Prietene, l-ai cunoscut pe Profesorul Nicolae Paulescu? Ai auzit de sufletul lui mare c\u00e2t, o \u0163ar\u0103 \u015fi ad\u00e2nc ca un crez? - Nu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 l-ai cunoscut. Nu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 \u015ftii ceva despre via\u0163a \u015fi despre activitatea lui. E prea al nostru, prea apropiat de sufletele noastre, ca s\u0103 nu-l fi cunoscut.

Eu nu l-am cunoscut mult\u0103 vreme; programa analitic\u0103 a liceului rom\u00e2nesc \u00eel ignor\u0103. Cunoa\u015fte \u00een schimb pe to\u0163i pseudosavan\u0163ii str\u0103ini. De Paulescu tinere\u0163ea neamului rom\u00e2nesc n-are de ce s\u0103 se ocupe! Cel pu\u0163in a\u015fa era pe atunci: nu \u015ftiu acum dac\u0103 nu se va fi schimbat ceva. Mi l-a f\u0103cut cunoscut dl profesor Nichifor Crainic, printr-un articol din "Calendarul", mai t\u00e2rziu prin "Sfarm\u0103 Piatr\u0103" \u015fi la cursuri. Dl Nichifor Crainic avea un deosebit cult pentru Paulescu; \u015ftiu c\u0103 \u00een 1932-33 preg\u0103tise manuscrisul unui volum \u00eenchinat lui Paulescu.

Manuscrisul a fost distrus \u015fi volumul n-a mai ap\u0103rut. Am avut atunci impresia unei pierderi ireparabile. Cu durerea de a nu fi putut citi niciodat\u0103 pe Paulescu, prezentat de verbul cald \u015fi inspirat al marelui vizionar de destin rom\u00e2nesc, Nichifor Crainic, am c\u0103utat operele paulesciene, le-am citit cu pietate de ucenic, am \u00eempletit firele lor de lumin\u0103 cu propriile mele g\u00e2nduri. Ele au spulberat din inima mea toate negurile pe care "\u015ftiin\u0163a " \u015fcolilor de stat le a\u015feaz\u0103 in sufletul tinere\u0163ii: evolu\u0163ionismul materialismul, ateismul s-au risipit ca ni\u015fte cuiere de fum la adierea v\u00e2ntului. Ele mi-au l\u0103murit sensul vie\u0163ii umane, rolul instinctelor \u015fi puterea voin\u0163ei \u00een tr\u0103irea individual\u0103 \u015fi social\u0103. Dar mai ales mi-au ar\u0103tat c\u0103 \u00een Hristos zace temelia \u015fi energia dumnezeiasc\u0103 a civiliza\u0163iei, ca \u015fi a oric\u0103rei vie\u0163i omene\u015fti.

Anul trecut - \u00een luna lui Cuptor - s-au \u00eemplinit 10 ani de la moartea profesorului Nicolae Paulescu. A\u015f fi putut uita ceea ce \u00eei datorez lui Paulescu? Nu. Umbra uit\u0103rii care-l acoperea era ca un doliu pentru mine. Operele lui nu mai sunt accesibile nici \u00een libr\u0103rii, nici \u00een biblioteci. Cine \u015ftie c\u00e2nd \u015fi c\u00e2te se vor retip\u0103ri? \u015ei totu\u015fi g\u00e2ndirea paulescian\u0103 trebuie s\u0103 fie izvorul apelor vii din care s\u0103 se adape genera\u0163iile neamului. Paulescu este mai presus dec\u00e2t to\u0163i evolu\u0163ioni\u015ftii rata\u0163i ai unui anumit veac care e str\u0103in de spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103. El st\u0103 cu cinste \u00eentre marii savan\u0163i ai lumii; el este flac\u0103r\u0103 de duh rom\u00e2nesc. De aceea mi-am scos noti\u0163ele \u00eenvechite de vreme \u015fi le-am recitit: din ele mi-a r\u0103s\u0103rit, ve\u015fnic nou\u0103, de o uimitoare prospe\u0163ime, aceea\u015fi figur\u0103 de aristocrate altitudini, cu senin\u0103t\u0103\u0163i r\u0103sfr\u00e2nte parc\u0103 din luminile taborice ale lui Iisus. \u015ei am scris aceast\u0103 \u00eenchinare: \u00eenchinare modest\u0103, ne\u00eendem\u00e2natic\u0103, a unui ucenic. E expresia unei admira\u0163ii, m\u0103rturia unui cult.

Prietene, poate se va g\u0103si cineva mai vrednic dec\u00e2t mine s\u0103 \u00eenchine lui Paulescu adev\u0103ratul omagiu ce i se cuvine: eu \u015ftiu, eu simt c\u0103 acesta e prea modest, prea mic pentru el. \u015ei m-a\u015f fi bucurat mai mult s\u0103 fi avut eu \u00eensumi fericirea de a t\u0103cea, de a nu scrie nici un r\u00e2nd despre acela c\u0103ruia i-am ridicat un sanctuar discret \u00een inima mea, \u015fi de a admira omagiul pe care \u00eel a\u015ftept. P\u00e2n\u0103 atunci. \u00eens\u0103, m\u0103 simt nevoit s\u0103 br\u0103zdez \u00eentunericul uit\u0103rii cu paliditatea unui fulger. Prime\u015fte-l a\u015fa cum este; f\u0103 din inima ta un altar al g\u00e2ndului paulescian dac\u0103 vrei ca via\u0163a ta s\u0103 fie lumin\u0103 de har prin care se \u0163ese via\u0163a de legend\u0103 \u015fi zbucium a neamului. C\u0103ci, orice s-ar zice - z\u0103rile istoriei rom\u00e2ne\u015fti

\u201eProfesorul Paulescu, care a tr\u0103it ca un mucenic \u015fi a murit ca un sf\u00e2nt, \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u00een chipul cel mai expresiv pe \u00eenv\u0103\u0163atul rom\u00e2n, a\u015fa cum \u00eel fac cele mai bune tradi\u0163ii ale \u0163\u0103rii noastre; e icoana adev\u0103ratului om de \u015ftiin\u0163\u0103, pentru care \u015ftiin\u0163a este scar\u0103 c\u0103tre Dumnezeu \u015fi oglindire a duhului rom\u00e2nesc \u00een lucrurile Adev\u0103rului.\u201d

\u015etiin\u0163a e universal\u0103, pentru c\u0103 exist\u0103 un singur adev\u0103r; dar adev\u0103rul acesta e umbr\u0103 de lumin\u0103 din adev\u0103rul cel mai presus de orice adev\u0103r: Dumnezeu. El e \u015foapta de tain\u0103 a ve\u015fniciei \u00een fr\u0103m\u00e2ntarea de lut a timpului. De aceea r\u0103d\u0103cinile lui se \u00eenv\u0103luie \u00een falduri de mister: e c\u0103rare sfielnic\u0103 spre oceanul cel necuprins al Dumnezeirii. E revelare natural\u0103 a m\u0103ririi divine, scara min\u0163ii pe care sufletul se suie la cer...

Savantul nostru nu este, nu poate fi, o minte care suspend\u0103 lumile de vidul nefiin\u0163ei \u015fi le scoate din nu \u015ftiu ce haotic\u0103 \u00eengem\u0103nare de atomi; g\u00e2ndul lui str\u0103juie\u015fte, luminos \u015fi \u00eenalt, ca o mireasm\u0103 a duhului rom\u00e2nesc, sub bol\u0163ile de har ale ve\u015fniciei. Viziunea lui cre\u015fte organic din sufletul neamului \u015fi se arcuie\u015fte ca un curcubeu de lumin\u0103 peste veacuri. El e neamul \u00een fa\u0163a adev\u0103rului, neamul cucerind z\u0103rile adev\u0103rului. \u015ei supremul adev\u0103r al neamului, ca \u015fi al \u015ftiin\u0163ei, este Dumnezeu. Cel ce nu \u00een\u0163elege adev\u0103rul ca o punte \u00eentre inima neamului \u015fi fl\u0103c\u0103rile de har ale cerului nu poate fi socotit savant rom\u00e2n. Este un dezr\u0103d\u0103cinat: aram\u0103 sun\u0103toare \u015fi chimval g\u0103l\u0103gios.

F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103. \u015etiin\u0163a e ancorat\u0103 \u00een lumea fenomenelor: aici savantului rom\u00e2n i se deschide un c\u00e2mp comun de cercetare, \u00een care poate da la iveal\u0103 adev\u0103ruri unanim recunoscute. \u00cen privin\u0163a aceasta, \u015ftiin\u0163a rom\u00e2neasc\u0103 este \u00eens\u0103\u015fi \u015etiin\u0163a. Fenomenele \u00eens\u0103 sunt manifest\u0103ri ale unei cauzalit\u0103\u0163i mai ad\u00e2nci, care poate fi sesizat\u0103 ca o tain\u0103 \u015fi l\u0103murit\u0103 ca o limit\u0103 spre care tinde observa\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103. \u015etiin\u0163a este cunoa\u015fterea prin cauze. Nimeni nu poate opri pe omul de \u015ftiin\u0163\u0103 s\u0103 caute dincolo de fenomen - bazat pe ra\u0163ionament \u015fi observa\u0163ie -cauza cauzelor, cauza prim\u0103 \u015fi ultim\u0103 a lumii: Dumnezeu. Aceasta nu e \u015ftiin\u0163\u0103? E mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: e \u00eencoronarea fireasc\u0103 a \u015ftiin\u0163ei, e limanul spre care ne \u00eendreapt\u0103 pa\u015fii z\u0103rile adev\u0103rului creatural. Adev\u0103rul e climatul firesc al ra\u0163iunii. Adev\u0103rul e lumin\u0103, e bucurie, e eliberare; "adev\u0103rul" care nu e lumin\u0103, "adev\u0103rul" care coboar\u0103 spre pr\u0103p\u0103stioasele h\u0103uri ale nefiin\u0163ei \u015fi nu urc\u0103 spre senin\u0103t\u0103\u0163ile de azur ale cerului, nu este adev\u0103r. Istoria \u015ftiin\u0163ei a dovedit-o f\u0103r\u0103 drept de apel. Adev\u0103rul coboar\u0103 din Dumnezeu ca s\u0103 ne urce iar\u0103\u015fi la Dumnezeu. Aceasta e calea \u015etiin\u0163ei, a marilor savan\u0163i occidentali; \u015ftiin\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti, savantului rom\u00e2n, nu i se cere nimic mai mult. Pe calea aceasta i se deschid \u015fi \u015ftiin\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti orizonturile universalit\u0103\u0163ii.

A\u015fadar, adev\u0103ratul \u00eenv\u0103\u0163at rom\u00e2n, a\u015fa cum \u00eel cer tradi\u0163iile str\u0103mo\u015fe\u015fti, nu trebuie s\u0103 fie nici subiectiv, nici unilateral, nici str\u00e2mt, neguros sau str\u00e2mb \u00een perspective: el trebuie s\u0103 fie deplin. Z\u0103rile viziunii lui: vaste c\u00e2t Adev\u0103rul \u015fi ad\u00e2nci c\u00e2t cerul. C\u0103ci cum se oglindesc stelele nemi\u015fcate ale cerului \u00een apele mi\u015fc\u0103toare ale lacurilor de munte, a\u015fa g\u00e2ndurile lui Dumnezeu cele ve\u015fnice se r\u0103sfr\u00e2ng \u00een valurile trec\u0103toare ale lumii. Omul de \u015ftiin\u0163\u0103 nu e nevoit s\u0103 vad\u0103

numai valurile: lui trebuie s\u0103 i se dezv\u0103luie \u015fi oglindirile de har ale cerului. Iar adev\u0103rul acesta, adev\u0103r creatural \u015fi r\u0103sfr\u00e2ngere din lumina Adev\u0103rului necreat, \u00eel d\u0103 ca hran\u0103 sufletului rom\u00e2nesc, omenirii \u00eentregi...

Nicolae Paulescu este \u00eentruchiparea real\u0103 a savantului rom\u00e2n. Spirit de \u00eenalt\u0103 putere de sintez\u0103, de ad\u00e2nc\u0103 \u015fi metodic\u0103 analiz\u0103, putere de munc\u0103 neobi\u015fnuit\u0103, inteligen\u0163\u0103 latin\u0103: clar\u0103, fin\u0103, p\u0103trunz\u0103toare, onestitate sufleteasc\u0103 \u015fi duh de sacrificiu, avea toate darurile unui adev\u0103rat om de \u015ftiin\u0163\u0103. Doctor \u00een medicin\u0103 \u015fi \u00een \u015ftiin\u0163ele naturale, colaborator al prof. Lancereaux - N. Pauiescu ca profesor de fiziologie la Facultatea de Medicin\u0103 din Bucure\u015fti, a publicat \u00een revistele de specialitate, lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice unanim apreciate. (Lipse\u015fte un fragment). Pentru c\u0103 a dovedit netemeinicia materialismului \u015fi a luminat, prin \u015ftiin\u0163\u0103, z\u0103rile sufletului \u015fi ale Dumnezeirii? Pentru c\u0103 a crezut \u00een divinitatea lui Iisus \u015fi \u00een destinul de flac\u0103r\u0103 \u015fi cer al neamului? Pentru c\u0103 a \u00eendr\u0103znit s\u0103 fie na\u0163ionalist, antisemit \u015fi antimason? - Pentru toate acestea, \u015fi poate \u015fi pentru alte z\u0103ri de lumin\u0103 ce se desprindeau tainic din ochii lui senini ca seninul cerului. Materialismul \u015fi darwinismul, sub forma lor haeckelian\u0103, constituiau dogma "\u015ftiin\u0163ei" universitare rom\u00e2ne\u015fti: puterea evreiasc\u0103 \u015fi masoneria tindeau s\u0103 constituie osatura economico- politic\u0103 a statului. Cine ar fi \u00eendr\u0103znit s\u0103 fie de alt\u0103 p\u0103rere? Nicolae Paulescu, \u00een primul an de profesorat, n-a \u015fov\u0103it; a pornit lupta de luminare a orizonturilor, de desc\u0103tu\u015fare a \u015ftiin\u0163ei \u015fi sufletului rom\u00e2nesc. Trebuia s\u0103 sufere consecin\u0163ele: persecu\u0163ie \u015fi uitare. Mai ales pentru c\u0103 doctrina lui nu era simplu sentimentalism: grea de documentare, clar\u0103 \u00een perspective, evident\u0103 \u00een concluzii, era ca o explozie de lumin\u0103 care alunga \u00eentunericul r\u0103t\u0103cirilor scientiste. Era glasul autentic al \u015ftiin\u0163ei care d\u0103r\u00e2ma feti\u015fismul scientist al unui veac materialist.

N. Paulescu, delicat \u015fi modest cum era, a trecut peste toate ofensele senin \u015fi z\u00e2mbitor: un aristocrat al spiritului. Pilda M\u00e2ntuitorului era vie \u00een inima lui. De aceea, \u00eenainte de a muri, ultima lui dorin\u0163\u0103 a fost aceasta: s\u0103 fie \u00eenmorm\u00e2ntat simplu \u015fi cre\u015ftine\u015fte, cu capul rezemat de "tricolorul care at\u00e2t de mult mi-a fost drag" - "iar deasupra mea s\u0103 a\u015feza\u0163i chipul \u00eens\u00e2ngerat de spini al M\u00e2ntuitorului, pe care mi l-a f\u0103cut, inspirat de ultimele Lui cuvinte rostite pe cruce: P\u0103rinte, iart\u0103-le lor c\u0103 nu \u015ftiu ce fac!". El \u015ftia c\u0103 lupta lui este lupta adev\u0103rului, trud\u0103 ctitoritoare de \u015ftiin\u0163\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi zbucium de eliberare a neamului. \u015etia c\u0103 \u015ftiin\u0163a nu este arm\u0103 \u00eempotriva lui Dumnezeu, ci st\u00e2lp de lumin\u0103 pe care se sprijin\u0103 t\u0103riile cerului; c\u0103 neamul \u00ee\u015fi va g\u0103si deplina realizare nu \u00een iudaism sau francmasonerie, nici \u00een vreo concep\u0163ie materialist\u0103 \u015fi atee, ci sub bolta de har \u015fi lumin\u0103 a Bisericii, prin rev\u0103rsarea iubirii lui Iisus \u00een inima \u0162\u0103rii, i-a iertat \u015fi a biruit: ei nu mai sunt, dar sufletul lui, cu c\u00e2t trec anii, r\u0103sare tot mai luminos peste z\u0103rile tr\u0103irii rom\u00e2ne\u015fti.

De sus, din lumea de fericire \u015fi lumin\u0103 divin\u0103, prive\u015fte sur\u00e2z\u0103tor \u015fi senin peste veacuri: ctitor al \u015ftiin\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti, c\u0103l\u0103uzitor al na\u0163ionalismului cre\u015ftin, icoan\u0103 \u00een veac a savantului rom\u00e2n "a\u015fa cum \u00eel fac cele mai bune tradi\u0163ii ale \u0163\u0103rii noastre".