• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
Curs 19 octombrieLOGICĂLogica: ştiinţa care se ocupă cu studiul formelor propoziţionale şi al argumentelor în propoziţii de diferite forme.Opinia: propoziţie pe care cineva o consideră adevărată.Propoziţie adevărată: propoziţie care corespunde unei anumite realităţi.
 Exerciţiu
:Ce este minciuna?Minciuna este o propoziţie intenţionat falsă, spusă în cunoştinţă de cauză, iar cel careo spune încalcă un cod de norme şi valori la care a aderat.(Această definiţie se poate obţine, din aproape în aproape, prin argumentare. Eainclude un predicat logic: "falsă", un predicat epistemic: "în cunoştinţă de cauză", şi un predicat axiologic: "cod de norme şi valori". Un predicat este o proprietate.)Argumentarea este un proces prin care, de la unele propoziţii numite premise, setrece la o propoziţie numită concluzie ("opinie în favoarea").Argumentarea se desfăşoară în minte şi este netransferabilă. Rezultatul unui astfel de proces (de argumentare) se numeşte argument (sau raţionament).Argumentul este o mulţime de propoziţii între care despre unele, numite premise, se pretinde că întemeiază (sprijină) o altă propoziţie numită concluzie. Altfel spus, un argumenteste o mulţime de propoziţii între care despre una numită concluzie se pretinde că decurge dincelelalte propoziţii, numite premise.Argumentul este impersonal şi transferabil.Cum se identifică prezenţa unui argument? Notăm cu P premisele (P1, P2, ...Pn) şi cu C concluzia."Deci" se numeşte indicator de concluzie standard; poate fi înlocuit prin: "aşadar","prin urmare" şi altele."Deoarece" se numeşte indicator de premisă. Atît "deci", cît şi "deoarece", şisinonimele lor, se numesc indicatori logici. Prezenţa lor nu este o condiţie necesară, nici ocondiţie suficientă pentru existenţa unui argument. Ambele tipuri de indicatori logici pot săapară în acelaşi argument, în următoarea formă: N.B. Un argument = o concluzie + cel puţin o premisă.Un argument se poate simboliza astfel:P1P2...
1
 
PnCLinia dintre premise şi concluzie, în acest caz, înlocuieşte indicatorul de concluzie.Structura generală a unui argumentse pretinde că sprijină concluzia şi sunt fapte cunoscutefapt necunoscut celui căruia i se adresează argumentul.Exemplu:Am întîrziat, deoarece am fost reţinut la decanat.Acesta nu este un argument, întrucît ceea ce precede indicatorul logic de premisă"deoarece" este faptul cunoscut şi deci nu poate fi concluzie, iar ceea ce urmează lui"deoarece" este faptul necunoscut şi deci nu poate fi premisă. Exemplul de mai sus este oexplicaţie.Dacă pretenţia menţionată în definiţia argumentului este îndreptăţită, se spune căargumentul este logic corect. Dacă nu, se spune că argumentul este logic incorect.Exemplu:Anca este fiica medicului Popescu. Deci medicul Popescu este tatăl Ancăi.Acesta nu este un argument logic corect. Medicul Popescu ar putea fi mama!
2
 
Curs 216 octombrieLOGICĂ
Forma (sau structura) propoziţională
Exemple:1. Toţi studenţii sunt drăgălaşi.2. Toţi bursucii sunt pufoşi.3. Toţi crocodilii sunt simpatici.Propoziţiile 1-3 sunt diferite, dar au elemente constante.Forma logică a propoziţiilor 1-3 este "Toţi ... sunt ...". O altă formă logică este:"Dacă ..., atunci ...". Cuvintele de tipul
toţi, sunt, dacă, atunci
ş.a.m.d. se numesc constantelogice.Punctele de suspensie marchează locul unde trebuie inserate cuvinte pentru a obţine propoziţii; în locul lor se pot folosi majuscule de pe la mijlocul alfabetului: "Toţi F sunt G."Însă în cazul formei logice "Dacă ..., atunci ..." este nevoie să se insereze propoziţii; propoziţiile se notează cu litere mici de pe la sfîrşitul alfabetului: "Dacă p, atunci q."F, G, p, q se numesc variabile propoziţionale (sau variabile logice).
 Forma logică a unei propoziţii este dată de constantele logice care apar în propoziţia respectivă 
.Cele mai uzuale constante logice sunt: toţi, nici unul, unii; nu, şi, sau, dacă, dacă şinumai dacă, fiecare, există cel puţin un.Literele cu rol de variabile logice nu fac parte propriu-zis din forma logică a unei propoziţii. Numărul de forme propoziţionale este limitat, spre deosebire de numărul propoziţiilor posibile prin diferite combinaţii de cuvinte, care este infinit. Corectitudinealogică depinde de forma logică.ArgumenteleExistă două clase de argumente:
deductive
şi
nedeductive
.Într-un argument deductiv, despre concluzie se pretinde că decurge cu necesitate din premise. Cu alte cuvinte, într-un argument deductiv se pretinde că, dacă premisele suntadevărate, concluzia nu poate fi falsă.Într-un argument nedeductiv, despre concluzie se pretinde că decurge doar în mod probabil din premise. Cu alte cuvinte, într-un argument nedeductiv se pretinde că, dacă premisele sunt adevărate, atunci concluzia este doar cu probabilitate. (Ex: Luminile din casăerau stinse şi în faţa casei nu era nici o maşină. Prin urmare, probabil că nu era nimeni acasă.)Argumentele deductive.Dacă într-un argument deductiv, pretenţia menţionată în definiţie este îndreptăţită,atunci vom spune că argumentul respectiv este
valid 
. Cu alte cuvinte, un argument valid esteun argument deductiv în care, dacă premisele sunt adevărate, atunci concluzia este cunecesitate adevărată (nu poate fi falsă). Dacă premisele unui argument deductiv pot fiadevărate şi concluzia sa poate fi falsă, atunci argumentul respectiv este
nevalid 
. Aşadar, unargument nevalid este un argument deductiv în care este posibil ca premisele să fie adevărate,iar concluzia, falsă.
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...