului Parisului Parisului 
. Le-am vãzut în atelier ºim-au încântat pur ºi simplu prin verva, fantezia ºi…suprarealismul lor bine studiat. Un Magritte moldav carepune obiectele brutal reale (o mãnuºã, o pãlãriebãrbãteascã, o altã mãnuºã, mai micã, ºi o altã pãlãrieetc.) într-o relaþie aproape oniricã. Era vorba de acelsuprarealism al coincidenþelor cultivat de maeºtriibelgieni. Dan Hatmanu are stilul sãu ºi, lângã ironia întâlnirilor imposibile dintre obiecte, pune ºi o notã desentimentalitate finã. Pe un spaþiu ce pare imens, uncostum bãrbãtesc rãsturnat þine de mânã un veºmântfemeiesc graþios, gata sã cadã în gol… O fantezie,desigur, o dramã duioasã în banala vitrinã a unui maga-zin de confecþii. Dan Hatmanu recicleazã, astfel, supra-realismul (în varianta, repet Magritte) ºi face, nu ºtiu câtde programatic, o picturã postmodernistã de mare clasã.Ironia de care vorbesc mereu comentatorii lui ascundeun lirism fundamental elegiac ºi o fantezie care priveºte îngânduratã Ozana din interiorul spiritului. Ozana ceafrumos curgãtoare, aproape pierdutã…El însuºi omulEl însuºi omulEl însuºi omulEl însuºi omulEl însuºi omuleseueseueseueseueseu
* Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale pictorului ieºean Dan Hatmanu.
 
3
SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006SAECULUM 2/2006
      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O      P      R      O
UN EVENIMENT EDITORIAL:ALBUMUL DAN HATMANU
Constantin Coroiu Constantin Coroiu Constantin Coroiu Constantin Coroiu Constantin Coroiu 
La finele anului 2005, a apãrut o carte care înnobilea-zã ºi dã strãlucire ºi consistenþã acelui „perete somptu-os de cãrþi“, cum numea Michel Butor biblioteca.
Albumul Albumul Albumul Albumul Albumul Dan Hatmanu Dan Hatmanu Dan Hatmanu Dan Hatmanu Dan Hatmanu 
, tipãrit în condiþii grafice excepþionale –450 de pagini, format mare – la Editura „ARC 2000“,constituie el însuºi o piesã de patrimoniu. Nu numai pentrucã este „oglinda“ operei maestrului Dan Hatmanu,prezentatã în evoluþia ei, ci ºi datoritã valorii lucrãrii însine, rod al muncii reputatului cercetãtor al istoriei arteiºi experimentatului muzeograf Maria Hatmanu, admirabilasau, cum ar fi spus G. Cãlinescu, incomparabila soþie amarelui artist cu care avem prilejul sã fim contemporani. În eseul intitulat cu modestie
În loc de prefaþã În loc de prefaþã În loc de prefaþã În loc de prefaþã În loc de prefaþã 
, aºezatdupã o fotografie a artistului în atelierul sãu de creaþiedin Strada Armeanã a Iaºului, ºi o confesiune olografã apictorului, Maria Hatmanu remarcã ºi, totodatã,mãrturiseºte: „Orice studiu asupra operei de artã, acreaþiei unui artist este un demers îndrãzneþ, în cadrulcãruia cercetãtorul trebuie sã-ºi supravegheze înpermanenþã propria gândire, sã predomine rigoareamuzeografic-ºtiinþificã. Pãtrunzând cu emoþie ºi prudenþã în aceastã producþie picturalã, am încercat sã-i refacperiplul creaþiei, sã prind firul care leagã ciclurile aparentca niºte rupturi, din care se continuã sub alte viziuni,creând acea diversitate stilisticã ºi tematicã, natura repre-zentând, pentru artist, un obiect de studiu infinit cadimensiune. Am urmãrit sã pãtrund în spiritul creatorului, în sensibilitatea ºi intimitatea creaþiei sale, dezvãluindu-iesenþa, forþa de ºoc a operei, originalitatea.
ªi... dacã ºtim sã citim operele de artã, ele ne vor învãþa cu siguranþã lucruri noi asupra epocii care le-a produs, releva Pierre Francastel în Peinture et la société Peinture et la société Peinture et la société Peinture et la société Peinture et la société 
“. Realiza-toarea albumului mai subliniazã cã punctul din care a întreprins proiecþia asupra unei opere de o frapantãmodernitate, bogãþie tematicã ºi varietate stilisticã, ceaa maestrului Dan Hatmanu, este unul „esenþial“ ºi apoi„riguros susþinut prin fiecare menþiune, trimitere“. ªi, într-adevãr, albumul este o naraþiune
sui generis 
, înimagini, a biografiei unei opere – ca ºi a pictorului ce adurat-o – bazatã pe un studiu îndelungat ºi riguros –sincronic ºi diacronic – al creaþiei celui mai strãlucit disci-pol al lui Corneliu Baba. Acesta spusese cã un talent caDan Hatmanu se naºte la o sutã de ani o datã, iar elevulsãu avea sã-ºi însuºeascã deviza ºi definiþia maestrului:„Port în mine viciul portretului“. La rândul sãu, patriarhulartei româneºti, care a plecat recent ca sã sculpteze cerul – Ion Irimescu îl caracteriza astfel pe fostul sãu student,cu puþin timp înainte de a pãºi dincolo: „Dan Hatmanu,mare artist în arta picturalã, nume sonor în arta plasticãromâneascã, este, dupã pãrerea mea, unul dintre cei mai însemnaþi pictori contemporani ºi cel mai vrednic urmaºal lui Corneliu Baba ºi Ciucurencu. Arta sa plinã derafinament, fie cã este vorba de peisaj, fie de portret saustudiu de corp uman, m-a impresionat întotdeauna prinvibraþie spiritualã, profunzime, pitoresc, prin umor ºiduioºie, prin inovaþie. Linia care contureazã atât de originalideile este condusã de maestru cu mare meºteºug [...]Mã simt legat de studentul ºi colegul meu Dan Hatmanuºi de distinsa lui soþie prin preocupãrile noastre comunedin domeniul artei ºi prin statornicã prietenie. Ei sunt la felde nepreþuiþi ºi de încântãtori prin prezenþa lor, ca ºi prinarta lor. Îi iubesc din tot sufletul“ – mãrturisea marele artistde la înãlþimea unei opere ºi a unei vârste deopotrivã defabuloase.Lucrare impozantã, riguros conceputã ºi elaboratã,tipãrit la R.A. Monitorul Oficial, albumul este el însuºi unobiect de artã. Dar sã trec în revistã secþiunile princi-pale, menite sã dea seamã despre anvergura ºi varieta-tea unei opere excepþionale:
Portretul Portretul Portretul Portretul Portretul 
, care cuprinde însãºi cunoscutul
Autoportret cu zarul Autoportret cu zarul Autoportret cu zarul Autoportret cu zarul Autoportret cu zarul 
sau
Dublul auto- Dublul auto- Dublul auto- Dublul auto- Dublul auto- portret portret portret portret portret 
, ambele aflate la Muzeul de Artã din Iaºi;
Auto- Auto- Auto- Auto- Auto- portret în timp portret în timp portret în timp portret în timp portret în timp 
, în care se cuprind ºi substituiri din artauniversalã (Pierro de la Francesca, Cranach, Bucher oriSalvador Dali, admirabil fiind
Hatmanu par Dali Hatmanu par Dali Hatmanu par Dali Hatmanu par Dali Hatmanu par Dali 
) ºiportretele în creion sau în cãrbune pe hârtie ori pe carton – de fapt
caractere 
– ale unor maeºtri precum CorneliuBaba, Ion Irimescu, ale unor reputaþi critici ºi exegeþi caPetru Comarnescu, Ion Frunzetti, Dan Hãulicã, ale unormari actori: Radu Beligan, Ghiþã Popovici, Constantinªubã ºi altele, acestea intrate în patrimoniul MuzeuluiTeatrului Naþional din Iaºi. Urmeazã secþiunea
Peisajul Peisajul Peisajul Peisajul Peisajul – o naturã îmblânzitã – o naturã îmblânzitã – o naturã îmblânzitã – o naturã îmblânzitã – o naturã îmblânzitã 
, surprinsã de artist într-o subtilãarmonie de suflet, specificã unui topos recognoscibil, careeste Iaºul, cu zidirile sale istorice, dar mai ales casele,adeseori de o domescitate umilã, din vechile cartiere. Deun spectaculos profund, graþie forþei de transfigurare ºide evocare este
Iaºul în desen Iaºul în desen Iaºul în desen Iaºul în desen Iaºul în desen 
, un Iaºi care confirmã,legitimeazã, prin arta desenului, acea sintagmã definitoriea genialului Cãlinescu: „Florenþa României“ – MãnãstireaGolia, Palatul Culturii, Mitropolia, Teatrul Naþional, Palatullui Alexandru Ioan Cuza (Muzeul Unirii), Biserica Arme-neascã, Liceul Internat, Liceul Naþional, Sala Voievozilor,Sala Goticã de la Cetãþuia, Casa Dosoftei, CasaSadoveanu de la Copou, Palatul Roznovanu. Într-un
Iaºi Iaºi Iaºi Iaºi Iaºi al amintirilor al amintirilor al amintirilor al amintirilor al amintirilor 
este integratã aºazicând organic, în ordineaspiritului, ªcoala din Scobinþi, acolo unde Dan Hatmanu,ca fiu al învãþãtorului Hatmanu ºi elev al ei, avea sãpicteze o tulburãtoare frescã muralã care repovesteacontemporanii noçtricontemporanii noçtricontemporanii noçtricontemporanii noçtricontemporanii noçtri
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...