Descrierea CIP a Bibliotecii Na\u0163ionale PAPAHAGI, MARIAN
Eros \u015fi utopie Marian Papahagi - Ed. a2-a - Ch\u0163j-Napoca: Dacia, 1999
180 p.; 20 cm - (Discobolul) ISBN 973-35-0878-0
821.135.1.09
\u00a9 Copyright Editura Dacia, 1999
Str. Paul Chinezul nr. 2, RO-3400, Cluj-Napoca
tel. 064194912; tel.fax 064191665

Tiparul executat S.C. BION S.A.
B-dul Vasile Lucaciu nr. 27
Codul 3900 - \u015eATU MARE
ROM\u00c2NIA

Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 la mijlocul acestui secol revolu\u0163iile de sensibilitate s-au consumat mai ales \u00een planul
crea\u0163iei, a doua sa jum\u0103tate s-a ancorat at\u00e2t de stabil \u00een zona criticii, \u00eenc\u00e2t aceasta din urm\u0103 a p\u0103rut s\u0103
dea singur\u0103 sensul dezvolt\u0103rii ideilor literare, ba chiar s\u0103 spere \u00eentr-o pozi\u0163ie de prioritate \u00een raport cu
ceea ce s-ar fi crezut c\u0103 este obiectul ei. Ultima mi\u015fcare de avangard\u0103 european\u0103 n-a mai fost a poeziei
(proza a avut \u00eentotdeauna ceva conservator \u015fi chiar atunci c\u00e2nd a vrut s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 aceast\u0103 stare s-a
apropiat, ca mijloace, de cele ale poeziei) ci a criticii. Tr\u0103im \u00eenc\u0103, mai lent sau mai puternic, acel
moment: ne vin, cel pu\u0163in, ecourile sale. Crescu\u0163i la \u015fcoala \u201e\u00een aer liber" a impresionismului critic
(termen vag, sub care se ascund at\u00e2tea lucruri), f\u0103c\u00e2nd critic\u0103 a\u015fa cum respir\u0103m, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m
prea dogmatic cu privire la condi\u0163ia ei, ne afl\u0103m ast\u0103zi \u00een fa\u0163a unui proces, demult \u00een curs, al
dezvolt\u0103rii spectaculoase de \u015fcoli \u015fi metode, ca mae\u015ftrii \u015fi regulile lor, cu ticurile \u015fi limbajul lor, \u015fi
prima ispit\u0103 este: ce alegem! Cunosc critici paraliza\u0163i: crezuser\u0103 a vreme c\u0103 \u015ftiu ce vor \u015fi ce fac; acum,
\u00een schimb, trebuie s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 unei asemenea avalan\u015fe de \u00eentreb\u0103ri \u015fi sub\u00een\u0163elesuri \u00eenc\u00e2t pun fiecare
pas ca pe un teren minat, de teama ca nu cumva, c\u0103lc\u00e2nd mai la st\u00e2nga, s\u0103 fac\u0103 s\u0103 explodeze vreo min\u0103
structuralist\u0103 sau, dimpotriv\u0103, p\u0103\u015find din neb\u0103gare de seam\u0103 mai la dreapta, s\u0103 se pomeneasc\u0103 apos-

trofa\u0163i de vreun intransigent gardian al cine \u015ftie c\u0103rei \u00eemprejmuiri semiologice \u00een care se poate intra numai cunosc\u00e2nd arcana parol\u0103. O, e adev\u0103rat, o spusese Baudelaire cu o sut\u0103 \u015fi ceva de ani \u00een urm\u0103, \u201ecritica se love\u015fte \u00een fiecare clip\u0103 de metafizic\u0103"1. Dar pentru a nu-\u015fi risca p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 pielea \u00een at\u00e2ta ame\u0163itoare proliferare de concepte, criticul r\u0103t\u0103cit de azi ar trebui s\u0103 \u00eenceap\u0103 prin a-\u015fi pune o \u00eentrebare foarte simpl\u0103: \u201ela ce-i bun\u0103 critica?" Cei aviza\u0163i \u015ftiu c\u0103 e o \u00eentrebare pe care \u015fi-a pus-o tot Baudelaire2, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103 indirect: \u201eca s\u0103 fie dreapt\u0103, ca s\u0103-\u015fi aib\u0103 adic\u0103 propria ei ra\u0163iune de a fi, critica trebuie s\u0103 fie p\u0103rtinitoare, pasionat\u0103, politic\u0103, cu alte cuvinte f\u0103cut\u0103 de pe o pozi\u0163ie

exclusivist\u0103, dar o pozi\u0163ie care s\u0103 deschid\u0103 cele mai largi orizonturi"3. Partizanii criticii obiective, de
mai veche sau mai nou\u0103 dat\u0103, nu vor acorda poate acestei formule dec\u00e2t at\u00e2ta credit c\u00e2t se cuvine
spuselor unui poet. Noi vom vedea \u00eenchis \u00een ea \u00eens\u0103 marele adev\u0103r al unei dialectici hermeneutice. O
critic\u0103 p\u0103rtinitoare \u015fi pasionat\u0103, adic\u0103 exclusivist\u0103, deci personal\u0103, este o critic\u0103 \u00een acela\u015fi timp
consecvent\u0103 \u015fi inconsecvent\u0103. Consecven\u0163\u0103, pentru c\u0103 r\u0103m\u00e2ne partizan\u0103 \u015fi pasionat\u0103; \u201einconsecvent\u0103"
pentru acelea\u015fi motive: nepostul\u00e2nd imobilitatea creatorului, nea\u015ftept\u00e2ndu-l cu o re\u0163ea \u00eentreag\u0103 de
formule, ea va putea, \u00een deplin\u0103 libertate, s\u0103-l renege pe cel pe care alt\u0103dat\u0103 l-a discutat cu tot
entuziasmul. Nu e oare aceasta libertatea \u015fi totodat\u0103 sclavia de-a trebui s\u0103 asculte mereu textul care,
orice s-ar spune, o preced\u0103 \u00een absolut? La toate acestea se adaug\u0103 acea \u201edeschidere de largi
orizonturi"care este singura pedagogie critic\u0103 posibil\u0103. Exclud oare toate acestea rigoarea sau
instaureaz\u0103 un regat al arbitrajului? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 nu, c\u00e2t\u0103 vreme condi\u0163ia amintit\u0103 este o egalare a
propriei ra\u0163iuni de a fi, adic\u0103 a unui principiu de justi\u0163ie: iar a fi dreapt\u0103 \u00een raport cu propriul ei criteriu
de evaluare este pentru critic\u0103 - p\u00e2n\u0103 la un punct - egal cu a fi adev\u0103rat\u0103. S\u0103 remarc\u0103m, oricum, c\u0103
aceast\u0103 pozi\u0163ie nu e incompatibil\u0103 cu rigoarea metodologic\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme din rigoare se face o condi\u0163ie
etic\u0103 a criticii \u015fi nu un corset rigid \u015fi inflexibil.
\u00een fond toate acestea \u00eenseamn\u0103 \u015fi o pledoarie pentru suple\u0163ea criticii, ce nu se poate exprima dec\u00e2t
paradoxal, c\u0103ci prin natura ei secund\u0103 critica are drept ispit\u0103 extrem\u0103 inconsecven\u0163a, iar prin caracterul
s\u0103u autoreflexiv ea risc\u0103 \u00een orice clip\u0103 s\u0103-\u015fi uite propria natur\u0103 \u015fi s\u0103 impun\u0103 \u00een loc s\u0103 urmeze. Fiecare
din cele dou\u0103 riscuri se corecteaz\u0103 prin opusul s\u0103u: inconsecven\u0163a prin rigoare \u201etehnic\u0103", schematismul
prin disponibilitate reflexiv\u0103. Pentru Jean Starobinski aceste date se pot \u00eenscrie \u00eentre conturele unei
condi\u0163ii critice ideale; \u201eDac\u0103 ar trebui ... s\u0103 definim un ideal al criticii, eu a\u015f face unul alc\u0103tuit din
rigoare metodologic\u0103, (legat\u0103 de anumite tehnici \u015fi de procedeele lor verificabile) \u015fi din disponibilitate
reflexiv\u0103, liber\u0103 de orice constr\u00e2ngere sistematic\u0103"4. Unirea dintre obiectivitatea (\u00een aspira\u0163ie) \u015fi
subiectivitatea ontologic\u0103 a oric\u0103rei critici se reg\u0103se\u015fte \u00een caracterul ei personal: \u201eCritica va purta ...
pecetea unei persoane care s\u0103 fi trecut prin asceza impersonal\u0103 a cunoa\u015fterii obiective \u015fi a tehnicilor
\u015ftiin\u0163ifice"5. Pentru prefa\u0163atorul \u00een Fran\u0163a a scrierilor acelui ilustru filolog \u015fi critic care a fost Leo
Spitzer, nu e de mirare aceast\u0103 \u00eencercare - de conciliere a unor exigen\u0163e opuse (care, absolutizate,
sf\u00e2r\u015fesc \u00een pozitivism sau \u00een impresionism). A\u015fa cum, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, pentru Leo Spitzer cercul
hermeneutic se \u00eenchide \u00een personalitatea criticului, \u00een capacitatea sa de a reac\u0163iona \u00een fa\u0163a operei,
idealul criticii starobinskiene este legat indisolubil de calitatea celui care cite\u015fte, dar \u015fi de echilibrul \u00een
el al facult\u0103\u0163ii sensibile \u015fi al celei reflexive. A analiza felul \u00een care se \u00eembin\u0103 sau \u201efunc\u0163ioneaz\u0103" aceste
facult\u0103\u0163i echivaleaz\u0103 cu o disecare a actului lecturii \u00een sine \u015fi pentru c\u0103 am invocat unul din cele mai
limpezi programe critice, cel al lui Jean Starobinski, n-ar fi lipsit de interes s\u0103 amintim aici, \u00een chiar
cuvintele criticului, cum are loc acel echilibru; \u201eOpera, considerat\u0103 anterior lecturii pe care o fac eu,
nu e dec\u00e2t un lucru inert: cu toate acestea, \u00eemi e \u00eeng\u0103duit s\u0103 revin la multiplele semne obiective din
care e alc\u0103tuit acest lucru, c\u0103ci \u015ftiu c\u0103 voi g\u0103si \u00een ele garan\u0163ia material\u0103 a ceea ce a fost, \u00een momentul
lecturii, senza\u0163ia, emo\u0163ia mea. Nimic nu m\u0103 \u00eempiedic\u0103 deci ca, dorind s\u0103 \u00een\u0163eleg condi\u0163iile \u00een care s-a
trezit sentimentul meu, s\u0103 m\u0103 \u00eentorc spre structurile obiective care l-au determinat. Pentru aceasta, va
trebui s\u0103 nu-mi reneg emo\u0163ia, ci s-o pun \u00eentre paranteze
\u015fi, f\u0103r\u0103 ezitare, s\u0103 tratez ca pe ni\u015fte obiecte acest sistem de semne al c\u0103ror farmec evocator eu l-am
receptat p\u00e2n\u0103 acum f\u0103r\u0103 rezisten\u0163\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 o replic\u0103 reflexiv\u0103. Semnele acestea m-au sedus, ele sunt
purt\u0103toare ale sensului care s-a realizat \u00een mine: f\u0103r\u0103 a respinge seduc\u0163ia, f\u0103r\u0103 a uita revela\u0163ia prim\u0103 a
sensului, eu caut s\u0103 le \u00een\u0163eleg, s\u0103 le \u201etematizez" pentru propria mea g\u00e2ndire, \u015fi nu pot face acest lucru
cu un minimum de \u015fans\u0103 de reu\u015fit\u0103, dec\u00e2t cu condi\u0163ia de a uni str\u00e2ns sensul de substratul lui verbal,
seduc\u0163ia de baza ei formal\u0103".6
C\u00e2teva preciz\u0103ri se fac necesare: despre rela\u0163ia dintre lectur\u0103 \u015fi critic\u0103, dintre critic \u015fi cititor, s-a scris
foarte mult: am trimite, pentru o foarte iluminant\u0103 punere \u015fi rezolvare a problemei laEstetica lui Luigi
Pareyson7. Ceea ce in vitro apare ca o succesiune \u00eentre cititor (prad\u0103 emo\u0163iei lecturii) \u015fi critic (care
a\u015feaz\u0103 \u00eentre paranteze aceast\u0103 emo\u0163ie pentru a g\u00e2ndi asupra factorilor care au produs-o) poate fi
adesea, \u00een realitate, o simultaneitate de procese. Criticul trece de la pl\u0103cerea lecturii la reflec\u0163ia asupra
a ceea ce i-a produs-o (de fapt la un fel de nepl\u0103cere, \u00een m\u0103sura \u00een care emo\u0163ia ini\u0163ial\u0103 este pus\u0103 \u00eentre
paranteze) \u00eentr-o alternan\u0163\u0103 care \u00eenchide \u00een sine cifra \u00eens\u0103\u015fi a lecturii critice. Criticul este un cititor
(care e un critic!). Iar cititorul e un critic care cite\u015fte pur \u015fi simplu!
Mai r\u0103m\u00e2ne \u201ediscursul asupra metodei". Dar, dac\u0103 accept\u0103m cu Jean Starobinski func\u0163ia totalizant\u0103 a
criticii8, metodele devin valabile toate \u00een raport cu anumite planuri ale operei. \u00eentrebarea care se pune

este p\u00e2n\u0103 la ce punct concuren\u0163a lor devine conflict sau, altfel spus., In ce m\u0103sur\u0103 o metod\u0103 anume
poate s\u0103 aspire la totalitatea operei. A\u015fa cum nu exist\u0103 critic\u0103 f\u0103r\u0103 critici, nu exist\u0103 nici metode critice
f\u0103r\u0103 cei care le exerseaz\u0103. Metoda este, \u00een fapt, un model, mai mult sau mai pu\u0163in schematic (cu c\u00e2t
mai pu\u0163in schematic, cu at\u00e2t mai bine) de lectur\u0103 \u015fi interpretare, o propunere, o cale (posibil\u0103) de acces
la opere. Desigur, ceea ce izbe\u015fte de la un bun \u00eenceput \u00een orice metod\u0103 (sau \u00een orice program critic)
este aspectul reductiv: pentru a deveni coerent\u0103, o metod\u0103 are nevoie s\u0103-\u015fi fixeze marginile, s\u0103
\u00eengr\u0103deasc\u0103 un domeniu, pe care apoi s\u0103-l \u201eadministreze". De suple\u0163ea acestei \u201eadministra\u0163ii" \u0163ine \u015fi
valabilitatea metodei \u015fi, a\u015fa cum \u00een critic\u0103 \u00een general aspectul personal era inevitabil predominant, \u00een
fiecare metod\u0103 \u00een parte predomin\u0103 o
anume personalitate a principiilor. \u00een fapt - iat\u0103 aproape erezie - nu exist\u0103 critic f\u0103r\u0103 metode. Exist\u0103
desigur, \u00eens\u0103, critici care mediteaz\u0103 mai mult asupra propriei metodologii dec\u00e2t al\u0163ii. Corolar: orice
metod\u0103 critic\u0103 este (sau poate fi) valabil\u0103 \u00een rezultatele sale at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 consecven\u0163a;
orice critic r\u0103m\u00e2ne viu c\u00e2t\u0103 vreme \u00ee\u015fi men\u0163ine deschis\u0103" \u015fansa inconsecven\u0163ei fa\u0163\u0103 de propria metod\u0103.
Iat\u0103 un nou paradox \u00een slujba aceluia\u015fi ideal de suple\u0163e critic\u0103, dac\u0103 accept\u0103m c\u0103 un critic este chemat
s\u0103 \u00eentreprind\u0103 de fiecare dat\u0103 o lectur\u0103 nou\u0103 asupra operei pe care o ia \u00een considerare, atunci trebuie s\u0103
accept\u0103m \u015fi ideea c\u0103 metoda - simpl\u0103 cale de acces - poate varia. Exist\u0103 texte care opun o rezisten\u0163\u0103
evident\u0103 la unele c\u0103i de abordare, dovedindu-se \u00een schimb permeabile la altele (un observator mali\u0163ios
ar spune c\u0103 exist\u0103 de fapt doar opere care rezist\u0103 anumitor critici \u015fi cedeaz\u0103 altora).
Ca orice fenomen viu, critica tinde spre diversificare. C\u00e2nd nu devine dogm\u0103, programele critice
n\u0103scute din aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 \u015fansa \u00een\u0163elegerii \u015fi a universalit\u0103\u0163ii demersului: cu c\u00e2t va fi
mai personal (chiar \u201einconsecvent"), cu at\u00e2t mai universal, prin \u00eens\u0103\u015fi deschiderea sa. \u015ei totu\u015fi, la ce-i
bun\u0103 critica? D\u00e2nd socoteal\u0103 despre texte, oglind\u0103 \u00een care ele se v\u0103d, deformatoare \u015fi totu\u015fi, prin
paradox, izbutind s\u0103 fie dreapt\u0103 numai \u00een m\u0103sura \u00een care e deformat\u0103, lectur\u0103 \u00eenainte de toate, critica
este via\u0163a mereu retr\u0103it\u0103 a operei. Actualiz\u00e2nd, gramaticaliz\u00e2nd, verbaliz\u00e2nd valen\u0163ele operei, ea
investe\u015fte \u00een aceasta ceva, prin \u00eensu\u015fi faptul c\u0103 vede \u00een text lucruri pe care, anterior, al\u0163i cititoricritici
nu le v\u0103zuser\u0103. Creatoare, \u00een m\u0103sura \u00een care e receptiv\u0103, critica este deci \u00een sensul cel mai larg singurul
teritoriu \u00een care poate tr\u0103i opera (p\u0103str\u0103m, evident, ecua\u0163ia critic-cititor). Op\u0163iunea criticului \u201eparalizat"
pe care-l aminteam mai sus n-ar trebui deci s\u0103 fie at\u00e2t de dificil\u0103: \u00eentr-un decalog posibil al celei mai
bune critici, a asculta textul ar deveni primul canon. Felul ascult\u0103rii este metoda critic\u0103: dar ascultarea
\u00een sine este oricum aceea\u015fi \u015fi \u00een acela\u015fi timp mereu alta, substratul s\u0103u nu poate \u00eenceta de a fi senzorial
\u015fi emo\u0163ional, deci personal. \u00eencurajat poate de \u00eencrederea pe care o are \u00een bunul s\u0103u sim\u0163, criticul
intimidat de mai \u00eenainte va face totu\u015fi cu mai mult\u0103 hot\u0103r\u00e2re pa\u015fii necesari spre oper\u0103: pe acest drum al
Damascului i s-ar putea

\u00eent\u00e2mpla s\u0103 aib\u0103 chiar revela\u0163ia mult a\u015fteptat\u0103 a metodei infailibile. Oricum, libertatea de \u00een\u0163elegere
este primul \u015fi cel mai pre\u0163ios bagaj al s\u0103u. Chiar dac\u0103 la marginea drumului, ar\u0103t\u00e2ndu-l dispre\u0163uitor cu
degetul, st\u0103 poate fanaticul ultimei mode critice, el trebuie s\u0103 \u015ftie s\u0103-\u015fi p\u0103streze \u015fansa inconsecven\u0163ei.

\u00eenCezara, scrisoarea \u00eentins\u0103 a lui Euthanasius a func\u0163ionat pentru critic\u0103 aproape ca un centru
hipnotic: ea a polarizat, pe bun\u0103 dreptate, aten\u0163ia cercet\u0103torilor, oarecum \u00een detrimentul ansamblului
nuvelei. Nu e mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 o seam\u0103 de naivit\u0103\u0163i, trimi\u0163\u00e2nd cu eviden\u0163\u0103, dup\u0103 unii critici, la o
zon\u0103 a literaturii de consum foiletonistic1 a \u00eendep\u0103rtat \u00een mod sensibil posibilitatea unei analize a
tehnicilor narative eminesciene. De la ipoteza adapt\u0103rii unor scrieri romantice (r\u0103mase necunoscute)2,
la neglijarea construc\u0163iei, ca nesemnificativ\u0103 pentru nuvel\u0103, \u00een care prioritare sunt, pe de o parte,
\u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unei ipostaze bine circumscrise a amorului romantic \u015fi, pe de alta, expresia unor anumite
concep\u0163ii de ordin filosofic, politic \u015fi social, distan\u0163a n-a fost lung\u0103. Cu toate acestea, izbitoare e \u00eent\u00e2i
de toate tocmai arhitectura nuvelei, care r\u0103spunde unor inten\u0163ii de simetrie, at\u00e2t \u00een repartizarea pe
capitole a textului c\u00e2t \u015fi \u00een selec\u0163ia personajelor. Sunt relevabile c\u00e2teva dintre ele: Dup\u0103 rezervarea c\u00e2te
unui capitol pentru acreditarea personajelor (I -Ieronim, II- Cezara), alterneaz\u0103 paragrafele \u201eepistolare"
(III, V, VII) cu cele de ac\u0163iune propriu-zis\u0103 (IV, VI, VIII); dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare caracterul
introductiv al fragmentelor (I) \u015fi (II), centrul nuvelei propriu-zis\u0103 (III - VIII), este format de (V) \u015fi
(VI), un capitol \u201eepistolar" \u015fi unul neepistolar, cu \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea iubirii celor doi tineri \u00eent\u00e2i \u00een nota