• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
JUS VALAHICUM
Motto:
“A şti înseamnă a-ţi aduce aminte”
PlatonI. Mitologie juridicăFiinţa umană se supune legilor care guvernează universul nostruexistenţial.Miturile fundamentale ale unui popor explică raporturile stabilite întreom şi natură, într-o viziune fabuloasă, conform unui scenariu guvernat deanumite legi.Românii consideră că legăturile cu Universul sunt guvernate de “
legea
d
ivină 
”, în timp ce rânduielile omeneşti se desfăşoară potrivit “
legilor  pământeşti
”. Dialectica acestor raporturi este una extrem de simplă: “Zeii dincer” sunt creatori de Legi , în timp ce reprezentanţii lor pe Pământ , “bătrâniiînţelepţi şi buni”, sunt “dătători de legi şi datini”. Aceştia rânduiesc lumea dupălegile cosmosului, în consonanţă cu acesta, exprimând legitatea mitică deordine divină printr-o legitate mitică de ordine umană.
 
Unii autori considera că toate culturile arhaice, inclusiv societăţileurbane sau rurale, structurate de una din religiile relevate-iudaism, creştinismsau islamism - sunt tradiţionale, adică “
 păstrătoarele unei tradiţii
”. (1)Tradiţia este considerată în etnologie “
 forţa esenţială 
“ (2) ce face săfuncţioneze cultura populară.În cadrul culturii populare,
tradiţiile juridice
sunt puncte de reper ce punîn evidenţă conturul spiritualităţii etnice a poporului român.In acest cadru, “
legea pământului
”, legea ţării s-a născut din atmosferamitică rezultată în urma unei activităţi proto -juridice a strămoşilor şi moşilor  primelor comunităţi etnice. In definitiv, legea străbună este legea strămoşilor şimoşilor sanctificaţi de comunitate. După moarte, bătrânii, oamenii buni,dătători de legi şi datini, intrau în rândul sfinţilor spirituali ai fiecărei spiţe deneam a satelor.De aceea, chiar denumirea unor localităţi păstrează numele unuiîntemeietor mitic, a cărui memorie s-a transmis din generaţie în generaţie.Aura mitică a activităţii acestor “nomotheţi” bătrâni ai satelor a făcut ca principii, boierii şi clerul să respecte înţelepciunea acestora, mai ales atuncicând ea nu venea în contradicţie, nu stânjenea, puterea statală, domenială, fie eamaterială sau spirituală. Literatura prezintă exemplul ilustrativ al dialoguluidintre Alexandru Ioan Cuza şi Moş Ion Roată, ori sfaturile primite de Ştefan
 
Cel Mare din partea Vrâncioaiei, ca forme ale respectului
 Puterii
faţă de
 Înţelepciune
.Sacralitatea legilor străbune a făcut ca, până în pragul secolului al XX-lea, o serie de relicte etnografice să păstreze urme ale paleodreptului românesc. Nici un studiu de istorie a dreptului românesc, de etnoistorie sauetnologie juridică, nu poate ignora semnificaţiile acestei “
nomogonii mitice
”.Cercetătorii istoriei dreptului românesc pot studia reminiscenţele etico- juridice, principiile prime ale dreptului, aşa cum pot fi regăsite în proverbe,colinde, legende, balade, basme, povestiri, imagini iconografice ş.a.Miturile şi legendele româneşti îmbracă în forme sugestive, de o mareoriginalitate, străvechi norme de conduită etico-juridică.Creaţiile populare se constituie în adevărate izvoare ale gândirii juridice ,cu rădăcini în adâncurile istoriei poporului nostru.Aceste relicte, transmise până în vremurile noastre, graţie unei ”eredităţiculturale”, nu îndeajuns de bine puse în valoare, necesită o analiză minuţioasă, pluridisciplinară.Împreună, ele alcătuiesc un CORPUS vast, în bună parte cules,sistematizat, clasificat şi interpretat.Acest tezaur uriaş este compus din opere de o varietate excepţională, cedepăşesc cu mult în valoare şi volum realizările similare ale altor popoare .
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...