Fiu al binecunoscutului avocat, eseist, sociolog, Petre PANDREA, Andrei PANDREA, actualmente traitor la Paris, este medic, antropolog, etnolog (cu doctorat la Sorbona, \u00een 1982), scriitor si ziarist. Din 1994, este membru de onoare al Academiei Rom\u00e2ne. Activitatea publicistica a lui Andrei Pandrea acopera o arie vasta si construieste cu eruditie, pertinenta si talent narativ extraordinar o viziune pe care, azi, am numi-o transdisciplinara. Debuteaza cu o lucrare \u00eenchinata muntilor, Hoinar prin Bucegi (1957); urmeaza, printre numeroase studii si articole, alte c\u00eeteva carti de referinta: Medic la Boisoara (1967), Unde s-a dat batalia de la Posada? (1994), Voievodul cailor. Proza scurta (1997), Oaia, ciobanul si br\u00eenza. Studii (1995), Masa mosilor.Tablete si studii etnologice (1997), Cu pusca dupa

As \u00eencepe prin a spune ca e o carte de teren, este vorba de o cercetare concreta, pornita de la contactul nemijlocit cu oamenii unui tinut care, din \u00eent\u00eemplare, este un izolat geologic, geografic, social, cultural si, prin urmare, are sansa de a fi, poate, mai autentic dec\u00eet un altul.

Am avut marele noroc de a fi trait 1000 de zile in Tara Lovistei, mai \u00eent\u00eei, \u00eentre noiembrie 1961 si iulie 1963; mai apoi, \u00een timpul verilor, p\u00eena \u00een 1976. In toate aceste re\u00eentoarceri, am cautat sa \u00eenteleg lucruri pe care le notasem \u00een fuga si care se dovedeau aproximative. Deci, c\u00eend am ajuns pe teren ca medic, m-am ocupat, desigur, intens de medicina, dar o \u00eent\u00eemplare cu totul neasteptata m-a \u00eendreptat spre calea cercetarii sociale.

A.P.: Cam la o luna de la instalarea mea la Boisoara, am fost convocati \u00eempreuna cu toti absolventii seriei mele (1961) la R\u00e2mnicu-V\u00e2lcea, capitala raionului, unde, dupa ce ne-am spus fiecare pasurile, ni s-a trasat sarcina de a facecatagrafia locului unde lucram, adica un inventar si o schita de monografie, care sa cuprinda elemente legate de demografie, de conditiile economice ale populatiei etc. Din momentul \u00een care am \u00eenceput sa lucrez \u00een acest sens, am descoperit ca realitatile sunt mult mai vaste, asemenea locului, care, geologic, e ungraben, o groapa, o depresiune extraordinara, un caus care are spre nord creasta masiva a Fagarasilor si \u00een jur, alti munti, mai scunzi. Era formidabil! Am vazut toata Lovistea din trei puncte: de pe v\u00eerful Zanoaga, de la 1575 m altitudine, de pe dealul Oului, care are 1003 m si din v\u00eerful Spinului - la 1380 m. Din aceste puncte, parca trigonometrice, vezi Lovistea din trei perspective diferite, dar, mai exact, este vorba de aceeasi groapa muntoasa cu mici p\u00eelcuri de case, \u00een catune risipite ici-colo, \u00eentre araturi si p\u00eeraie.

A.P.: Este aproape c\u00eet Andorra, (453 km patrati), ca suprafata: 574, 98 km patrati (384 km patrati reprezinta \u00eentinderea regiunii naturale si 190, 98 km patrati - teritoriul care depaseste Oltul spre apus. Asadar, Lovistea este un vast amfiteatru montan orientat NE-SV, cu axe ce variaza \u00eentre 25,6 km lungime, la o largime cuprinsa \u00eentre 24,6 km si 14,5 km. Deci, acesta a fost punctul de plecare al unei cercetari sociale, sociologice, sau antropologice - cum vrei sa-i spui. Din acel moment, am \u00eenceput sa tin un jurnal \u00een care notam tot ce mi se parea interesant. Aveam trei zile de dispensar si trei zile de teren, c\u00eete una \u00een fiecare din cele trei sate - Boisoara, Gaujani si Bumbuesti, cu lunea zi libera...

A.P.: \u00cenainte de a ajunge la "\u00eenmorm\u00eentare", vreau sa spun ca atunci c\u00eend am "descalecat" la Boisoara, \u00een prima noapte, era frig, ploua, noroiul p\u00eena la g\u00eet (desigur, pantofii n-au supravietuit mai mult de trei zile): ceea ce am vazut acolo era mai degraba de spaima. \u00cen casa \u00eenvatatorului Petre Popescu, care m-a gazduit, nu exista electricitate, dar camera era impecabil de curata. Amabilitatea si autenticitatea localnicilor m-a izbit de la \u00eenceput. Oamenii erau - mi s-a parut atunci si o cred si acum - altfel dec\u00eet locurile prin care \u00eemi fusese dat sa trec. Nu ma g\u00eendesc la orase, ci la alte zone rurale din Rom\u00e2nia, pe care le cunoscusem.

A doua zi, era soare, frumos, Boisoara clipocea pe-aproape si eu descopeream un tinut superb. Barbatii cu care ma \u00eent\u00eelneam pe drum \u00eesi dadeau coate si se \u00eentrebau, \u00een spatele meu: cum o sa se descurce prin h\u00eertoapele noastre noul si t\u00eenarul doctor? Apoi, la dispensar, au venit, curioase, sa ma vada femeile... Dupa un an si jumatate, c\u00eend timpul harazit mie la Boisoara se scursese, la despartire, aveam impresia ca asist la o \u00eenmorm\u00eentare; femeile pl\u00eengeau, copiii sc\u00eenceau, c\u00eetiva batr\u00eeni ma tot \u00eentrebau de ce plec si cui \u00eei las\u2026

Cert e ca ancheta poruncita m-a obligat sa intru \u00een fiecare din cele 865 de case ale celor trei sate, numar\u00eend 3534 locuitori (\u00een 1975). Si stiam pentru fiecare din gospodarii si locuinte c\u00eete scaune cu trei picioare sunt, daca masa sc\u00eert\u00eeie si asa mai departe. Dupa aceste prime contacte, a urmat o perioada fara semnificatie speciala, deoarece lumea era \u00een asteptare. Cum \u00eensa am reusit sa pun bine c\u00eeteva diagnostice, sa vindec c\u00eetiva bolnavi - eram obligat sa lucrez de unul singur, ca nu mai era nimeni prin preajma sa-mi dea indicatii ! - , presupun ca am c\u00eestigat \u00eencrederea satenilor, fiindca am primit o invitatie curioasa. A venit \u00eentr-o zi un om si mi-a spus: "Dom'doctor, vreau sa va arat ceva. Zapisul pe care \u00eel avem de la Vladislav Voievod", un \u00eenscris pe piele de iepure de la 1451. L-am \u00eentrebat de ce vrea sa-mi arate mie documentul secret. El mi-a raspuns: "Apai, dom'doctor, acu' sunteti de-ai nostri, ca doara mi-ati vindecat nevasta\u2026" Atunci mi-am dat seama ca nu ma mai aflu \u00een afara centrului, ci ca intrasem \u00eenauntru. Si asa a \u00eenceput o extraordinara poveste de dragoste pentru oamenii locului...

P.B.: Cred ca, prin \u00eentelegerea si dezvaluirea acestei complexitati - de o raritate, o profunzime, un "savantl\u00eec" aproape - unice, aduci un omagiu \u00eentelepciunii, subtilitatii si competentei taranului rom\u00e2n. Aceasta carte contrazice tot ceea ce "burghezii inculti" - si nu numai ei - au spus despre taranul nostru, si anume ca "e nespalat si nu stie sa vorbeasca"\u2026

A.P.: Apropo de "murdaria" lor, vreau sa adaug ca numai \u00een Loviste si \u00een Germania am mai vazut at\u00eetia oameni care sa se spele, si at de des - desigur afara, la f\u00eent\u00eena sau la cismea - si tot timpul, at\u00eet vara c\u00eet si iarna.

P.B.: Si \u00een aceasta \u00eentelegere a lor, ce crezi ca te-a ajutat mai mult ? Succesiunea temporala, cronologica a evenimentelor din calendare - chiar as dori sa revenim asupra subiectului, la un moment dat vorbeai de patru calendare distincte\u2026

P.B.: Mai bine! Aceasta suprapunere de calendare e cu totul specifica neamurilor care au realizat ceea ce Eliade numea "crestinismul cosmic". Pentru marea majoritate a oamenilor, crestinismul se reduce la a merge duminica la biserica. Or aici, lucrurile sunt complexe, pentru ca, \u00een afara de biserica, mult mai importanta este viata cotidiana ritualizata, perspectiva, viziunea, constiinta despre sat, vecini, rude, viata, moarte\u2026 M-am speriat aproape c\u00eend mi-am dat seama ce ad\u00eencime ascunde aceasta fosila vie care dainuie marturisind despre ceea ce este ea si, \u00een acelasi timp, prin supravietuirea anumitor valori, care ne ajuta sa \u00eentelegem ce a fost tara asta \u00eenaintea \u00eenceperii procesului de banalizare.

A.P.: Tocmai asta mi-a si atras \u00een mod deosebit atentia, dupa ce am fost adoptat de populatie: capacitatea oamenilor de a gasi solutii care mie, ca orasean prost, nici nu mi-ar fi trecut prin minte. P.B.: Nu o data m-ai auzit spun\u00eend ca primul incult din familia mea am fost eu, pentru ca m-au trimis ai mei la scoala. Si sa-ti dau si un exemplu: daca eu ma plimbam printr-o padure pe l\u00eenga

Isaccea, pe la mine, si ma \u00eentreba cineva ce-am vazut acolo, tot ce-as fi putut raspunde ar fi fost "copaci, iarba, pasari". Daca i-ar fi pus aceeasi \u00eentrebare bunicului, care avea patru clase primare, nu ti-ar fi ajuns timpul sa-l auzi povestind despre c\u00eete existau \u00een padurea aceea. Asta-i adevarata forta, cea care ne ajuta sa ne situam \u00eentr-un context.

A.P.: \u00centr-adevar, mi-a fost dat sa \u00eent\u00eelnesc o civilizatie orala care functiona perfect si avea raspuns la toate problemele ridicate de mediul \u00eenconjurator. \u00cen momentul \u00een care copiii ajungeau la scoala, am observat - spun o banalitate - ca erau adapati la alt tip de cultura, standardizata, care nu se mai potrivea cu cealalta, traditionala,; desigur, n-avem de ce sa aruncam cu piatra-n scoala, \u00eensa, ce bine ar fi daca s-ar putea face macar doua-trei ore pe saptam\u00eena de civilizatie traditionala, deprinz\u00eend \u00eentelepciune, rodul experientei milenare si "metode" care acolo s-au pastrat, dar care se vor uita, pentru ca multi pleaca la oras, sau \u00een alte tinuturi, iar copiii lor nu vor mai avea cum pastra memoria ancestrala, sau prea putin...

P.B.: Da, se pierde capacitatea de a asuma, dincolo de cuvinte, o realitate de o complexitate fara egal. Din aceasta carte despre Lovistea, ne dam seama ca am ajutat sa supravietuiasca niste valori fundamentale, care ne depasesc si care au prelungiri p\u00eena-n Iran, p\u00eena-n nordul Chinei, care rimeaza cu adevaruri imuabile \u00eent\u00eelnite la kabili, \u00een nordul Africii, sau la pre-columbieni. Demult, film\u00eend \u00een Mexic, am descoperit ca sunt acolo regiuni care seamana cu anumite zone de la noi; eu le comparam mai degraba cu Vrancea, pe care o cunosteam mai bine. Dar cred ca Lovistea are radacini mai ad\u00eenci dec\u00eet Vrancea.

Lovistea, desi exista dintotdeauna un drum (greu si plin de h\u00eertoape), ea nu-i "primejeduia", la vreme de pace, pe cei care locuiau 50 de metri mai \u00eencolo. Erau femei \u00een Boisoara care nu iesisera niciodata din satul lor. Din punct de vedere "modern", pare o nenorocire. Din punct de vedere traditional, ca sa poti extrage mierea din toata stiinta asta imemoriala a taranului, e extraordinar. Bine\u00eenteles, odata cu intrarea radioului si mai cu seama a televizorului \u00een case, traditia s-a poluat.

A.P.: Cu siguranta, \u00een toate "tarile" astea mici, Maramures, Oas, Gutai, Tibles, Calimani, Baraolt si toate celelalte tinuturi ferite din Carpatii rasariteni, cei de curbura, meridionali si apuseni. Peste tot, obstea \u00eei aduna pe tarani; numele actual este slav, dar organizatia este pre-slava, straveche si vine din negura timpurilor. Slavii, de altfel, ne-au lasat mostenire o anume gingasie \u00een "forma mentis" si \u00een limba, o finete aparte; latinii sunt mai "carr\u00e9s", mai precisi...

P.B.: Da, dar sa nu uitam un lucru, anume ca ceea ce noi numim 'slav', la nivel de vocabular si chiar al unui mod de a privi lumea, ar fi putut pre-exista la rom\u00e2ni dinaintea venirii slavilor. De ce ? Pentru ca si noi si ei avem o origine comuna, indo-europeana si atunci\u2026

A.P.: Din pacate, nu poti sti cu certitudine ce vine de la unii si ce vine de la altii. Dar, ce mi se pare mai important \u00een limba pastorului, este existenta cuvintelor autohtone \u00eentr-o proportie care le depaseste cu mult pe cele cu alte etimologii, inclusiv cea rom\u00e2neasca... Contingentul autohton de cuvinte la Lovisteni este cantitativ surprinzator. Si nu e vorba de o selectie a mea, ci a interlocutorului care era un cioban autentic. Iarasi foarte interesant, la lovisteni, e ca unul si acelasi om e obligat sa fie, alternativ, taran - agricultor adica - o parte din an, si cioban \u00een restul timpului, ceea ce \u00eenseamna a trai o experienta profesionala completa si complementara.

P.B.: Adevarul e ca mai tot ce au afirmat universitarii nostri despre limba rom\u00e2na, \u00eencerc\u00eend sa separe forma de astazi a vocabularului de originile sale latine si de alte origini, este lipsit de fundament.