• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
 
ISTORIA BUCURESTIULUI PRIN BISERICILE SALEFascic. I
(Culegere de documente)Prefaţă
Pomelnicele, inscripţiile votive, textele funerare, pisaniile şi grafitele constituie o sursă valoroasă de date privind istoria oraşului Bucureşti, în general, dar mai ales cu privire la trecutul vieţii bisericeşti, în mod particular.Înmod obişnuit, acestea conţin date mărunte privind numelectitorilor, genealogia acestora, meşterii decoratori (zugravi, pictori), constructori ş.a.m.d.Inscripţiile votive şi pisaniile aduc lumină în ceea ce priveşte data târnosirii (sfinţirii) unei biserici, precum şi cu privire la numele ctitorilor, sau ale acelora care au contribuit lacheltuielile de ridicare, renovare sau înzestrare a lăcaşului decult, fie ei de os domnesc, ierarhi sau mireni.Aceste inscripţii, mai ales pisaniile, constituiedocumente preţioase pentru istoria teologiei româneşti, eleaducând lămuriri referitoare la nomenclatorul sfinţilor  protectori (ocrotitori), la preferinţa bucureştenilor faţă de unulsau altul dintre aceştia. HRAMUL (patronul bisericii),menţionat în cuprinsul unei pisanii, poate fi atât numele unuisfânt ortodox, dar şi al unei sărbători religioase ("ÎnâlţareaSfintei Cruci", "Pogorârea Sfântului Duh", "Schimbarea lafaţă" etc)Pe lângă acestea, inscripţiile religioase, sigure, obiectiveşi imparţiale, conţin şi unele date
 
de interes cultural, politic,administrativ, militar, care vin să întregească informaţiilesimilare, provenind din alte surse (documente epigrafice,sigilii, etc).Ele amintesc nume de domnitori, rude ale acestora, aniide domnie sau de deces, împrejurările istorice în care au fostconstruite aceste lăcaşe de cult, nume de dregătorii etc.Studierea acestora este importantă nu numai pentrudomeniul istoriei, teologie dar şi pentru cel al lingvisticii, prineşantioanele de lexic, fonetică şi scriere, precis datate.Inscripţiile religioase (înţelese în sensul dat delatinescul INSCRIPTUS, adică un şir de caractere gravate pe
 
 piatră, marmură, metal etc) au supravieţuit, odată cu pereţii bisericilor, clopotniţelor, crucilor sau obiectelor de cult, spredeosebire de inscripţiile cu caracter laic, care s-au pierdut în ceamai bună parte. Ca urmare, în Bucureşti, doar patru monumentecu caracter laic, păstrate până în zilele noastre, au pisanii. (cf .N.Stoicescu, "Repertoriul bibliografic al monumentelor feudaledin Bucureşti", Bucureşti, 1961, p. 158)Inscripţiile religioase au fost realizate pe cele maivariate suporturi: pereţii bisericilor, obiecte de cult (icoane,evanghelii, panaghiare, candele, cădelniţe, căţui, chivote,anaforniţe, epitrahiluri, văluri liturgice, teplate, potire, pahare,linguriţe, talere), cruci funerare, cruci comemorative, pietretombale, clopote, clopotniţe, săbii, steaguri, porţi de biserici saumânăstiri etc.Aceste mărturii istorice au fost intens cercetate,conţinutul lor a fost analizat de teologi, istorici, epigrafişti,lingvişti, servindu-le drept temeiuri solide în argumentarea propriilor lor lucrări.Însă, bisericile din Bucureşti mai au şi o altfel de istorie.Este istoria scrisă de slujitorii de cult, înşişi. În ultimă instanţă,este istoria creată chiar de ei, truditorii altarului şi păstrătoriivalorilor fiecărei biserici.Această colecţie de inscripţii ecleziastice este doar o mică parte din marea bogăţie de date istorice, artistice şi culturale,tezaurizate de monumentele de cult ale Capitalei româneşti.Este "istoria minoră" a unei anumite bisericii, a unuicartier, redată, succint, pe întinderea unei mărunte foi de hârtie,o istorie destinată privirilor unor ipotetici turişti străini sau unor vizitatori din provincie.Sortite, iremediabil, dispariţiei, pentru că sunt scrise pealtfel de suporturi decât cele sacre ale pisaniilor, supuseintemperiilor de tot felul, atunci când nu sunt în incinta bisericii,aceste originale "cronici locale", purtând cel mai adesea titlul banal de "Scurt istoric al bisericii…", sunt tot la fel de valoroaseca şi pisaniile înseşi.De aceea, vizitând majoritatea lăcaşelor de cult dinBucureşti, în perioada anilor 1994-1995, impresionat decaracterul lapidar al acestor file disparate, am avut ideea de a le pune laolaltă, ca într-un "letopiseţ", cu sute de autori-cronicariCu modestia specifică unor cărturari de altă-dată, multedintre aceste file nici nu sunt semnate. Scrise doar pentru a ficitite de turistul grăbit să viziteze cât mai multe obiectiveistorice, sau pentru a nu îi plicitisi pe cei ce vin la biserică să se
 
roage, aceste "efemeride" par, la prima vedere, banale. Cutrecerea timpului, ele devin însă relicve de preţ.Am consemnat pe cele care mi s-au părut a fi cele maiinteresantePentru comparaţie, am prezentat şi pisaniile vechi de sutede ani, cărora le-am ataşat şi o scurtă bibliografie, utilă aceloracare, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, vor încercasă transforme aceste "istorii minore" în veritabile monografii alelăcaşelor de cult amintite, ale cartierelor bucureştene, mai noisau mai vechi.Împreună, ele întregesc o imagine a vieţii religioase aoraşului Bucureşti, în ultimele 4 secole, redau o istorie "decartier" , în care apar numele unor "anonimi", alături de cele aleunor personalităţi de prin rang. Cât poate fi de mişcător, dar şide pilduitor, un asemenea document unde, pe lângă numele unuirege, patriarh, sau al unui preot, apar şi numele unor meştericonstructori, arhitecţi, zugravi de "subţire" sau simplicredincioşi.Tuturor acelora care au contribuit la menţinerea mereuvie a credinţei, la păstrarea pestre veacuri a acestor dovezi alespiritualităţii române, autorul le dedică cu dragoste aceastămodestă lucrare.
Dan Toma DulciuIunie 2007
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...