JOSE ORTEGA Y GASSET s-a n\u0103scut la 9 mai 1883 la Madrid, \u00eentr-o tamilie cu tradi\u0163ii liberale (tat\u0103l s\u0103u era directorul unui cotidian
democrat, El Imparcial). Urmeaz\u0103 colegiul iezuit de la Miraflores del Palo (Malaga), apoi dreptul \u015fi filozofia la Universitatea din Deusto
(Bilbao), organizat\u0103 tot de iezui\u0163i, \u00eencheindu-\u015fi studiile \u00een 1902, la Universitatea Central\u0103 din Madrid. Prietenie str\u00eens\u0103, dar accidentat\u0103, cu
Miguel de Unamuno (din 1903). Doctorat \u00een filozofie: Spaimele anului 1000, 1904. \u00eentre 1905 \u015fi 1908, stagii de studiu la c\u00eeteva universit\u0103\u0163i
din Germania: Leipzig (unde preda Simmel), Berlin \u015fi, \u00een fine, Marburg am Lahn (va reveni aici \u015fi \u00een 1911), unde profesau Hermann Cohen
\u015fi Paul Natorp; coleg \u015fi prieten cu Nicolai Hartmann, Paul Scheffer \u015fi Heinz Heimsoeth. Profesor la Escuela Superior del Magis-terio (1908 -
1910), colaboreaz\u0103 laE l F a ro \u015fi El Imparcial. C\u0103s\u0103toria cu Ro\u015fa Spottorno, vor avea trei copii. Din 1910, profesor titular de metafizic\u0103 la
Universitatea din Madrid, unde va preda timp de dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani. Fondeaz\u0103 Liga de Educacion Politica Espahola (cu Manuel Garc\u00eea
Morente, Antonio Machado, Ramiro de Maeztu, Ramon Perez de Ayala, Manuel Azafia etc, 1914). \u00een acela\u015fi an, membru al Real Academia

Hamburg \u015fi Stuttgart, apoi la Edinburgh, Darmstadt, Baden Baden \u015fiMiinchen(1951 - 1954). S\u0103rb\u0103torit solemn \u00een 1953. Moare la Madrid (17
octombrie 1955).
OPERE: Meditadones del Quijote (1914; Medita\u0163ii despre Don Quijote, Univers, 1973), El Espectador (8 voi., 1916 - 1934), Espana inver-

la letra(1927), La rebelion de las masas(1930; Revolta maselor, Humanitas, 1994), Historia como sistema(1935), Ideas y creendas(1940; Idei \u015fi credin\u0163e, Ed. \u015etiin\u0163ific\u0103, 1999), Estudios sobre el amor(1940; Studii despre iubire, Humanitas, 1995), Esquema de las crisis(1942), Papeles sobre Vel\u00e2zquez y Goya(1950; Vel\u00e2zquez. Goya, Meridiane, 1972), Elhombrey la gente(1957), iQue es filosofia ? (1958; Ce este filozofia ?, Humanitas, 1999), La idea de principia en Leibniz y la evolucion de la teoria deductiva(1958), Una interpretacion de la historia universal. Entomoa Toynbee (1960), (O interpretare a istoriei universale, Ed. \u015etiin\u0163ific\u0103, 1999), Origen y epilogo de la filosofia(1960), Unas lecdones de metafisica(1966; C\u00eeteva lec\u0163ii de metafizic\u0103, Humanitas, 1999), iQue es conocimiento? (1984; Ce este cunoa\u015fterea?,Humanitas,

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\u0163ionale ORTEGA Y GASSET, JOSE
Dezumanizarea artei \u015fi alte eseuri de estetic\u0103 / Jose Ortega Y Gasset: trad. \u015fi pref.: Sorin M\u0103rculescu. Bucure\u015fti:
Humanitas, 2000
232 p: 20 cm
Tit. original (spa.) La deshumanizacion del arte y otros ensyos de estetica
ISBN 973-50-0102-0
I. M\u0103rculescu, Sorin (trad.; pref.) 73(460)"18"

OTROS ENSYOS DE ESTETICA
(Cuarta edicion revisada, 1986)
\u201eObras de Jose Ortega y Gasset"
\u00a9 Mo\u015ftenitorii lui Jose Ortega y Gasset
\u00a9 Alianza Editorial, S.A., Madrid
\u00a9 HUMANITAS, 2000, pentru prezenta versiune rom\u00e2neasc\u0103 ISBN 973-50-0102-0

CRAVATELE STR\u0102VEZII ALE LUI ORTEGA
Ortega nu a fost scutit nici \u00een timpul vie\u0163ii, nici postum, cum e \u015fi firesc, de obiec\u0163ii, repro\u015furi \u015fi chiar
atacuri dure. Una din cele mai savuroase \u015fi mai opace admonest\u0103ri verbale \u015fi-a atras-o \u00eens\u0103 datorit\u0103
derutantei diversit\u0103\u0163i a preocup\u0103rilor \u015fi intereselor sale \u00een toate zonele culturii, precum \u015fi atitudinii
fundamentale de scriitor, redus\u0103 de adversarii s\u0103i politici la cea de literat, adic\u0103 de cultivator al

frivolit\u0103\u0163ii, de persoan\u0103 a\u015fa zic\u00eend serioas\u0103 care, \u00een loc de cuvenita sobrietate \u00een vestimenta\u0163ie, ar
prefera una corbata vistosa, adic\u0103 \u201eo cravat\u0103 b\u0103t\u0103toare la ochi" sau \u201e\u0163ip\u0103toare". Interpelarea i-a
adresat-o \u00een Cortes (parlamentul spaniol), la \u00eenceputul anilor 30, cunoscutul lider socialist Indalecio
Prieto. Ortega i-a replicat \u00eentr-o manier\u0103 plin\u0103 de umor, nu str\u0103in\u0103 dup\u0103 unii comentatori de o turnur\u0103
suprarealist\u0103, \u015fi profund\u0103 totodat\u0103: el recunoa\u015fte nu numai c\u0103 apreciaz\u0103 abord\u0103rile literare, nutrind \u015fi o
curiozitate \u015ftiin\u0163ific\u0103 nelimitat\u0103, dar \u015fi le \u015fi asum\u0103 p\u00een\u0103 la ultimele consecin\u0163e: \u201eImaginea \u015fi melodia
frazei s\u00eent tendin\u0163e irepresibile ale fiin\u0163ei mele, le-am transportat la catedr\u0103, \u00een \u015ftiin\u0163\u0103, \u00een conversa\u0163ia de
cafenea, dup\u0103 cum, viceversa, am transportat filozofia \u00een ziar. Ce s\u0103 fac! Ceea ce domnul Prieto
socote\u015fte a fi o cravat\u0103 b\u0103t\u0103toare la ochi pe care mi-a\u015f fi pus-o se dovede\u015fte a fi \u00eens\u0103\u015fi coloana mea
vertebral\u0103 care-mi devine str\u0103vezie." \u015ei a\u015fa \u015fi este: \u00eentreaga oper\u0103 a lui Ortega e coloana lui vertebral\u0103
care, prin irizare \u015fi transparen\u0163\u0103, ajunge s\u0103-i fie, ca s\u0103 preiau imaginea emblematic\u0103, o cravat\u0103
str\u0103vezie sau, invers, o cravat\u0103 pestri\u0163\u0103 care nu-i este, prin transparen\u0163\u0103, dec\u00eet coloana vertebral\u0103.
Ortega este un mare scriitor ascuns \u00eentr-un filozof extrem de riguros sau, altfel spus, un filozof care nu
refuz\u0103, ba chiar le caut\u0103 ca vehicul privilegiat al ideilor, amenit\u0103\u0163ile expresiei plastice. Ca s\u0103 nu mai
vorbim de \u00eemprejurarea c\u0103 opera lui are

cu adev\u0103rat o coloan\u0103 vertebral\u0103, de la prima p\u00een\u0103 la ultima fraz\u0103, fiindu-\u015fi cu alte cuvinte fidel\u0103
propriei desf\u0103\u015fur\u0103ri, consecvent\u0103 \u015fi coerent\u0103. C\u00eet despre pasiunea lui pentru ziaristic\u0103, pe l\u00eeng\u0103
m\u0103rturisirea sa c\u0103 a v\u0103zut lumina zilei pe o rotativ\u0103, s\u0103 ne reamintim \u015fi singurul am\u0103nunt al \u00eent\u00eelnirilor
lui cu Mircea Eliade la Lisabona, din p\u0103cate mult prea s\u0103r\u0103c\u0103cios consemnate de c\u0103tre acesta din urm\u0103
(\u00een absen\u0163a jurnalului portughez) : auzind c\u0103 autorul rom\u00e2n a scris sute de articole de ziar, Ortega 1-a
asigurat c\u0103 asta e o dovad\u0103 de \u00eenzestrare filozofic\u0103! Ortega mai discutase aceea\u015fi chestiune \u015fi \u00een
\u201ePrefa\u0163a pentru germani" la Tema vremii noastre, era deci o declara\u0163ie aproape pro domo sua...
Indiferent ce a scris \u015fi sub ce form\u0103 a f\u0103cut-o (articol de ziar, eseu \u2014 \u201eeseul este \u015ftiin\u0163\u0103 minus dovada
explicit\u0103", avea s\u0103 precizeze el \u2014, studii \u015fi cursuri universitare, publicate \u015fi ele adesea tot sub form\u0103
de foiletoane \u00een cotidiene de mare tiraj, \u00eensemn\u0103ri de c\u0103l\u0103torie etc), a scris tot filozofie, \u00eentregindu-\u015fi
permanent sistemul sau construc\u0163ia conceptual\u0103. Dac\u0103 voca\u0163ia de scriitor 1-a \u00eendemnat bun\u0103oar\u0103 s\u0103
foloseasc\u0103 \u00een orice \u00eemprejurare metafora, Ortega a \u00een\u0163eles \u015fi s\u0103-\u015fi teoretizeze demersul \u015fi a propus o
teorie cuprinz\u0103toare a metaforei inclusiv ca instrument filozofic (\u201e\u00eencercare de estetic\u0103 \u00een chip de
prefa\u0163\u0103", 1914, eseu inclus \u00een volumul de fa\u0163\u0103, \u015fi \u201eCele dou\u0103 mari metafore", 1924). Dac\u0103 pl\u0103cerea de a
tr\u0103i \u00een atmosfera operelor de art\u0103 sau literare \u015fi de a le savura 1-a determinat s\u0103^se \u015fi pronun\u0163e despre
cele v\u0103zute sau citite, urmarea a fost c\u0103 Ortega a integrat esteticul viziunii sale filozofice mai ample
sau c\u0103 \u015fi-a edificat arm\u0103tura conceptual\u0103 strict tehnic\u0103 \u015fi pe jubila\u0163ia nemijlocit\u0103 \u00een fa\u0163a frumosului din
care \u015fi-a nutrit medita\u0163ia metafizic\u0103 cea mai sever\u0103. A\u015f zice chiar c\u0103 metafizica dezvoltat\u0103 de Ortega
este una minimalist\u0103 \u015fi practic\u0103 ce cre\u015fte din \u00eencercuirea tot mai str\u00eens\u0103 a m\u0103runtelor epifanii ale
circumstan\u0163ei \u015fi prejmei sale. E suficient s\u0103 ne amintim c\u0103 \u00eentreg discursul epistemologic \u015fi ontologic
din cursurile universitare \u0163inute \u00eentre anii 1929 \u015fi 1932 se \u0163ese din materialul extrem de modest \u015fi de
banal care umple sau configureaz\u0103 spa\u0163iul unei aule sau al unei s\u0103li de teatru: pupitrul, scaunul, lampa,
pere\u0163ii ce definesc \u015fi pun totodat\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii spa\u0163iul inerent con-
templatorului. Metafizica e biografia fiec\u0103ruia dintre noi, facem metafizic\u0103 vr\u00eend, nevr\u00eend, ca s\u0103
supravie\u0163uim, inser\u0163ia metafizic\u0103 este ca un curs permanent de \u00eenot care ne ajut\u0103 s\u0103 nu ne scufund\u0103m \u00een
oceanul circumstan\u0163ei sau al lumii unde ne-am pomenit arunca\u0163i. Ajunge astfel \u015fi la afirma\u0163ia c\u0103 genul
literar suprem este biografia, de unde rezult\u0103 c\u0103 \u015fi opera unui autor consecvent cu sine \u00eensu\u015fi este
autobiografie nem\u0103rturisit\u0103, document al unei individualit\u0103\u0163i concrete \u00een naviga\u0163ia ei existen\u0163ial\u0103
(sugestia a constituit argumentul unei importante monografii despre Ortega: F. Meregalli,\u00eentroduzione

edificiu cu propor\u0163ii definitiv vizibile abia dup\u0103 moartea autorului, c\u00eend au \u00eenceput s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103
extrem de importantele contribu\u0163ii postume.
Stilul, \u00een toate componentele sale, are deci o importan\u0163\u0103 care trece, dup\u0103 cum observa Juh\u00e2n Marfas,
\u201edincolo de estetic\u0103 \u015fi psihologie". De\u015fi mai ales acum, la sf\u00eer\u015fitul secolului nostru (\u015fi al lui Ortega),
\u201estilul" ar putea p\u0103rea secundar \u015fi lipsit de \u00eensemn\u0103tate \u00een filozofie, el este \u015fi va continua s\u0103 fie totu\u015fi
decisiv. Filozofia este, nu eu o spun primul, un gen dac\u0103 nu pe de-a-ntregul literar (eu unul a\u015f adera la

acest punct de vedere desuet), atunci m\u0103car unul expresiv \u00een toate sensurile (epic, liric \u015fi dramatic).
Chiar dac\u0103 s-a speculat mult \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie, se cade uneori s\u0103 reamintim \u00een chip simplu \u015fi lucrurile
simple: oric\u00eet ar protesta filozofii ce-\u015fi ap\u0103r\u0103 cu gelozie tehnicitatea propriei \u00eentreprinderi, discursul nu
le este fundamental diferit de cel al nara\u0163iei: strategia argument\u0103rii conceptuale poate fi examinat\u0103 \u015fi
din unghiul strategiilor personagiale \u015fi narato-logice. \u015ei, cu riscul de a scandaliza lumea bun\u0103 a
teoreticienilor, discursul filozofic mi se pare \u015fi mai \u00eendeaproape \u00eenrudit cu discursul liric \u015fi cu
montajul dramatic. Dac\u0103 o lume \u2014 g\u00eendea Ortega \u2014 \u00een care metafizica lui Leibniz sau o st\u00eenc\u0103 din
mun\u0163ii Guadarrama nu-\u015fi pot dob\u00eendi aceea\u015fi recunoa\u015ftere, la fel de mare, \u00een ordinea importan\u0163ei, ca \u015fi
un fapt existen\u0163ial, acea lume ar merita s\u0103 fie p\u0103r\u0103sit\u0103 c\u00eet mai grabnic, eu unul a\u015f \u00eencli-

na s\u0103 cred c\u0103 \u015fi lumea \u00een care orgoliul specializ\u0103rilor este at\u00eet de absolutizant, \u00eenc\u00eet introduce ierarhii
inflexibile \u00een absen\u0163a unui punct de vedere extrauman care s\u0103 le certifice \u00een mod indiscutabil, ei bine,
\u015fi aceast\u0103 lume e la fel de nelini\u015ftitoare \u015fi chiar primejdioas\u0103. Ar fi bine s\u0103 o p\u0103r\u0103sim cu aceea\u015fi grab\u0103,
dac\u0103 actul abandon\u0103rii nu ar reprezenta \u015fi el tot o emfaz\u0103 retoric\u0103. A\u015fa \u00eenc\u00eet e preferabil s\u0103 ne instal\u0103m
\u201estilistic" \u00een lume, consider\u00eend stilul ca pe un \u201epunct de vedere", f\u0103r\u0103 nici o iritare de breasl\u0103 \u015fi cu
singura precau\u0163ie ca \u201estilul" specializ\u0103rilor mai cu seam\u0103 tehnologice s\u0103 nu devin\u0103 \u015fi s\u0103 nu r\u0103m\u00een\u0103 \u2014
cum se \u015fi \u00een-t\u00eempl\u0103 din p\u0103cate \u2014 doar... stilet.
Dar, ca s\u0103 revenim la Ortega, \u015fi el c\u0103zut la un moment dat prad\u0103 irit\u0103rii de specialist \u00een fa\u0163a unei
afirma\u0163ii pr\u0103p\u0103stioase a lui Unamuno, cum c\u0103 un Sf\u00eent loan al Crucii e oric\u00eend preferabil c\u00eetorva Kant
(aser\u0163iune fa\u0163\u0103 de care iar\u0103\u015fi trebuie s\u0103-mi m\u0103rturisesc, deloc stingherit, \u00eenclina\u0163ia), vom constata c\u0103
ra\u0163iunea vital\u0103, conceptul cheie al lui Ortega, nu este dec\u00eet tot o instalare stilistic\u0103 \u00een univers, instituire
a unui discurs narativ \u00een care vocea auctorial\u0103 domin\u0103 categoric, f\u0103r\u0103 a lipsi \u00eens\u0103 nici racursiunle epice,
surprinz\u0103toare pesemne la un filozof at\u00eet de riguros, dar mai pu\u0163in surprinz\u0103toare dac\u0103 ne reamintim c\u0103
e vorba de un filozof cu voca\u0163ie de ziarist \u015fi de scriitor. O dovad\u0103 ar fi \u015fi \u00eemprejurarea c\u0103 Ortega are
nevoie, \u00een desf\u0103\u015furarea idea\u0163iei sale, \u015fi de personaje \u2014 nu numai de venerabilele figuri omologate de
istorie (Platon, Descartes, Kant, Husserl, Heidegger...), ci \u015fi de altele, imaginate pur \u015fi simplu dintr-o
dorin\u0163\u0103 curat stilistic\u0103 de multiplicare a spa\u0163iului dialogal p\u00eendit altminteri de riscul monologismului.
Putem vorbi astfel, cu toat\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163irea, \u00eentr-o raportare literar-psihologic\u0103, de \u201eheteronimii" lui Or-
tega, a\u015fa cum \u00eei \u00eent\u00eelnim, la dimensiuni mult mai ample \u015fi \u00eentr-un montaj incomparabil mai dramatic,
\u00een configura\u0163ia poetic\u0103 (\u015fi psihic\u0103) a unui Fernando Pessoa. \u015ei fiindc\u0103 pe unul din ace\u015fti \u201eheteronimi"
\u00eel vom g\u0103si chiar \u00een cartea de fa\u0163\u0103, nu este inutil s\u0103-i \u015fi trecem \u00een revist\u0103 pe to\u0163i.
Primul, cu o existen\u0163\u0103 scriptic\u0103 scurt\u0103 (1906-1911), a fost Rubin de Cendoya, mistic spaniol \u015fi
\u201eceltiber", \u201eb\u0103rbat obscur \u015fi fervent", r\u0103mas \u00een Spania ca s\u0103 primeasc\u0103 scrisorile trimise lui din
Germania de c\u0103tre Ortega: era \u201eun om at\u00eet de bl\u00eend \u015fi

de spiritualizat, \u00eenc\u00eet ar fi putut tr\u0103i, ca Francisc din Assisi, hr\u0103-nindu-se vreme de o s\u0103pt\u0103m\u00een\u0103 doar cu
c\u00eentecul unui greiere", \u015fi nutrea convingeri pe care Ortega se va feri s\u0103 le m\u0103rturiseasc\u0103 \u00een nume
propriu: \u201eOamenii nu s\u00eent productivi at\u00eeta timp c\u00eet nu s\u00eent religio\u015fi", sau: \u201eOrice om care g\u00eende\u015fte: \u00ab
Via\u0163a este un lucru serios \u00bb este un om profund religios."
\u00eel vom \u00eent\u00eelni apoi, \u00eentr-un eseu foarte important (\u201eAdam \u00een Paradis", cuprins \u015fi \u00een edi\u0163ia de fa\u0163\u0103 a