Cuvânt introductiv

La nivel naţional şi internaţional există un număr de reuşite ştiinţifice şi legislative care

facilitează cercetările pentru crearea unui sistem de analiză statistico-economică din perspectiva
relaţiei economie-mediu. În ultimii 30 de ani, la nivelul instituţiilor internaţionale sau al oficiilor
naţionale de statistică au fost făcute mai multe propuneri pentru modificarea sistemului conturilor
naţionale, astfel încât să se ţină seamă de factorii de mediu. În propunerile respective s-a urmărit în
principal o ajustare a operaţiilor, fluxurilor şi stocurilor din sistem prin includerea elementelor de
mediu. Cel mai semnificativ exemplu îl reprezintă Sistemul de contabilitate integrată economie-
mediu (SEEA – System of Integrated Environmental and Economic Accounting), dezvoltat de
Biroul de Statistică al ONU.
Informaţiile obţinute prin SEEA reprezintă rezultatul extinderii conturilor naţionale într-o
manieră care să permită identificarea separată a cheltuielilor pentru protecţia mediului la nivelul
conturilor care evidenţiază resursele şi utilizările lor prin: evidenţierea separată a fluxurilor şi
stocurilor legate de mediu, în conturile convenţionale; extinderea conturilor “de bunuri economice”
prin includerea “bunurilor de mediu”; introducerea impacturilor asupra bunurilor naturale, cauzate
de producţia activităţilor economice şi consumul populaţiei şi administraţiei publice, ca un cost de
mediu efectuat prin aceste activităţi. Dezvoltările conturilor naţionale în sensul celor de mai sus
conduc la următoarele rezultate: evaluarea costurilor de mediu generate, pe de o parte, de utilizarea
resurselor naturale iar, pe de altă parte, de impacturile asupra calităţii mediului; contabilizarea
capitalului natural “neprodus”; proiectarea şi calculul unor indicatori macroeconomici ajustaţi cu
elemente de mediu.
La nivel microeconomic, atât la nivelul recomandărilor Uniunii Europene cât şi la nivelul
legislaţiei din ţara noastră, abordarea analizei efectelor unei activităţi economice existente asupra
mediului diferă de cea a impactului pentru un proiect de investiţii. În ţara noastră, pentru o astfel de
analiză în cazul unei activităţi existente se utilizează bilanţul de mediu, în timp ce pentru un proiect
se întocmeşte un studiu de impact. În Uniunea Europeană, analiza impactului asupra mediului este
un instrument cheie al politicii de mediu, metodologia sa dezvoltându-se continuu (prima directivă
în acest sens datând din anul 1985 – Directiva 85/337/EEC), atât din punct de vedere legislativ
cât şi ca practici. Comisia Europeană a publicat ghiduri referitoare la aplicarea Directivei
85/337/EEC şi a Directivei 97/11/EC (amendament la prima directivă) precum şi exemple practice.
În esenţă, ele se referă la trei aspecte principale: analiza preliminară, analiza propriu-zisă, feedback-
ul pe parcursul derulării proiectului (reanalizarea condiţiilor nou create sau neincluse în analiză). În
anexele I şi II ale Directivei 97/11/EC sunt descrise tipurile de proiecte pentru care analiza
impactului asupra mediului este obligatorie. În plus, practica Uniunii Europene impune astfel de
analize şi pentru proiectele cu impact asupra zonelor protejate (Directiva 92/43/EC).
În România, pentru orice proiect de investiţii este necesar acordul de mediu, acord ce se
obţine în urma unui studiu de impact. Cele mai importante elemente legislative, în acest sens, sunt:
Legea 137/95 – Legea protecţiei mediului, Ordinul 125/96 – Procedura de reglementare a
activităţilor socio-economice cu impact asupra mediului, Ordinul 278/96 – Reglementarea
modului de atestare a persoanelor ce execută studii de impact şi bilanţuri de mediu, Ordinul
184/97 – Procedura de realizare a bilanţului de mediu, Ordinul 756/97 – Regulament privind
poluarea mediului, Ordonanţa de urgenţă 76/2001, Hotărârea de Guvern 625/2001. În Anexa 2
a Ordinului 125/96 (Procedura de reglementare a activităţilor socio-economice cu impact asupra
mediului) este prezentată lista activităţilor pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei de
mediu.
Intenţia României de aderare la Uniunea Europeană, precum şi acţiunile concrete
întreprinse în acest sens impun eforturi concentrate ale oamenilor de ştiinţă pentru găsirea unui
cadru de analiză statistico-economică care să permită evaluarea din perspectiva relaţiei economie-
mediu în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, compatibil cu specificul
economiei româneşti şi condiţiile concrete de mediu ale României.
Prin lucrarea “Bazele statisticii mediului” autorul îşi propune să prezinte câteva aspecte
esenţiale pentru statistica mediului înconjurător, rezultate în urma proiectului de cercetare
„Realizarea sistemului integrat de indicatori pentru analiza impactului activităţii economice asupra
mediului” finanţat de MEC-CNCSIS.
 Capitolul 1

DATELE DE MEDIU
1.1 Modalităţi de obţinerea a datelor de mediu
Statistica contribuie la procesul de cunoaştere şi fundamentare a deciziilor, elaborând metode
pentru culegerea, analiza şi interpretarea datelor sau informaţiilor numerice. Datele sunt elemente
esenţiale în realizarea cunoaşterii şi în analizele statistice indispensabile proceselor decizionale pentru
o dezvoltare durabilă. Delimitarea concretă a datelor de mediu este un procedeu complicat generat, în
special, de nedeterminarea exactă şi clară a elementelor mediului. Literatura de specialitate tratează
mediul natural ca fiind format din apă, aer, sol/subsol, biodiversitate, însă economia şi-a revendicat
dintotdeauna abordarea resurselor naturale, unde apa şi solul sunt adesea asociate domeniului
mediului, însă rezervele subterane de combustibili şi minerale sau rezervele de floră şi faună sunt cel
mai adesea asociate domeniului economic. Incertitudinea asupra "frontierelor" domeniului nu este decât
unul din cele două aspecte ale problemei. Al doilea aspect priveşte acoperirea numai a anumitor părţi
situate între frontierele unui singur domeniu, situaţie generată în principal de faptul că o acoperire
exhaustivă a domeniului studiat impune o cantitate considerabilă de informaţii privind mediul, uneori
dificil de realizat. Dificultăţile întâmpinate în asigurarea unei exhaustivităţi pentru anumite domenii
conduc la o acoperire statistică insuficientă.
Datele de mediu pot fi culese din diverse anchete, din reţeaua de supraveghere şi măsurare sau
din surse administrative (figura 1.1.).

Producă
Producători secundari
-organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale
- servicii departamentale de statistică
- instituţii de cercetare
- autoritărităţi locale
- agenţii neguvernamentale
- agenţi economici

Flux
de
date

Producă
Producători primari
- registrele statistice
- contabilitatea naţională
- nomenclatorul surselor de emisii
- catalogul deşeurilor
- clasificarea funcţiilor administraţiei publice

Figura 1.1. Sursele de date de mediu

Modalitatea de culegere a datelor, specifică şi României, prezintă o serie de neajunsuri:

9 orientarea fluxului de date pe principiul bottom-up conduce la o greutate în asigurarea calităţii
datelor;
9 existenţa mai multor instituţii care activează în domeniul mediului, organizaţii ale căror
responsabilităţi nu sunt clar definite şi generează mai multe structuri de procesare a datelor de
mediu, iar informaţia de mediu pe care o furnizează este uneori incompletă sau redundantă;
9 lipsa referinţei geografice împiedică folosirea datelor pentru simulări şi integrări în diferite
domenii specifice: apă, aer, sol, biodiversitate.
Metodele de culegere a datelor sunt diverse, însă cel mai des întâlnite în literatura de specialitate
şi adoptate deja de majoritatea organismelor de statistică naţionale şi internaţionale sunt:
a) recensămintele,
b) anchetele statistice,
c) monitoringul şi
d) teledetecţia.
a) Recensămintele
Cele mai “curate” date statistice se culeg prin intermediul recensămintelor, care reprezintă
cercetări statistice exhaustive. În funcţie de natura sa, recensământul oferă date utile analizelor statistice
indispensabile proceselor de luare a deciziilor. În ţara noastră unele date de mediu pot fi obţinute pe baza:
9 recensămintelor agricole care furnizează date privind suprafeţele de terenuri, efectivele de
animale etc.;
9 recensămintelor unităţilor industriale care furnizează date referitoare la producţia şi consumul de
energie, producţia industrială, utilizarea apei, volumul emisiilor şi deşeurilor etc.;
9 inventarelor forestiere care furnizează date despre parcelele forestiere într-o structură de esenţe,
vârstă şi productivitate.
De asemenea se poate recurge la o cercetare statistică de tip recensământ atunci când se doreşte
măsurarea modificării stocurilor biologice (resursele forestiere, fauna şi flora sălbatică).

b) Anchetele statistice
Anchetele statistice reprezintă cercetări selective în organizarea cărora trebuie să se precizeze
fenomenele a căror caracterizare determină scopul anchetei, precum şi colectivitatea care va forma
obiectul propriu-zis al acesteia. Din acest punct de vedere, ancheta poate urmări studierea unui singur
fenomen în strânsă legătură cu factorii care îl determină sau studierea mai multor fenomene
interdependente. În privinţa colectivităţii statistice care va forma obiectul anchetei, aceasta va cuprinde o
parte a colectivităţii, aleasă astfel încât să fie respectate principiile reprezentativităţii.
Practica statistică recomandă ca fiind mai utilă caracterizarea, prin intermediul anchetei, a unui
singur fenomen în cadrul unui eşantion. Acest fapt este motivat de reducerea timpului de observare, de
posibilitatea cuprinderii mai detaliate în programul anchetei a factorilor cauzali, reducerea costului
anchetei, sporirea gradului de veridicitate a datelor înregistrate etc.
Colectarea datelor de mediu prin anchete se face în funcţie de necesităţi, iar acestea se referă la:
activităţile economico-sociale cu impact asupra mediului, calitatea factorilor de mediu, serviciile de
protecţie a mediului. Datele se obţin fie prin proiectarea unor anchete dedicate, fie prin completarea unor
capitole în chestionarele unor sondaje consacrate altor domenii (figura 1.2.).

Anchete dedicate (anchete ecologice) Întrebări ataşate chestionarelor consacrate

altor domenii

Date referitoare la: Date referitoare la:

- cheltuieli pentru combaterea poluării - utilizarea lemnului de foc şi provenienţa sa
- reciclarea deşeurilor în cadrul Date colectate din:
gospodăriilor - anchete agricole
- costurile supravegherii mediului - anchete asupra industriei
-costurile protecţiei mediului

Date de mediu

P
R
E
L
U
C
R
A
R
E

Informaţii de mediu

Figura 1.2. Culegerea datelor prin anchete

 Populaţiile colectivităţilor supuse cercetării statistice de mediu sunt numeroase şi foarte
diversificate. În cazul anchetelor de mediu, populaţiile cuprind în mod obişnuit următoarele tipuri de
elemente (figura 1.3.):
9 zone geografice;
9 agenţi economici (unităţi industriale, exploataţii agricole etc.);
9 substanţe poluante.
Fiecare element al populaţiei, în mod obişnuit, poate fi analizat printr-un număr de variabile
imaginat ca un vector de variabile, asociat fiecărei unităţi a populaţiei.

A
(y gen
ă
..m fic

j)
, j ţi e
=1 ra

=1 c
, i og

..n on
(x ge

om
nă

ic
i)
Zo

Unitate
statistică
statistică

Substanţe poluante
(zk), k=1..p

Figura 1.3. Model tridimensional de analiză a datelor de mediu

Cercetările statistice privind mediul sunt în mod obişnuit dificile şi complexe, deoarece
acoperă un evantai diversificat de activităţi şi obiective, din mai multe considerente:
9 Sunt asociate la teme multiple deoarece “mediul” acoperă o gamă largă de categorii de
informaţii cu diverse moduri de referinţă. Astfel, informaţiile privind activităţile cu impact asupra
mediului sunt total diferite de cele care privesc calitatea şi protecţia mediului. În plus, fiecare din
aceste teme pot da naştere la nişte anchete cu obiective multiple ca urmare a necesităţii fragmentării
mai multor variabile pentru a fi utilizate în diverse domenii;
9 Trebuie să facă apel la o multitudine de metode, deoarece diversitatea variabilelor cere în
numeroase cazuri metode de măsurare substanţial diferite;
9 Mediul, prin sfera largă de cuprindere, impune o diversitate de teme şi variabile proprii fiecărei
anchete. Astfel, practica unei culturi agricole cu influenţe asupra solului variază de la o ţară la alta şi
chiar de la un judeţ la altul, iar diferenţele observate pot fi legate de climat sau gradul de umiditate, de
caracteristicile economice, religioase, etnice etc.);
9 Colectarea datelor de mediu cere adesea anchete repetitive sau periodice. Datele care privesc
calitatea mediului în timpul aceluiaşi sezon şi pe aceeaşi întindere impun colectări de date la perioade
diferite şi pe eşantioane de dimensiuni diferite. Sunt diverse domenii însă de exemplu analiza
cheltuielilor pentru protecţia mediului), care impun organizarea periodică a culegerii de date, de obicei
anual.
Bineînţeles că regulile descrise mai sus sunt aplicabile în linii generale, întrucât anumite
domenii prezintă diferenţe şi este dificil de evidenţiat existenţa unor puncte comune. Existenţa acestor
diferenţe are o puternică influenţă asupra metodelor de eşantionare.

c) Monitoringul mediului
Monitoringul mediului asigură un flux informaţional structurat pe elemente de mediu şi pe
activităţi specifice de supraveghere, evaluare şi avertizare. Alegerea parametrilor care fac obiectul
supravegherii sistematice este determinată în mare parte de nevoile de reglementare, de limitele
tehnicilor de prelevare a probelor şi de costurile de colectare a datelor. Pentru asigurarea continuităţii
seriilor cronologice precum şi comparabilitatea datelor este indispensabilă integrarea în concepţia şi
planificarea sistemelor de supraveghere a mediului, a criteriilor statistice de omogenitate,
comparabilitate şi de validitate1.
În România, după 1990, a fost elaborată o concepţie modernă de organizare a sistemului de
monitoring, fiind construit ca un sistem integrat pentru toţi factorii de mediu şi un sistem global, pe
diferite niveluri de agregare, interconectat la reţeaua mondială.
Ca instrument de culegere a datelor, acest sistem are rolul de a reflecta starea mediului,
tendinţa de evoluţie a acestuia şi de control al eficienţei măsurilor politice şi economice luate în acest
sens.
SMIR (Sistemul de Monitoring Integrat din România) reprezintă un sistem complex de
achiziţie a datelor privind calitatea mediului, obţinut pe seama unor măsurători sistematice, de lungă
durată, la un ansamblu de parametri şi indicatori, cu acoperire spaţială şi temporală, care să asigure
posibilitatea controlului poluării2. Datele de mediu culese prin SMIR sunt cele generate de modul de
organizare a acestuia.

Modul de organizare a SMIR3

Elemente specifice:
a) reţele destinate supravegherii imisiilor (aer atmosferic, cursuri receptoare de apă), care au o
structură mixtă de organizare, ţinându-se cont de mediile de investigaţie şi parametrii urmăriţi,
respectiv:
9 structuri la nivel de bazin hidrografic;
9 structuri la nivel judeţean;
9 zone de tranzitare a poluanţilor atmosferici;
9 zone de supraveghere a impactului transfrontier;
9 puncte de postevaluare a impactului antropogen.
În funcţie de componentele de mediu urmărite, reţelele proprii de supraveghere pot să
corespundă nu numai unei singure structuri, ci şi unei structuri combinate.
b) controlul poluării la emisie, care se diferenţiază de monitoringul imisiilor astfel:
9 concentraţiile, parametrii şi frecvenţele urmărite sunt diferite ca niveluri, gamă şi perioadă de
timp;
9 alături de înregistrarea valorilor determinate, activitatea de control impune necesitatea
asigurării condiţiilor de intervenţie în procesele tehnologice de fabricaţie şi de epurare a
apelor, respectiv purificarea aerului, pentru a aduce parametrii urmăriţi în limitele prestabilite.
Reţelele de emisie se referă la apele uzate şi evacuările de poluanţi în atmosferă.
c) evaluarea şi controlul eficienţei măsurilor de protecţia mediului. Structura organizatorică cuprinde:
9 zone de protecţie naturale – rezervaţii naturale;
9 ecozone;
9 zone de reconstrucţie ecologică.
Ţinând cont că, la un sistem de monitoring integrat, participă mai multe reţele şi subsisteme
diferite, în circulaţia şi prelucrarea datelor se disting două planuri:
9 circulaţia pe plan orizontal, între subsisteme de monitoring, vectori de propagare a
poluării/interfeţe de contact/medii de bioacumulare şi biotransformare;
9 circulaţia în plan vertical de la punctele de supraveghere la centrul de prelucrare şi interpretare
a datelor.

d) Teledetecţia
Teledetecţia este metoda de culegere a datelor de la distanţă cu ajutorul satelitului (figura
1.4.). Culegerea datelor prin teledetecţie este o formă particulară de desfăşurare a sondajului areolar.
Sondajul areolar presupune identificarea univocă, adecvată şi simplă a anumitor populaţii prin

1
Mîndricelu C. – “Analiza statistico-economică a protecţiei mediului”, Teză de doctorat, ASE, Bucureşti, 2002.
2
Rojanschi V., Bran F., Diaconu G.– “Protecţia şi ingineria mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
3
Ibidem.
segmente areolare, din suprafaţa terestră. Construirea eşantioanelor specifice acestui tip de sondaj este
de cele mai multe ori dificilă din cauza mobilităţii tridimensionale a unor populaţii (lacurile, râurile,
peştii, păsările, animalele sălbatice).

FLUX DE DATE

SISTEM
STATISTIC

Figura 1.4. Culegerea datelor prin teledetecţie

Sondajul areolar are la bază utilizarea de baze de sondaj a căror eficacitate depinde de mai
multe consideraţii4:
9 metodele de cartografiere administrativă permit identificarea uşoară a întregii populaţii prin
liste de blocuri şi segmente bine definite;
9 micile unităţi areale pot fi în mod obişnuit ataşate la o ierarhie completă de unităţi geografice
şi administrative, oferind posibilitatea de identificare a datelor auxiliare utile cum sunt:
localitatea, judeţul, regiunea. Datele de acest gen extrase din registrele administrative sunt
preţioase pentru stabilirea mărimii eşantionului, a operaţiilor de stratificare etc.;
9 o identificare făcută rămâne valabilă după toate fazele consacrate culegerii datelor din cadrul
anchetei;
9 anchetatorii pot identifica pe teren destul de uşor limitele blocurilor şi segmentelor, precum şi
unităţile care se găsesc acolo.
Bazele de sondaj în eşantionarea areolară prezintă două caracteristici:
9 baza de sondaj este formată din sisteme de identificare ierarhizate care rezultă din
decuparea administrativă: ţara este împărţită în judeţe iar acestea, la rândul lor, în localităţi
şi sectoare;
9 desemnarea pe teren a populaţiei studiate se face prin segmente areolare.
Teledetecţia poate fi considerată ca un substituent al metodelor clasice areolare prezentate
anterior. Esenţa acestei metode constă în faptul că pe lângă imaginea satelit, care oferă o informaţie
exhaustivă asupra zonei de studiu şi care nu poate fi interpretată în totalitate din diverse motive,
trebuie să se recurgă şi la culegerea unor date pe teren. Există mai multe combinaţii între înregistrarea
datelor pe teren şi imaginile satelit care pot fi sintetizate astfel:
9 utilizarea teledetecţiei pentru o stratificare simplă a teritoriului, prealabilă anchetelor pe teren;
9 sistem mixt care asociază datele culese pe teren cu imaginile din satelit;
9 utilizarea numai a imaginilor din satelit.
Aportul imaginii captate prin satelit la stratificarea teritoriului constă în sintetizarea pe hartă a
straturilor (grupe omogene în raport cu dispersia variabilei studiate). Imaginile satelit sunt foarte utile
prin faptul că acoperă o suprafaţă mai mare în mod omogen, permiţând multiple prelucrări informatice
care să pună în valoare trăsăturile interesante ale peisajului pentru o aplicaţie considerată.
Interpretarea imaginilor satelit permite stratificarea foarte detaliată în zonele ecologice, ceea ce
prezintă un avantaj pentru realizarea unui eşantion eficient. Această tehnică de colectare şi eşantionare
s-a dovedit eficientă în evaluarea gradului de poluare şi a impactului fenomenelor climatice precum şi
în monitorizarea presiunilor exercitate de activităţile economice asupra mediului.

4
Mîndricelu C. – op.cit.
1.2. Stratificarea datelor de mediu
Complexitatea statisticii mediului este o provocare permanentă pentru specialiştii care
doresc să facă ordine în acest domeniu. Primul pas este alegerea unui cadru pentru organizarea
sistemului statistic în funcţie de tipul datelor, nivelul de agregare şi aspectele specifice mediului.
Statistica mediului poate fi organizată pe mai multe straturi, ca într-o piramidă cu o bază
foarte largă. Baza piramidei este formată din datele primare, iar vârful este reprezentat de indicatorii
foarte puternic agregaţi. În figura 1.5. este ilustrată o piramidă cu patru straturi diferite în funcţie de
nivelul de agregare.

Nivel internaţional
Monitorizare, strategii
prelucrare

Indicatori
sintetici
Nivel naţional
prelucrare

Formularea strategiilor
Indicatori simpli
Nivel regional
Date pentru analize
Date analitice
prelucrare

Nivel local
Date primare Setul de date primare

Figura 1.5. Piramida informaţională

Cele patru straturi ale piramidei corespund nevoilor informaţionale la nivel local, regional,
naţional şi internaţional. Informaţiile de pe nivelurile inferioare ale piramidei se folosesc pentru a se
construi indicatorii agregaţi pentru analizele la nivel naţional şi internaţional. Datele primare, ce
formează baza piramidei sunt pe cât de voluminoase pe atât de detaliate. De exemplu, datele primare
referitoare la apă pot include măsurători zilnice ale concentraţiei de poluanţi luate de la o staţie de
colectare a probelor de pe un anumit râu. Alte date primare referitoare la râu pot include debitul,
temperatura apei, oxigenul dizolvat, particulele aflate în suspensie ş.a.m.d. Asemenea informaţii sunt
relevante pentru oficialităţile locale, dar gradul lor de relevanţă se diminuează pentru oficialităţile de
la nivelurile ierarhice superioare.
Cel de-al doilea nivel al piramidei este constituit din date analitice, care sunt obţinute prin
consolidarea datelor primare. Datele analitice referitoare la exemplul mai sus menţionat pot include
mediile anuale, măsurători ale variaţiei şi totalul pentru fiecare parametru al apei. Datele primare pot,
de asemenea, să fie combinate pentru a se obţine informaţii despre încărcătura poluantă a apei râului
(de exemplu, prin combinarea datelor referitoare la concentraţia de poluanţi cu volumul şi debitul de
curgere). Două elemente de analiză se pot întâlni în acest strat:
9 agregarea datelor: obţinerea parametrilor de mediu, analiza prin prisma variaţiei în timp şi
spaţiu;
9 combinaţiile de date (combinând doi sau mai mulţi parametri pentru a se crea o nouă măsură).
La cel de-al treilea şi al patrulea nivel de agregare, indicatorii simpli şi sintetici de mediu sunt
construiţi pe baza datelor primare şi analitice. De exemplu, emisiile de CO2
dintr-o sursă individuală, poate fi de interes ca informaţie pentru autorităţile locale, dar aproape inutilă
pentru autorităţile de la nivel naţional. Cei care realizează strategii naţionale pot avea nevoie, de
exemplu, de o estimare a emisiilor de CO2 per unitatea de produs intern brut. În concluzie, datele
primare şi analitice de pe primele două niveluri ale piramidei trebuie utilizate şi agregate astfel încât
să poată folosi nevoilor decizionale ale autorităţilor naţionale şi formulării strategiilor la nivel
mondial.

1.3. Organizarea datelor de mediu

Prin intermediul metodelor de culegere a datelor se înregistrează de la unităţile colectivităţii
valorile individuale ale caracteristicilor precizate în programul de cercetare. De regulă, valorile
individuale culese prezintă mari variaţii de la o unitate la alta, motiv pentru care datele culese în formă
brută nu pot permite cunoaşterea formei de manifestare a fenomenelor studiate sau a legăturilor
existente între unităţile colectivităţii. Datele statistice înregistrate vor putea fi analizate numai în
măsura în care ele vor fi prelucrate.
Prelucrarea datelor este o etapă de trecere de la datele primare concrete la valori tipice, la
sistemul de indicatori sintetici corespunzător modului de manifestare a fenomenului studiat,
cuprinzând operaţiile prin intermediul cărora datele se transformă în informaţii.
În general se disting două categorii: indivizii şi caracteristicile indivizilor respectivi. Individul,
ca termen, poate desemna un element de mediu, un utilaj nepoluant, un oraş, o vietate etc., întotdeauna
fiind vorba de elementul de bază asupra căruia observatorul realizează anumite măsurători.
Totalitatea indivizilor observaţi pot proveni din eşantionarea unei populaţii (în cazul unui
sondaj) sau poate fi vorba de întreaga populaţie.
În statistica clasică se lucrează cu un eşantion de indivizi extraşi aleator dintr-o populaţie.
Caracteristicile observate pe eşantion permit stabilirea caracteristicilor întregii populaţii.
Pentru analiza datelor de mediu interesează structura ansamblului indivizilor observaţi fără a
căuta stabilirea unor legi valabile pentru populaţia din care provin.
Asupra indivizilor se poate stabili un anumit număr de caracteristici. O caracteristică este
cantitativă atunci când ia valori pe o scară numerică. Mai exact, atunci când ansamblul valorilor
asociate unui individ este inclus în ansamblul numerelor reale (notate cu R) şi asupra cărora pot fi
efectuate operaţiile algebrice obişnuite: adunarea, înmulţirea cu o valoare constantă, calcularea mediei
etc.
O caracteristică este calitativă în cazul în care are modalităţi nenumerice şi pot fi ordonate în
două feluri: calitativ ordinal (nivele ierarhice sau nivele de satisfacţie) şi calitativ-nominal. Datele
calitative nominale sunt grupate ţinând seama de valorile caracteristicilor studiate. Fiecărei modalităţi
“i” a caracteristicii studiate i se pot asocia:
9 frecvenţa n i , care reprezintă numărul de indivizi care posedă modalitatea “i”;
9 frecvenţa relativă fi , care reprezintă raportul dintre frecvenţa n i şi mărimea eşantionului “n”;
9 procentul pi , care reprezintă frecvenţa relativă exprimată procentual;
9 repartiţia frecvenţelor, care conţine modalităţile, (valorile) seriei de date şi frecvenţele
calculate pentru fiecare modalitate;
9 repartiţia frecvenţelor relative, care include modalităţile împreună cu frecvenţele relative
asociate.
Pentru datele calitative ordinale se calculează frecvenţele, frecvenţele relative, procentele şi
modul (care este un indicator sintetic al tendinţei centrale a datelor şi care pune în evidenţă
modalitatea seriei care are frecvenţa maximă). Dacă se ordonează crescător sau descrescător valorile
seriei, mai pot fi calculaţi o serie de indicatori de sinteză, cum sunt:
9 mediana m e , adică valoarea de mijloc a repartiţiei - separă seria de date ordonate în două părţi,
fiecare având acelaşi număr de observaţii;
9 cuartilele q, care sunt valorile care separă datele seriei în patru părţi egale;
9 funcţia de repartiţie a frecvenţelor cumulate, care exprimă numărul de indivizi care au o
valoare mai mică sau egală cu o valoare fixată.
 Datele cantitative discrete sunt cele în care caracteristica numerică are un număr redus de
variante şi permit calcularea următorilor indicatori de sinteză:
9 media m;
9 amplitudinea A, care este un indicator de împrăştiere calculat ca diferenţă între valoarea
maximă şi minimă a seriei de date;
9 varianţa σ 2 , care este suma pătratelor abaterilor seriei faţă de valoarea medie;
9 abaterea standard σ , care este rădăcina pătrată a varianţei.
Datele cantitative continue, sunt cele în analiza cărora sunt permise toate operaţiile
matematice.
O primă analiză presupune gruparea valorilor seriei de date în clase, astfel încât informaţia
conţinută în seria de date să fie conservată. Numărul de clase variază între 5 şi 155 în funcţie de
numărul de observaţii şi de tehnicile de analiză a datelor. Valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai
mică din seria de date trebuie să fie inclusă în clase distincte iar clasele trebuie să fie disjuncte (fiecare
valoare trebuie să se regăsească într-o singură clasă).
Clasele sunt caracterizate de o valoare minimă, de o valoare maximă şi de amplitudine şi este
preferabil să fie alese clase cu amplitudini egale. Toţi indivizii care au valorile corespunzătoare
aparţinând aceleiaşi clase sunt consideraţi echivalenţi între ei.
În cele ce urmează sunt prezentate şi exemplificate tipuri de tabele de date utilizate în
prelucrarea şi analizarea datelor obţinute pe bază de sondaj.

Tabelul indivizi x caracteristici

Datele pot fi reprezentate într-un tabel care descrie caracteristicile indivizilor şi care poate
avea forma următoare (spre exemplificare vom folosi caracteristicile vârstă, venit şi numărul
membrilor din gospodărie):

Tabelul 1.1. Tabelul indivizi x caracteristici

Caracteristici
Nr.
Vârsta x1 Venit brut x2 … Venit net xj … membrii
gospod. xp
1 x11 x12 … x1j … x1p
1 2 j
2 x 2 x 2 … x 2 … x p2
Indivizi

… … … … … … …
i x1i x i2 … x ij … x ip
… … … … … … …
n x1n x 2n … x nj … x pn

În acest caz, caracteristicile cantitative au fost observate asupra “n” indivizi. Cele “p”
caracteristici au fost notate astfel: x1 - vârsta, x2 - venitul net lunar, xj - venitul brut şi xp - numărul de
membrii din gospodărie. Pentru individul “i” aceste caracteristici au luat valorile x 1i , x i2 ,..., x ij ,..., x ip .
Tot pentru aceştia, pot fi observate şi alte caracteristici, cum ar fi sexul, starea civilă, ocupaţia etc.
Pentru ca aceste date să poată fi tratate numeric, caracteristicile cantitative vor fi reprezentate sub
forma unui tabel de variabile care vor lua valoarea 0 sau 1, caz în care datele vor fi reprezentate sub
forma disjunctivă completă.

5
Spircu L., Calciu M., Spircu T., “Analiza datelor de marketing”, Editura All, Bucureşti, 1994.
 Tabelul 1.2. Forma disjunctivă completă
Caracteristici
Sex Stare civilă Nivelul ierarhic (ocupaţie)
B F C N D V a b c d e f g h i j k l
1 0 1 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
2 1 0 0 0 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Indivizi

… … … … … … … … … … … … … … … … … … …
i 0 1 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
… … … … … … … … … … … … … … … … … … …
n 1 0 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0

a = patron, proprietar b = funcţie de conducere c = intelectual

d = funcţionar public e = muncitor calificat f = muncitor necalificat
g = liber profesionist h = casnic i = student
j = şomer k = pensionar l = alta

În acest tabel, cele trei caracteristici calitative au fost observate la cei “n” indivizi. Caracteristicile
au, în total, 18 modalităţi. De exemplu, individul “i” este o femeie necăsătorită care are funcţie de
conducere. Această reprezentare a caracteristicilor calitative permite asimilarea lor în categoria
caracteristicilor cantitative prin luarea valorilor 0 şi 1. Este valabilă şi reciproca, adică transformarea
caracteristicilor cantitative în caracteristici calitative. Rezultatul va fi: clase de vârstă (18-25 ani, 26-35
ani, 36-45 ani, 46-55 ani, 56-65 ani), clase de venituri (sub 400.000 lei, 400.001-600.000 lei, 2.000.001 şi
peste).
Ca ultimă observaţie, se poate afirma că asupra caracteristicilor calitative astfel transformate pot fi
aplicate operaţii algebrice.

Tabele de contingenţă
Un tabel de contingenţă conţine frecvenţele asociate între modalităţile a două caracteristici
calitative. Un astfel de tabel ar putea conţine, de exemplu, cele opt categorii de ocupaţii cu cele şase
sectoare ale Bucureştiului. Variabila x ij a acestui tabel ar conţine numărul de indivizi care locuiesc în
sectorul “i” şi care au ocupaţia “j”. În acest tip de tabel, indivizii sunt grupaţi şi nu mai pot fi diferenţiaţi.
Se poate realiza o altă reprezentare în care aceleaşi date se referă tot la sectorul de domiciliu dar grupaţi
după caracteristica “stare civilă”. Fiecărei caracteristici nominale îi este asociat un tabel de variabile
indicatoare (câte o variabilă pentru fiecare modalitate), iar pe linie vor fi reprezentaţi locuitorii
Bucureştiului.
Deci o linie nu conţine decât “0” mai puţin în coloana în care va apărea sexul individului din
sectorul respectiv unde va apărea valoarea “1”. Dacă se notează cu x1 şi x 2 cele două tabele cu variabile
indicatoare, tabelul de contingenţă va fi rezultatul produsului matriceal x1T x 2 .

Tabele de proximitate
Fiind dat un ansamblu de obiecte, se dispune măsurarea asemănărilor sau deosebirilor între toate
obiectele luate două câte două. Ar putea fi vorba, de exemplu, despre tabelul de distanţe existente între
principalele oraşe ale României sau despre asemănările percepute de un obiect între stimuli diferiţi. Un
astfel de tabel este în general simetric şi conţine numere pozitive corespunzătoare distanţelor.
Din punct de vedere matematic, un asemenea termen poate fi dat de o distanţă “d” care trebuie să
verifice trei proprietăţi:
 ⎧d (a , b) = 0 <=> a = b
⎪
⎨d (a , b) = d(b, a ) simetria
⎪d (a , b) ≤ d(a , c) + d(b, c) inegalitatea triunghiulara
⎩
Dacă cea de-a treia proprietate nu se verifică, se va spune atunci că “d” este o disimilaritate.
Statistica ne-a obişnuit cu reprezentări sintetice a datelor, care au caracter de unicitate. Atunci când se
observă o caracteristică calitativă la un ansamblu de indivizi, primul pas îl constituie calcularea numărului
de indivizi pentru fiecare modalitate.
Dacă caracteristica observată este de tip cantitativ, se obişnuieşte realizarea unei histograme după
sintetizarea informaţiilor obţinute.
Un alt aspect necesar la prelucrarea datelor îl constituie determinarea existenţei tipului de legătură
între două caracteristici.
a) Legătura între două caracteristici cantitative
O mare parte a analizelor multivariate se bazează pe analiza dependenţelor liniare între
caracteristicile observate.
Pentru a preciza noţiunea de dependenţă, se prezintă coeficientul de corelaţie liniar, care măsoară
intensitatea legăturii între două caracteristici cantitative. De exemplu, pentru n = 10 produse având două
caracteristici - preţul exprimat în mii lei şi cantitatea, există următoarele date:
Cantitatea x
39 61 66 71 58 46 97 75 43 63
Preţul y
140 290 279 330 360 370 360 400 265 355

Norul celor 10 punte va fi trasat de-a lungul unei drepte şi pare a fi satisfăcător dacă se doreşte
previzionarea preţului în funcţie de cantitate, prin introducerea formulei y = ax + b + u, în care “u” este o
variabilă de eroare. Coeficienţii “a” şi “b” sunt obţinuţi prin metoda celor mai mici pătrate, cu alte cuvinte
n

∑ (u ) .
2
prin minimizarea sumei i
i =1

450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
0 20 40 60 80 100 120

Figura 1.6. Norul celor zece puncte preţ-cantitate

Dreapta celor mai mici pătrate este definită de ecuaţia ŷ = 2,505x + 159,831 şi trece prin centrul de
n

∑ (u )
2
i
greutate al coordonatelor x = 51,1 şi y = 254,8 . Introducând acestea în raportul n
i =1
< 1 , se va
∑ (y − y)
2
i
i =1
spune că acesta este egal cu “ 1 − r 2 ”, iar “r” este coeficientul de corelaţie liniară, având semnul pantei
drepte. Dacă “r = 0”, dreapta este orizontală sau, cu alte cuvinte, valoarea lui “x” nu are nici un rol în
previzionarea valorii lui “y”. Dacă “ r = ±1 ”, previzionarea este perfectă, căci distanţele “ n i ” sunt nule.
Coeficientul de corelaţie “r” este cu atât mai mare (în valoare absolută) cu cât valoarea unei caracteristici
o determină pe a celeilalte, cu condiţia ca relaţia între aceste două caracteristici să fie liniară. În exemplul
prezentat, r = 0,87, ceea ce implică o strânsă legătură între cele două variabile. Caracteristicile y (preţul)
şi x (cantitatea) nu au roluri simetrice; se observă uşor că regresia lui x în funcţie de y conduce la aceeaşi
valoare a lui “r”. Această simetrie între x şi y în calculul lui “r” apare şi mai evident dacă se introduce o
nouă interpretare a coeficientului de corelaţie liniară. Pentru aceasta, se defineşte covariaţia între cele
n
1
două caracteristici x şi y s xy = ∑ (x i − x )(y i − y ) sau ponderat s xy = ∑ p i (x i − x )(y i − y ) , deci
n i =1

s xy
coeficientul de corelaţie “r” se va obţine din relaţia r (x, y ) = .
sxsy
b) Legătura între cele două caracteristici calitative
Pentru a măsura dependenţa între două caracteristici calitative, statistica ne propune calcularea
valorii lui χ 2 , acesta fiind larg utilizat în analiza corespondenţelor. Testul χ 2 va fi tratat pe larg în
capitolul următor.

c) Legătura între o caracteristică cantitativă şi una calitativă

O caracteristică cantitativă “y” este dependentă de o caracteristică calitativă “x” dacă cei n1
indivizi având prima modalitate a lui “x” au toţi aceeaşi valoare y1 a lui “y”, cei n2 indivizi având
modalitatea a doua a lui “x” au toţi aceeaşi valoare y2 a lui “y” şi aşa mai departe. Absenţa corelaţiei este
definită prin egalitatea mediilor y1 , y 2 ,..., y p a fiecărei clase. Intensitatea legăturii este măsurată cu
σ yi
ajutorul raportului de corelaţie η definit prin intermediul relaţiei η 2 = ∈ [0,1] .
σy
Cu cât acesta tinde către 1 cu atât mai strânsă este legătura. Datele de mediu astfel organizate pot
fi reprezentate grafic (reprezentări elementare) prin sectoare circulare (pie-chart), histograme, grafice
figurative, acestea fiind alese în funcţie de specificul fenomenelor studiate şi al relaţiilor care trebuie
evidenţiate. Acestea conţin datele preluate din seriile de date (rândul sau coloana unui tabel) sau din
tabelele de date şi sunt însoţite de titlul reprezentării grafice, legenda graficului, scara de reprezentare,
explicitarea axelor de coordonate atunci când este reţeaua graficului (adică trasarea cu linii subţiri care
facilitează marcarea precisă a simbolurilor sau figurilor).
Tehnica de calcul modernă permite posibilităţi multiple de reprezentări grafice prin intermediul
unor software-uri mixte (Excel®, Lotus®, QuattroPro®) sau specializate pentru analiza statistică a datelor
(Statistica®, SPSS®, SYSTAT®).
 Capitolul 2

INTERCONDIŢIONAREA ECONOMIE - MEDIU

2.1. Integrarea economie – mediu la nivel informaţional

Mediul furnizează resursele care reprezintă nucleul activităţii economice de aprovizionare.
Aprovizionarea se face în două scopuri: producţie de bunuri şi servicii şi consum. Atât producţia cât şi
consumul sunt creatoare de deşeuri, iar acestea sunt evacuate în mediu (figura 2.1.).

Evacuări DEŞEURI
RESURSE Aprovizionare

Resurse Conservarea
Producţie Consum
economice capitalului
natural

Figura 2.1. Intercondiţionarea economie-mediu

Concepţia dezvoltării durabile nu mai lasă loc tratării separate a economiei de mediu.
Conferinţa de la Rio, Agenda 21, Summit-ul de la Johannesburg, workshop-uri ale oamenilor de
ştiinţă au pus deja bazele conceptuale necesare creării unui sistem informaţional integrat economie-
mediu. Nici o ţară nu poate rămâne pe dinafară deoarece asupra mediului nu se pot trasa frontiere
naţionale.
Realizarea unui sistem informaţional privind dezvoltarea durabilă poate fi începută cu
identificarea mai multor categorii de informaţii relevante pentru fundamentarea deciziilor, chiar
înainte ca dezvoltarea teoretică şi metodologică să fie definitiv stabilitǎ. Astfel pot fi considerate ca
determinante cinci categorii de informaţii:
9 evidenţierea stării mediului pe factori de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate);
9 evidenţierea presiunilor asupra mediului pe sectoare considerate surse de presiune;
9 estimarea cheltuielilor efectuate pentru evitarea presiunilor;
9 evaluarea mărimii avantajelor şi pagubelor de mediu în funcţie de presiunile asupra mediului;
9 evidenţierea standardelor care pot reglementa presiunile.
Primele patru categorii de informaţii nu sunt atât de puternic legate de problemele evaluării,
singurele probleme care pot apărea fiind legate doar de metodele de colectare a datelor şi de eforturile
de culegere şi de prelucrare. În ceea ce priveşte valoarea standardelor, există înţelegeri care ţin mai
mult sau mai puţin de aprecierile ştiinţifice, ceea ce reclamă un nivel mai ridicat de calitate a
informaţiilor generate şi de faptul că acestea sunt elemente decizionale în rezolvarea problemelor de
mediu. O informaţie incompletă şi nesigură poate influenţa consecinţele acţiunii economice precum şi
dezvoltările ulterioare.
Realizarea pe scară largă a obiectivelor de dezvoltare durabilă presupune ca politicile
economice să fie proiectate conform consideraţiilor de mediu şi a funcţiilor economice ale resurselor
naturale. Pentru aceasta, decidenţii au nevoie de informaţii referitoare la activităţile economice şi la
starea mediului exprimate în unităţi naturale şi monetare. Astfel de informaţii trebuie să fie construite
într-o manieră care să permită evidenţierea problemei centrale a dezvoltării durabile şi echităţii
intergeneraţii, păstrarea sănătăţii mediului pentru generaţiile viitoare.
Eficienţa politicilor de reformă economică poate fi evaluată prin compararea indicatorilor
sintetici tradiţionali cu cei rezultaţi prin integrarea datelor de mediu. Simpla comparaţie a acestor
indicatori nu poate furniza o înţelegere adecvată a introducerii parametrilor de mediu într-un sistem
economic, motiv pentru care este necesară utilizarea modelării economico-matematice.
După cum politicile economice trebuie să fie proiectate în lumina impactului acestora asupra
mediului, tot aşa şi politicile de mediu trebuie să ia în consideraţie implicaţiile economice. Această
integrare a devenit la ora actuală o problemă de bază în conceperea politicilor de mediu, pentru care
indicatorii integraţi economie-mediu pot facilita o formulare coerentǎ.
Analiza statistică integrată economie-mediu poate fi aplicată în diferite etape ale procesului
decizional, cum ar fi: identificarea priorităţilor de mediu, identificarea punctelor de presiune,
proiectarea politicii de mediu, evaluarea efectelor politicii. Datele pot fi utilizate la monitorizarea
efectelor politicii de mediu în termenii activităţilor comerciale publice şi private, precum şi în termenii
efectelor sectoriale pozitive sau negative induse de diferite sectoare.
Indicatorii economici standard care descriu în principal fluxurile financiare într-o economie
furnizează informaţii incomplete privind implicaţiile activităţilor economice asupra mediului.
Instrumentele economice au diverse posibilităţi de comparare a rezultatelor lor în spaţiu şi în timp,
însă astfel de metode nu sunt dezvoltate şi pentru domeniul mediului. Instrumentele informaţionale de
mediu, în mod obişnuit, se bazează pe parametrii fizici, în timp ce instrumentele informaţionale
economice folosesc atât date fizice cât şi valorice. Ca urmare, există deficienţe semnificative la nivelul
calităţii indicatorilor care trebuie să expliciteze interdependenţa economie-mediu, fapt pentru care se
impune dezvoltarea unor indicatori integraţi care să exprime legătura directă dintre activităţile
economice şi mediu, în sensul cerinţelor dezvoltării durabile (figura 2.2.). În acest scop pot fi definite
următoarele priorităţi:
9 necesitatea de a dezvolta legături pe verticală între instrumentele economice la nivel macro şi
microeconomic, respectiv între indicatorii de mediu individuali (nivel micro-economic) şi indicatorii
de sinteză (nivel macroeconomic);
9 necesitatea de a dezvolta legături pe orizontală între instrumentele economice şi de mediu la nivel
sectorial sau regional, respectiv includerea indicatorilor de mediu într-un proces decizional economic;
9 necesitatea reprezentării indicatorilor de mediu într-o dimensiune de timp, respectiv construirea
de serii cronologice pentru cea mai mare parte a indicatorilor care exprimă performanţele economice şi de
mediu.

SISTEM STATISTIC INTEGRAT LA NIVEL MACROECONOMIC

AGREGATE INDICATORI
MACROECONOMICE DE
AJUSTATE MEDIU

SISTEM STATISTIC INTEGRAT LA NIVEL MICROECONOMIC

STATISTICA DE RAMURĂ STATISTICA

DE
MEDIU

Figura 2.2. Integrarea economie-mediu la nivel informaţional

2.2. Subiecte statistice pentru evidenţierea relaţiei economie – mediu
O descriere cuprinzătoare a mediului cere integrarea unui număr mare de surse de date cu
scopul de a se ajunge la o imagine cât mai completă a presiunilor exercitate asupra mediului, a stării
de calitate a acestuia şi a eforturilor pentru protecţia mediului. În ţara noastră, starea actuală a acestor
surse de date este la un nivel calitativ scăzut, reprezentând principalul obstacol în dezvoltarea
sistemului statistic de mediu. Datele primare pentru construirea sistemului de analiză statistico-
economică a mediului pot fi îmbunătăţite prin: dezvoltarea registrelor statistice, revizuirea
contabilităţii naţionale, efectuarea de noi cercetări statistice şi îmbunătăţirea celor existente.
Dezvoltarea sistemului de subiecte şi variabile statistice de mediu trebuie să fie precedată de
clarificarea unor aspecte referitoare la:
9 limbajul statistic universal, coerenţa descrierii statistice fiind dată de clasificarea riguroasă a
subiectelor statistice, clasificare care permite compararea informaţiilor referitoare la diverse perioade
de timp sau zone geografice (pentru a fi eficient, un limbaj statistic în relaţia economie-mediu trebuie
să fie dezvoltat sistematic, astfel încât diferitele tipuri de norme să devină compatibile şi să se
stabilească relaţii între diferite informaţii);
9 dezvoltarea programelor de lucru pentru culegerea şi diseminarea datelor privind subiecte cum
ar fi: emisiile, prelevarea şi utilizarea apei, fluxul deşeurilor, utilizarea chimicalelor, cheltuielile
pentru protecţia mediului, statisticile sectoriale disponibile pentru descrierea activităţilor cu impact
asupra mediului etc.;
9 atragerea în circuitul statistic de mediu a datelor din surse administrative, pentru completarea
fondului de date necesare reflectării cuprinzătoare a unor probleme de mediu cum ar fi: schimbările
climaterice, acidifierea şi poluarea aerului, epuizarea resurselor naturale, epuizarea şi poluarea
resurselor de apă, deteriorarea mediului urban şi fluxul deşeurilor;
9 adoptarea de către instituţiile guvernamentale şi nonguvernamentale a definiţiilor, clasificărilor
şi nomenclatoarelor unice armonizate cu cele utilizate pe plan european;
9 proiectarea şi implementarea unui sistem coerent de anchete care să utilizeze chestionare care
acoperă domenii esenţiale ale statisticii mediului;
9 construirea de statistici pe baza unor modele de calcul pentru domenii care nu pot fi acoperite
informaţional prin anchete statistice sau date administrative, cum este cazul emisiilor de gaze cu efect
de seră, al chimicalelor care diminuează stratul de ozon etc.
În dezvoltarea setului de subiecte şi variabile statistice de mediu, realizările actuale la nivel
internaţional indică o preferinţă pentru combinarea abordării pe elemente de mediu cu cea referitoare
la presiune – stare - răspuns şi a câtorva componente din abordarea bazată pe gestiunea resurselor6.

6
Anexa 1.
 Activităţi economico-sociale şi Impactul asupra mediului
evenimente naturale

•Utilizarea resurselor naturale în scopul •Variaţia stocurilor de resurse

desfăşurării activităţilor economice impact naturale
•Emisii şi evacuări de deşeuri •Calitatea elementelor de mediu
•Evenimente naturale

sem nale
reacţii Societate

•Amenajarea şi reconstituirea capitalului natural

•Supravegherea şi combaterea poluării
•Prevenirea catastrofelor naturale şi atenuarea riscurilor

Figura 2.3. Schemă pentru dezvoltarea sistemului de subiecte statistice de mediu

Pe baza schemei prezentată în figura 2.3. pot fi identificate subiectele şi variabilele statistice
pentru evidenţierea relaţiei economie – mediu. Câteva dintre acestea sunt prezentate în tabelul următor
(tabelul 2.1.).

Tabelul 2.1. Subiecte şi variabile statistice

Subiecte statistice Variabile statistice
Suprafeţe cultivate şi producţia realizată pe tipuri de culturi
Agricultură extensivă
Efectivele de animale şi densitatea acestora pe specii de animale
Cantităţile de fertilizanţi aplicate şi suprafeţele fertilizate pe tipuri de
substanţe fertilizante
Agricultură intensivă
Cantităţile de furaje consumate de animale pe tipuri de furaje
Consumurile energetice din agricultură pe tipuri de energie
Practici agricole pe tipuri de lucrări
Volumul vânzărilor pe diferite tipuri de producţie (fizic şi valoric)
Volumul inputurilor (fizic şi valoric)
Locul agriculturii în
Formarea brută de capital pe tipuri de exploataţii agricole
economia de piaţă
Volumul exportat pe diferite tipuri de produse (fizic şi valoric)
Volumul destinat autoconsumului
Cantitatea de masă lemnoasă exploatată pe tipuri de specii
Exploatarea comercială a
Producţia primară de lemn
pădurii
Exportul de lemn netransformat
Pierderi pe tipuri de esenţe
Pierderi naturale
Tăierile de păduri pe tipuri de esenţe
Creşterea anuală de masă lemnoasă pe specii
Regenerarea şi
Suprafeţe regenerate natural
împădurirea
Suprafeţe împădurite
Efectivele de mamifere vânate, pe specii
Recolta de vânat Efectivele de animale mici vânate, pe specii
Număr de păsări vânate, pe specii
Contribuţia economică Valoarea comercială a vânatului, pe specii
Venitul din vânzarea echipamentelor specifice, a permiselor de vânătoare şi
 Subiecte statistice Variabile statistice
utilizarea infrastructurii turistice pe tipuri de produse
Exportul pe tipuri de produse
Cantitatea de peşte recoltată din mare, pe specii
Captura de peşte
Cantitatea de peşte recoltată din apele interioare, pe specii
Cantitatea de peşte recoltată prin pescuitul sportiv, pe specii
Contribuţia economică Exportul de produse din peşte, pe specii
Exploatarea minieră
prin prospecţiuni Rezervele noi descoperite pe tipuri de minerale
miniere
Producţia din mine subterane pe tipuri de minerale
Producţia minieră Producţia din minele de suprafaţă pe tipuri de minerale
Producţia din cariere pe tipuri de minerale
Închiderea minelor Numărul minelor închise pe tipuri de minerale
Valoarea producţiei miniere pe tipuri de minerale
Rolul resurselor minerale
Exportul de minerale brute pe tipuri de minerale
în economie
Minerale consumate în metalurgie pe tipuri de procedee
Numărul prospecţiunilor (prospecţiuni de resurse în petrol, gaze naturale şi
Activităţi de prospecţiuni cărbune, descoperirea altor combustibili fosili), pe tipuri de resurse
şi exploatare Volumul extracţiei de petrol şi de gaze naturale
Volumul extracţiei de cărbune
Cantităţile de combustibili fosili utilizaţi pentru producerea de energie termică
pe tipuri de combustibili

Activităţi de Producţia de electricitate pe bază de combustibili fosili pe tipuri de

transformare a energiei combustibili
Producţia de electricitate prin sisteme clasice pe tipuri de surse
Producţia de electricitate şi căldură din surse neconvenţionale pe tipuri de
surse
Activităţi de utilizare Consumul intermediar de energie pe tipuri de activităţi sau industrii
finală a energiei Consumul final de energie pe tipuri de activităţi
Consumul de energie pe locuitor şi pe tipuri de energie
Gospodărirea energiei Proporţia consumului de energie din surse regenerabile sau neregenerabile
Energia importată sau exportată pe tipuri de energie
Apa prelevată din surse de suprafaţă pe tipuri de surse
Prelevări de apă
Apa prelevată din surse subterane
Cantitatea de apă utilizată în agricultură
Cantitatea de apă utilizată în industrie pe tipuri de activităţi
Utilizarea apei
Cantitatea de apă utilizată la producţia de energie
Cantitatea de apă consumată de gospodării
Schimbări ale utilizării solului între sectoare de activitate, pe forme de
utilizare a solului
Schimbarea destinaţiei
Schimbări ale utilizării solului în interiorul sectorului economic, pe forme de
utilizare a solului
Reţeaua de transport pe tipuri de transport
Structurarea hidrologică prin crearea de baraje, lacuri de acumulare, canale
Restructurarea mediului
Crearea de zone rezidenţiale şi industriale
Realizarea de infrastructură pentru: minerit, exploatare forestieră şi comerţ
Emisii de substanţe Cantităţi de substanţe poluante emise (oxizi de sulf, oxizi de azot, oxid de
poluante în aer carbon, amoniac, compuşi organici şi anorganici, metale grele, pulberi în
 Subiecte statistice Variabile statistice
suspensie) pe tipuri de agenţi poluanţi şi tipuri de activităţi
Volumul de apă reziduală de la canalizarea publică, pe tipuri de agenţi
poluanţi şi bazine hidrografice
Volumul de apă reziduală de la industrie, pe tipuri de agenţi poluanţi şi bazine
Evacuările de substanţe hidrografice
poluante în ape Cantitatea de substanţe poluante din apă rezultate din practicile agricole
(poluarea difuză datorată agriculturii)
Cantitatea de substanţe poluante din apa de ploaie (poluarea difuză datorată
ploilor acide)
Deşeuri evacuate în sol, ape, aer
Cantitatea de deşeuri Alte variabile pot fi dezvoltate în concordanţă cu clasificarea deşeurilor
prezentată în Anexa 1
Volumul precipitaţiilor şi variaţia acestora în raport cu valoarea medie
Riscuri meteorologice
Temperatura şi variaţia acesteia în raport cu temperatura medie
Numărul cutremurelor de pământ
Riscuri geologice
Numărul alunecărilor de teren
Suprafeţe infestate cu insecte
Riscuri biologice
Numărul de epidemii
Variaţia netă a suprafeţelor de teren
Variaţia netă a biomasei culturilor anuale
Variaţia netă a şeptelului
Variaţia netă a suprafeţelor pădurilor
Sol/subsol Variaţia biomasei forestiere
Pierderile de sol productiv datorate schimbărilor de utilizare a terenurilor
Pierderile de sol productiv datorate eroziunii
Rezerva iniţială de resurse minerale pe tipuri de minerale
Producţia anuală de rezerve minerale pe tipuri de minerale
Variaţia populaţiei de peşte
Variaţia nivelului apei de suprafaţă
Apă
Modificarea debitului mediu al cursurilor de apă
Variaţia capacităţii de stocare a lacurilor
Concentraţia maximă efectivă de poluanţi pe tipuri de agenţi de poluare
Aer Concentraţia medie lunară/anuală de poluanţi pe tipuri de agenţi de poluare
Frecvenţa depăşirii concentraţiei maxime admisibile
Proprietăţile fizice şi chimice ale apelor uzate
Concentraţiile de substanţe chimice
Apă
Concentraţiile de materii organice exprimate prin COD7
Lungimea râurilor pe clase de calitate
Suprafaţa deşertificată
Suprafaţa erodată
Sol Suprafaţa contaminată prin produse toxice
Suprafaţa depozitelor acide
Suprafaţa cu soluri degradate prin irigaţii
Reţeaua de parcuri naţionale
Ariile protejate
Protecţia şi conservarea
Fauna protejată
naturii
Cheltuielile publice pentru amenajarea şi restaurarea resurselor naturale
Personalul ocupat cu protecţia şi conservarea naturii
7
Chemical oxygen demand (cererea chimică de oxigen) cantitatea de oxigen preluată de materia organică aflată în apă,
folosită ca unitate de măsură a cantităţii de materie organică din apele menajere.
 Subiecte statistice Variabile statistice
Terenuri agricole reconstituite
Reconstituirea mediului
Suprafeţe împădurite
degradat
Specii de faună şi floră protejate
Cercetarea poluării şi Număr de cercetări privind poluarea
supravegherii mediului Număr de staţii de supraveghere a calităţii aerului sau a apei
Depoluarea şi restaurarea Operaţii de depoluare pe tipuri de poluanţi şi ecosisteme
mediului Operaţii de restaurare pe tipuri de poluanţi şi ecosisteme
Numărul staţiilor de tratare a apelor pe tipuri de tratare şi bazine hidrografice
Mijloacele de combatere Cantitătile de nămoluri evacuate, pe bazine hidrografice
a poluării Cantităţile de deşeuri periculoase tratate
Alocarea de fonduri publice pentru combaterea poluării către întreprinderi
Volumul apelor uzate epurate
Costuri antrenate prin administrarea deşeurilor periculoase
Acţiunile întreprinse de Reciclarea deşeurilor
întreprinderi Investiţii în tehnici pentru protecţia mediului
Costuri antrenate prin producerea de bunuri de consum care nu periclitează
mediul
Modificări în structura cheltuielilor
Reciclarea deşeurilor în gospodării
Cumpărarea de produse cu impact redus asupra mediului
Reacţiile gospodăriilor Modalităţi de consum pe tipuri de consum (alegerea benzinei fără plumb,
utilizarea ambalajului de hârtie, alegerea mărimii automobilelor etc.)
Materiale reciclabile
Comportamentul populaţiei privind participarea la procesul de reciclare
Număr de cercetări pe tipuri de activităţi
Prevenirea catastrofelor
Infrastructura fizică de protecţie împotriva catastrofelor naturale
naturale
Reglementări administrative pe tipuri de reglementări
Combaterea catastrofelor
Activităţi biologice
naturale

2.3. Clase de indicatori de mediu

Un indicator de mediu poate fi definit pe larg ca un parametru (sau o valoare derivată dintr-un
parametru), care oferă informaţie despre un fenomen. Indicatorii de mediu au o semnificaţie care se
extinde dincolo de asocierea cu un parametru specific. În primul rând, utilizarea indicatorilor de mediu
trebuie să reducă volumul de informaţie necesar obţinerii unei imagini precise a situaţiei. Decizia
asupra unui număr adecvat de indicatori este dificilă. Folosirea mai multor indicatori poate, uneori, să
complice situaţia prin introducerea unui volum de detalii inutile. În schimb, utilizarea unui singur
indicator sau a câtorva indicatori poate fi insuficientă pentru a exprima toate informaţiile necesare.
Indicatorii de mediu sunt folosiţi pentru a facilita procesul de comunicare dintre statistician şi
utilizatorul informaţiilor. Pentru a îndeplini acest scop, indicatorii sunt adesea simplificaţi şi construiţi
pentru a satisface nevoile utilizatorilor. Datorită acestor adaptări, indicatorii de mediu nu satisfac
întotdeauna standardele strict ştiinţifice.
OECD8 a dus la bun sfârşit o serie de lucrări metodologice despre indicatorii de mediu.
Organizaţia a dezvoltat indicatori pentru a îndeplini diverse scopuri, dar cei mai importanţi sunt cei
destinaţi aplicaţiilor din perspectiva abordării presiune – stare – răspuns. UN-FDES9 nu este atât de

8
Anexa 1.
9
Anexa 1.
riguros în specificaţiile sale despre legătura dintre presiune, stare şi răspuns, dar foloseşte principii pe
care se bazează cadrul de lucru presiune – stare - răspuns. Astfel, activitatea OECD poate oferi câteva
introspective folositoare pentru cei care folosesc abordarea UN-FDES.
Cadrul de lucru OECD se bazează pe trei tipuri de indicatori de mediu (tabelul 2.2.).
Indicatorii care evidenţiază presiunile activităţilor economice şi sociale asupra mediului constituie o
clasă de indicatori, denumiţi şi “indicatori de presiune” şi prezintă cauzele problemelor de mediu (de
exemplu, epuizarea resurselor naturale ca urmare a extracţiei neraţionale, evacuarea de poluanţi sau
deşeuri în mediu rezultate din procese industriale poluante etc.). Cea de a doua clasă de indicatori care
evidenţiază schimbările sau evoluţia stării fizice a mediului sunt denumiţi şi “indicatori de stare”.
Indicatorii care evidenţiază eforturile făcute de societate sau instituţiile autorizate pentru
îmbunătăţirea mediului sau diminuarea degradării, denumiţi “indicatori de răspuns”, reprezintă cea de-
a treia clasă de indicatori.
În mod concret, indicatorii de presiune exprimă cauzele problemelor de mediu, cum ar fi:
deprecierea resurselor naturale ca urmare a unei extracţii intense, eliberarea de poluanţi şi deşeuri în
mediu prin dezvoltarea industrială etc. Cu alte cuvinte, aceşti indicatori măsoară impactul asupra
mediului. În contrast cu acest gen de indicatori, indicatorii de stare evidenţiază calitatea mediului
prin agregarea datelor care privesc calitatea aerului, a apei sau a solului precum şi cele care privesc
mărimea stocurilor de resurse naturale. Indicatorii de răspuns cuantifică rezultatele politicilor de
mediu aşa cum sunt implementate (la nivelul reglementărilor, al bugetului naţional, al introducerii
stimulentelor fiscale etc.).

Tabelul 2.2. Matricea indicatorilor de mediu

Probleme de
Indicatori de presiune Indicatori de stare Indicatori de răspuns
mediu
Producţie industrială,
Cheltuieli pentru
Schimbări consumuri energetice: Concentraţii ambientale,
alternative energetice,
climaterice emisii de gaze cu efect de temperaturi globale
preţuri diferenţiate
seră
Diminuarea Producţia de CFC: emisii Grosimea stratului de Legislaţie şi convenţii
stratului de ozon de CFC, haloni etc. ozon internaţionale
Schimbări în utilizarea Număr de specii
Reducerea Cheltuieli pentru
terenurilor şi utilizarea de ameninţate, distribuţia
biodiversităţii protecţie
pesticide /fertilizanţi speciilor
Producţia industrială, Rata de reciclare, indicii
Epuizarea Prospectarea rezervelor de
producţia energetică, preţurilor resurselor,
resurselor resurse minerale
consumul de resurse rata de împăduriri
Dispersia Producţia industrială,
Concentraţia de dioxină10 Legislaţie, cheltuielile
chimicalelor producţia de chimicale,
în sol de cercetare
toxice utilizarea chimicalelor
Producţia industrială, Suprafaţa gropilor de Cheltuieli pentru
Deşeuri cantitatea de deşeuri gunoi, calitatea apei colectarea şi tratarea
produsă subterane deşeurilor
Producţia industrială, Nivelul pH-ului14 în sol şi
Poluarea aerului transporturi, consum în lacuri, suprafaţa Penalităţi, cheltuieli,
şi acidifierea energetic: emisii de NOX11, pădurilor uscate, calitatea legislaţie
SOX12, COV13, particule aerului urban
10
Tetraclorodibenzoparadioxin: gaz extrem de periculos, care rezultă ca produs secundar în urma procesului de fabricaţie a
acidului triclorofenoxiacetic.
11
Oxizi de azot.
12
Oxizi de sulf.
13
Compuşi organici volatili.
14
Determinarea concentraţiei ionilor de hidrogen dintr-o soluţie, pentru a stabili gradul de aciditate sau de alcalinitate al
acesteia. Valoarea pH-ului este indicată printr-o cifră. Cifra 7 indică un Ph neutru. O cifră mai mică decât 7 indică un nivel
 Probleme de
Indicatori de presiune Indicatori de stare Indicatori de răspuns
mediu
Mediul marin şi Transport ţiţei, turism Calitatea ecosistemelor
Convenţii internaţionale
zonele de coastă maritim marine
Populaţie racordată la
Concentraţii de nitraţi şi
Poluarea apei şi Cerinţa de apă, intensitatea canalizare, cheltuieli
fosfaţi în râuri şi lacuri,
resursele de apă utilizării apei pentru canalizare şi
nivelul apelor subterane
epurare
Sursa: OECD.

2.4. Matricea ajustării relaţiei economie mediu la nivel macroeconomic: conturi

naţionale înverzite
Termenul “conturi naţionale înverzite” se referă la extinderea Sistemului conturilor naţionale
(SCN) prin includerea informaţiilor referitoare la mediu (conturi de mediu) şi a interacţiunii dintre
economie şi mediu (conturi interfaţă). Ele trebuie să conţină atât indicatori de stoc cât şi de flux,
exprimaţi atât în unităţi fizice cât şi valorice.
În literatura de specialitate sunt tratate două moduri de ajustare, care sunt mai degrabă
complementare decât diferite.
Dezvoltarea “contabilităţii naţionale înverzite” se bazează, în special, pe sistemul economiei
naţionale, în care raportările statistice referitoare la PIB, import, export, consum final sunt standard. În
acest sens, cele două concepte principale ajută la definirea indicatorilor macroeconomici “ajustaţi cu
mediul”.
Primul tip de ajustare, în concordanţă cu convenţiile contabilităţii naţionale standard, se bazează
pe o modificare a graniţelor sistemului, o extindere a scopului contabilităţii naţionale, prin includerea
categoriilor specifice bunurilor de mediu. A doua este autoajustarea macroeconomică care se bazează,
de fapt, pe ajustarea activităţilor economice cu noile caracteristici ale procesului de producţie, nivelurile
activităţilor de producţie şi consum, tehnologiile etc., în condiţiile respectării standardelor de performanţă
referitoare la mediu.
Emergenţa celor două tipuri de ajustări conduce la identificarea a patru situaţii distincte (figura
2.4).

de aciditate aflat în creştere, în timp ce o cifră mai mare decât 7 indică un nivel de alcalinitate aflat în creştere. În
consecinţă, cifra 0 marchează gradul cel mai înalt de aciditate, iar cifra 14 gradul cel mai înalt de alcalinitate.
 Agregate macroeconomice
ajustate cu mediul
Statistici Agregate
economice macroeconomice
curente tradiţionale
ECONOMIE MEDIU

Ajustare combinată
“Autoajustarea economiei”
“Agregate umbră”
pentru un model economic ECONOMIE
cu respectarea standardelor ECONOMIE
de performanţă referitoare la MEDIU
mediu MEDIU

a11 a12 ... a1n

a21 a22 ... a2n
Setul uzual de bunuri Setul bunurilor produse
.
economice produse extins cu bunurile de mediu
.
am1 am2 ... amn

Figura 2.4. Matricea ajustării relaţiei economie-mediu

Celula din stânga-sus se referă la indicatorii macroeconomici standard bazaţi pe convenţiile

contabilităţii naţionale standard pentru estimarea PIB şi PIN.
Celula din dreapta-sus se referă la PIN ajustat cu mediul pentru sistemul economic existent (PIN
ajustat cu mediul sau PIN verde pentru o economie neajustată – PINVEN).
Celula din stânga-jos se referă la faptul că nu se mai încearcă ajustarea agregatelor
macroeconomice, ci se ajustează activitatea economică cu mediul. Acest caz se obţine pentru o structură
economică ipotetică folosind tehnici de analiză statistică potrivite care să răspundă la cerinţe de tipul:
- cum pot fi estimate performanţele macroeconomice;
- poate fi modificat sistemul economic actual prin introducerea standardelor de performanţă
referitoare la mediu la nivel microeconomic.
Acest caz poate fi analizat folosind scenarii de analiza statistică comparată în statică şi în
dinamică, iar agregatele macroeconomice s-ar putea numi PIB-ul economiei înverzite (evPIB), PIN-ul
economie înverzite (evPIN) ş.a.m.d.
În celula din dreapta-jos, cazul combină ambele tipuri de ajustare. Această combinare implică
ipotezele schimbării structurii economice concomitent cu lărgirea graniţelor contabilităţii naţionale.

Agregate macroeconomice “verzi” pentru o economie neajustată

Sunt de remarcat eforturile Băncii Mondiale pentru crearea unui set de indicatori care să
evidenţieze schimbările structurale prin includerea resurselor de mediu. Eforturile se îndreaptă în
sensul modificării valorii nete a bunurilor, prin includerea în aceasta a valorii bunurilor de mediu
(resurse primare, minerale, petrol, gaze, păduri) estimate, pe cât posibil, la preţurile pieţei. Indicatorii,
astfel construiţi, sunt numiţi “indicatori economici adevăraţi (veritabili)15”.
În cadrul discuţiilor care se poartă asupra unei eventuale corecţii a indicatorilor
macroeconomici prin luarea în consideraţie a aspectelor legate de mediu se au în vedere mai multe
aspecte:
9 utilitatea ca stocurile de resurse naturale să fie tratate ca şi capitalul creat de om şi să fie deduse
sumele necesare a acoperi epuizarea sau consumul acestora;
9 necesitatea de a adăuga la costurile deja acoperite de calculul PIB, o evaluare a deteriorării
mediului natural;
9 oportunitatea de a da contabilităţii naţionale şi o dimensiune orientată către protecţia mediului.

15
EC – European System for the Collection of Economic Information on the Environment, versiunea 1994.
 Capitolul 3

COSTURILE DE MEDIU

3.1. Tipologia costurilor de mediu

Există mai multe moduri de clasificare a costurilor de mediu. Sistemul contabil clasic
clasifică costurile astfel:
9 Materiale şi salariale directe;
9 Costuri indirecte de fabricaţie (de exemplu costurile de exploatare, altele decât cele materiale
şi salariale directe);
9 Costuri de desfacere;
9 Costuri indirecte de administrare şi generale;
9 Cercetare-dezvoltare.
Atenţia managementului întreprinderii trebuie să se îndrepte, în special, asupra costurilor
directe. În literatura de specialitate, pentru această categorie de costuri se mai foloseşte şi termenul de
costuri uzuale, în timp ce pentru celelalte costuri se folosesc termenii de costuri ascunse, neprevăzute
sau mai puţin tangibile. În tabelul 3.1 sunt prezentate astfel de costuri.

Tabelul 3.1. Exemple de costuri de mediu suportate de o întreprindere1

Costuri potenţial ascunse
Reglementate În avans Angajate voluntar
Notificare Studiu pentru locaţie Relaţii cu comunitatea

Raportare Pregătirea locaţiei Monitorizare/verificare

Monitorizare/verificare Pentru licenţe Instruire
Studii/modelare Cercetare-dezvoltare Audit
Remediere Aprovizionare Calificarea furnizorilor
Arhivare Instalaţii Raportări (de exemplu
Raportul anual de mediu)
Planificare Costuri convenţionale Asigurări
Instruire Echipamente Planificare
Manifestări Materiale Studii de fezabilitate
Etichetare Salariale Remediere
Echipamente de protecţie Furnizori Reciclare
Protecţia sănătăţii Utilităţi Studii de mediu
Asigurări de mediu Progres tehnic Cercetare-dezvoltare
Asigurări financiare Recuperarea unor sume Protecţia habitatului şi
mlaştinilor
Controlul poluării De lichidare Peisajul
Calamităţi naturale Închiderea firmei Alte proiecte de mediu
Managementul deşeurilor Cesionarea investiţiilor Suport financiar pentru
Taxe Activităţi specifice după ercetări de mediu
închidere
Inspecţia terenului

1
EPA – „An Introduction to Environmental Accounting As A Business Management Tool: Key Concepts And Terms”,
EPA 742-R-95-001, iunie, 1995.
 Costuri neprevăzute (contingente)
Costuri pentru conformare Remedieri Cheltuieli legale
Penalităţi Daune materiale Degradarea resurselor
naturale
Răspunsul realităţilor viitoare Pierderi economice
Costuri cu imaginea/relaţii
Imaginea firmei Relaţii cu angajaţii din staff Relaţii cu creditorii
şi cu muncitorii
Relaţii cu clienţii Relaţii cu furnizorii Relaţii cu comunitatea
Relaţii cu investitorii Relaţii cu alţi parteneri
Relaţii cu angajaţii

Costurile convenţionale
Aceste costuri sunt cele implicate de utilizarea materiilor prime, utilităţilor, bunurilor de
capital şi furnizorilor, se regăsesc în contabilitatea costurilor şi în bugetul de investiţii, dar nu sunt
considerate în mod uzual costuri de mediu. Din punct de vedere ecologic, reducerea acestor costuri
este preferată atât din perspectiva degradării mediului, cât şi din cea a reducerii consumului de resurse
neregenerabile. Este important să se considere aceste costuri în luarea deciziilor de mediu, chiar dacă
ele sunt sau nu văzute ca şi costuri de mediu.

Costurile potenţial ascunse

În tabelul 3.1 sunt prezentate câteva tipuri de costuri de mediu care ar putea fi ascunse
atenţiei managementului. În primul rând sunt costurile anticipate generate de cheltuielile care sunt
suportate înaintea desfăşurării procesului de producţie. Acestea pot include costuri referitoare la
locaţie, proiectarea orientată către mediu a proceselor şi produselor, calificarea furnizorilor, evaluarea
alternativelor la echipamentele de control a poluării. Dacă aceste costuri sunt clasificate ca şi costuri
indirecte acestea pot fi uitate cu uşurinţă în procesele de analiză şi luarea deciziilor referitoare la
exploatare. În al doilea rând, costurile fixate şi angajate voluntar, suportate în procesul de exploatare,
tratate de multe întreprinderi ca şi costuri indirecte pot fi omise atenţiei managerilor şi analiştilor
responsabili cu operaţiunile curente. Amploarea acestora este dificil de determinat atunci când sunt
amestecate cu toate costurile indirecte. Aducerea la lumină a acestor costuri ajută la distingerea
costurilor referitoare la activitatea de protecţia mediului.

Costurile neprevăzute (contingente)

Costurile care pot fi sau nu cerute de activitatea viitoare, numite aici costuri neprevăzute, pot
fi descrise cel mai bine în termeni probabilistici: valoarea lor aşteptată, dimensiunea lor sau
probabilitatea ca ele să depăşească un anumit nivel. Astfel de costuri pot fi cele pentru remedierea sau
compensarea unui accident viitor care va polua mediul (de exemplu, o scurgere de petrol), penalităţi
pentru încălcarea reglementărilor viitoare etc.

Costuri cu imaginea/relaţii
Astfel de costuri sunt considerate mai puţin tangibile (sau intangibile) deoarece ele se
efectuează pentru a îmbunătăţi imaginea întreprinderii în faţa clienţilor, angajaţilor, comunităţii sau
altor parteneri. Aceste costuri pot fi numite costuri de imagine a întreprinderii sau pentru relaţii.
Această categorie poate include costurile rapoartelor anuale de mediu şi activităţilor pentru
întreţinerea relaţiilor cu comunitatea, costuri asumate voluntar pentru activitatea de mediu (de
exemplu, pentru plantarea copacilor, costuri pentru programe de prevenire a poluării).
Analiza statistică a costurilor de mediu este un proces flexibil care se poate realiza la diferite
niveluri şi în diferite scopuri. Nivelurile se pot referi la:
9 un proces individual sau grup de produse (de exemplu linie de fabricaţie);
9 un sistem (iluminare, tratarea apelor reziduale, ambalare);
9 un produs sau linie de produse;
 9 grupuri regionale/geografice de departamente;
9 o filială, sucursală sau întreaga întreprindere.
Caracteristicile sau provocările analizei statistice pot varia în funcţie de nivelul la care
aceasta se realizează. Oricare ar fi nivelul la care se realizează analiza statistică există un anumit scop.
Primul scop cerut este acela al extinderii analizei mai mult decât asupra costurilor potenţial ascunse,
viitoare, neprevăzute şi de imagine/relaţii. Un alt scop reiese din dorinţa managementului
întreprinderii de a considera numai acele costuri care afectează direct profitul/pierderea financiară sau
de a le considera atât pe primele cât şi pe acele costuri de mediu care rezultă din activitatea ei, dar care
nu sunt cerute din punct de vedere financiar (costuri pentru societate sau externale).
Costurile convenţionale cuprind costurile salariale şi materiale, fiind generate direct de
procesele de producţie şi fiind incluse în evaluarea financiară a investiţiilor de capital. Costurile
convenţionale şi cele potenţiale reprezintă costurile private şi sunt costurile cerute de activitatea
întreprinderii, influenţând direct rezultatul financiar al firmei. Costurile sociale reprezintă costurile
asociate efectelor activităţii economice a întreprinderii asupra mediului şi societăţii şi pentru care
reglementările legislative nu impun evidenţierea în contabilitate. Aceste costuri sunt numite adesea
externalităţi sau costuri externale. Costurile sociale sunt generate atât de remedierea degradării
mediului pentru care întreprinderea nu este răspunzătoare legal, cât şi de impacturile adverse asupra
existenţei oamenilor, proprietăţilor şi stării de sănătate a acestora, care nu pot fi compensate prin
sistemul legislativ. De exemplu, degradarea unui râu cauzată de deversarea apelor reziduale,
degradarea ecosistemului prin depozitarea deşeurilor reziduale sau astmul din cauza emisiilor poluante
din aer sunt exemple generatoare de costuri sociale pentru care o întreprindere, de obicei, nu plăteşte.
Deoarece legile diferă de la o ţară la alta, atunci şi graniţa dintre costurile private şi cele sociale diferă.

3.2. Identificarea costurilor de mediu prin utilizarea discriminantului liniar

multiplu
Identificarea şi recunoaşterea costurilor de mediu asociate unui produs, proces, sistem sunt
importante pentru luarea unor bune decizii manageriale. Realizarea obiectivelor de reducere a
cheltuielilor de mediu, extinderea proceselor de recuperare şi îmbunătăţirea performanţelor de mediu
cer îndreptarea atenţiei către costurile de mediu curente, viitoare şi potenţiale. Delimitarea costurilor
de mediu de celelalte costuri generate de activitatea economică a unei întreprinderi depinde de modul
cum se utilizează informaţiile. Mai mult, uneori există incertitudine dacă un cost este sau nu de mediu:
astfel de costuri ajung într-o zonă gri şi pot fi clasificate ca fiind parţial de mediu (figura 3.1.).

zona zona
costurilor zona gri altor
de mediu costuri parţial de mediu costuri

Figura 3.1. Limita dintre costurile de mediu şi celelalte costuri

Costurile implicate de alinierea la cerinţele legislative de mediu sunt cu certitudine costuri de

mediu. Costurile pentru remedierea mediului, pentru echipamentele de control al poluării, pentru
penalităţi de neconformare sunt fără îndoială costuri de mediu. Alte costuri implicate de activitatea
pentru protecţia mediului sunt costuri de mediu chiar dacă ele nu sunt cerute explicit de reglementările
legale. Există însă şi costuri care se află într-o zonă gri, în sensul că ar putea fi privite ca şi costuri de
mediu. De exemplu, ar putea fi considerat costul producerii unei tehnologii curate un cost de mediu?
S-ar putea considera costurile pentru monitorizarea categoriilor de materii prime şi furnizori, costuri
de mediu? În astfel de cazuri este dificil de diferenţiat costurile de mediu de cele pentru sănătate şi
siguranţă sau pentru managementul riscului. Aceste costuri se află într-o zonă gri.
Pentru a aduce lumină în zona gri se optează pentru unele din următoarele abordări:
9 un anumit articol de cost este tratat ca şi cost de mediu pentru un anumit scop, dar nu şi pentru
altul;
9 tratarea ca şi cost de mediu doar a unei anumite părţi dintr-un cost implicat de o activitate;
9 considerarea unui cost ca fiind de mediu atunci când se decide că mai mult de 50% este
generat de o activitate de mediu.
Există multe opţiuni. În cadrul întreprinderilor se poate defini ce să conţină un cost de mediu
sau criterii de clasificare, în funcţie de scopul sau intenţiile pentru care se realizează analiza. De
exemplu, dacă într-o întreprindere se doreşte promovarea activităţilor de combatere a poluării, atunci
se pot considera diferenţiat:
9 costurile de mediu pentru investiţiile de prevenire a poluării;
9 costurile de mediu referitoare la remedierea contaminării care a apărut deja.
O modalitate prin care managementul unei întreprinderi poate face lumină asupra zonei gri
constă în apelarea la un expert de mediu care, în funcţie de anumite atribute, să clasifice diferitele
tipuri de costuri ale întreprinderii prin acordarea de note de la 1 la 10 şi urmând metodologia analizei
discriminante.
Analiza discriminantă pune în evidenţă legăturile existente între caracteristicile explicative
cantitative şi o caracteristică ce urmează a fi explicată2. Metoda permite acest lucru prin intermediul
vizualizării pe un plan factorial a caracteristicilor studiate. Totodată sunt prevăzute şi modalităţile
caracteristicii explicate pornind de la valorile luate de caracteristicile explicative.
Metoda analizei discriminante se bazează pe un eşantion de indivizi statistici3 asupra căruia se
urmăreşte o caracteristică calitativă având “q” modalităţi. Fiecare individ statistic va fi reperat printr-o
singură modalitate a acestei caracteristici, astfel că s-a definit o parte a eşantionului de indivizi în “q”
clase disjuncte. Pe acest eşantion vor fi măsurate cele “p” caracteristici cantitative. Problema la care
trebuie să se răspundă este următoarea: cele “q” clase diferă în ansamblul de caracteristici cantitative?
Pentru a obţine răspunsul se determină o nouă caracteristică prin intermediul unor combinaţii
liniare ale vechilor caracteristici. Analiza discriminantă conduce la elaborarea unei reguli de decizie
cu ajutorul căreia se stabileşte, în funcţie de valorile variabilelor explicative, apartenenţa indivizilor
statistici din eşantion la o anumită clasă, pe baza acestor rezultate făcându-se previziuni cu privire la
apartenenţa la clase a altor indivizi.
Sintetizând, se poate spune că analiza discriminantă urmăreşte:
9 un scop descriptiv, constând în căutarea unui număr cât mai redus de variabile explicative, care
să exprime cel mai bine separarea indivizilor statistici în clase;
9 un scop decizional, adică verificarea în ce măsură, un individ statistic oarecare, încă negrupat,
se aseamănă cu indivizii statistici dintr-o anumită clasă şi, dacă această asemănare există, de a decide
repartizarea sa în clasa respectivă.
Atributele considerate în analiza discriminantă a costurilor de mediu derivă de la vectorii care
caracterizează o activitate de protecţia mediului:
9 atributul 1: natura impactului asociat unui element de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate);
9 atributul 2: tipul activităţii (de prevenire a poluării, de remediere a poluării, de măsurare şi
control, de cercetare-dezvoltare, de instruire, de administrare generală a mediului);
9 atributul 3: instrumentele utilizate (echipamente, utilaje, instalaţii, proceduri, tehnologii).
Expertul de mediu consideră pentru început doar articolele de cost pe care este capabil să le
clasifice fie în categoria costurilor de mediu, fie în categoria celorlalte costuri. Ulterior se acordă
scoruri corespunzătoare celor trei atribute pentru toate articolele de cost, urmând ca acestea să fie
incluse în una din cele două clase (tabelul 3.2.).

2
Bouroche J–M. , Saporta G., “L’analyse des donnees”, Presses Universitaires de France, Paris, 1980.
3
Reprezentaţi de articolele de cost supuse evaluării.
 Tabelul 3.2. Format pentru acordarea scorurilor
Variabilă
Combinaţii liniare
dihotomică
instrumentul
sunt costuri de natura impactului tipul activităţii
utilizat
mediu x1 x2
x3
articol de cost1 x11 x12 x13
articol de cost2 x21 x22 x23
............ .................. .................. ....................
articol de costi xi1 xi2 xi3
nu sunt costuri de mediu
articol de costi+1 xi+11 xi+12 xi+13
.................... .................. ................... .................
articol de costn xn1 xn2 xn3

Etapele de lucru sunt prezentate în continuare:

9 Se calculează diferenţele:
D X l = X (sunt costuri de mediu) - X (nu sunt costuri de mediu), l = 1:3 (numărul de atribute);
9 Se calculează sumele ( ∑ x i1 , ∑ xi2 , ∑ xi3 ), sumele de pătrate ( ∑ x 2 i1 , ∑ x 2 i2 , ∑ x 3 i3 ) şi
sumele de produse ( ∑ xi1 xi2 , ∑ xi2 xi3 , ∑ xi1 xi3 ) fără a se ţine seama de deosebirea că sunt sau nu
costuri de mediu;
9 Se exprimă sumele de pătrate şi sumele de produse sub forma abaterii de la propria lor medie cu
ajutorul următoarei relaţii:

α kl = ∑ X ik X il −
∑ X ik ∑ X il , în care: n este mărimea eşantionului, k=1:3, l=1:3.
n
9 Se creează un sistem liniar de ecuaţii de forma următoare:
⎧α 11 a + α 12 b + α 13 c = DX 1
⎪
⎨α 2 1 a + α 22 b + α 23 c = DX 2
⎪α a + α b + α c = DX
⎩ 31 32 33 3

9 În urma rezolvării se obţin valori pentru coeficienţii a, b şi c care exprimă importanţa relativă
pentru fiecare articol de cost în funcţie de cele trei atribute care caracterizează activitatea ce l-a generat.
9 Se creează ecuaţia discriminantului, care are forma următoare: D = a X1 + b X2 + c X3
9 Se înlocuiesc X1, X2 şi X3 cu evaluările medii separat pentru articolele de cost declarate de expert
ca fiind costuri de mediu (cm) şi articolele de cost declarate de expert ca fiind alte costuri (ac) iar
rezultatul îl constituie două praguri numerice care delimitează zonele respective:
Dcm = a× X 1cm + b× X 2cm + c× X 3cm
Dac = a× X 1ac + b× X 2ac + c× X 3ac
9 Se consideră un nou articol de cost care nu a fost inclus în eşantionul iniţial. Pentru a vedea dacă
acesta este sau nu cost de mediu, el se evaluează după cele trei atribute considerate şi se determină
pragul dat de ecuaţia discriminantului liniar multiplu ( ∆ n +1 ). În acest caz, discuţia comportă trei situaţii:
9 dacă ∆ n +1 < Dcm, atunci noul cost poate fi considerat cost de mediu;
9 dacă ∆ n +1 > Dac, atunci noul cost nu este cost de mediu;
9 dacă Dcm < ∆ n +1 < Dac, atunci noul cost va aparţine zonei gri.
 Zona gri

0 ∆cm ∆n+1 ∆ac 1

0 46

Zona costurilor de Zona altor costuri

mediu
Figura 3.2. Discriminarea costurilor de mediu

3.3. Scheme pentru evidenţierea costurilor de mediu

O importantă funcţie a analizei statistice integrată economie - mediu este aducerea costurilor
de mediu în atenţia managerilor şi acţionarilor întreprinderii, care astfel pot fi mai motivaţi în
identificarea căilor de reducere sau evitare a acestor costuri şi, în acelaşi timp, pot contribui la
îmbunătăţirea calităţii mediului. Prin considerarea costurilor de mediu în funcţie de produsele şi
procesele care le-au generat se creează calea în găsirea alternativelor creative pentru prevenirea
poluării cu efect în sporirea profitabilităţii (tabelul 3.3.).
Costul indirect (de regie) este orice cost care într-un anumit sistem de contabilitate nu poate fi
atribuit în întregime la un singur proces, sistem sau produs (de exemplu salariile supervizorilor,
serviciile de pază, utilităţile, eliminarea deşeurilor). Multe costuri de mediu sunt adesea tratate ca şi
costuri indirecte. Tradiţional, un cost indirect este tratat în una din cele două modalităţi:
(1) este considerat după o anumită cheie la anumite produse (j produse din cele i produse
ale întreprinderii)

Tabelul 3.3. Variantă de evidenţiere a costurilor de mediu

Costul unitar (fără costul
Produse Cost de mediu Cost unitar
indirect de mediu)
1 c1 eco-c1 c’1 = c1 + eco-c1
2 c2 eco-c2 c’2 = c2 + eco-c2
…………. …………….. ………….
j cj eco-cj c’j = cj + eco-cj
j+1 cj+1 - c’j+1 = cj+1
…………… …………… ……………….
i ci - c’i = ci
Total Σci Σeco-cj C = Σ c’i = Σci + Σeco-cj

(2) este lăsat în mulţimea de costuri care nu sunt atribuite niciunui produs.
C = Σci + eco-C
Dacă costurile indirecte sunt atribuite incorect, un produs poate suporta un cost mai mare
decât cel generat de fabricarea sa. Atribuirea incorectă afectează preţul şi profitabilitatea.
Paşi pentru evidenţierea costurilor de mediu.
9 determinarea nivelului şi scopului;
9 identificarea costurilor de mediu;
9 cuantificarea acestor costuri;
9 atribuirea costurilor de mediu la procesul, produsul, sistemul responsabil.
Separarea costurilor de mediu de mulţimea costurilor indirecte (unde adesea sunt ascunse) şi
atribuirea lor la produsul, procesul, sistemul direct responsabil ajută la punerea în evidenţă a acestor
costuri în faţa managementului, analiştilor de cost, inginerilor, proiectanţilor etc. Această separare este
importantă nu numai pentru a se găsi estimaţii reale ale costurilor de producţie, cât şi pentru a ajuta
managerii în activitatea de reducere a costurilor şi îmbunătăţirea calităţii mediului.
Există două abordări generale de evidenţiere a costurilor de mediu:
9 evidenţierea costurilor direct prin sistemul contabil al costurilor;
9 evidenţierea lor în afara sistemului contabil tradiţional.
În figura 3.3.4 se descrie sistemul contabil tradiţional care aliniază mediul şi alte costuri
sigure la costurile indirecte. În general, astfel de costuri sigure sunt atribuite părţii A sau B,
proporţional cu consumul de muncă şi cel material.

Resurse umane Salariile super vizorilor Chirii Deseuri toxice

Costuri indirecte (de regi e)

Salariale Materiale Salariale Materiale

A A B B

Partea A Partea B

Figura 3.3. Sistemul contabil de costuri (varianta tradiţională)

Dacă costul de mediu este generat de o activitate economică al cărei rezultat este partea B,
atunci o atribuire incorectă care defavorizează pe A este reprezentată în figura 3.4.

Alte costuri indirecte Deseuri toxice

Costuri indirecte (de regie)

Salariale Materiale Salariale Materiale

A A B B

Partea A Partea B

Figura 3.4. Evidenţierea incorectă a costurilor de mediu

Figura 3.5. ilustrează sistemul contabil al costurilor care atribuie corect costul de mediu al
părţii B numai la partea B. Prin scoaterea costurilor de mediu în afara costurilor indirecte şi atribuirea
lor directă la produse, managerii vor avea o imagine mai clară a adevăratelor costuri ale producerii
părţii A şi părţii B.

4
Adaptare după Todd R. - “Accounting for the Environment: Zero-Loss Environmental Accounting Systems”, Industrial
Ecology/Design for Engineering Workshop, July 13 -17, 1992.
 R e s u rs e u m a n e S a la r iile s u p e r v iz o r ilo r C h ir ii D e s e u r i t o x ic e

C o s t u r i in d ir e c t e ( d e r e g ie )

S a la r ia le M a t e r ia le S a la r ia le M a t e r ia le
A A B B

P a rte a A P a rte a B

Figura 3.5. Sistemul contabil al costurilor (variantă revizuită)

Un alt aspect important al evidenţierii corecte a costurilor de mediu se referă la evaluarea

investiţiilor de capital. Astfel, se pot compara costurile de mediu, economiile şi veniturile generate de
investiţia de prevenire a poluării în paralel cu alternativele alese. Pentru aceasta se identifică şi se
includ tipurile de costuri şi venituri care vor ajuta să demonstreze viabilitatea financiară a investiţiilor
în tehnologiile curate. Se analizează calitativ acele date şi caracteristici care nu pot fi uşor de
cuantificat, cum ar fi beneficiile potenţiale mai puţin tangibile ale investiţiilor de prevenire a poluării.

Tabelul 3.4. Aspecte specifice în fundamentarea bugetelor de capital

Integrarea analizei statistice de mediu în
Aspectele analizei economico-
analiza economico-financiară a proiectelor de
financiară a proiectelor de investiţii
investiţii
Inventarierea şi cuantificarea costurilor Inventarierea şi cuantificarea costurilor de mediu
Evidenţierea şi previzionarea costurilor şi Evidenţierea şi previzionarea costurilor şi
beneficiilor beneficiilor de mediu
Găsirea orizontului de timp rezonabil care Găsirea orizontului de timp rezonabil care să
să atragă beneficii atragă beneficii de mediu

După colectarea datelor de mediu (fie din sistemul contabil al întreprinderii, fie prin cercetări
separate), transformarea acestora în informaţie de mediu, evidenţierea şi previzionarea costurilor,
economiilor la costuri şi veniturilor potenţiale generate de produse, procese, sisteme se ia decizia de
fundamentare a bugetului de investiţii (tabelul 3.4.). Se începe cu costurile şi economiile cel mai uşor
de estimat şi se continuă până la cele dificil de estimat (contingente, de imagine). Beneficiile
îmbunătăţirii imaginii şi relaţiilor firmei prin investiţii de prevenire a poluării (tabelul 3.5.) pot
influenţa, în mod semnificativ, sensibilitatea ratei interne de rentabilitate, motiv pentru care se impune
o estimare cât mai apropiată de adevăr a acestora.

Tabelul 3.5. Beneficii potenţiale ale investiţiilor de prevenire a poluării

Beneficii potenţiale mai puţin tangibile ale investiţiilor de
Partenerii întreprinderii
prevenire a poluării
Creşterea cifrei de afaceri ca urmare a îmbunătăţirii imaginii
Clienţi
firmei şi produsului
Atractivitate pentru investitori
Instituţii
Acces facil la împrumuturi şi termeni mai buni pentru obţinerea
financiare/investitori
acestora
Economii la costurile pentru sănătate şi siguranţă
Angajaţi Creşterea productivităţii muncii şi motivaţiei angajaţilor,
reducerea costurilor de recrutare
 O evidenţiere corectă a costurilor de mediu nu se poate realiza dacă deschiderea către un
management de mediu nu se manifestă încă din faza de proiectare a unui produs sau proces.
Proiectarea unui produs sau proces influenţează semnificativ costurile şi performanţele de mediu.
Multe întreprinderi au adoptat programe de „proiectare pentru mediu” sau „proiectare din perspectiva
ciclului de viaţă” pentru integrarea aspectelor de mediu în analizele statistice, încă din stadiu timpuriu.
Pentru aceasta este nevoie de informaţii referitoare la costurile şi beneficiile de mediu ale proiectelor
alternative despre un produs/proces (tabelul 3.6.).

Tabelul 3.6. Integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea produsului/procesului

Etape
Includerea caracteristicilor de mediu în în definirea scopului proiectului
analiză
Adăugarea cerinţelor de mediu la
criteriile de proiectare
Evaluarea soluţiilor de proiectare
alternative
Aspecte urmărite
Considerarea costurilor şi performanţelor de mediu
Definirea fundamentelor pentru costuri şi
performanţe de mediu
Proiectare din perspectiva ciclului de viaţă
Proiectare din perspectiva consumului limitat de
resurse
Se iau în considerare cerinţele de ordin cultural,
legal, de performanţă, de costuri de mediu
 Capitolul 4

INSTRUMENTE ALE MANAGEMENTULUI DE MEDIU

UTILIZABILE ÎN ANALIZA STATISTICĂ

4.1. Familia de standarde ISO 140005

Standardele ISO 14000 de sisteme de management de mediu, care pot fi implementate de o
organizaţie în scopuri interne sau externe, oferă instrumente necesare pentru evaluarea conformităţii
sistemului de management de mediu cu referenţialul ales, evaluarea performanţei de mediu, analiza
preliminară şi evaluarea de mediu a amplasamentelor întreprinderii.

Istoric privind elaborarea standardelor ISO 14000

În anul 1991 Organizaţia Internaţională de Standardizare ISO a constituit Grupul Strategic
Consultativ privind Mediul Înconjurător (Strategic Advisory Group on Environment) care să cerceteze
oportunitatea elaborării unor standarde referitoare la managementul de mediu.
În anul 1992, a fost elaborat primul standard în domeniul managementului de mediu,
intitulat "Specificaţie pentru sistemele de management de mediu", de către Institutul Britanic de
Standardizare (British Standards Institution BSI)
În 1993, la recomandarea Strategic Advisory Group on Environment, s-a înfiinţat Comitetul
Tehnic ISO/CT 207 "Managementul de mediu". La prima sa reuniune s-a hotărât elaborarea unor
standarde internaţionale de mediu în două scopuri principale:
9 pentru armonizarea standardelor existente, asigurând un sistem unitar de referinţă în acest
domeniu, cere să faciliteze comerţul internaţional;
9 pentru a oferi organizaţiilor un instrument care să conducă la îmbunătăţirea performanţei lor de
mediu şi evaluarea progreselor înregistrate.
În anul 1994, a apărut a doua versiune a standardului "Specificaţie pentru sistemele de
management de mediu", în care se precizează că în implementarea unui sistem de management de
mediu este importantă prevenirea şi nu detectarea efectelor negative ale proceselor şi rezultatelor
acestora asupra mediului, precum şi faptul că trebuie luate în consideraţie toate procesele, produsele şi
serviciile întreprinderii ce interacţionează cu mediul.
În cadrul Comitetului Tehnic ISO 207 sunt infinitate şase subcomitete cărora le revine
responsabilitatea elaborării de standarde referitoare la:
9 sistemul de management de mediu (Environmental Management Systems);
9 audit de mediu (Environmental Auditing);
9 marcare ecologică (Environmental Labeling);
9 evaluarea performanţei de mediu (Environmental Performance Evaluation);
9 analiza ciclului de viaţă (Life Cycle Assessment);
9 termeni şi definiţii (Terms and Definition).

Standardele Internaţionale referitoare la managementul de mediu6

9 ISO 14001 - Sisteme de management de mediu – Specificaţie şi ghid de utilizare

9 ISO 14002 - Sisteme de management de mediu – Ghid pentru întreprinderi mici şi mijlocii
9 ISO 14004 - Sisteme de management de mediu – Ghid general privind principiile, sistemele şi
tehnicile de aplicare
5
http://devel.esolutions.ro.
6
O parte dintre aceste standarde sunt în curs de elaborare.
 9 ISO 14010 - Ghidul pentru auditul de mediu – Principii generale
9 ISO 14011 - Ghidul pentru auditul de mediu – Proceduri de audit. Auditarea sistemelor de
management de mediu
9 ISO 14011.2 - Ghidul pentru auditul de mediu – Auditul de conformitate
9 ISO 14011.3 - Ghidul pentru auditul de mediu – Audit pentru declaraţia de mediu
9 ISO 14012 - Ghidul pentru auditul de mediu – Criterii de calificare pentru auditori interni
9 ISO 14013 - Ghidul pentru auditul de mediu – Managementul programelor de audit
9 ISO 14014 - Ghid pentru analiza preliminară de mediu
9 ISO 14015 - Ghid pentru evaluarea de mediu a amplasamentului
9 ISO 14020 - Principii de bază pentru marcarea ecologică
9 ISO 14021 - Marcarea ecologică – Declaraţia pe propria răspundere şi solicitarea marcării
ecologice. Termeni şi definiţii
9 ISO 14022 - Simboluri pentru marcarea ecologică
9 ISO 14023 - Marcarea ecologică - Metodologii de testare şi verificare
9 ISO 14024 - Marcarea ecologică – Principii directoare, practici şi criterii pentru programele de
certificare – ghid pentru procedurile de certificare
9 ISO 14031 - Evaluarea performanţelor de mediu – Ghid
9 ISO 14032 - Indicatori ai performanţei de mediu, specifici pentru industrie
9 ISO 14040 - Analiza ciclului de viaţă – Principii şi practici generale
9 ISO 14041 - Analiza ciclului de viaţă – Metodologia analizei
9 ISO 14042 - Analiza ciclului de viaţă – Evaluarea impactului de mediu în etapele ciclului de
viaţă
9 ISO 14043 - Analiza ciclului de viaţă – Evaluarea îmbunătăţirii ciclului de viaţă
9 ISO 14050 - Managementul de mediu – Termeni şi definiţii
9 ISO 14060 - Ghid pentru includerea aspectelor de mediu în standardele de produs

Standardele ISO 14000 aplicabile pentru ţinerea sub control a impactului proceselor unei
organizaţii asupra mediului
9 ISO 14001 - Model de sistem de management de mediu, aplicabil în scopuri externe
(calificare, declararea conformităţii)
9 ISO 14004 - Model de sistem de management de mediu, aplicabil în scopuri interne
9 ISO 14010, ISO 14011, ISO 14012 - Audit pentru evaluarea conformităţii sistemului de
management de mediu
9 ISO 14014 - Analiza preliminară de mediu
9 ISO 14015 - Evaluarea de mediu a amplasamentului
9 ISO 14031, ISO 14032 - Evaluarea performanţei de mediu
9 ISO 14050 - Termeni şi definiţii cu privire la managementul de mediu

Există o serie de instrumente pe baza cărora se poate realiza analiza statistică integrată
economie-mediu. În 1993 au fost fundamentate cinci instrumente ale managementului mediului:
9 sistemul de management al mediului;
9 ecoauditul;
9 ecoetichetarea7;
9 analiza ciclului de viaţă;
9 indicatorii de mediu.
Cele cinci instrumente se completează cu altele patru:
9 politica de mediu;
9 ecobalanţa;
9 raportul de mediu;
9 carta de mediu.

7
Pentru acest termen se mai foloseşte şi denumirea de marcare ecologică.
 Sistemul de management al mediului permite întreprinderii desfăşurarea activităţii într-un
mod sistematic şi planificat şi identificarea acelor mijloace de sporire a performanţelor de mediu ca
fiind cel mai important beneficiu al performanţei durabile. Cele mai cunoscute sisteme sunt Sistemul
Internaţional Standard pentru Managementul Mediului (ISO 14001) şi Schema de Audit şi Eco-
management a Comunităţii Europene (EMAS – European Community’s Eco-Management and Audit
Scheme). Paşii necesari unei întreprinderi pentru a adopta un astfel de sistem de management sunt:
9 adoptarea unei politici de mediu prin care întreprinderea se angajează să respecte acordurile
legislative şi să-şi îmbunătăţească continuu performanţele de mediu;
9 realizarea unui set de scopuri referitoare la aceste angajamente şi a unui program care să
asigurare atingerea acestora;
9 o evaluare a necesităţilor care să permită implementarea programului;
9 analiza succesului sau insuccesului implementării programului;
9 revizuirea sistemului, făcându-se schimbările cerute de modificarea circumstanţelor sau de
rezultatele analizei succesului, respectiv insuccesului.
Ecoauditul este o parte importantă a sistemului managementului mediului şi este utilizat
pentru verificarea modului în care întreprinderea a realizat programul propus.
Ecoetichetarea se realizează pe baza unor scheme de etichetare adoptate de organizaţia de
reglementare a statului (pentru România, aceasta este Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi
Mediului) şi permite o etichetare a produselor care au un impact redus asupra mediului şi sunt mai
puţin dăunătoare mediului faţă de alte produse asemănătoare care fac parte din acelaşi grup de
produse. Pentru ca un produs să poată primi o ecoetichetă, acesta trebuie să îndeplinească un set de
criterii cerute pentru grupul său de produse. Ecoetichetele pot fi folosite şi ca instrument de marketing,
semnificaţia acestora fiind aceea că produsul respectiv este unul din cele care generează cel mai mic
impact negativ asupra mediului din grupul său de produse.
Analiza ciclului de viaţă este un instrument pentru identificarea şi analiza diferitelor
impacturi asociate cu stadii particulare din viaţa unui produs, de la achiziţia de materii prime (naşterea
produsului) până la scoaterea sa din uz (moartea produsului). Aceasta permite identificarea modului
de reducere a impactului negativ asupra mediului al produsului de-a lungul ciclului său de viaţă.
Indicatorii de mediu permit întreprinderii să măsoare atât performanţele de mediu cât şi
eforturile pentru creşterea acestora. Indicatorii pot fi folosiţi în cadrul sistemului de management al
mediului pentru verificarea modului în care întreprinderea şi-a atins ţintele propuse prin politica de
mediu, dar la fel de bine pot fi folosiţi şi de întreprinderi care nu şi-au dezvoltat un astfel de sistem.
Statistica pune la dispoziţie metoda indicilor, extrem de utilă în astfel de analize. Indicii pentru
caracterizarea performanţei de mediu se construiesc astfel:
X
I X1 / pl = 1 *100 , unde X1 reprezintă nivelul realizat al performanţei de mediu, iar Xpl
X pl
reprezintă nivelul planificat a fi obţinut prin implementarea politicii de mediu.
Politica de mediu este un document care cuprinde ansamblul scopurilor şi intenţiilor
întreprinderii referitoare la diminuarea impactului asupra mediului, exprimate în mod clar.
Dezvoltarea politicii de mediu este adesea primul pas în demararea unui management de mediu la
nivelul întreprinderii.
Ecobalanţa este un instrument cu ajutorul căruia întreprinderea înregistrează diferitele tipuri
de materii prime, materiale, energie, resurse, produse, deşeuri care intră şi ies din întreprindere într-o
anumită perioadă de timp. Cu alte cuvinte, ea furnizează o înregistrare a inputurilor fizice, a stocurilor
şi a outputurilor. Ecobalanţa este unul dintre cele mai utile instrumente pe baza cărora se realizează
analiza efectelor activităţii economice asupra mediului.
Ca instrumente de comunicare a rezultatelor referitoare la activitatea de diminuare a
impacturilor de mediu sunt folosite raportul de mediu şi carta de mediu. Raportul de mediu poate
îmbunătăţi imaginea publică a firmei şi într-o societate civilizată duce la îmbunătăţirea relaţiilor cu
partenerii. O întreprindere care desfăşoară o activitate economică orientată spre respectarea mediului
poate adera la o cartă de mediu.
4.2. Perspectiva ciclului de viaţă
Perspectiva ciclului de viaţă oferă un cadru sistematic care permite analiza tuturor
impacturilor asupra mediului asociate unui produs de-a lungul vieţii sale. Scopul acestei analize este
identificarea şi cuantificarea tuturor impacturilor de mediu asociate unui produs. Acesta se atinge prin
urmărirea traiectoriei naştere-moarte (de la achiziţia de materii prime până la scoaterea sa din uz). Prin
analiza ciclului de viaţă se identifică acele aspecte particulare ale produsului care au un impact
semnificativ asupra mediului. Întreprinderea poate să-şi focalizeze eforturile pe acele aspecte care
reduc/minimizează impactul produsului asupra mediului, în diferitele faze ale ciclului său de viaţă:
preproducţie (obţinerea materiilor prime necesare, manufacturarea componentelor şi transportul lor la
locul de producţie), producţie (procesarea materiilor prime şi asamblarea componentelor pentru
obţinerea produsului finit), distribuţie (ambalarea produsului şi transportul său de la locul unde a fost
produs la utilizator), utilizare (utilizarea efectivă în gospodării, alte întreprinderi sau administraţie
publică), scoatere din uz (sfârşitul vieţii produsului).
Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) defineşte analiza ciclului de viaţă ca „o
tehnică pentru analiza aspectelor de mediu şi a impacturilor potenţiale asociate unui produs prin:
evidenţierea şi inventarierea inputurilor şi outputurilor relevante ale sistemului; evaluarea impacturilor
asupra mediului asociate acestor inputuri şi outputuri; interpretarea rezultatelor în funcţie de scopul
analizei ”8.
Înainte de demararea procesului de analiză statistică, cu ajutorul metodelor statistice, trebuie
urmaţi câţiva paşi preliminari:
9 formarea echipei de lucru;
9 stabilirea ţintelor care se doresc a fi atinse;
9 identificarea obiectului analizei: produs nou sau produs existent;
9 stabilirea modului de diseminare a rezultatelor;
9 verificarea existenţei unor studii similare care să permită comparaţii;
9 analiza comparată între produsul întreprinderii şi cel al concurenţilor;
9 identificarea standardelor de calitate;
9 analiza ultimei funcţii de producţie existente şi a modului în care aceasta mai satisface
actualele cerinţe;
9 analiza principalelor caracteristici de mediu asupra cărora se concentrează întreprinderea;
9 identificarea tipului de impact: local, regional, global.
O mare atenţie trebuie acordată stabilirii graniţelor analizei şi a orizontului de timp.
Stabilirea graniţelor depinde de scopul analizei, resursele disponibile şi nu în ultimul rând, de
accesibilitatea datelor. Orice analiză statistică din perspectiva ciclului de viaţă trebuie să includă toate
stadiile susceptibile de a avea impact semnificativ asupra mediului.
Orizontul de timp este o caracteristică importantă, mai ales pentru analizele care vizează
produse cu o viaţă îndelungată. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor permite obţinerea unor produse cu
impacturi diminuate asupra mediului, lucru care nu trebuie neglijat în analize.
Pentru fiecare stadiu din viaţa produsului se colectează datele necesare analizei statistice. Se
construieşte un tabel de contingenţă cu ajutorul căruia se cuantifică cantităţile de materii prime şi
energie folosite, precum şi cele de deşeuri solide, lichide şi gazoase generate în fiecare stadiu al
ciclului de viaţă al produsului. Odată cuantificate inputurile în sistem se calculează outputurile:
deşeuri solide, deşeuri lichide (ape poluate), emisii în aer. Rezultatele se clasifică în funcţie de
categoriile uzuale de impact: încălzirea globală, utilizarea resurselor neregenerabile, pierderi în
biodiversitate, toxicitate umană, eco-toxicologie, radiaţii, condiţii de muncă, mirosuri neplăcute,
deprecierea stratului de ozon, poluarea apelor, acidifierea, eutrofizarea, zgomote, deşeuri calde,
degradarea peisajului. Datele culese referitoare la impacturile asupra mediului asociate fiecărui stadiu
din ciclul de viaţă a produsului sunt exprimate în unităţi fizice diferite (de exemplu, energia în jouli,
8
ISO 14040 - Analiza ciclului de viaţă – Principii si practici generale.
cantitatea de deşeuri în kilograme, poluarea în aer în particule per milion) şi este obligatorie
evidenţierea acestora în tabel pentru a se putea da sens indicatorilor statistici ce vor fi calculaţi
ulterior. Pentru a facilita procesul de analiză statistică, datele astfel culese se grupează în tabele şi se
reprezintă grafic.
O analiză completă şi detaliată a tuturor impacturilor asociate unui produs, de la naşterea
până la moartea sa, poate fi costisitoare şi de lungă durată însă făcută cu regularitate sau doar asupra
acelor aspecte considerate aprioric ca fiind mai importante înlătură aceste inconveniente.
Analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă a produsului arată dacă impactul este
cauzat de propria activitate sau dacă apare din cauza furnizorilor de materii prime sau a beneficiarilor.
O întreprindere care doreşte ca produsul său să fie ecoetichetat este obligată să urmeze paşii unei
astfel de analize, întrucât toate schemele naţionale de ecoetichetare utilizează analiza ciclului de viaţă
pentru stabilirea criteriilor de ecoetichetare.
Beneficiile obţinute în urma analizei din perspectiva ciclului de viaţă pot fi sintetizate astfel:
beneficii financiare, noi orizonturi privind reproiectarea produsului, activitate de marketing eficientă.
9 beneficii financiare: prin analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă se descoperă acele
stadii în care pot fi diminuate costurile sporindu-se astfel eficienţa economică;
9 proiectarea: perspectiva ciclului de viaţă poate fi adoptată în procesul de luare a deciziilor
referitoare la proiectarea sau reproiectarea produsului sau procesului şi poate fi utilizată la compararea
impacturilor asupra mediului a diferitelor opţiuni de proiectare, a avantajelor şi dezavantajelor, iar
rezultatele analizei permit proiectanţilor şi fabricanţilor să se focalizeze pe acele aspecte cu impact
semnificativ asupra mediului;
9 marketing: marile întreprinderi folosesc analiza ciclului de viaţă ca instrument de marketing
(a avea produse care respectă cerinţele dezvoltării durabile este un avantaj care duce la creşterea
vânzărilor) prin utilizarea acesteia ca bază pentru o campanie publicitară concentrată pe ideea
impactului redus asupra mediului pe care îl are un produs, focalizarea făcându-se nu numai asupra
propriilor performanţe de mediu, ci şi pe cele ale furnizorilor şi distribuitorilor (cu alte cuvinte, ele se
concentrează asupra performanţelor de mediu ale tuturor celor implicaţi în ciclul de viaţă a produsului
lor, încurajându-şi astfel partenerii să-şi îmbunătăţească performanţele de mediu.

4.3. Ecobalanţa
Ecobalanţa întreprinderii înregistrează diferitele tipuri de materii prime, materiale, energie,
resurse, produse şi deşeuri care intră şi ies în/din întreprindere de-a lungul unei perioade de timp
(tabelul 4.1.).

Tabelul 4.1. Categorii operaţionale ale analizei

Inputuri Stocuri Outputuri
Teren Teren Teren şi teren contaminat
Clădiri Clădiri Clădiri
Utilaje şi echipamente Utilaje şi echipamente Utilaje şi echipamente
Semifabricate Semifabricate Deşeuri solide
Materiale Materiale Materiale
Energie - Emisii energetice
Apă - Apă poluată
Aer - Emisii în aer

Similar modului de definire a ecobalanţei întreprinderii se pot defini ecobalanţe atât la nivel
de proces cât şi la nivel de produs (figura 4.1.). Ecobalanţa unui proces de fabricaţie este un inventar
al inputurilor materiale şi energetice specifice procesului şi a outputurilor (produs, deşeu) într-o
anumită perioadă de timp. Ecobalanţa unui produs se defineşte în mod asemănător, fiind un inventar al
inputurilor (materiale şi energetice) utilizate pentru realizarea produsului şi a deşeurilor rezultate în
urma procesului de producţie specific.

Proces de Capital productiv

fabricaţie
INPUTURI terenuri OUTPUTURI
Produs A clădiri

Administraţie
•terenuri utilaje şi •terenuri şi terenuri
•clădiri echipamente contaminate
•utilaje şi echipamente Produs B semifabricate •clădiri
•semifabricate •utilaje şi echipamente
•energie •produse şi deşeuri
•apă Produs C solide
•aer •emisii energetice
•apă poluată
Produs D •emisii în aer

Balanţa
produsului

Balanţa
procesului
Balanţa întreprinderii

Figura 4.1. Tipuri de ecobalanţe

Ecobalanţa este un instrument util în analiza statistică integrată economie – mediu oferind o
imagine clară a fluxurilor materiale şi energetice din întreprindere (figura 4.2.). Scopul analizei
statistice cu ajutorul ecobalanţei este găsirea căilor de creştere a eficienţei la nivelul fiecărei operaţii.

Produse şi servicii
(produsele pot fi
depozitate şi/sau
transportate)
Materie primă

• infrastructură
• fabricaţie
Deşeuri
Energie • deşeuri solide
• evacuări în ape
• emisii în aer

Figura 4.2. Fluxurile materiale şi energetice ale unei întreprinderi

În condiţiile dezvoltării durabile, pentru o întreprindere este obligatorie identificarea acelor

aspecte de mediu, acele inputuri şi outputuri care generează efecte asupra mediului (tabelul 4.2.). Cu
ajutorul ecobalanţei se pot identifica aceste aspecte, iar prin analiză se pot identifica căile de reducere
a efectelor concomitent cu sporirea beneficiilor (creşterea performanţelor de mediu duce la creşterea
performanţelor afacerii).
 Tabelul 4.2. Identificarea aspectelor generatoare de efecte asupra mediului cu ajutorul
ecobalanţei
Element Acoperirea prin analiză Scopul analizei
Se determină modul de
Terenuri cumpărate, Terenuri îngrădite (parcuri,
utilizare a terenurilor
închiriate, proprii, date în păduri, zone cu iarbă şi
întreprinderii, atât din punct
chirie, vândute sau habitat natural, zone cu
de vedere cantitativ cât şi
abandonate construcţii)
calitativ
Pentru producţie, birouri,
Se determină tipul de
Clădiri cumpărate, închiriate, camere de oaspeţi sau alte
folosinţă a clădirii pentru
proprii, date în chirie, activităţi de servicii,
înţelegerea naturii riscului de
vândute sau abandonate distribuţie, depozitare şi
mediu
altele
Utilaje de producţie,
Utilaje şi echipamente
aparatură de birou şi de
cumpărate, închiriate, proprii, Se determină necesarul şi
comunicaţie (fotocopiatoare,
date în chirie, vândute sau tipul de resurse
calculatoare), vehicule,
abandonate
echipamente industriale
Materii prime incorporate în
produs, semifabricate, Se determină necesarul şi
Bunuri şi servicii
produse finite, bunuri tipul de resurse
auxiliare
Gaz, electricitate, petrol şi
Se determină necesarul şi
Consum de energie alţi combustibili
tipul de resurse
Din diferite surse: potabilă,
Se determină necesarul şi
Consum de apă apă tratată din surse externe,
tipul de resurse
apă de ploaie, apă din râuri
Estimarea aerului consumat
Consum de aer pentru producţie şi producţia Se determină necesarul de aer
de energie
Tratare, incinerare, deşeuri
care pot pune în pericol Se determină tipul, cantităţile
Deşeuri generate şi destinaţia
sănătatea oamenilor, deşeuri şi destinaţia finală a
lor
reciclate intern sau extern, deşeurilor
deşeuri reziduale
Se determină nivelul de
Zgomote generate de perturbare prin zgomot,
Emisii energetice
activitatea întreprinderii conversia combustibilului în
energie
Cantitate, destinaţie (în râuri, Se determină categoriile de
canalizare, în pământ, altele), ape uzate, modul de utilizare,
Evacuări în ape, pe categorii
concentraţie de poluanţi cantităţile şi destinaţia
conţinută în deşeuri acestora
Se determină modul de
Cantitate de emisii şi
conversie a combustibilului
Emisii în aer concentraţie de poluanţi a
în energie şi emisiile directe
emisiilor în aer
în atmosferă
 Ecobalanţa cuprinde:
9 existentul la începutul perioadei;
9 nivelul intrărilor în cursul perioadei, pe total şi defalcat pe surse de intrare;
9 nivelul ieşirilor în cursul perioadei, pe total şi defalcat pe cauze (terenuri, clădiri şi utilaje date
în chirie, vândute sau abandonate, energie consumată, apă evacuată, deşeuri tratate sau
incinerate, deşeuri reciclate intern sau extern, emisii energetice, emisii în aer);
9 existentul la sfârşitul perioadei.
Pe baza datelor din ecobalanţă se pot calcula:
9 mărimile relative cu ajutorul cărora se poate caracteriza structura intrărilor pe surse şi a
ieşirilor pe cauze;
9 indicatorii mişcării elementelor înregistrate: coeficientul intrărilor şi coeficientul ieşirilor.
Coeficientul intrărilor reflectă intensitatea intrărilor şi se determină ca raport între nivelul
intrărilor pe parcursul perioadei (Ni) şi existentul la sfârşitul perioadei (Nsf). Indicatorul poate fi
N
calculat pe total şi pe surse de intrare. K i = i * 100
N sf
Coeficientul ieşirilor se calculează ca raport între nivelul ieşirilor (Ne) şi existentul la
începutul perioadei (Nîp) şi evidenţiază intensitatea ieşirilor. Indicatorul poate fi determinat pe total
N
ieşiri şi pe cauze. K e = e *100
N îp
Analiza indicatorilor se realizează prin compararea lor (relaţia de ordine între Ki şi Ke) sau
prin compararea în timp9. La nivelul unui post balanţier existentul la sfârşitul perioadei este dat de
relaţia: Nsf = Nîp + Ni - Ne.

4.4. Indicatori statistici

Indicatorii statistici care evidenţiază performanţa eco-economică trebuie să ofere informaţii
folositoare şi relevante despre performanţele de mediu ale întreprinderii şi a eforturilor acesteia de a
diminua impactul negativ asupra mediului. Astfel de indicatori pot fi: tone de SO210 într-un an, tone de
CO211 pe o unitate de produs, litri de apă utilizaţi într-un an, kilograme de deşeuri produse într-un an,
numărul încălcărilor legislative într-un an, economii realizate prin implementarea programelor de
eficienţă energetică, numărul sugestiilor de îmbunătăţire a mediului făcute de angajaţi şi numărul celor
considerate de management, numărul de plângeri primite referitoare la nerespectarea standardelor de
mediu, numărul de angajaţi instruiţi în sensul respectării standardelor de mediu faţă de cel al
angajaţilor ce au nevoie de un astfel de instructaj.
Motivele pentru care se calculează şi se analizează indicatorii statistici de mediu la nivelul
unei întreprinderi sunt:
9 măsurarea performanţelor de mediu, determinându-se modul în care activitatea întreprinderii
este sau nu în acord cu legislaţia specifică;
9 reflectarea performanţei în timp;
9 analiza modului în care se pot atinge ţintele propuse;
9 semnalarea ariilor în care se necesită atenţie sporită;
9 măsurarea eforturilor managementului de a creşte performanţa, oferind un feed-back util
managerilor, angajaţilor şi partenerilor de afaceri.
Indicatorii oferă informaţiile de care au nevoie diverşii parteneri ai întreprinderii. Din ce în ce
mai des, acţionarii doresc informaţii despre performanţele de mediu ale întreprinderii şi a modului în

9
Vasilescu Gh. şi colectiv – „Analiza statistico-economică în industrie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
10
Dioxid de sulf.
11
Dioxid de carbon.
care activitatea acesteia afectează mediul. Comunitatea locală solicită astfel de informaţii, iar
potenţialii investitori vor să ştie că investesc într-o afacere „curată”.
Analiza statistică integrată economie-mediu, prin selectarea indicatorilor, colectarea şi
analiza datelor, analiza informaţiilor în funcţie de anumite criterii de performanţă, facilitează deciziile
manageriale referitoare la performanţele de mediu ale întreprinderii, oferind posibilitatea îmbunătăţirii
procesului de management al întreprinderii.
ISO 1403112 împarte indicatorii de mediu la nivel microeconomic în:
9 indicatori de performanţă operaţionali;
9 indicatori de performanţă manageriali;
9 indicatori ai condiţiilor de mediu.

Indicatorii operaţionali se referă la operaţiunile fizice şi la tehnologiile întreprinderii. Astfel

de indicatori pot fi: totalul energiei utilizate într-un an, producţia de deşeuri dintr-un an, emisia de
NOx pe o unitate de produs, apa utilizată pentru obţinerea unei unităţi de produs.

Indicatorii manageriali vizează deciziile manageriale referitoare la efectele activităţii

întreprinderii asupra mediului: sumele de bani necesare pentru activităţile de protecţie a mediului,
instruirea de care au nevoie angajaţii pentru a respecta performanţele de mediu etc. Exemple de astfel
de indicatori pot fi: numărul de obiective şi ţinte de mediu atinse, numărul de angajaţi instruiţi,
numărul de furnizori şi contractori chestionaţi în legătură cu practicile de management de mediu,
frecvenţa reviziilor asupra procedurilor operaţionale. O categorie importantă a acestei clase de
indicatori o constituie indicatorii financiari. Scopul indicatorilor financiari este de a măsura efectele
activităţii manageriale de mediu asupra performanţelor financiare ale firmei. Profitul este “regele”
indicatorilor care arată performanţa unei afaceri şi este important să se găsească legătura dintre
performanţa de mediu şi cea financiară. Eco-indicatorii financiari au două roluri:
9 de control managerial, constând în monitorizarea costurilor asociate activităţilor şi iniţiativelor
de mediu;
9 de a oferi informaţii relevante.
Trebuie avută grijă în definirea şi interpretarea eco-indicatorilor financiari. Multe cheltuieli
îmbunătăţesc performanţele de mediu, deşi scopul efectuării acestora nu este unul expres în acest sens.
De exemplu, înlocuirea echipamentelor vechi cu altele noi, cu consumuri specifice mai mici, duce la
un necesar de materii prime şi o cantitate de deşeuri generate pe o unitate de produs diminuate, dar de
cele mai multe ori o astfel de acţiune nu este motivată de dorinţa îmbunătăţirii performanţelor de
mediu. Cheltuielile pentru îmbunătăţirea procesului de fabricaţie se recuperează prin faptul că se reduc
cheltuielile cu materiile prime şi cele implicate de eliminarea deşeurilor, de cele mai multe ori, în timp
foarte scurt. Un set minimal de eco-indicatori financiari este:
9 costurile eliminării deşeurilor;
9 investiţiile de modernizare (filtre, dispozitive de tratare a apei etc.);
9 taxe şi penalităţi: eco-taxe, asigurări obligatorii de răspundere faţă de mediu, penalităţi pentru
nerespectarea standardelor de mediu;
9 obligaţii-datorii care decurg din activitatea trecută sau prezentă a întreprinderii;
9 costuri de curăţire (de exemplu, curăţirea a pământului contaminat prin activitatea
întreprinderii);
9 costurile implicate de un management orientat către respectarea standardelor de performanţă
referitoare la mediu (instruirea angajaţilor, consultanţa externă).

Indicatorii condiţiilor de mediu pot fi utilizaţi pentru măsurarea efectelor activităţii

economice a întreprinderii asupra mediului (orice schimbare a mediului, adversă sau benefică, totală
sau parţială, rezultată din activitatea întreprinderii, produse sau servicii). Astfel de indicatori pot fi:
9 concentraţia de poluanţi a emisiilor în aer, apei subterane, apei de suprafaţă, pământului,
ţesutului vegetal, ţesutului animal;

12
Evaluarea performanţelor de mediu – Ghid.
 9 numărul de bacterii coliforme pe un litru de apă;
9 mirosul măsurat la o anumită distanţă de locul întreprinderii.
Legătura dintre indicatorii operaţionali şi cei ai condiţiilor de mediu este una de tip cauză-
efect. Măsurarea efectelor propriei activităţi asupra elementelor de mediu este costisitoare şi uneori
imposibilă. Este anevoios să izolezi propriul efect asupra mediului atât timp cât asupra mediului nu
poţi trasa hotare. Acesta este şi motivul pentru care, la nivel microeconomic, în analiza integrată
economie-mediu se pleacă de la analiza aspectelor (cauza) care generează efectul (tabelul 4.3.).

Tabelul 4.3. Legătura dintre aspectele şi efectele asupra mediului ale întreprinderii
Aspectele de mediu Efecte asupra mediului Implicaţii pentru societate
Inundarea zonelor de coastă,
Schimbări climatice, efect de schimbarea condiţiilor în
Emisii de CO2
seră agricultură, extinderea poluării
spre alte zone
Cancer de piele, efecte în
Emisii de CFC şi haloni Deprecierea stratului de ozon
agricultură
Creşterea populaţiilor de alge şi
Eutrofizarea lacurilor şi
Emisii de azot şi fosfaţi reducerea celor de peşte, infestarea
râurilor
apelor
Acidifierea suprafeţelor
Distrugerea pădurilor, deteriorarea
apelor şi a ploilor, dispariţia
Emisii de sox, nox şi NH3 peisajului, efecte asupra sănătăţii
copacilor, deteriorarea
populaţiei
calităţii mediului
Efecte asupra sănătăţii oamenilor,
Emisii de metale grele Contaminarea toxică a solului inclusiv pierderi ale capacităţii
reproductive şi cancer de piele
Utilizarea intensivă a
Scăderea rezistenţei sistemelor
pământului, transformarea
Biodiversitate ecologice la dăunătoare, pierderea
structurală a pământului,
resurselor genetice potenţiale
fragmentarea solului
Nevoi de resurse de apă de
Utilizarea apei Lipsa potenţialului de apă
suprafaţă

Analiza statistică integrată economie-mediu la nivel microeconomic se poate realiza atât în

statică, caz în care se utilizează indicatorii absoluţi, relativi, agregaţi sau sinteză, cât şi comparată în
dinamică sau în raport cu obiectivele şi ţintele propuse.

Indicatorii statistici absoluţi măsoară datele de bază: tone de CO2 emis într-un an, tone de
deşeuri generate într-un an, litri de apă rece utilizată într-un an etc. Este evident că indicatorii absoluţi
furnizează informaţii utile, dar este nevoie de prudenţă pentru a nu se emite concluzii deformate. De
exemplu, dacă emisia de CO2 dintr-un an a fost mai mică decât cea din anul anterior nu înseamnă
neapărat că s-au înregistrat îmbunătăţiri în eficienţa activităţii întreprinderii. Trebuie analizată emisia
în funcţie de volumul producţiei, un indicator care să permită aprecieri în sensul eficienţei fiind emisia
de CO2 pe unitatea de produs (indicator relativ).

Indicatorii statistici relativi utilizaţi în analiza statistică integrată economie - mediu sunt
ratele de eficienţă şi mărimile relative de structură. Ratele de eficienţă descriu modul de utilizare a
resurselor sau cantitatea de emisii în funcţie de inputuri sau ouputuri (emisii de CO2 pe unitatea de
produs, apă utilizată pe o unitate de produs, cantitatea de deşeuri generată la o unitate de input
material). Cota reprezintă ponderea părţii în întregul din care face parte (proporţia autovehiculelor
care folosesc combustibil fără plumb).
 Indicatorii statistici agregaţi sunt indicatorii calculaţi la nivelul întregului ansamblu analizat
(cantitatea totală de deşeuri, consumul total de energie, numărul total de kilometri parcurşi de toate
vehiculele parcului unei întreprinderi etc.). Problemele care apar se referă la natura elementelor care
se însumează. Dacă natura lor este omogenă (numărul de kilometri parcurşi) atunci se face însumarea
efectivă (se pot însuma kilometri parcurşi de diferite tipuri de autovehicule care consumă combustibili
diferiţi – motorină, benzină, electricitate), în caz contrar fiind nevoie de o omogenizare prealabilă
însumării, fie în unităţi convenţionale (combustibil convenţional), fie în unităţi valorice. Indicatorii
agregaţi sunt utili în analize pentru că includ în ei o cantitate mare de date exprimate într-o singură
valoare. Ei oferă o imagine de ansamblu, nepermiţând analize detaliate, astfel încât ei trebuie să fie
complementari celor individuali şi nu ca o alternativă.

Indicatorii sinteză (grei) se utilizează pentru a se surprinde într-o singură valoare toate
aspectele de mediu ale activităţii întreprinderii. Astfel de indicatori se construiesc prin acordarea unor
coeficienţi de importanţă (factori de ponderare) fiecărui aspect şi agregarea valorilor astfel obţinute
într-una singură, valoare care reprezintă performanţa de mediu. Coeficienţii de importanţă se aleg în
funcţie de semnificaţia fiecărui aspect de mediu specifică fiecărei întreprinderi sau sector de activitate
(tabelul 4.4.).

Tabelul 4.4. Determinarea performanţei de mediu

Cantitatea emisă pe
o unitate de produs Coeficient de
Emisia Valoare corectată
(unităţi fizice importanţă
compatibile)
A x1 a1 y1 = a1* x1
B x2 a2 y2 = a2* x2
C x3 a3 y3= a3* x3
D x4 a4 y4= a4* x4
E x5 a5 y5 = a5* x5
F x6 a6 y6= a6* x6
Total - 1 ∑ yi
Performanţa de mediu: Pm = ∑ y = ∑a x
i i i .
 Anexa 1. Modalităţi de lucru pentru statistica mediului

Cadrul bazat pe elementele de mediu

Unul dintre cele mai simple cadre de lucru disponibile, utilizează noţiunea de element de
mediu. Datele sunt strânse şi organizate cu scopul de a descrie fiecare element de mediu (aer, apă, sol,
biodiversitate). Această metodă de organizare este mai răspândită deoarece se bazează pe disciplinele
ştiinţifice consacrate. Un alt avantaj este acela că statisticienii pot folosi datele existente, care se
înregistrează în concordanţă cu fiecare element de mediu.
Totuşi, o abordare bazată pe elementele de mediu are şi dezavantaje. În primul rând, cadrul
descrie doar problemele sau condiţiile existente pentru un singur element de mediu, nu furnizează nici
o informaţie despre forţele responsabile de aceste condiţii sau despre cum pot fi puse problemele, nici
nu susţine dezvoltarea statisticii care clarifică legăturile dintre elementele de mediu (de exemplu,
poluarea aerului sau solului duc la poluarea apei). Mare parte din cercetări sunt specializate doar pe
un anumit element de mediu (au tendinţa să ignore relaţiile dintre propriul lor domeniu de specialitate
şi alte domenii).

Cadrul bazat pe gestiunea resurselor

Această abordare se bazează pe metode de gestiune a resurselor, prin urmărirea ciclului de
viaţă a unei resurse. Datele sunt organizate astfel încât să se poată monitoriza stocurile şi fluxurile
unei anumite resurse, mărfurile în care este transformată resursa, risipa generată ca rezultat al
conversiei resursă/marfă, orice procedeu de reciclare ce poate fi folosit şi depunerea reziduurilor în
mediu. În principiu, un cadru de gestiune a resurselor trebuie să permită analiştilor determinarea
modului de utilizare optimă a resurselor, astfel încât degradarea mediului să fie minimă. Un astfel de
cadru este util, dar necesită un volum mare de date, obţinute din mai multe surse.

Cadrul bazat pe abordarea de tip presiune – stare - răspuns

Acest cadru poate fi utilizat pentru a se descrie diverse stadii în conexiunea “cauză – efect”
din interiorul circuitului economie - mediu şi a proceselor care au loc în natură: presiunea activităţilor
cu impact, starea calitativă a mediului şi răspunsul societăţii (protecţia mediului). Acest tip de
abordare permite o descriere a interrelaţiilor dintre economie şi mediu şi, totodată, are o mare
relevanţă în ceea ce priveşte formularea politicilor în rezolvarea problemelor de mediu. Cadrul poate
fi utilizat pentru construirea clasificărilor şi sistemelor statistice. În figura A1.1. se sugerează o
reprezentare prin care se evidenţiază fluxurile impuse de circuitul economie - mediu.
 Activităţi cu Presiuni/avantaje
impact Procese poluante/
Practici de benefice
producţie şi
consum

Răspuns Stare
Protecţia mediului Habitat şi
Politici publice, biodiversitate,
semnale de piaţă, resurse naturale
tehnologii,
instruire, atitudini

Impact
Efecte asupra
habitatului,
bidiversităţii şi
resurselor
naturale

Figura A1.1. Abordarea de tip “Presiune – Stare - Răspuns”

În prima etapă se descriu activităţile cu impact (de exemplu, activităţile de producţie şi

consum) care conduc la o anumită presiune (de exemplu, evacuarea de poluanţi). În această etapă se
identifică presiunile care decurg din activităţile economice şi care au generat schimbări nedorite sau
benefice pentru mediu. Cele două aspecte au fie un impact negativ, fie un impact pozitiv asupra
mediului. Tot în acest stadiu se stabileşte legătura dintre presiuni şi procesele care sunt influenţate
direct prin politicile economice. Pentru a putea evidenţia că presiunile au efect asupra mediului (de
exemplu, schimbarea calităţii aerului), se abordează cea de a doua etapă: starea (de exemplu,
schimbări în stocul de resurse). O schimbare în starea mediului poate produce consecinţe pentru
bunăstarea oamenilor sau pentru economie, cu alte cuvinte se produce un impact (de exemplu, efecte
asupra sănătăţii sau productivităţii naturale). Prin ultima etapă, răspunsul, se acoperă o descriere a
acţiunilor întreprinse pentru prevenirea sau remedierea efectelor de mediu (activităţi de protecţia
mediului) ca un răspuns la o anumită formă de impact.

Cadrul bazat pe abordarea din punct de vedere ecologic

Al patrulea tip de abordare, cea ecologică, tratează subiecte diverse cum ar fi: evoluţia
diversităţii biologice şi dinamica populaţiilor, productivitatea, stabilitatea şi elasticitatea
ecosistemelor etc..
Nici un cadru nu poate descrie într-un mod adecvat reţeaua complicată şi în continuă
schimbare a relaţiilor existente în mediu. Fiecare versiune, în mod implicit, va aduce simplificări,
ceea ce înseamnă ca unele aspecte ale realităţii nu sunt redate întocmai.
Un cadru de lucru este cu siguranţă folositor în procesul de desemnare a priorităţilor pe
diferite probleme de mediu. Multitudinea problemelor de mediu diferă de la o ţară la alta, şi alegerea
unui cadru de lucru trebuie să ajute statisticienii în identificarea problemele mai importante. De
exemplu poluarea, care este o problemă foarte des întâlnită, are o prioritate mai mare în ţările mai
bogate decât în ţările mai sărace. În ţările în care economia este bazată pe agricultură sau pe un
consum sporit de resurse naturale se întâlnesc mai des probleme legate de conservarea terenurilor şi
epuizarea resurselor. În ţările cu rezerve limitate de apă, calitatea şi accesul la aceasta sunt
problemele cel mai des întâlnite. În timp, semnificaţia problemelor legate de mediu se schimbă.
Un cadru de lucru poate fi util şi în luarea deciziilor pentru o serie de probleme
organizatorice, cum ar fi:
9 acordul asupra procesului general de culegere a datelor, estimarea şi interpretarea lor;
9 determinarea unor căi logice de organizare a datelor în jurul unor probleme şi subiecte cheie;
9 lipsa identificării problemelor pentru fiecare tip de date;
 9 clarificarea responsabilităţilor pentru culegerea şi raportarea pentru anumite subiecte (acordul
între INS1 şi alţi furnizori de date).
De-a lungul anilor s-au conturat două curente privind sistemul statistic de mediu:
9 cadrul OECD2;
9 cadrul UN-FDES3.

Cadrul OECD
OECD a dezvoltat un cadru bazat pe abordarea presiune – stare - răspuns. Această abordare este
folosită de toate ţările membre OECD, dar şi în ţări din Europa de Est şi Asia Centrală. Cadrul OECD
se bazează pe două ipoteze cheie. Prima se referă la faptul că există o linie directă de cauze, pornind
de la presiunea asupra mediului până la starea lui şi apoi la răspunsul societăţii. În al doilea rând,
există o relaţie unu–la-unu care leagă fiecare presiune asupra mediului de o schimbare anume în
starea acestuia şi apoi de un răspuns al societăţii.
Ca şi în cazul multor altor tipuri de analize economice, aceste presupuneri simplifică mult
condiţiile întâlnite în lumea reală. Relaţiile unu–la-unu simple şi clare între cauză şi efect sunt rare. O
anumită presiune asupra mediului poate afecta calitatea mai multor elemente de mediu (calitatea
aerului, apei sau a solului), caz în care avem de-a face cu relaţii de tipul unu-la mulţi. De asemenea,
un grup de cauze poate genera asupra mediului un efect cumulat, caz în care discutăm despre relaţii
de tipul mulţi-la-unu. Astfel de relaţii se întâlnesc în rândul răspunsurilor societăţii. De exemplu, un
număr de strategii şi/sau reglementări poate fi necesar pentru a se rezolva o anumită problemă de
mediu, în timp ce în alte cazuri, o simplă strategie poate fi un răspuns imediat pentru o multitudine de
presiuni. Lista exemplelor poate continua, însa ideea de bază este clară. Deseori, relaţiile cauză-efect
înregistrate în lumea reală nu sunt de tipul unu–la-unu ci mulţi–la-mulţi, şi uneori sunt prea
complicate pentru a putea fi descrise.
Activităţile economice utilizează resurse de mediu (aer, apă, sol şi alte resurse naturale) şi
generează presiuni asupra mediului, care se pot observa în diferite sectoare ale economiei.
Răspunsurile pot veni de la agenţi economici, gospodării sau administraţie. Legăturile dintre cele trei
etape depind de fluxurile informaţionale. Societatea primeşte informaţii despre tipurile de presiuni şi
despre starea mediului, după care formulează răspunsuri care se pot adresa direct unui anumit sector
economic sau mediului înconjurător.

Cadrul UN-FDES
UN-FDES nu necesită un set specific de parametri statistici sau indicatori. De asemenea nu
este condiţionat de vreo schemă de clasificare sau metodă particulară de culegere a datelor. Cadrul
este proiectat să fie suficient de flexibil pentru a putea permite statisticienilor să monitorizeze toate
caracteristicile mediului. În schimb, concesia făcută în faţa flexibilităţii nu este gratuită. Există, de
exemplu, o pierdere de precizie în specificarea legăturilor dintre presiune, stare şi răspuns, în
abilitatea de a agrega datele primare şi în cadrul relaţiilor fundamentale de ţinere a evidenţei.
UN-FDES urmează abordarea de tip bloc. În tabelul A1.1. este prezentată structura globală a
cadrului.

Tabelul A1.1: Structura cadrului UN – FDES.

Impactul
Componenta Activităţi economice
activităţilor asupra Răspuns Evidenţe şi stocuri
mediului şi sociale
mediului
Proliferarea,
micşorarea Protejarea speciilor aflate Evidenţa speciilor şi
1. Flora Agricultura
efectivelor, dispariţia în pericol de dispariţie resurselor genetice
speciilor

Silvicultura şi Micşorarea/ creşterea Managementul pădurilor, Evidenţa zonelor cu

exploatarea forestieră suprafeţelor cu inclusiv împăduririle vegetaţie
1
Institutul Naţional de Statistică.
2
Organisation for Economic Cooperation and Development (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică).
3
United Nation – Framework for Development of Environment Statistics (Cadrul de lucru pentru Dezvoltarea Statisticii
de Mediu al Naţiunilor Unite).
 Impactul
Componenta Activităţi economice
activităţilor asupra Răspuns Evidenţe şi stocuri
mediului şi sociale
mediului
păduri şi terenuri
împădurite
Impactul poluării
Emisii nocive pentru Monitorizarea şi controlul Evidenţa emisiilor
asupra vegetaţiei (de
floră poluării nocive asupra florei
exemplu, ploi acide)
Evidenţa modului în
Zootehnia şi Schimbări în care sunt distribuite
Protejarea habitatelor
vânătoarea habitate/ ecosisteme habitatele şi
2. Fauna
caracteristicile acestora
Emisii nocive pentru Impactul asupra Monitorizarea şi controlul Evidenţa emisiilor
faună sănătăţii şi bunăstării poluării nocive asupra faunei
Promovarea unor moduri
Activităţi de folosire a Evidenţa emisiilor
Impactul biologic şi ecologice de utilizare a
pământului care (tipuri şi surse de
ecologic pământului şi procese de
afectează clima poluare a aerului)
3. Atmosfera producţie alternative
Emisii de agenţi care Factori socio-economici
Impactul asupra Prevenirea îmbolnăvirilor,
poluează aerul, din care afectează calitatea
sănătăţii şi bunăstării monitorizare şi control
surse mobile şi imobile aerului
4. Apa
Cantitatea şi nivelul Evidenţa resurselor de
Conservarea, descoperirea
Captarea apei apei, debitul şi apă
unor noi resurse de apă
rezerva de apă
Folosirea apei în
Evidenţa consumului de
industrie, agricultură şi Calitatea apei Tratarea apei
apă
a. Apa dulce gospodării

Evidenţa evacuărilor
Gestionarea apelor Impactul biologic şi Monitorizarea poluării şi
(tipuri, surse de
reziduale ecologic controlul calităţii apei
deversări, poluanţi)

Captarea apelor şi
utilizarea lor
Impactul biologic şi Monitorizarea şi controlul Evidenţa ecosistemelor
(desalinizare, consum)
ecologic poluării, conservarea marine
b. Apa marină
Impactul asupra Protecţia sănătăţii Evidenţa modului în
Poluarea coastelor sănătăţii omului şi oamenilor şi a care sunt folosite
bunăstării ecosistemelor acvatice coatele
5. Pământul
Evidenţa utilizării
Folosirea pământului Câştig sau pierdere
Regulament de folosire a pământului şi a
pentru agricultură, de sol, pierdere de
pământului, zonarea proprietăţii terenurilor,
silvicultură, minerit şi teren agricol,
teritoriului caracteristici
a. Suprafaţă pentru aşezări umane eroziune
topografice
Deversările de Impactul asupra
Monitorizarea şi controlul Evidenţa evacuărilor de
reziduuri şi ape sănătăţii omului şi
poluării deşeuri solide şi lichide
reziduale bunăstării
Diminuarea stocului
Mineritul şi prelucrarea de resurse, puţuri Evidenţa resurselor
b. Subsol Reabilitarea terenurilor
mineralelor deschise, deversarea minerale
de reziduuri
Gospodării
Reamenajarea şi Evidenţa clădirilor,
Construcţii defavorizate,
dezvoltarea comunităţii dependinţelor
6. Aşezări locuinţe sărăcăcioase
umane Concentraţia de Evidenţa emisiilor
Emisiile şi deversările Conservarea energiei şi
deşeuri şi agenţi de (surse, tipuri de
de reziduuri apei
poluare poluanţi)
 În tabelul A1.1. sunt scoase în evidenţă şase componente ale mediului (flora, fauna,
atmosfera, apa, pământul/solul şi aşezările umane) şi sunt identificate patru categorii informaţionale
asociate fiecărei componente.
Abordarea privind realizarea sistemului statistic de mediu permite un grad sporit de
flexibilitate. Agricultura, zootehnia, vânătoarea, silvicultura şi mineritul sunt activităţi care au o
presiune semnificativă asupra florei şi faunei. Acestea pot afecta anumite specii de animale, pot
reduce sau îmbunătăţi calitatea pământurilor, pot contribui la eroziune sau pot avea alte consecinţe.
Industria, aşezările umane şi transporturile pot avea un impact negativ indirect asupra acestor
componente ca rezultat al emisiilor în aer şi deversărilor în apă.
În cazul atmosferei, se poate face distincţie între poluare la nivel global şi calitatea aerului
urban la nivel local. Dacă este urmată această cale, calitatea aerului urban poate fi inclusă ca o
componentă a aşezărilor umane din cauza impactului local. Atmosfera, ca şi componentă, poate fi
lărgită pentru a cuprinde calitatea aerului şi clima.
Poluarea atmosferei generează ca efect acidifierea4 lacurilor, solurilor şi pădurilor. Poluarea
atmosferei va afecta, eventual, calitatea apei de pe uscat, solurilor, biosferei şi a ecosistemelor.
Problema acidifierii poate fi considerată ca fiind una de nivel local, naţional şi transnaţional. Alte
probleme ale atmosferei, cum ar fi emisiile de CFC5, efectul lor asupra stratului de ozon şi
răspândirea radiaţiilor provocate de acţiunea omului în cazul accidentelor nucleare şi a testărilor de
arme au, cu siguranţă, semnificaţie internaţională.
Calitatea apei este o problemă mai complexă decât calitatea aerului din moment ce multe alte
lucruri depind de folosirea apei. De exemplu, apa bogată în săruri minerale poate fi benefică pentru
anumite tipuri de faună şi vegetaţie, dar neutilizabilă pentru consumul zilnic al oamenilor. Din
această cauză se face distincţie între apa dulce şi cea sărată, iar problemele variază în funcţie de acest
lucru. Coastele sunt locuri propice pentru industrii cu un înalt grad de poluare pentru că mările
reprezintă o soluţie simplă pentru eliminarea resturilor industriale. Cei mai periculoşi contaminatori
sunt toxinele (de exemplu, metalele grele şi pesticidele), materialele organice, resturile de
fertilizatori, depunerile din ploile acide şi agenţii patogeni (de exemplu, coliformul)6. Această listă se
prelungeşte în fiecare an odată cu noi descoperiri de contaminatori şi efectele lor nocive asupra
sănătăţii omului şi ecosistemelor acvatice. Doar o mică parte din aceşti contaminatori sunt studiaţi
sistematic.
Dacă este urmărită calitatea pământului în mod distinct, în funcţie de problemele solului şi
subsolului, relaţiile dintre fiecare componentă şi activităţile, evenimentele şi reacţiile corespunzătoare
fiecăreia sunt de obicei mai uşor de identificat. O gamă largă de activităţi pot afecta solul. În ceea ce
priveşte subsolul, mineritul şi extracţia de petrol şi gaze au cel mai mare impact. Deşeurile pot afecta
atât solul cât şi subsolul.
Aşezările umane afectează mediul în diferite moduri. Aglomerările urbane contribuie deseori
la poluarea resurselor de apă şi pământ. Lipsa serviciilor primare (de exemplu colectarea deşeurilor
menajere, sistemele de epurare a apei etc.) este o problemă serioasă. Creşterea rapidă a populaţiei,
migraţia şi urbanizarea accentuează aceste probleme. Poluarea locală a aerului cauzată de numărul
mare de autovehicule reprezintă încă un aspect al acestei componente. Un alt aspect al calităţii
aşezărilor umane este dat de existenţa locuinţelor sub standardele minime de viaţă.
Cadrul UN-FDES nu insistă asupra unei relaţii unu–la-unu între presiune, stare şi răspunsul
societăţii la impact. Scopul lui principal este mai degrabă unul organizatoric decât explicativ. Atenţia
este concentrată asupra identificării şi prezentării variabilelor statistice care ar trebui să fie utile în
urmărirea şi identificarea interrelaţiilor. Un obiectiv fundamental al cadrului de lucru este
identificarea şi organizarea diferitelor tipuri de informaţii care pot fi utile pentru a urmări şi verifica
adevăratele relaţii cauză-efect.
Activitatea socio-economică reprezintă prima din cele patru categorii de informaţie ale
cadrului de lucru. Activităţile umane integrate în această categorie constau, mai ales, în producţia şi
4
Reacţie chimică în urma căreia o substanţă ajunge să conţină o cantitate mai mare de acid decât a avut anterior.
5
Clorofluorocarboni.
6
O bacterie asemănătoare cu Escherichia coli. Prezenţa acestei bacterii în apă indică faptul că aceasta a fost pouată cu
fecale. Apa astfel poluată nu duce întotdeauna la apariţia de boli. Escherichia coli este un bacil gramnegativ, care
provoacă gastroenterita la copiii mici.
consumul de bunuri şi servicii, dar pot include, de asemenea, activităţile cu scopuri noneconomice.
Impactul pe care aceste activităţi îl au asupra mediului rezultă din utilizarea directă sau
necorespunzătoare a resurselor naturale şi din generarea de deşeuri şi emisii din procesele de
producţie şi consum. Fenomenele naturale pot fi încadrate în această categorie, chiar dacă
statisticienii aleg în unele cazuri să considere astfel de evenimente în mod separat. În orice caz,
fenomenele naturale ca secetele, inundaţiile, cutremurele şi ciclonii au un efect nociv asupra
mediului.
Impactul activităţilor economice sau a fenomenelor naturale asupra mediului implică
epuizarea sau descoperirea unor resurse naturale, schimbări în concentraţiile unor poluanţi ai
mediului, deteriorarea sau îmbunătăţirea standardelor de viaţă în aşezările umane. Aceste acţiuni pot
fi nocive sau benefice. Răspunsul la impacturile asupra mediului pot fi declanşate de indivizi, grupări
sociale, organizaţii nonguvernamentale şi autorităţi publice. Răspunsurile sunt menite să prevină sau
să diminueze impacturile şi să genereze acţiuni benefice.
 Bibliografie
1. Adamowicz W., Swait J., Boxall P., Louviere J., Williams M., „Perceptions versus objective
measures of environmental quality in combined revealed and stated preference models of
environmental valuation”‚ Journal of Environmental Economics and Management, 32: 65-84,
1997.
2. Anderson D., „Economic Aspects of Afforestion and Soil Convervation Projects în Environmental
Management and Economic Development”, The J. Hopkins University Press, Baltimore,
Maryland, 1998.
3. Anderson I., „Environmental Management Tools for SMEs: A Handbook”, CCEM, European
Environment Agency, 1988.
4. Angelescu A., Ponoran I., „Protecţia mediului ambiant”, Editura ASE, Bucureşti, 1995.
5. Baltagi B.H., “Econometric analysis of panel data”, John Wiley&Sons, Chichester, 1996.
6. Bateman I. J., Brainard J.S., Lovett A. A., „Modelling woodland recreation demand using
geographical information systems: a benefit transfer study. CSERGE”, Working Paper GEC 95-
06, Centre for Social and Economic Research on the Global Environment, University College
London and University of East Anglia, Norwich, UK, 1995.
7. Biji E., Petcu N., Wagner P., “Statistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.
8. Biji E., Baron T., “Statistica teoretică şi economică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1991.
9. Bodo F. V., Grădinaru G., „Model financiar pentru evaluarea întreprinderii”, Editura ASE,
Bucureşti, 2000.
10. Bouroche J–M, Saporta G., “L’analyse des données”, Presses Universitaires de France, Paris,
1980.
11. Bran F., „Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică”, Ed. ASE, Bucureşti,
2002.
12. Bran F., „Degradarea ecosistemelor (silvicultură şi turism). Implicaţii economice”, Ed. ASE,
Bucureşti, 2002.
13. Bran F., „Ecologie generală şi protecţia mediului”, Ed. ASE, Bucureşti, 2000.
14. Bran F., „Pădurea, factor de mediu şi ecosistem polifuncţional”, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti, 1995.
15. Bran F., „Probleme ecologice şi riscuri economice”, Ed. ASE, Bucureşti, 2000.
16. Bran F., „Relaţia economie-mediu la începutul mileniului III”, Ed. ASE, Bucureşti, 2002.
17. Bran F., Ioan I., „Ecosferă şi politici ecologice”, Ed. ASE, Bucureşti, 2001.
18. Bran F., Simon T., Nistoreanu P., „Ecoturism”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.
19. Brown Lester R. (coord.), “Starea lumii 2001: Raportul Institutului Worldwatch asupra
progreselor spre o societate durabilă”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001.
20. Capanu I., Wagner P., Mitruţ C., “Sistemul conturilor nationale si agregate macroeconomice”,
Editura All, Bucureşti, 1994.
21. Carson R. T., “Contingent Valuation: A User’s Guide”, Environment Science and Technology,
no. 34 (8), 2000.
22. Ciucu G., Craiu V., “Inferenţă statistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984.
23. Ciucu G., Craiu V.,“Introducere în teoria probabilităţilor şi statistică matematică”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
24. Clawson M., Knetsch,J.L. „Economics of outdoor recreation”,. Resources for the Future, John
Hopkins Press, Baltimore, 1996.
25. Cline W. R., “The Economics of Global Warming”, Washington, Institute for International
Economics , US, 1992.
26. Colibabă D., - Metode statistice avansate de cercetare a pieţei, Ed. ASE, Bucureşti, 2000.
27. Colibabă D., Onete B., “Modelarea deciziei manageriale-Aplicaţii Excel’97”, Editura
Economică, Bucureşti, 1998.
28. Collin P.H., „Dicţionar de ecologie şi mediu înconjurător”, Editura Universal Dalsi, Bucureşti,
2001.
29. Constantinescu D., Nistorescu T., Tumbăr C., Meghişan G., „Economia întreprinderii”,
Editura Economică, 2000.
30. Cotigaru B. (coord.), “Dezvoltarea durabilă: principii şi acţiune”, Editura Milenium, 2000.
31. Craiu V., “Verificarea ipotezelor statistice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.
32. Cropper M. L., Aydede D.K., Portney P.R., “Public Preferences for Life Saving”, Discussion
Paper CRM 9201, Resources for the Future, Washington D.C., 1992.
33. Diday E., Lemaire J., Puget J., Testu F., “Elemente de analiza datelor”, Dunod, Paris, 1982.
34. Duduiani Vasilescu I., “Mediul şi economia”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997.
35. Duguleană C., “Dinamica economiei romaneşti în anii '90 ai secolului al XX – lea”, ASE,
Bucureşti, 2001.
36. Duguleană L., “Statistică economică şi socială. Teorie şi aplicaţii”, Editura Infomarket, 2002.
37. Duţu M., “Dreptul internaţional şi comunitar al mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 1995.
38. Freeman A. M.,” The Measurement of Environmental and Resources Values: Theory and
Methods”, Resources For the Future, Washington D. C., 1993.
39. Georgescu G. Simion M., Rudăreanu M., “Reforma economică şi dezvoltarea durabilă”,
Editura Economică, Bucureşti, 1995.
40. Glűck A., “Metode matematice în industria chimică”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971.
41. Gorz A., Bosquet M., „Ecologie et politique”, Paris, Seuil, 1978.
42. Grădinaru G., Colibabă D., Voineagu V., „Metode cantitative pentru analiza datelor de
mediu”, Editura ASE, Bucureşti, 2003.
43. Grădinaru G., „Actualizarea în procesul de evaluare a investiţiilor de mediu”, în Revista de
Informatică Economică, nr. 2(26)/2003, Editura Inforec, Bucureşti.
44. Grădinaru G., „Discriminarea costurilor de mediu”, în Revista de Informatică Economică, nr.
1(25)/2003, Editura Inforec, Bucureşti.
45. Grădinaru G., „Marketingul verde – avantaje potenţiale”, în Revista de Comerţ, Anul IV, nr.
1/2003.
46. Grădinaru G., „Activitatea economică a întreprinderii, factor de impact asupra mediului”, în
Revista de Informatică Economică, nr. 4(24)/2002, Editura Inforec, Bucureşti.
47. Grădinaru G., „Eco-instrumente manageriale de creştere a cotei de piaţă”, în Revista de
Comerţ, Anul III, nr. 9 (33)/2002.
48. Grădinaru G., „Responsabilitatea faţă de mediu duce la creşterea cotei de piaţă”, în Revista de
Comerţ, Anul III, nr. 8 (32)/2002.
49. Grădinaru G., „Teledetecţia, metodă statistică în societatea informaţională”, în Revista de
Informatică Economică, nr. 3(23)/2002, Editura Inforec, Bucureşti.
50. Grădinaru G., „Economia şi mediul, o abordare emergentă”, în Revista de Informatică
Economică, nr. 2(22)/2002, Editura Inforec, Bucureşti.
51. Grădinaru G., „Economia verde, o nouă provocare pentru statisticieni”, în Revista de
Informatică Economică, nr. 1(21)/2002, Editura Inforec, Bucureşti.
52. Grădinaru G., „ICT has a better image concerning the environment problems solving”, în
Economy Informatics, volume II, no.1/2002, Editura Inforec, Bucureşti.
53. Grădinaru G., „Modele de ajustare a sistemului economic naţional în contextul dezvoltării
durabile”, în volumul Economia Orizont 2002, Editura UNI-SAST, Braşov 2002.
54. Grădinaru G., „Perspective de protecţie a mediului în societatea informaţională”, în Revista de
Informatică Economică, nr. 4(15)/2000, Editura Inforec, Bucureşti.
55. Hertzman C., “Environment and health in Central and Eastern Europe: a report for the
Environmental Action Programe for Central and Eastern Europe”, Washington, The World Bank,
US, 1995.
56. Holmes G. Singh B. R., Theodore L. „Handbook of Environmental Management and
Technology”, New York; Chichester; Brisbane , John Wiley & Sons , US, 1993
57. Isaic – Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., “Statistică teoretică şi economică”, Editura Tehnică,
Chişinău, 1994.
58. Isaic–Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., “Statistica pentru managementul afacerilor”, Ediţiia
I-a , Editura Economică, Bucureşti, 1995.
59. Isaic–Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., “Statistica pentru managementul afacerilor”, Ediţia a
II-a, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
60. James David E., Jansen H. M. A., Opschoor J. B., “Economic approaches to environmental
problems: Techniques and results of empirical analysis”, Amsterdam; Oxford; New York,
Elsevier, NL, 1978.
61. Jarrett J., Kraft A., “Statistical analysis for decision making”, Allyn and Bacon, 1989.
62. Kopp R. J., Krupnick A. J., “Agricultural Policy and the Benefit of Ozone Control”, American
Journal of Agricultural Economics, no. 69 (5), 1987.
63. Leffand K., „Comparing Environmental Impact Data on Cleaner Technologies”, European
Environment Agency, 1997.
64. Lind R.C., “Intergenerational Equity, Discounting and the Role of Cost – Benefit Analysis in
Evaluating Global Climate Policy. In Integrative Assessment of Mitigation, Impacts and
Adaptation to Climate”, Editura IIASA, Austria, 1994.
65. Marinescu D., “Dreptul mediului înconjurător”, Editura Şansa, Bucureşti, 1996.
66. Mihăescu C., Grădinaru G., „Demografie, elemente de bază şi docimologice”, Editura ASE,
Bucureşti, 2000.
67. Mihoc Gh., Craiu V., “Tratat de statistică matematică”, Editura Academiei RPR, Bucureşti,
1977.
68. Mihoc Gh., Urseanu V., “Matematici aplicate în statistică”, Ed. Academiei RPR, Bucureşti,
1962.
69. Mîndricelu C., „Analiza statistico-economică a protecţiei mediului”, Teză de Doctorat, ASE,
2001.
70. Mohan Gh., Ardelean A., „Ecologie şi protecţia mediului: manual preparator”, Editura Scaiul
Bucureşti, 1993.
71. Montgomery C. W., „Environmental geology”, Dubuque; Bogota; Boston, Wm. C. Brown, 1995.
72. Moskowitz Joel S., “Environmental liability and real property transactions: Law and practice”,
New York; Chichester; Brisbane , John Wiley & Sons , US, 1989.
73. Negrei C, Mureşan M., Zahiu L., Frăţilă Gh., “Cooperarea şi asocierea în agricultură”,
Editura ASE, 1994.
74. Negrei C., “Economia mediului: [Curs universitar]: Vol. 1: Bazele economiei mediului”, Editura
ASE, 1995.
75. Negrei C., „Bazele economiei mediului”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.
76. Negrei C., „Economia şi politica mediului”, Editura ASE, Bucureşti, 2002.
77. Negrei C., „Instrumente şi metode în managementul mediului”, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
78. Negrei C., „Operatori, politici şi comunicare în managementul mediului”, Editura Pro
Transilvania, Bucureşti, 1997.
79. Negrei C., „Productivitatea muncii în agricultură”, Editura ASE, 1995.
80. Parsons R., “Statistical analysis: a decision making approach”, Harper&Row Publishers, New
York, 1974.
81. Pearce D. şi colectiv, „Economic Valuation with Preference Techniques”, Departament for
Transport, London, 2002.
82. Pecican E., Tănăsoiu O., “Econometrie”, Editura All, Bucureşti, 1994.
83. Platon V., “Protecţia mediului şi dezvoltarea economică: Instituţii şi mecanisme în perioada de
tranziţie”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997.
84. Porojan D., “Statistica şi teoria sondajului”, Editura Şansa, Bucureşti, 1993.
85. Roberts H., Robinson G., „ISO 14001 EMS: implementation handbook”, Oxford; Boston;
Johannesburg, Butterworth-Heinemann, 1998.
86. Rojanschi V., Bran F., „Protecţia şi ingineria mediului”, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
87. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., „Politici şi strategii de mediu”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002.
88. Shogren J. F., Crocker T. D., “Risk, Self – Protection and Ex Ante Economic Value”, Journal of
Environmental Economics and Management, no. 20 (1), 1991.
89. Silver C. S., “One Earth, One Future: Our Changing Global Environment”, Washington D.C. ,
National Academy Press, US, 1990.
90. Snedecor G. W., “Metode statistice aplicate în cercetările de agricultură şi biologie”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.
91. Snedecor G. W., „Metode statistice aplicate în cercetările de agricultură şi biologie”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.
92. Sora V., Mihăescu C., Colibabă D., Grădinaru G., Danciu A., „Analiză statistică
demografică.Teorie şi aplicaţii”, Editura Economică, Bucureşti 2002.
93. Soroceanu V., „Creşterea economică şi mediul”, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
94. Teusdea V., “Protecţia mediului”, Editura România de Mâine, Bucureşti, 2000.
95. Tövissi L., Vodă V., “Metode statistice. Aplicaţii în producţie”, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
96. Vasilescu Gh. şi colectiv, „Analiza statistico-economică şi metode de evaluare a firmei”, Editura
Didactică şi Pedagicică, Bucureşti, 2002.
97. Vasilescu Gh., Ivănescu I. şi colectiv, „Statistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1980.
98. Vasilescu Gh., Niculescu I., Wagner F., Zaharia O., “Analiza statistico-economică în
industrie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
99. Vişan S., Creţu S., Alpopi C., “Mediu înconjurător: poluare şi protecţie”, Editura Economică,
Bucureşti, 1998.
100. Voineagu V., Colibabă D., Grădinaru G., „Statistică. Noţiuni fundamentale şi aplicaţii”,
Editura ASE, Bucureşti, 2002.
101. Wagner P., Ştefănescu D., „Compararea internaţionala a produsului intern brut”, Editura
Economică, Bucureşti, 1999.
102. Wijetilleke L., Karunaratne Suhashini A. R., “Air quality management: Considerations for
developing countries”, Washington, The World Bank, US, 1995.
103. EC, „European System for the Collection of Economic Information on the Environment”,
2002.
104. EPA, „An Introduction to Environmental Accounting As A Business Management Tool: Key
Concepts And Terms”, EPA 742-R-95-001, iunie, 1995.
105. EPA, “Guidelines for Preparing Economic Analyses”, September, 2001.
106. EPA, „Cost of Illness Handbook”, www.internet.epa.gov.
107. European Bank for Rebuilding and Development, „The Environmental Risk Management
Manual”.
108. The World Bank, Environment Department, „Economic Analysis and Environmental
Assessment”, Environmental Assessment Sourcebook, April 1998, no. 23.
109. Săptămânalul economico-financiar “Capital”, colecţia 2000-2003.
110. Legea 137/95 – Legea protecţiei mediului.
111. Ordinul 125/96 – Procedura de reglementare a activităţilor socio-economice cu impact asupra
mediului.
112. Ordinul 278/96 – Reglementarea modului de atestare a persoanelor ce execută studii de
impact şi bilanţuri de mediu.
113. Ordinul 184/97 – Procedura de realizare a bilanţului de mediu.
114. Ordinul 756/97 – Regulament privind poluarea mediului.
115. Ordonanţa de urgenţă 76/2001.
116. Hotărârea de Guvern 625/2001.
117. www.abd.org
118. www.eea.eu
119. www.europa.eu.int
120. www.mappm.ro
 Capitolul 5

STUDIU DE CAZ

Exemplificăm o serie de aspecte tratate pe parcursul acestei cărţi printr-un studiu de caz
realizat la o întreprindere românească al cărei profilul de activitate este producerea şi
comercializarea de răşini sintetice, lacuri şi vopsele, cerneluri poligrafice, diluanţi, auxiliari etc.
Pentru a păstra confidenţialitatea informaţiilor nu vom prezenta denumirea reală a acesteia. O vom
denumi în continuare SC Verde S.A. Principalelor produse realizate de întreprindere le vom spune
Avantsolv, Ecosolv, Ecoalchid, Ecogrund, Pastcom, Izopastcon.
Activitatea unităţii se desfăşoară în următoarele secţii de producţie: Răşini I (R1); Răşini II
(R2); Răşini epoxidice; Nitrolacuri; Lacuri şi vopsele 1 (LV1); Lacuri şi vopsele 2 (LV2); Atelier
Lacuri şi vopsele metalizate (LVIII); Cerneluri. Aceste secţii de producţie sunt deservite de:
Depozitele de solvenţi A şi B; Depozite de materii prime; Depozite de produse finite; Depozite de
ambalaje; Atelier mecanic central; Atelier energetic; Atelier transporturi auto şi CF; Compartiment
cercetare tehnologică; Compartiment CTC; Centrala termică şi centralele de utilităţi (CUT1 şi
CUT2); Remiza PSI; Staţie de epurare ape reziduale.

Secţia Răşini 1
În Secţia Răşini1 se produc următoarele grupe de răşini sintetice: răşini alchidice, răşini
alchidice vinilate, răşini acrilice, răşini aminoformaldehidice eterificate, răşini fenolformadelhidice
eterificate, răşini cetonformaldehidice, răşini poliamidice, răşini poliamidoaminice, răşini poliesterice
saturate, răşini poliesterice nesaturate, răşini alchidice modificate cu apă.
Răşinile alchidice se obţin prin policondensarea poliacizilor sau anhidridelor organice (acid
adipic, acid benzoic, acid izoftalic, anhidridă maleică, anhidridă ftalică) cu polioli (glicerină,
trimetilopropan, neopentilglicol, pentaeritrită) şi uleiuri vegetale (de in, de soia, de ricin, sau acizi
graşi proveniţi din acestea). Solvenţii utilizaţi sunt: toluen, xilen, solvent nafta, butanol, izobutanol.
Răşinile alchidice vinilate rezultă din grefarea unui monomer (stiren, acrilat de butil, acrilat
de izobutil, vinil-toluen) pe structura unei răşini alchidice în urma unei reacţii de polimerizare
catalizate de un peroxid.
Răşinile acrilice se obţin prin reacţia de copolimerizare a monomerilor (stiren, acrilat de butil,
acrilamidă, metacrilat de butil, acid acrilic, metacrilat de hidroxietil) în soluţie catalizată de un peroxid
final. Solvenţii utilizaţi sunt toluenul şi butanolul.
Răşinile aminoformaldehidice eterificate se obţin prin policondensarea ureei sau melaminei
cu formaldehidă urmată de o reacţie de eterificare cu butanol sau izobutanol.
Răşinile fenolformaldehidice eterificate rezultă din reacţia de policondensare a derivaţilor
fenolici (difenilolpropan) cu formaldehidă, urmată de eterificare cu butanol. Reacţia de
policondensare este catalizată de hidroxidul de sodiu.
Răşinile cetonformaldehidice sunt rezultatul reacţiei de policondensare între ciclohexanonă şi
formaldehidă, catalizată de hidroxidul de sodiu.
Răşinile poliamidice şi poliamidoaminice se obţin prin reacţii de policondensare între un acid
gras dimer şi etilendiamina sau trietilendiamină.
Răşinile poliesterice nesaturate sunt rezultatul unei reacţii de policondensare între o
componentă acidă (anhidridă maleică, anhidridă ftalică, acid adipic) şi propilenglicol sau
dimetiltereftalat, inhibată de hidrochinonă sau p-terţbutilcatehină. Solventul utilizat este stirenul.
Principalele faze tehnologice ale proceselor de fabricaţie a răşinilor sunt următoarele:
9 dozarea materiilor prime conform reţetelor de fabricaţie care se realizează prin cântărire
(solide) şi contorizare volume (lichide);
9 sinteza propriu-zisă a răşinii care se realizează prin reacţii de policondensare sau de
polimerizare, în regim termic variabil, la temperaturi cuprinse între 120-180°C, solvenţii utilizaţi ca
medii de reacţie fiind recirculaţi după o condensare de reflux sau după condensarea amestecurilor
solvent-apă şi separarea acestora;
9 dizolvarea răşinilor în solvent (răşini lichide) sau descărcarea răşinii concentrate în butoaie (în
cazul răşinilor solide) sau descărcarea în tăvi (în cazul răşinilor solide topite) care se realizează în
vederea aducerii răşinilor la parametrii necesari utilizării (vâscozitate, timp de scurgere);
9 filtrarea soluţiei de răşină se realizează pe suport de hârtie sau textil în vederea îndepărtării
impurităţilor solide provenite din materiile prime şi a produşilor de supracondensare;
9 ambalarea în butoaie sau depozitarea în rezervoare (maturare) a soluţiei de răşină în vederea
utilizării lor ca semifabricate.

Secţia Răşini 2
În secţia Răşini 2 se produc următoarele grupe de răşini sintetice şi produse pe bază de răşini
sintetice: răşini alchidice, răşini alchidice vinilate, răşini acrilice, răşini poliesterice nesaturate,
produse pe bază de poliesteri nesaturaţi, răşini pe bază de colofoniu modificat, răşini epoxidice, lacuri
acrilice, alchidice, ureo-alchidice, auxiliari.
Răşinile alchidice, alchidice vinilate, acrilice şi poliesterice nesaturate se obţin în modul
descris la Secţia Răşini 1.
Produsele pe bază de poliesteri nesaturaţi (masele poliesterice şi chiturile poliesterice) sunt
realizate prin amestecarea răşinilor poliesterice cu materiale de umplutură (talc, litopon, dioxid de
titan, hexaclorciclohexan) şi lacurile poliesterice în combinaţie cu diverşi adjuvanţi.
Răşinile pe bază de colofoniu modificat se obţin printr-o reacţie de policondensare pornind de
la colofoniu, propilenglicol şi anhidridă fatalică, iniţial având loc operaţia de aductare (deschidere
ciclu colofoniu), răşinile rezultate fiind dizolvate în acetat de butil.
Răşinile epoxidice cu greutate moleculară mare sunt produşi de poliadiţie obţinute din
difenilpropan şi răşini epoxidice cu greutate mică. Solvenţii de diluţie folosiţi sunt: etilglicolul, metil-
etil-cetona, acetatul de butil, acetatul de etilglicol, ciclohexanona.
Procesele tehnologice de fabricaţie a răşinilor alchidice, alchidice vanilate, acrilice şi
poliesterice nesaturate au fost prezentate la secţia Răşini I.
Procesele tehnologice de fabricaţie a răşinilor pe bază de colofoniu modificat şi răşinilor
epoxidice cu greutate moleculară mare, sunt similare celorlalte în ceea ce priveşte fazele tehnologice
principale.

Secţia Răşini epoxidice

În secţia Răşini epoxidice se produc răşini epoxidice, ureoformaldehidice,
melninoformaldehidice, procesele tehnologice fiind similare celor prezentate la Secţia Răşini 1. În
aceeaşi secţie se prepară şi vopseaua antifonică care se obţine prin amestecarea lacului de bitum cu
răşini alchidice, sicativi (octoat de plumb) şi materiale de umplutură (mică măcinată, caolin, ulei de
ricin hidrogenat). Aducerea la parametrii necesari utilizării se realizează cu toluen.
Procesul tehnologic de obţinere a vopselei antifonice cuprinde următoarele faze tehnologice:
Dozare materii prime; Topire bitum; Dizolvare bitum; Amestecare (dispersare); Tipizare; Ambalare.

Secţia Nitro
În secţia Nitro se fabrică următoarele grupe de produse: nitrolacuri, vopsele pe bază de
nitroceluloză, grunduri, diluanţi, chituri, perclorvinil.
Nitrolacurile şi vopselele pe bază de nitroceluloză se obţin prin dizolvarea nitrocelulozei
umectate în solvenţi (acetonă, acetat de etil, acetat de butil şi izobutil, butanol, izobutanol, toluen,
xilen) şi amestecarea cu paste care conţin pigmenţi.
Grundurile, chiturile şi perclorvinilul se obţin prin dizolvarea unor răşini în solvenţi (pentru
grunduri – alcool izopropilic, etanol şi metil - etilcetonă) şi amestecarea cu paste care conţin pigmenţi
(dioxid de titan, oxid de zinc, verde de crom, galben de crom, galben bariu-plumb, negru de zinc),
materiale de umplutură (litopon, talc, barită) şi alţi componenţi.
Diluanţii se prepară prin amestecarea solvenţilor conform reţetelor de fabricaţie.
Procesele tehnologice de fabricare cuprind următoarele faze:
 9 nitrolacuri şi vopsele: dozare materii prime; dizolvarea nitrocelulozei; amestecarea cu paste
care conţin pigmenţi; tipizarea; filtrarea (în cazul anumitor sortimente); ambalarea;
9 grunduri, chituri, perclorvinil: obţinerea lacului, care constă în dozare materii prime şi
dizolvare răşini în solvenţi; obţinerea pastei, care constă în dozare materii prime şi omogenizare
pigmenţi şi material de umplutură; omogenizarea pastei; tipizare; filtrare (în cazul anumitor
sortimente); ambalare.

Secţia Lacuri şi vopsele 1

În Secţia Lacuri şi vopsele 1 se obţin produse care fac parte din grupele: lacuri, vopsele,
grunduri, chituri. Aceste produse se obţin prin amestecarea următoarelor categorii de materii prime:
9 lianţi: răşini (alchidice, acrilice, epoxidice, fenol, amino şi cetonfarmaldehidice, alchidice
modificate cu apă);
9 solvenţi alifatici: alcooli (etanol, izopropanol, butanol, izobutanol), golicoli (etilglicol,
butilglicol), metil-etil-cetonă, acetat de etilglicol şi aromatici (toluen, xilen);
9 pigmenţi anorganici (dioxid de titan, cromat de zinc, fosfat de zinc, oxid de zinc, oxizi de fier,
litopon, carbonat de calciu, talc, negru de fum) şi organici;
9 adjuvanţi: sicativi (octuaţi de calciu, cobalt şi plumb), siliconi lecitină.
Procesele tehnologice de obţinere a vopselelor, grundurilor şi emailurilor cuprind următoarele
faze: dozare materii prime; amestecarea lianţilor cu pigmenţii (preparare paste) în tendere; frecare
paste pe maşini cu trei valţuri, mori cu perle; finisare (amestecare cu restul liantului); filtrare;
ambalare.
Deoarece la prepararea lacurilor nu se folosesc materiale pulverulente (pigmenţi), procesele
tehnologice de obţinere a acestora nu cuprind fazele de preparare paste şi frecare.

Secţia Lacuri şi vopsele 2

Materiile prime utilizate, produsele finite obţinute şi procesele tehnologice de fabricaţie sunt
similare celor prezentate la Secţia Lacuri şi vopsele 1.

Atelier Lacuri şi vopsele metalizate

În acest atelier se produc lacuri şi vopsele metalizate, utilizând următoarele materii prime:
9 lianţi: răşini (alchidice, acrilice, epoxidice, aminoformaldehidice eterificate, poliesterice
nesaturate);
9 solvenţi: butanol, butildiglicol, acetat de butil, xilen;
9 pigmenţi: anorganici (sulfat de bariu, paste de aluminiu, dioxid de titan, negru de fum) şi
organici;
9 aditivi: de predispersie, de îmbunătăţire a performanţelor peliculei şi de îmbunătăţire a
procesului de aplicare.
Procesul tehnologic de fabricare a vopselelor metalizate cuprinde următoarele faze: dozarea
materiilor prime conform reţetei; ampastarea pigmentului în sistemul de lianţi; frecarea pastei;
finisarea pastei; filtrare; ambalare.
Deoarece la prepararea lacurilor nu se folosesc pigmenţi, procesul tehnologic de obţinere a
acestora nu cuprinde fazele de ampastare şi frecare paste.

Secţia Cerneluri
În secţia cerneluri se obţin următoarele categorii de produse: cerneluri grase, cerneluri
lichide, lacuri de conserve, emailuri alchidice, articole papetărie.
Cernelurile grase sunt obţinute prin amestecarea şi omogenizarea răşinilor
fenolformaldehidice eterificate cu uleiuri minerale şi vegetale (de in, soia şi ricin), pigmenţi
anorganici (dioxid de titan, oxid de zinc, oxizi de fier, cromat de zinc, litopon, pulberi metalice de
aluminiu şi bronz) şi organici (ftalocianina) şi materiale auxiliare (sicativi cu cobalt şi mangan, ceruri,
stearat de aluminiu, agenţi de mătuire).
Cernelurile lichide sunt obţinute din aceleaşi materii prime ca şi cernerurile grase, cu
deosebirea că în loc de uleiuri vegetale şi minerale se folosesc solvenţi (alcool etilic, izopropanol,
glicoli, cetone, ciclohexanonă, acetat de etil şi butil, toluen, xilen) şi alte tipuri de răşini (alchidice
modificate cu apă, poliamidice).
Lacurile de conserve se obţin prin amestecarea şi omogenizarea răşinilor epoxidice,
fenolformaldehidice şi aminoformaldehidice eterificate, cu solvenţi (glicoli, cetone, xilen), ceruri,
pastă de aluminiu şi soluţie de acid fosforic.
Emailurile alchidice se obţin prin amestecarea şi omogenizarea răşinilor alchidice,
fenolformaldehidice şi aminoformaldehidice eterificate, cu solvenţi (xilen, toluen), pigmenţi
anorganici (dioxid de titan) şi sicativi pe bază de cobalt.
Pasta cu care se impregnează suportul articolelor de papetărie se obţine din ceruri, parafine,
uleiuri minerale, acizi graşi, pigmenţi (dioxid de titan) şi coloranţi (metilviolet).
Procesele tehnologice de obţinere a produselor menţionate cuprind următoarele faze:
9 cerneluri grase şi cerneluri lichide: obţinerea firnisurilor prin dizolvarea răşinilor în solvenţi
specifici la temperatură ridicată (cerneluri grase) sau la temperatura mediului ambiant (cerneluri
lichide); obţinerea pastelor concentrate prin malaxarea firnisurilor cu pigmenţi; frecarea pastelor
concentrate pe mori de valţuri (cerneluri grase) sau mori cu perle (cerneluri lichide); obţinerea
cernelurilor prin malaxarea pastelor concentrate cu firnusurile şi adjuvanţii; amabalare;
9 lacuri de conserve: dozarea materiilor prime conform reţetei; prepararea semifabricatelor:
pastă bronz şi soluţie acid fosforic în solvent; omogenizarea pastelor cu ceilalţi componenţi; finisare
(adaos de solvent, dacă este cazul); ambalare;
9 emailuri alchidice: dozarea materiilor prime conform reţetei; ampastare (amestecare); frecarea
pastei pe mori cu perle; finisare (adaos de solvent, dacă este cazul); ambalare;
9 articole papetărie: prepararea semifabricatelor (dozarea materiilor prime conform reţetei,
omogenizare, frecare paste la temperatură); impregnarea suporturilor de hârtie la temperatură;
derulare, tăiere, împachetare şi ambalare hârtie.

Atelierul de spălare a ambalajelor

Atelierul asigură spălarea ambalajelor metalice (containere de 1000 l şi butoaie de 220 l, 100
l, 50 l) şi a dubelor din PVC de 60 l, în scopul refolosirii lor. Procesul tehnologic de spălare a
ambalajelor cuprinde următoarele faze: spălare cu soluţie fierbinte de hidroxid de sodiu 10%; clătire
cu apă industrială; uscare; vopsire ambalaje.

Departamentul mecano-energetic şi automatizări (MEA)

Departamentul MEA funcţionează în următoarea structură: secţia mecanică; secţia energetică;
secţia electrică; secţia automatizare. Secţiile dispun de ateliere de întreţinere în care se execută piese
schimb şi utilaje tehnologice, reparaţii motoare electrice şi ateliere locale ce efectuează reparaţii,
întreţinerea şi exploatarea pentru utilaje, instalaţii, reţele.
Aceste ateliere sunt dotate cu aparatură şi personal de specialitate care pot asigura
continuitatea proceselor tehnologice şi intervenţii rapide în cazul unor avarii.

Atelierul transporturi auto şi căi ferate (CF)

Atelierul asigură transportul auto şi CF a materiilor prime, produselor finite, ambalajelor şi
deşeurilor în/din SC Verde SA Bucureşti.
În cadrul atelierului de transport auto funcţionează şi atelierul de format, încărcat şi întreţinut
baterii ce folosesc ca electrolit amestec de apă distilată şi H2SO4 precum şi baterii alcaline care
folosesc ca electrolit amestec de apă distilată şi NaOH şi în proporţie de 20 g/l hidroxid de litiu.
Primul electrolit se utilizează la toate bateriile de 12 V din parcul auto şi transport intern, iar
al doilea electrolit se utilizează la formarea şi încărcarea electrostivuitoarelor antiex (două bucăţi) din
dotarea compartimentului de transport intern. Aceste baterii se încarcă pe cicluri de încărcare-
descărcare, precum şi încărcări periodice la acele baterii care încep să piardă din capacitatea activă.
În atelierul de format, încărcat şi întreţinut baterii se asigură ventilaţia, atât pentru
introducerea aerului curat, cât şi pentru evacuarea acestuia după ce a absorbit vaporii de H2SO4 şi
vaporii de NaOH. Nu există scurgerii de soluţii de electroliţi pe pardoselile atelierului. Personalul
respectă normele de protecţia muncii la manipularea soluţiilor corozive şi agresive de H2SO4 şi
NaOH.

Compartiment CTC
Compartimentul CTC are în subordine laboratoare pentru controlul analitic al materiilor
prime şi produselor finite. Există următoarele laboratoare: laborator CTC materii prime; laborator
CTC răşini; laborator CTC cerneluri; laborator CTC lacuri şi vopsele.
Laboratoarele sunt dotate cu aparatura necesară realizării analizelor şi determinărilor
specifice. Sunt dotate cu instalaţii de ventilaţie. Apele reziduale rezultate sunt evacuate la staţia de
epurare.

Compartiment Cercetare Tehnologică

Compartimentul asigură realizarea sortimentelor noi, fiind dotat cu instalaţii pilot pentru
simularea proceselor tehnologice. În subordinea compartimentului sunt următoarele instalaţii pilot şi
laboratoare: pilot răşini; pilot lacuri şi vopsele; tipografie; laborator cercetare răşini, vopsele; laborator
cercetare cerneluri; vopsitorie.

Gospodărirea substanţelor toxice şi periculoase

O mare parte din materiile prime şi materialele utilizate în tehnologiile de fabricaţie ale SC
Verde SA prezintă pericol de incendiu, explozie sau sunt toxice. Caracteristici asemănătoare prezintă
şi produsele finite.
Pentru prevenirea accidentelor – explozii, incendii – materiile prime şi materialele sunt
transportate, manipulate şi depozitate corespunzător. Aprovizionarea materiilor prime lichide se face
în cisterne feroviare sau cisterne auto şi sunt depozitate în cele două depozite special amenajate (A şi
B). Din depozite, lichidele sunt transportate în secţiile de fabricaţie prin pompare, în cantităţi
prescrise, conform reţetelor de fabricaţie. Când există comenzi, o parte din materiile prime lichide
sunt transportate cu cisternele auto la Secţiile de răşini sau diluanţi Lupul13.
Materiile prime solide, aprovizionate sau transportate cu autocamionul, sunt depozitate în
depozite special amenajate şi supravegheate, din care se scot zilnic, cantităţile necesare secţiilor de
fabricaţie.
Semifabricatele (răşini de diferite tipuri) sunt depozitate în rezervoare (măturătoare) de unde
sunt preluate prin pompare în secţiile de producţie, în cantităţile prescrise de reţetele de fabricaţie.
După ambalare, produsele finite sunt transportate în depozitele de produse finite, înainte de
comercializare.
Depozitele de materii prime, materiale şi produse finite, secţiile de producţie, instalaţiile de
pompare şi reţelele de transport, au fost construite în conformitate cu prevederile din normativele de
protecţie împotriva exploziilor şi incendiilor.
Transportul, manipularea, ambalarea şi depozitarea substanţelor toxice şi periculoase se face
de către personalul specializat al SC Verde SA cu respectarea normelor specifice de protecţia muncii.

5.1. Activităţi specifice de protecţia mediului

Delimitarea activităţilor de protecţia mediului pleacă de la dublul rol pe care îl joacă mediul
în relaţia sa cu activitatea economică: oferă inputul activităţii economice şi recepţionează deşeurile
nerecuperabile. Analiza statistică a activităţii de protecţie a mediului presupune, într-un prim pas,
dezvoltarea unui sistem de clasificare, care să permită culegerea şi furnizarea informaţiilor necesare
evaluării gestiunii şi protecţiei mediului. O astfel de clasificare se face în concordanţă cu elementele
de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate), tipul de impact şi tehnicile de protecţie a mediului utilizate.

13
Nume convenţional.
 Conceptul dezvoltării durabile impune activităţi specifice de protecţia mediului integrate
activităţilor economice. Aceste activităţi specifice antrenează cheltuieli legate, pe de o parte, de
protecţia mediului iar pe de altă parte, de repararea pagubelor. Astfel, activităţile specifice de protecţie
a mediului pot fi privite din două perspective:
9 activităţi specifice de protecţia mediului cu caracter preventiv;
9 activităţi specifice de protecţia mediului cu caracter corectiv.
În mod ideal, activităţile de prevenire ar trebui să fie atât de eficiente încât efectuarea
activităţilor corective să nu-şi mai aibă rostul. În realitate, acest lucru este destul de greu de realizat,
astfel încât sunt impuse ambele tipuri de activităţi de protecţia mediului.
O activitate de protecţie a mediului poate fi asociată, în general, la trei vectori (figura 5.1.)
daţi de:
9 natura impactului asociat unui element de mediu;
9 tipul activităţii (operaţiile la care se referă);
9 instrumentele utilizate (filtre, cicloane14, staţii de epurare, paravane de zgomot etc.).

Tipuri de activităţii:
- prevenire a polu ării Natura impactului asupra:
- reducere a poluării aerului,
- măsurare şi control apei,
- cercetare-dezvoltare solului,
- instruire biodiversităţii
- administrare Activităţi specifice
generală a mediului de protecţia mediului

Instrumente:
echipamente,
utilaje, instalaţii,
proceduri,
tehnologii

Figura 5.1. Vectorii activităţilor specifice de protecţia mediului

Combinând grupările prezentate mai sus se poate obţine un cadru de clasificare:

9 activităţi de prevenire şi combatere a impacturilor sistemelor de producţie şi consum, care prin
natura lor vizează limitarea efectelor nefaste ale activităţilor economice şi care, la rândul lor, pot fi
divizate în:
- prevenirea, eliminarea şi tratarea poluanţilor înainte de evacuarea lor în mediul natural
(activităţi de apărare a mediului): gestiunea deşeurilor, reducerea emisiilor în aer,
gestiunea apelor uzate;
- tratarea sau reducerea emisiilor de poluanţi în elementele de mediu (activităţi de
combatere a poluării care rezultă din activităţi anterioare): combaterea poluării mediului
acvatic marin, combaterea poluării apelor de suprafaţă, combaterea poluării solului,
reducerea zgomotului;
9 activităţi de protecţie a patrimoniului natural, detaliate în:
- conservarea speciilor de faună şi floră;
- prevenirea ecologică a accidentelor naturale (menţinerea factorilor naturali);
- amenajarea zonelor naturale protejate;
- acţiuni de restaurare a peisajelor, protecţia şi restaurarea zonelor naturale;
9 alte tipuri de activităţi:
- cercetare - dezvoltare;

14
Aparate pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forţei centrifuge.
 - administrare generală a mediului;
- instruire.
Activităţile de protecţie a mediului desfăşurate la nivelul agenţilor economici şi sociali
corespund la trei tipuri diferite de activităţi de producţie: principale, secundare şi auxiliare (sau
interne).
Activităţile de protecţie a mediului pot constitui activităţi de producţie principale atunci
când reprezintă obiectul principal de producţie al întreprinderii. Activităţile pot avea ca rezultat
servicii de mediu care la rândul lor pot fi comercializate sau nu, către alte întreprinderi sau populaţie.
O clasificare generală a activităţilor care au ca finalitate servicii de protecţia mediului figurează în
CAEN15, fiind incluse în principal în diviziunea 90 intitulată “Asanarea şi îndepărtarea gunoaielor,
salubritate şi activităţi similare”. Diviziunea poate fi la rândul ei subdivizată pe baza clasificării
activităţilor specifice de protecţia mediului astfel: 90.1 protecţia aerului, 90.2 protecţia apei, 90.3
prevenirea, colectarea, transportul, tratarea şi eliminarea deşeurilor, 90.4 protecţia solului şi a apelor
subterane, 90.5 reducerea zgomotului, 90.6 protecţia mediului natural. Activităţile care furnizează
servicii de mediu constând în reciclarea deşeurilor fac obiectul unei categorii distincte din CAEN
(diviziunea 37 “reciclarea şi recuperarea deşeurilor”). Alte activităţi de protecţia mediului figurează în
diviziunile 73 “cercetare dezvoltare” şi 75 “administraţia publică”.
Activităţile de protecţia mediului pot constitui activităţi secundare ale întreprinderilor. În
acest caz, rezultatele acestor activităţi constau, în general, în servicii comerciale sau necomerciale
realizate pe lângă produsele principale ale unităţilor. De exemplu o întreprindere industrială are o
staţie de epurare a apelor uzate a cărei capacitate permite şi epurarea apelor reziduale ale unei alte
întreprinderi învecinate. Activităţile de protecţia mediului în calitate de producţie secundară sunt
asociate la ramura de activitate căreia îi aparţine întreprinderea respectivă în funcţie de obiectul ei
principal de activitate.
Activităţile de protecţia mediului pot, de asemenea, să fie activităţi auxiliare ale
întreprinderilor. În acest caz ele nu servesc decât cerinţelor interne ale întreprinderilor şi, deci, nu fac
obiectul pieţei, lucru pentru care se mai numesc activităţi interne de protecţia mediului.
Activităţile de protecţia mediului sunt executate cu mijloace specifice domeniului, formate
din: echipamente, utilaje, instalaţii, proceduri, tehnologii. Criteriile după care se clasifică mijloacele
de protecţia mediului ţin cont de elementul de mediu asupra căruia acţionează preponderent, precum şi
de modul în care este influenţat procesul de producţie.
Primul criteriu de clasificare permite o grupare a mijloacelor în funcţie de elementele de
mediu pentru care se urmăreşte reducerea sau eliminarea impacturilor negative. Astfel, există facilităţi
cu ajutorul cărora se realizează controlul poluării aerului, administrarea apelor uzate, administrarea
deşeurilor, remedierea şi curăţirea solului, combaterea zgomotului. Al doilea criteriu permite
realizarea legăturii între mijloace şi procesul de producţie, determinând următoarele categorii de
mijloace de protecţia mediului:
9 adăugate ("end of pipe"): aceste mijloace sunt situate la sfârşitul procesului de
producţie (nu influenţează producţia) şi au ca scop reducerea evacuărilor de substanţe poluante
rezultate din procesul de producţie şi nu sunt strict legate de un anumit proces de producţie (de
exemplu filtre);
9 integrate în proces (în ciclul de producţie): aceste mijloace conduc la adaptarea sau
schimbarea unui proces sau a unei instalaţii de producţie, astfel încât să genereze mai puţine emisii
poluante sau deşeuri, fie prin modificarea echipamentelor de producţie existente cu scopul explicit de
a reduce substanţele poluante produse, fie prin înlocuirea unui echipament de producţie cu unul nou cu
efecte directe şi evidente în îmbunătăţirea performanţelor industriale ale procesului de producţie, care
contribuie în acelaşi timp la reducerea poluării.
Au fost analizate activităţile specifice de protecţia mediului desfăşurate în cadrul SC Verde
SA. Acestea se referă, în principal, la aspectele tratate în continuare.

15
Clasificarea activităţilor economiei naţionale.
Prelevarea probelor de aer
Sunt stabilite punctele de prelevare a probelor de aer în funcţie de cerinţele impuse de Legea
Protecţiei Muncii - 90/1996 şi Legea Protecţiei Mediului - 137/1995. În vederea prelevării corecte a
probelor de aer de la locurile de muncă se ţine cont de următoarele criterii:
9 volumul corect al unei probe de aer şi metoda de dozare;
9 alegerea locului şi momentului recoltării:
- se prelevează probe de aer din zona respiratorie a muncitorului (20 cm de faţa
acestuia), în timp ce acesta îşi îndeplineşte munca obişnuită astfel încât proba de aer
prelevată să fie reprezentativă pentru aerul respirat de muncitor în timpul prelevărilor
(probele de aer din zona respiratorie a muncitorului au semnificaţie reprezentativă şi
recoltarea lor este obligatorie);
- momentul prelevării probelor trebuie să fie cel în care operaţiile tehnice dau prilejul
unor împrăştieri de noxe în atmosfera de lucru pentru a caracteriza îndeosebi vârfurile
de concentraţie a substanţelor nocive în aerul zonei de lucru.
Prelevarea probelor de aer pentru analizele de emisii şi imisii se face pe baza planificării
anuale. Prelevarea probelor de aer se realizează cu ajutorul unei truse de prelevare compusă din:
dispozitiv metalic cu aspirare cu apă - depresiunea necesară aspirării se face prin scurgerea unui
volum de apă stabilit; vase pentru reţinerea contaminanţilor atmosferici – tuburi în formă de “U” sau
microabsorbitoare; soluţie absorbantă; aparat pentru determinarea condiţiilor de mediu. Se determină
condiţiile de mediu prin măsurarea temperaturii şi a umidităţii, se înregistrează în buletine de analiză
şi apoi se prelevează probele de aer. La locul prelevării se instalează un dispozitiv metalic cu aspirare
cu apă la care se ataşează dispozitivul de reţinere (microabsorbitorul) şi apoi se prelevează proba de
aer. După prelevare, probele sunt înregistrate.

Monitorizarea concentraţiilor noxelor la locurile de muncă

Monitorizarea concentraţiilor noxelor de la locurile de muncă se realizează pe baza
planificării anuale a analizelor efectuate de Laboratorul Monitorizare Aer. În urma prelevării probelor
pentru analiză se completează o notă care cuprinde: locul prelevării (secţia, instalaţia, atelierul); felul
probei; data şi ora prelevării; cine a solicitat determinarea; determinarea solicitată; metoda de analiză;
codul probei; numele şi semnătura persoanei care a efectuat prelevarea.
Analizele probelor prelevate se efectuează conform prevederilor procedurilor operaţionale
ale Laboratorului Monitorizare Aer, care cuprind metode de lucru elaborate de Ministerul Sănătăţii.
Prelevarea probelor se realizează în funcţie de tipul analizelor: fie analize de date culese pe bază de
sondaj, fie analize în dinamică. Analizele datelor din sondaj au ca scop caracterizarea potenţialului
nociv momentan dintr-un loc de muncă. Valorile concentraţiilor determinate se raportează la
concentraţia admisibilă de vârf. Concentraţia admisibilă de vârf este concentraţia noxelor în zona de
lucru care nu trebuie depăşită în nici un moment al zilei de muncă. Analizele în dinamică au ca scop
caracterizarea potenţialului nociv dintr-un loc de muncă pe durata unei zile de lucru. Pentru situaţiile
în care procesele tehnologice generatoare de noxe sunt discontinue, prelevarea probelor se face la
intervale scurte de timp, din două în două ore sau în funcţie de durata procesului tehnologic. Valorile
concentraţiilor determinate se raportează la concentraţia medie admisibilă a cărei valoare nu trebuie
depăşită pe durata unui schimb de lucru.
În urma analizelor Laboratorului Monitorizare Aer se completează buletinele de analiză, pe
baza cărora se întocmeşte un plan de măsuri preventive. Situaţia concentraţiilor de noxe este parte
integrantă din analiza de management pe baza căreia se stabilesc acţiunile corective şi preventive
pentru îmbunătăţirea continuă, în scopul reducerii valorilor noxelor de la locurile de muncă.

Monitorizarea noxelor şi a stării de sănătate a personalului

Prelevarea probelor se efectuează de către laboranţii Laboratorului Monitorizare Aer.
Laboranţii, în urma prelevării probelor pentru analiză, completează o notă care cuprinde: locul
prelevării (secţia, instalaţia, atelierul); felul probei; data şi ora prelevării; cine a solicitat determinarea;
determinarea solicitată; metoda de analiză; codul probei; numele şi semnătura persoanei care a
efectuat prelevarea. Probele prelevate se înregistrează.
Analizele probelor prelevate se efectuează pe baza unor metode de lucru elaborate de
Ministerul Sănătăţii. În urma analizelor se eliberează buletinele de analiză, iar rezultatele se
înregistrează într-un registru. Analizele noxelor se efectuează trimestrial pe baza unui plan anual
întocmit în funcţie de producţie. Trimestrial, şeful Laboratorului Monitorizare Aer prezintă şefului
Compartimentului Siguranţă şi Sănătate situaţia concentraţiilor noxelor găsite la punctele de recoltare.
Medicul responsabil de medicina muncii primeşte un buletin de analiză de la şeful Laboratorului
Monitorizare Aer şi stabileşte natura investigaţilor medicale care trebuie efectuate personalului expus
la noxe.
Personalul Laboratorului Dispensarului Medical efectuează analize medicale pentru
verificarea stării generale de sănătate a personalului societăţii. Rezultatele sunt interpretate, iar în
momentul în care se constată diferite afecţiuni se indică tratamentul corespunzător sau se eliberează
trimiteri către medicii specialişti. Dacă medicul constată o corelaţie între rezultatul analizelor
medicale şi noxa respectivă, iar salariatul prezintă o afecţiune datorată acesteia, medicul eliberează
trimiteri către Clinica de Boli Profesionale. Medicul responsabil cu medicina muncii şi şeful
Laboratorului Monitorizare Aer prezintă un raport care cuprinde corelarea dintre concentraţia noxelor
la locurile de muncă şi starea de sănătate a personalului şi care este parte integrantă din analiza de
management prezentată top managementului de Directorul Calitate-Mediu. Pe baza acesteia se
stabilesc acţiuni corective şi preventive pentru îmbunătăţirea continuă a stării de sănătate.

Epurarea apelor uzate

În Staţia de epurare se colectează apele uzate de la Spălare ambalaje, Răşini 2, Centrala
termică, CUT 2, LV 1 (prin vidanjare16), Casa de pompe. Toate apele uzate sunt captate în bazinul de
colectare B1 în flux continuu. Aici se realizează omogenizarea parţială a apelor uzate şi decantarea
primară a şlamului17. Şlamul se evacuează şi se colectează anual de către personalul Secţiei Mecanică
la remontul staţiei de epurare. Cantităţile de şlam sunt înregistrate de către personalul Staţiei de
epurare într-un registru. Apele se evacuează discontinuu în bazinul B2, în funcţie de debitul de intrare
în bazinul B1. În Omogenizator (B2) se acumulează apa din una sau mai multe alimentări, după
fiecare efectuându-se o recirculare, cu ajutorul pompelor de aproximativ 30 minute. Urmează
decantarea gravitaţională a şlamului care se evacuează anual de pe fundul bazinului (în timpul
remontului).
Bazinul este prevăzut cu pod raclor18 care colectează spuma formată deasupra apei când este
cazul. Personalul Laboratorului Ape prelevează şi analizează probe de apă din Omogenizator o dată pe
schimb (la 12 ore), înregistrând rezultatele într-un registru. Şeful Compartimentului Managementul
Mediului verifică încadrarea indicatorilor apei uzate în limitele impuse de legislaţia în vigoare (NTPA
002/200219). În cazul în care indicatorii nu se încadrează în limite se recurge la tratarea apei
(neutralizare cu H2SO420, recirculare). Dacă limitele impuse nu sunt depăşite, apa este transvazată în
bazinele de aerare tip Lübeck L1 şi L2. În bazinele Lübeck se realizează o aerare şi o decantare
primară, după care are loc o decantare finală în bazinele centrale ale Lübeck-urilor (D1, D2) unde apa
pătrunde prin procedeul descris de principiul vaselor comunicante. De la preaplinul bazinului D1 apa
ajunge prin cădere liberă în sistemul de bazine L2/D2 sau prin circuit separat. În bazinele L1/D1
respectiv L2/D2 aerul necesar barbotării este furnizat de două ventilatoare V1 şi V2 legate în serie.
Operaţia de barbotare este discontinuă (circa 10 minute/oră) şi se efectuează pentru degazarea şi
oxidarea unor compuşi organici volatili din apă (vapori de solvenţi organici).

16
Acţiune de golire, curăţare a cazanelor, gurilor de scurgere etc.
17
Amestec de apă cu particule fine de substanţe minerale în suspensie.
18
Dispozitiv mobil folosit pentru curăţirea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcţiune a
instalaţiilor.
19
Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de
epurare.
20
Acid sulfuric.
 Se prelevează şi analizează probe de apă din bazinele L1 şi L2 o dată pe zi şi ori de câte ori
este necesar până la încadrarea indicatorilor în limitele impuse de legislaţia în vigoare (NTPA
002/2002). Se verifică conformitatea indicatorilor apei uzate cu valorile specificate de NTPA
002/2002 şi în cazul depăşirilor se indică modul de tratare suplimentară a apei uzate (tratare cu
H2SO4). După încadrarea parametrilor în limite, apa epurată este evacuată la canalizarea orăşenească
prin racordurile R1, R3, R4. În mod excepţional, pe perioada remontului, conform Legii Protecţiei
Mediului 137/1995, apele uzate se evacuează direct la canalizare fără a trece prin staţia de epurare.
Şlamul colectat în urma decantării în bazinele L1, L2 şi a decantării finale din bazinele D1, D2 este
stocat de către personalul de operare al staţiei în butoaie cu capac amovibil21, pe o platformă betonată.

Monitorizarea calităţii apelor uzate

Monitorizarea calităţii apelor uzate se face de către Laboratorul Ape al societăţii şi de un
laborator neutru.
Monitorizarea calităţii apelor de către Laboratorul Ape al societăţii. Punctele de
prelevare a probelor de apă de cazan, condens, apă uzată şi industrială sunt stabilite de către şeful
Centralei Termice, reprezentanţii ISCIR22 pentru condens şi apa de cazan şi de către şeful
Compartimentului Managementul Mediului. Personalul Laboratorului Ape prelevează probe de ape
uzate, de cazan, condens şi apă industrială din următoarele puncte: intrare staţie epurare, ieşire staţie
de epurare, racorduri de evacuare (R1, R3, R4), centrala termică (apă brută-coloană, condens-vas
central, degazor, cazane), CUT (vas condens). Probele sunt recoltate o dată la 12 ore la Staţia de
epurare, o dată la 24 ore sau de căte ori este nevoie la CUT iar la Centrala Termică de 3 ori la 12 ore,
conform Normativ C18-1985 (ISCIR); laboranţii etichetează şi analizează probele prelevate conform
documentaţiei specifice.
Monitorizarea calităţii apelor uzate de către un laborator neutru. Lunar, un laborator
neutru specializat prelevează şi analizează probe de apă uzată de la racordurile de evacuare la
canalizarea orăşenească (R1, R3, R4), conform cerinţelor legale (NTPA 002/2002). Laboratorul neutru
specializat transmite buletinele de analiză emise după analizarea probelor, Compartimentului
Managementul Mediului. Trimestrial, pe baza rezultatelor analizelor efectuate de către laboratorul
neutru specializat, Compartimentul Managementul Mediului întocmeşte Situaţia calităţii apelor uzate
şi o transmite Inspectoratului de Protecţia Mediului. Compartimentul Managementul Mediului
întocmeşte lunar, trimestrial şi anual un raport privind situaţia calităţii apei uzate în SC Verde SA şi îl
prezintă Directorului Calitate – Mediu care, la rândul său, prezintă concluziile monitorizării calităţii
apelor uzate în şedinţa de analiză a conducerii privind Sistemul de Management al Calităţii şi
Mediului. În urma analizei, Managementul SC Verde SA stabileşte măsuri corective şi preventive.

Monitorizarea separatoarelor golite prin vidanjare

Apele uzate, din procesele tehnologice, spălări şi alte activităţi se decantează primar în
separatoarele locale de preepurare. Şeful locului de muncă desemnează o persoană din subordine care
urmăreşte deversarea apelor uzate numai în separatoare şi-l anunţă în cazul umplerii lor. Curăţarea
separatoarelor se face bianual sau ori de câte ori este nevoie în funcţie de volumul producţie. Şeful
locului de muncă solicită Compartimentului Transporturi vidanjarea apei uzate din bazinul de
preepurare (în cazul secţiei Răşini, apa uzată se transportă la Staţia de epurare printr-o conductă de
canalizare; vidanjarea realizându-se numai pentru curăţarea şlamului din bazine). Compoziţia apei
uzate vidanjate este analizată de către Laboratorul Ape care înregistrează rezultatele analizelor. În
funcţie de rezultatele analizelor, Compartimentul Managementul Mediului stabileşte dacă vidanja se
descarcă în staţia de epurare sau apa uzată se preepurează într-un bazin auxiliar. Indicatorii urmăriţi
sunt prevăzuţi de NTPA 002/2002: pH, cloruri, Cl223, CCO-Mn24, CCO-Cr25, CBO526, suspensii,

21
Capac care poate fi separat de restul ansamblului fără ca acesta să se defecteze.
22
Inspecţia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor de ridicat.
23
Clor.
24
Consum chimic de oxigen-mangan.
25
Consum chimic de oxigen-dicromat.
26
Consum biochimic de oxigen.
substanţe extractibile cu eteri din petrol, aspect. Apa uzată preepurată în bazinul auxiliar este
transportată la staţia de epurare prin vidanjare.

Monitorizarea şlamurior
Apele uzate, din procesele tehnologice, spălări şi alte activităţi se decantează primar în
separatoarele locale de preepurare. Şlamurile decantate în această etapă sunt colectate în vederea
prelucrării ulterioare. Din separatoarele locale, apele uzate sunt tratate în Staţia de epurare unde, prin
decantare secundară, se îndepărtează gravimetric noi cantităţi de şlam. Separatoarele locale şi
bazinele Staţiei de epurare se curăţă de şlam bianual sau ori de câte ori este nevoie în funcţie de
volumul producţiei, astfel: bazinele de preepurare se curăţă mecanic şi manual după vidanjarea fazei
apoase; canalele şi ventilele obturate sunt curăţate astfel încât să asigure funcţionarea la întreaga
capacitate; bazinele Staţiei de epurare se curăţă după oprirea alimentarii cu apa uzată şi deversarea
apei uzate direct la canalizarea orăşenească (conform Legii 107/199627). Şlamul este depozitat, de
către Compartimentul Administrativ, în spaţii special amenajate, platforme betonate şi acoperite, în
butoaie etanşe astfel încât să se elimine posibilitatea poluării mediului.

Monitorizarea deşeurilor
Se realizează separat pentru deşeurile tehnologice şi celelalte tipuri de deşeuri.
Monitorizarea deşeurilor tehnologice, rezultate ca urmare a derulării proceselor de
producţie, activităţilor de control interfazic şi final, în activităţile de cercetare-dezvoltare şi activităţile
Laboratorului Ape şi Monitorizare Aer, sunt colectate de către secţiile/compartimentele care le-au
generat. Deşeurile tehnologice rezultate din activitatea laboratoarelor Inspecţia Calităţii, Ape,
Monitorizare Aer şi Departamentului Dezvoltare şi care nu mai pot fi prelucrate sunt colectate în
butoaie inscripţionate şi închise etanş. Acestea sunt predate pentru deversare în Staţia de epurare a SC
Verde SA.
Deşeurile rămase pe sol (distrugerea şi răsturnarea ambalajelor, neetanşeitatea ambalajelor)
rezultate din activităţile de manipulare, transport, depozitare materii prime şi produse finite sunt
recuperate în cel mai scurt timp de către cel care a generat incidentul şi predate Secţiei Răşini pentru
reprelucrare. Secţia Răşini prelucrează deşeurile tehnologice conform documentaţiei tehnice elaborată
de către Compartimentul Dezvoltare. Laboratorul Inspecţia Calităţii al Secţiei Răşini analizează
deşeurile tehnologice după omogenizarea acestora. După prelucrarea deşeurilor tehnologice, rezultă
Ecosolv şi Pastcom care sunt utilizate de către secţiile Răşini, Lacuri şi Vopsele la fabricarea
produselor: Avantsolv, Ecogrund, Izopastcon şi Ecoalchid. Produsul Ecosolv se utilizează şi la
spălarea ambalajelor.
Secţia Răşini centralizează deşeurile prelucrate lunar, pe baza notelor de transfer completate
de către secţiile producătoare care au generat deşeuri tehnologice. Situaţia deşeurilor tehnologice
prelucrate şi predate ca produse finite este transmisă prin poştă electronică Compartimentului
Managementul Mediului.
Monitorizarea altor categorii de deşeuri. Ca urmare a activităţii SC Verde SA rezultă
deşeuri reciclabile (metal, sticlă, hârtie, lemn, uleiuri uzate, anvelope, acumulatori) şi nereciclabile
(menajere, şlamuri, lavete murdare, material filtrant). Deşeurile sunt colectate şi sortate la sursă de
către secţiile/compartimentele care le-au generat. Deşeurile generate de către Compartimentul
Transporturi (uleiuri uzate, anvelope, acumulatori) sunt colectate în cadrul acestuia. Compartimentul
Transporturi completează formularul "Declaraţie pentru livrarea uleiurilor uzate", pe care îl trimite
Compartimentului Aprovizionare. Compartimentul Aprovizionare asigură predarea uleiului uzat
firmelor autorizate pentru valorificarea şi eliminarea acestuia, conform legislaţiei în vigoare
(Hotărârea 662/200128). Deşeurile reciclabile (metal, sticlă, hârtie, lemn, plastic) sunt colectate în
containere diferite, inscripţionate, care se găsesc la fiecare secţie/compartiment. Compartimentul
Administrativ depozitează deşeurile colectate în ţarcul special amenajat şi răspunde de predarea şi
valorificarea deşeurilor reciclabile colectate, la firmele specializate.

27
Legea Apelor.
28
Hotărârea Guvernului 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate.
 Deşeurile menajere colectate în containere separate sunt ridicate de către Compartimentul
Administrativ şi transportate la groapa de gunoi orăşenească. Lavetele murdare şi materialul filtrant
sunt colectate de către secţiile de producţie/compartimente şi predate Compartimentului
Administrativ, care le depozitează într-un loc special amenajat (închis) până la stabilirea modalităţii de
eliminare a lor. Compartimentul Administrativ transmite lunar Compartimentului Managementul
Mediului, situaţia deşeurilor predate din punct de vedere cantitativ şi valoric. Compartimentul
Managementul Mediului monitorizează lunar, cantitativ şi valoric, deşeurile colectate, predate şi
valorificate. Compartimentul Managementul Mediului raportează anual Inspectoratului de Protecţie a
Mediului şi Ministerului Economiei şi Comerţului - Direcţia de Gestionare a Deşeurilor, situaţia
deşeurilor din SC Verde SA.
Şeful Compartimentului Managementul Mediului informează trimestrial Directorul Calitate
- Mediu cu privire la situaţia deşeurilor din SC Verde SA. Directorul Calitate - Mediu prezintă anual
situaţia deşeurilor în cadrul şedinţei de analiză a managementului care propune acţiuni corective şi
preventive în scopul îmbunătăţirii continue a gestionării deşeurilor.

Monitorizarea materialelor periculoase

Aprovizionarea materialelor periculoase se face de către Compartimentul Aprovizionare
conform necesarului de materii prime. Gestionarii asigură depozitarea şi manipularea materialelor
periculoase în spaţii delimitate în funcţie de compatibilităţile lor chimice, marcate cu semne
avertizoare. Compartimentul Transporturi asigură transportul intern al materialelor periculoase cu
mijloace de transport adecvate, respectând legislaţia în vigoare. Şefii locurilor de muncă unde sunt
utilizate materialele periculoase instruiesc personalul din subordine cu privire la transportul,
manipularea şi dozarea acestora. Compartimentul Managementul Mediului întocmeşte şi actualizează,
în concordanţă cu intrarea în vigoare a unor noi prevederi legale, lista materialelor periculoase
utilizate în SC Verde SA. Anual, şeful Compartimentului Managementul Mediului întocmeşte bilanţul
materialelor periculoase rulate în SC Verde SA, îl prezintă Directorului Calitate - Mediu şi
reprezentanţilor organelor de control abilitate.

5.2. Identificarea aspectelor de mediu semnificative

Procedura de identificare a aspectelor semnificative de mediu la SC Verde SA este descrisă în
continuare.
Aspectele de mediu pot fi identificate de orice angajat al societăţii, acesta fiind obligat să
anunţe şeful locului de muncă unde s-a identificat aspectul de mediu. Acesta completează o notă de
identificare a aspectelor de mediu şi o difuzează Compartimentului Managementul Mediului. Şeful
acestui compartiment face o analiză asupra aspectelor de mediu pentru a le determina pe cele
semnificative cu ajutorul unei grilei de cuantificare a aspectelor de mediu semnificative şi identifică
aspectele semnificative de mediu care întrunesc un anumit număr de puncte29.
Cu ajutorul grilei se cuantifică fiecare aspect de mediu identificat în funcţie de frecvenţă,
gravitate, cantitate, reglementări, investiţii necesare. Dacă aspectul de mediu semnalat nu este
semnificativ, nota de identificare a aspectelor de mediu se înregistrează într-un registru, iar
responsabilul de problema de mediu informează şeful locului de muncă implicat. Dacă aspectul de
mediu se constituie ca fiind semnificativ, Compartimentul Managementul Mediului deschide un raport
privind aspectul semnificativ de mediu, îl înregistrează în registrul aspectelor semnificative de mediu
şi îl transmite şefului locului de muncă pentru completarea, de către acesta, a cauzelor aspectului de
mediu şi modului de tratare a neconformităţii: acţiuni corective, acţiuni preventive, termene.
Şeful locului de muncă unde a fost identificat aspectul semnificativ de mediu stabileşte cauza
aspectului de mediu, indicând modul de tratare a neconformităţii, precum şi acţiunile corective şi
preventive care se impun şi termenul de realizare a acestor măsuri. Directorul Departamentului
29
Conform “Grilei de cuantificare a aspectelor de mediu semnificative” elaborată de SC Verde SA acest punctaj este 37.
implicat vizează raportul privind aspectul semnificativ de mediu, iar şeful locului de muncă respectiv
îl trimite Compartimentului Managementul Mediului.
Compartimentul Managementul Mediului urmăreşte îndeplinirea la termenele stabilite a
tratării neconformităţii, a acţiunilor corective şi preventive. În cazul în care termenele stabilite nu sunt
îndeplinite se vor stabili încă unul sau două termene noi, iar dacă nici după cel de-al treilea termen nu
sunt rezolvate problemele semnalate, atunci se propune sancţionarea conform ROI30 şi a legislaţiei în
vigoare, a persoanelor responsabile de neîndeplinirea măsurilor preconizate. După realizarea măsurilor
stabilite, Compartimentul Managementul Mediului închide raportul privind aspectul semnificativ de
mediu.
Compartimentul Managementul Mediului elaborează lista aspectelor semnificative de mediu
ori de câte ori este identificat un nou aspect semnificativ de mediu sau este eliminată cauza care l-a
generat. După fiecare revizie această listă este difuzată tuturor şefilor de compartimente care
desfăşoară activităţi care au (sau pot avea) impact semnificativ asupra mediului şi arhivată în
microarhivele compartimentelor respective.
Compartimentul Managementul Mediului, respectând Legile naţionale şi Reglementările
interne, Politica de protecţie a mediului, sănătate şi siguranţă a SC Verde SA, stabileşte obiectivele
generale şi specifice de mediu. Acestea sunt actualizate de Compartimentul Managementul Mediului
ori de căte ori este nevoie.

5.3. Ecobalanţa
În tabelul 5.1 este prezentată ecobalanţa construită pe baza datelor culese la SC Verde SA, la
nivelul anului 2002.

Tabelul 5.1. Ecobalanţa SC Verde SA, 2002

Post balanţier Existent Intrări Ieşiri Existent
la 1.01. la 31.12
1. TERENURI (m2) 285272 - - 285272
1.1. suprafeţe de terenuri ocupate cu 224327 - - 224327
9 drumuri şi căi de acces 98479 - - 98479
9 parcări 11260 - - 11260
9 construcţii (clădiri) pentru 114588 - - 114588
- producţie 17606 - - 17606
- distribuţie şi depozitare 15454 - - 15454
- administraţie 2302 - - 2302
- altele 79226 - - 79226
1.2. suprafeţe libere 60945 - - 60945
2. UTILAJE ŞI ECHIPAMENTE (bucăţi) 526 34 - 560
2.1. utilaje de producţie 210 4 - 214
9 mori cu bile 14 - - 14
9 maşini de frecat cu trei valţuri 9 1 - 10
9 tendere 43 - - 43
9 containere 95 - - 95
9 reactoare 23 - - 23
9 maşini de ambalat 12 3 - 15
9 maşini de dozat 14 - - 14
2.2. aparatură de birou şi comunicaţii 230 25 - 255
9 calculatoare 130 20 - 150
9 imprimante 100 5 - 105
30
Regulamentul de Ordine Interioară.
 Post balanţier Existent Intrări Ieşiri Existent
la 1.01. la 31.12
2.3. vehicule proprii ale întreprinderii 80 5 - 85
9 lifturi 8 - - 8
9 autoturisme 46 4 - 50
9 minibuse 1 - - 1
9 vehicule de mare tonaj 10 1 - 11
9 altele 15 - - 15
2.4. vehicule proprii utilizate în activitatea 80 5 - 85
întreprinderii
9 lifturi 8 - - 8
9 autoturisme 46 4 - 50
9 minibuse 1 - - 1
9 vehicule de mare tonaj 10 1 - 11
9 altele 15 - - 15
2.5. echipamente specializate 6 - - 6
9 autovidanje 1 - - 1
9 autofurgonete 1 - - 1
9 tractoare 1 - - 1
9 semiremorci 3 - - 3
3. MATERII PRIME
9 solvenţi (tone) 4000
9 materii prime solide (tone) 8500
9 pigmenţi (tone) 0,5
3
9 apă (m ) 3750
4. SEMIFABRICATE (TONE)
9 lacuri şi vopsele 73,14
9 auxiliare 451,62
9 răşini 2582,19
9 mase plastice 36,07
5. PRODUSE OBŢINUTE (tone)
9 lacuri şi vopsele 6887,08
9 auxiliari 760,44
9 diluanţi 1142,3
9 chituri şi masticuri 266,6
9 cerneluri 119,59
9 răşini 3826,26
9 mase plastice 36,07
6. DEŞEURI (tone)
9 baterii 0,5
9 fier vechi 268,56
9 plastic 10
9 hârtie 37
9 altele 316,5
7. ENERGIE CONSUMATĂ
9 gaz (m3) 2844013
9 electricitate (KWh) 4531667
9 combustibil (tone) 16,5
8. NIVELUL ZGOMOTULUI (decibeli) 65
3
9. APĂ CONSUMATĂ (m )
9 potabilă 629655
9 materie primă (din râuri, lacuri) 3750
 Post balanţier Existent Intrări Ieşiri Existent
la 1.01. la 31.12
9 apă reziduală 624474
9 suspensii solide în apă (tone) 40
9 nivelul pH-ului 7,5-8,5
9 nivelul temperaturii 5-30oC
10. EMISII ÎN AER (tone)
9
CO2 18418
9 NO2 13,02
9 praf (pulbere fină) 1,23
9 COV 12,5

Coeficienţii mişcării calculaţi pe baza ecobalanţei sunt prezentaţi în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2. Coeficienţii mişcării calculaţi pe baza ecobalanţei SC Verde SA, 2002
Post balanţier Coeficientul intrărilor (%)
Maşini de frecat cu trei valţuri 10,00
Maşini de ambalat 20,00
Calculatoare 13,33
Imprimante 4,76
Autoturisme 8,00
Vehicule de mare tonaj 9,09
În anul 2002, la nivelul SC Verde SA se observă o reînnoire a existentului de utilaje de
producţie, de aparatură de birou şi comunicaţii şi a parcului de vehicule proprii ale întreprinderii. La
sfârşitul anului, 10% din numărul maşinilor de frecat cu trei valţuri fuseseră achiziţionate pe parcursul
anului 2002 şi 20% din numărul maşinilor de ambalat erau noi. De asemenea, a fost reînnoit aproape o
zecime din parcul de vehicule de mare tonaj.
Ca urmare a dezvoltării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), în cadrul SC Verde
SA a crescut nevoia de tehnică de calcul performantă. Astfel, managementul întreprinderii a hotărât
achiziţionarea unui număr însemnat de calculatoare şi imprimante performante, ponderea acestora
fiind de 13,13% în cazul calculatoarelor şi 4,76% în cazul imprimantelor, în totalul celor existente la
sfârşitul anului 2002. Utilizarea TIC elimină un număr mare de fluxuri fizice, ducând astfel la
diminuarea impactului negativ asupra mediului.
Pentru a analiza riscul de mediu din perspectiva modului de utilizare a terenurilor sau pentru
a determina necesarul de resurse şi tipul acestora se determină mărimile relative de structură,
prezentate în tabelul 5.3.

Tabelul 5.3. Mărimi relative de structură calculate pe baza ecobalanţei SC Verde SA,
2002 (%)
Post balanţier 1.01.2002 31.12.2002
Terenuri ocupate în total terenuri, din care: 78,63 78,63
9 cu drumuri şi căi de acces 34,52 34,52
9 cu parcări 3,95 3,95
9 cu construcţii, din care pentru: 40,16 40,16
- producţie 6,17 6,17
- distribuţie şi depozitare 5,41 5,41
- administraţie 0,80 0,80
- altele 27,78 27,78
Suprafeţe libere în total terenuri 21,37 21,37
Utilaje de producţie în totalul utilajelor şi echipamentelor, din 39,92 38,21
care:
9 mori cu bile 2,66 2,50
 Post balanţier 1.01.2002 31.12.2002
9 maşini de frecat cu trei valţuri 1,71 1,79
9 tendere 8,17 7,67
9 containere 18,07 16,96
9 reactoare 4,37 4,11
9 maşini de ambalat 2,28 2,68
9 maşini de dozat 2,66 2,50
Aparatură de birou şi comunicaţii în totalul utilajelor şi 43,73 45,53
echipamentelor, din care:
9 calculatoare 24,71 26,78
9 imprimante 19,02 18,75
Vehicule proprii ale întreprinderii în totalul utilajelor şi 15,21 15,18
echipamentelor, din care:
9 lifturi 1,52 1,43
9 autoturisme 8,75 8,93
9 minibuse 0,19 0,18
9 vehicule de mare tonaj 1,90 1,96
9 altele 2,85 2,68
Vehicule proprii utilizate în activitatea întreprinderii în totalul 15,21 15,18
utilajelor şi echipamentelor, din care:
9 lifturi 1,52 1,43
9 autoturisme 8,75 8,93
9 minibuse 0,19 0,18
9 vehicule de mare tonaj 1,90 1,96
9 altele 2,85 2,68
Echipamente specializate în totalul utilajelor şi echipamentelor, 1,14 1,07
din care:
9 autovidanje 0,19 0,18
9 autofurgonete 0,19 0,18
9 tractoare 0,19 0,18
9 semiremorci 0,57 0,53

Terenurile aflate în proprietatea SC Verde SA sunt neocupate într-o proporţie de 21,37%,

restul fiind ocupate cu căi de acces, drumuri, parcări şi construcţii. Peste o treime din totalul
terenurilor este ocupată cu drumuri şi căi de acces la spaţiile productive, centrale termice, spaţii pentru
depozitare şi spaţii pentru administraţie. Ţinând cont de specificul activităţii întreprinse există
pericolul unor scurgeri accidentale de substanţe poluante (solvenţi şi soluţii chimice) în timpul
transportului. Transportul păcurii spre centralele termice poate fi o altă sursă de poluare a solului.
Depozitarea necorespunzătoare a unor materii prime, materiale şi deşeuri poate genera
pătrunderea în sol a diverselor substanţe poluante (pulberi, solvenţi chimici, produse petroliere) prin
antrenarea lor de către precipitaţii şi infiltraţii. 5,41% din terenurile întreprinderii sunt întrebuinţate în
acest sens. În ceea ce priveşte modul de utilizare a terenurilor există un risc crescut de poluare a
mediului.
Aproape 40% din numărul de utilaje şi echipamente deţinute de SC Verde SA sunt
reprezentate de utilajele de producţie. Aceasta determină o pondere însemnată a necesarului de resurse
specifice procesului de fabricaţie în totalul necesarului de resurse al întreprinderii. Cantităţile de
materii prime, energie şi apă (materie primă) consumate în anul 2002 în procesul de fabricaţie sunt
prezentate în Tabelul 5.1.
În ceea ce priveşte modul de utilizare a vehiculelor proprii ale întreprinderii se observă faptul
că întregul parc a fost utilizat pentru activitatea proprie a întreprinderii, iar aceasta nu a necesitat
folosirea unor vehicule închiriate. Dimensionarea parcului de autovehicule este optimă.
Cantităţile de deşeuri rezultate din activitatea SC Verde SA la nivelul anului 2002 sunt
prezentate în Tabelul 5.1. Cu excepţia deşeurilor de lemn care au fost depozitate (temporar vrac) şi a
nămolurilor (care au fost stocate într-un bazin decantor), celelalte deşeuri au fost depozitate până la
evacuare sau valorificare în containere metalice. Evacuare şi predarea pentru prelucrare a deşeurilor s-
a făcut pe bază de contract de reciclare-reutilizare cu diverşi colaboratori externi.
Nivelurile emisiilor în aer înregistrate în ecobalanţă au fost determinate de următoarele surse
de poluare: instalaţiile tehnologice (secţiile de răşini, nitrocloruri, lacuri şi vopsele, cerneluri) şi
instalaţiile termice.
În ceea ce priveşte nivelul zgomotului înregistrat în ecobalanţă (65dB), acesta se situează la
limita maximă admisă conform STAS 10.009-88. Pentru atenuarea zgomotelor produse se impun
măsuri de amplasare a principalelor surse de poluare fonică (compresoare, ventilatoare) în încăperi sau
construcţii închise, proiectate special pentru acest scop.

5.4. Indicatori statistici de mediu

Identificarea şi construirea indicatorilor statistici de mediu s-au realizat în următoarele etape:

9 stabilirea subiectelor statistice compatibile cu activitatea economică a SC Verde SA;
9 alegerea variabilelor statistice corespunzătoare subiectelor statistice selectate;
9 construirea indicatorilor statistici de mediu.

Stabilirea subiectelor statistice compatibile cu activitatea economică a SC Verde SA

În urma analizării detaliate a activităţii SC Verde SA şi în concordanţă cu concepţia
dezvoltată în această lucrare la paragraful 2.2. Subiecte statistice pentru evidenţierea relaţiei economie
– mediu au fost selectate următoarele subiecte statistice ca fiind compatibile cu activitatea economică
a întreprinderii în cauză:
9 prelevări de apă;
9 utilizarea apei;
9 utilizarea solului;
9 emisii de substanţe poluante în aer;
9 evacuări de substanţe poluante în apă;
9 activităţi de utilizare finală a energiei;
9 cantitatea de deşeuri;
9 riscuri meteorologice;
9 riscuri geologice;
9 resurse naturale;
9 calitatea elementelor de mediu;
9 protecţia şi conservarea naturii;
9 restaurarea mediului degradat;
9 cercetarea asupra poluării şi supravegherii mediului;
9 depoluarea şi restaurarea mediului;
9 mijloace de combatere a poluării.

Alegerea variabilelor statistice corespunzătoare subiectelor statistice selectate

În concordanţă cu specificul fiecărui subiect statistic selectat, în această etapă au fost alese
variabilele statistice corespunzătoare (tabelul 5.4.).
 Tabelul 5.4. Subiecte şi variabile statistice de mediu pentru SC Verde SA
Subiecte statistice de mediu Variabile statistice de mediu
Apă prelevată din surse subterane
Prelevări de apă
Apă prelevată din surse de suprafaţă
Necesarul de apă
Utilizarea apei Cerinţa de apă
Recircularea internă a apei
Suprafaţa totală a incintei
Suprafaţa reţelelor
Utilizarea solului
Suprafaţa cu căi de transport
Suprafaţa liberă

Surse de poluare a atmosferei

Emisii de substanţe poluante în
aer Materii prime care se pot găsi în atmosferă sub formă de
pulberi, vapori, aerosoli
Conţinutul gazelor rezultate din ardere
Categorii de apă uzată

Evacuări de substanţe poluante în

ape Volumul de apă uzată evacuată pe categorii şi pe
receptori
Volumul de substanţe poluante din apă
Activităţi de utilizare finală a Consum de energie
energiei
Tipuri de deşeuri
Cantităţi de deşeuri generate
Cantitatea de deşeuri
Cantităţi de deşeuri valorificate
Provenienţa ambalajelor
Tipul de climă
Riscuri meteorologice
Regimul termic
Riscuri geologice Potenţialul seismic
Suprafaţa totală
Resurse naturale Total personal
Resurse de apă
Aer
Calitatea elementelor de mediu Apă
Sol
Protecţia şi conservarea naturii Activităţi de monitorizare şi de prevenire a poluării
Epurarea apelor
Restaurarea mediului degradat
Refacerea solului
Cercetarea asupra poluării şi Număr de cercetări privind poluarea
supravegherii mediului Staţii de supraveghere a calităţii apei şi aerului
Depoluarea şi reconstituirea Operaţii de depoluare pe tipuri de poluanţi
capitalului natural Operaţii de reconstituire, pe tipuri de poluanţi
Numărul staţiilor de tratare a apei
Mijloace de combatere a poluării
Gestionarea deşeurilor
Construirea indicatorilor statistici de mediu
În această etapă se prezintă setul de indicatori dezvoltaţi în concordanţă cu subiectele şi
variabilele statistice selectate în primele două etape. Dezvoltarea setului de indicatori a pornit de la
premisa grupării în cele trei clase de indicatori:
9 indicatori de presiune;
9 indicatori de stare;
9 indicatori de răspuns.

Apă prelevată din surse subterane. În zona municipiului Bucuros31, apele subterane sunt
cantonate la diferite adâncimi, de la 2-3 metri la sute de metri. În partea de est, apele subterane sunt
cantonate în depozite granito-aluvitice. Nivelul hidrostatic este la adâncimi mai mici de cinci metri în
luncile râurilor, iar pe interfluvii adâncimile obişnuite ale acestuia sunt de 5-15 metri. Apele freatice
au, în general, nivelul liber, dar local pot fi şi sub presiune, datorită unui acoperiş cu permeabilitate
scăzută.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 numărul de forje: 8;
9 adâncimea la care se realizează forajul: 135 m;
9 durata zilnică de forare: 24 h;
9 durata anuală de forare: 250 zile.

Apă prelevată din surse de suprafaţă. Reţeaua hidrografică naturală aparţinând bazinului
hidrografic Artist32 este alcătuită din câmpul interfluvial Drag - Ceresc33 care este drenat la nord de
râul Ceresc şi la sud de Drag şi care curg de la NV la SE. Pe lângă reţeaua hidrografică naturală există
şi o reţea hidrografică artificială, realizată pentru asigurarea municipiului împotriva inundaţiilor,
asigurarea alimentării cu apă, salubrizarea râurilor Ceresc şi Drag, agrement.
Alimentarea cu apă potabilă se face din reţeaua RGAB34 şi din foraje proprii.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 diametrul branşamentului: Dn = 150 mm;
9 volumul zilnic autorizat de apă potabilă: Vz = 3123 m3;
9 volumul anual autorizat de apă potabilă: Van = 780750 m3.
Alimentarea cu apă industrială se face din reţeaua RGAB (lacul Cerb – Penelopa35).
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 diametrul branşamentului: două conducte cu diametrul de 300 mm şi 400 mm;
9 volumul zilnic de apă potabilă autorizat: Vmaxz = 4088 m3;
9 volumul anual de apă potabilă autorizat: Vmaxan = 1022000 m3.

Recircularea internă a apei se face separat pentru apa potabilă şi apa industrială.
Pentru apa potabilă, instalaţia de înmagazinare a apei preluată din reţeaua RGAB este
formată din două rezervoare. Instalaţia de distribuţie a apei este formată dintr-o staţie de pompare şi
două hidrofoare.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 volumul rezervorului din instalaţia de înmagazinare: există două rezervoare cu volume de
150m3 şi respectiv 100 m3;
9 volumul hidrofoarelor: există două hidrofoare cu volume de 5000 l fiecare.
Pentru apa industrială, instalaţia de înmagazinare cuprinde două rezervoare subterane, un
rezervor pentru apă recirculată, un rezervor subteran din beton armat pentru apă cu temperatura de
120C, un rezervor subteran din beton armat pentru apă cu temperatura de 300C, un rezervor cu apă la
31
Nume convenţional
32
Nume convenţional.
33
Nume convenţionale.
34
Regia Generală de Apă Bucuros (nume convenţional).
35
Nume convenţionale.
temperatura 320C. Distribuţia se face din staţiile de pompare echipate cu electropompe, prin reţele de
distribuţie separate pentru apa de răcire şi apa recirculată.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici (tabelul 5.5.):
9 volumul rezervorului;
9 debitul electropompei.

Tabelul 5.5. Volumele rezervoarelor din instalaţiile de înmagazinare şi debitele electropompelor

din staţiile de pompare
Volum Debit
Instalaţia de înmagazinare 3 Electropompe
(m ) (m3/h)
5 200
Rezervoare subterane 2 300 Recircularea apei
4 300
Rezervoare pentru apă recirculată 1 200 Alimentare staţie frig 4 300
Rezervoare apă cu temperatura 120C 1 300 Circuit apă răcită 3 200
Eliminarea consumatori cu apă
Rezervoare apă cu temperatura 300C 1 300 4 200
de 120C

Rezerva intangibilă de apă pentru stins incendiile este păstrată în două rezervoare de apă
industrială şi în două rezervoare de apă recirculată şi de incendii. Stingerea incendiilor se realizează
prin hidranţi exteriori, staţie spumă, răcire cu apă, hidranţi interiori. Apa de incendii este pompată în
reţea prin intermediul a două staţii echipate cu electropompe.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 volumul rezervorului;
9 debitul la gura instrumentului de evacuare a apei;
9 debitul electropompei.
Valorile înregistrate pentru aceşti indicatori sunt prezentate în tabelul 5.6.

Tabelul 5.6. Volume şi debite ale instalaţiilor de apă pentru incendii

Rezervoare de apă Gură de evacuare Electropompe
Volum Debit Debit
Tip Tip Număr
(m3/bucată) (l/secundă) (m3/h)
Apă
750 Hidrant exterior 30 2 200
industrială
Staţie spumă 183 4 360
Apă
300 Răcire cu apă 14
recirculată 2 40
Hidranţi interiori 6,6

Utilizarea terenurilor. SC Verde SA este amplasată în partea de sud – est a Municipiului

Bucuros pe platforma industrială Dumbrava36.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 suprafaţa totală a incintei: 285272 m2;
9 suprafaţa construită: 114588 m2;
9 suprafaţa reţelelor: 9711 m2;
9 suprafaţa cu căi de transport: 98479 m2;
9 suprafaţa liberă: 60945 m2.

Surse de poluare a atmosferei.

Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 provenienţa emisiilor în aer: instalaţii, tehnologii, centrale termice;

36
Nume convenţional.
 9 concentraţia de vapori, aerosoli, pulberi, gaze ale materiilor prime care se găsesc în atmosferă:
formaldehida, acid acrilic, acetonă, amoniac, acetat de butil, acetat de etil, alcooli alchidici (n-butanol,
izo-butanol, izopropanol), metil-etil-acetonă, ciclohexanonă, benzen, toluen, xilen, epiclorhidrină, acid
clorhidric, pulberi de la pigmenţi organici sau anorganici. Din arderea combustibililor (păcură, gaz
metan) rezultă gazele de ardere ce conţin CO2, vapori de apă, CO37, NOx, SOx şi pulberi;
9 concentraţia de CO2, vapori de apă, CO, NOx, SOx, pulberi a gazelor de ardere (vezi tabelul
5.7.).

Tabelul 5.7. Emisii poluante cumulate

Tip combustibil
CO NOx SO2 Pulberi
Debit masic Concentraţie Debit masic Concentraţie Debit masic Concentraţie Debit masic Concentraţie
3 3 3 3
(g/s) (mg/Nm ) (g/s) (mg/Nm ) (g/s) (mg/Nm ) (g/s) (mg/Nm )

Păcură 0,08 46,5 0,697 393 3,3 1489,5 0,012 6,55

Gaz metan 0,089 45,2 0,358 180,9 0,015 8 0,35 1,77

Concentraţie maxim admisibilă

38
păcură 170 450 1700 50
(Ordinul 462/93 ) gaz 100 350 35 5

Apa uzată. Din activitatea economică a întreprinderii rezultă următoarele categorii de ape
uzate: apă chimic impură, apă uzată menajeră, apă reziduală convenţional curată.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 cantitatea maximă de apă uzată evacuată (tabelul 5.8.);

Tabelul 5.8. Cantităţi maxime de ape uzate evacuate

Volume evacuate
Categoria apei Receptori
Maxim zilnic (mc/zi) Maxim orar (mc/h)
Ape uzate menajere
Ape uzate industriale
3925,8 433,9
convenţional curate Reţeaua de
Ape meteorice canalizare
Ape uzate industriale care municipală
necesită epurare 800,5 89,5
Ape meteorice

9 cantităţi de substanţe poluante în apele epurate în cadrul întreprinderii (tabelul 5.9.);

9 cantităţi de substanţe poluante evacuate în canalizarea orăşenească (tabelul 5.9).

Tabelul 5.9. Cantităţi de substanţe poluante în ape

Unitate Limite maxim
Valori medii admise conform
Caracteristici de Destinaţia
măsurate NTPA 002/97
39
măsură
Epurare 7-8,5
pH - 6,5-8,5
Canalizarea orăşenească 7-10
Substanţe Epurare Urme
extractibile cu eter mg/l 20
Canalizarea orăşenească Urme
de petrol
Epurare
50-90
Cloruri mg/l -
Canalizarea orăşenească 14-170
Materii în suspensii mg/l Epurare 77-160 300

37
Monoxid de carbon.
38
Ordinul 462/1993 al MAPPM pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei.
39
Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor.
 Unitate Limite maxim
Valori medii admise conform
Caracteristici de Destinaţia
măsurate NTPA 002/97
39
măsură
Canalizarea orăşenească 90-370
Epurare 40-700
CCO-Cr mgO2/l 500
Canalizarea orăşenească 29,5-367
Epurare 15-120
CBO5 mgO2/l 300
Canalizarea orăşenească 8,5-110

Consumul de energie.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 Cantitatea de energie consumată: W = P * t, unde P reprezintă puterea efectivă iar t reprezintă
timpul de funcţionare a utilajului. În tabelul 5.10. sunt prezentate cantităţile de energie electrică
consumate de SC Verde SA în perioada august 2002 – martie 2003.

Tabelul 5.10. Energie electrică consumate în perioada august 2002 – martie 2003
(KWh)
Luna 08 09 10 11 12 01 02 03
Energie electrică consumată 306698 434173 517544 447001 352931 404919 433647 324800

Energia electrică este preluată din reţeaua Conel prin intermediul a 14 posturi de
transformare amplasate pe teritoriu SC Verde SA. Transformatorii sunt echipaţi cu ulei şi nu s-au
înregistrat scurgeri de ulei pe sol. Există o singură linie în cablu care are traseu aerian restul liniilor în
cablu ce merg la consumatori sunt îngropate şi sunt protejate împotriva accidentelor (cele de sub
drumurile de acces au protecţie în ţeavă). Condensatorii electrici utilizaţi de SC Verde SA sunt de tip
uscat. Întreţinerea posturilor de transformare şi a condensatorilor electrici se face de către personalul
de specialitate al întreprinderii.

Cantitatea de deşeuri. Indicatorii statistici corespunzători acestui subiect statistic se

construiesc în funcţie de tipul deşeului realizat, provenienţa materialelor şi modul de valorificare al
deşeurilor.
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 Cantitatea realizată de deşeuri din hârtie şi carton: 37 t;
9 Cantitatea valorificată de deşeuri din hârtie şi carton: 25 t;
9 Cantitatea de ambalaje din plastic: 10t;
9 Cantitatea de ambalaje din plastic valorificate: la nivelul SC Verde SA, în luna martie 2003
aceste deşeuri nu au fost valorificate;
9 Cantitatea realizată de deşeuri din lemn: 122,55 t;
9 Cantitatea valorificată de deşeuri din lemn: 122,55 t40;
9 Cantitatea realizată de deşeuri metalice: 268,56 t;
9 Cantitatea valorificată de deşeuri metalice: 268,5641 t;
9 Cantitatea de deşeuri menajere: 946,7 t;
9 Cantitatea de nămoluri: 47 t.

Clima şi potenţialul seismic. Câmpia Bucurosului42 este caracterizată printr-o climă

temperat continentală cu uşoară nuanţă excesivă. Regimul termic în interiorul Municipiului Bucuros
înregistrează variaţii mari, în funcţie de anotimp, lună, zi, noapte. Caracteristicile climatice medii
pentru Municipiul Bucuros sunt:
9 zile cu cer senin: 59 zile;

40
Se observă valorificarea, în întregime, a cantităţii de deşeuri din lemn.
41
Se observă valorificarea, în întregime, a cantităţii de deşeuri metalice.
42
Nume convenţional.
 9 zile cu pâclă sau ceaţă: 57 zile;
9 radiaţia solară medie anuală: 125 Kcal/cm2;
9 temperatura medie anuală: 110C;
9 umezeala relativă a aerului: 75%;
9 precipitaţii medii anuale: 550 mm.
Gradul seismic al zonei, conform Normativului P100/199243 este caracterizat prin
indicatorii:
9 zona macroseismică: B;
9 perioada colţ: Tc = 1,5 s.
Indicatorii statistici privind calitatea apei evacuată în reţeaua de canalizare44 sunt:
9 limita inferioară a pH-ului: 6,5;
9 limita superioară a pH-ului: 8,5;
9 concentraţia de materii în suspensie: 300 mg/dm3;
9 concentraţia de CCO-Cr: 500 mg/dm3;
9 concentraţia de substanţe extractibile cu eter de petrol: 200 mg/dm3;
9 concentraţia de fenoli antrenabili cu vapori de apă: nu a putut fi măsurată;
9 concentraţia de sulfaţi: nu a putut fi măsurată;
9 concentraţia de clor liber: nu a putut fi măsurată.

Calitatea aerului. În cadrul SC Verde SA fiecare secţie este dotată cu sisteme de ventilaţie.
Înainte de evacuarea în atmosferă, efluenţii gazoşi care conţin pulberi sunt trecuţi prin instalaţii de
depoluare (cicloane, filtre cu saci).
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici45:
9 cantitatea de NOx (NO2):
- concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 0,3;
- concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 0,1;
9 cantitatea de SO2:
- concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 0,75;
- concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 0,25;
9 cantitatea de CO:
- concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 6,0;
- concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 2,0;
9 cantitatea de pulberi în suspensie:
- concentraţia maxim admisibilă de scurtă durată (30 minute) în mg/dm3: 0,5;
- concentraţia maxim admisibilă de lungă durată (24 ore) în mg/dm3: 0,15;
9 cantitatea de pulberi sedimentabile: nu a putut fi măsurată;
9 cantitatea de COV: nu a putut fi măsurată;
9 nivelul de zgomot exterior (în funcţie de distanţa sursei de zgomot până la aparatul de măsură,
valoarea prevăzută în STAS 10009/1998, tabelul A este de maximum 65 dB).

Pentru SC Verde SA s-au construit următorii indicatori statistici privind calitatea solului:
9 cantitatea de substanţe evacuate în aer din sursele de emisii şi depuse pe sol;
9 cantitatea de substanţe poluante (pulberi, solvenţi chimici, produse petroliere) pătrunse în sol
prin antrenarea lor de către precipitaţii şi infiltraţii;
9 nivelul scurgerilor accidentale de substanţe poluante în timpul transportului din cauza
defecţiunilor;
9 cazurile de depozitare necorespunzătoare a materiilor prime, materialelor şi deşeurilor.

43
Normativului de proiectare antiseismică.
44
NTPA 002/1997.
45
STAS 12574/1987.
 Managementul întreprinderii a adoptat următoarele măsuri ca răspuns la impactul
activităţii economice asupra mediului:
9 tratarea apei reziduale: modernizarea staţiei de epurare, îndepărtarea sedimentelor din bazinele
de preepurare şi refacerea traseelor de scurgere;
9 modernizarea instalaţiilor de ventilaţie şi a instalaţiilor de reţinere a pulberilor;
9 refacerea pavimentelor şi zidurilor de reţinere la parcurile de solvenţi, etanşarea coloanelor şi
instalaţiilor tehnologice pentru ca scurgerile accidentale care însoţesc transportul, manipularea şi
depozitarea solvenţilor să nu afecteze solul;
9 prelucrarea deşeurilor: din deşeurile rezultate se obţin produsul ECOSOLV folosit la spălarea
utilajelor şi ECOALCHID folosit pentru obţinerea de grunduri, chituri şi masticuri (din grundurile şi
masticurile astfel obţinute se realizează ECOGRUND, un grund pentru protecţia anticorozivă a
suprafeţelor metalice în condiţii de exploatare mai puţin exigente).
Pentru SC Verde SA s-au construit şi măsurat următorii indicatori statistici:
9 volumul de apă chimic impură: nu a putut fi măsurat;
9 volumul bazinului colector: 100 m3;
9 volumul omogenizatorului: 500 m3;
9 cantitatea de H2SO4 folosită la neutralizare: 80 l în luna martie 2003;
9 costul unitar al H2SO4 (soluţie 30%): 0,13 euro/l;
9 durata de decantare: 2h;
9 cantitatea de săruri depusă în omogenizator: nu a putut fi măsurată;
9 nivelul pH-ului din apă după neutralizare: 8-9;
9 volumul bazinului în care se face aerarea apei: 300 m3;
9 nivelul pH-ului din apă după aerare46;
9 cantitatea de energie consumată (pompe, ventilator): 6500 KWh;
9 cheltuieli lunare de amortizare a staţiei de epurare (martie 2003): 43647474 lei;
9 fond de salarii lunar al personalului implicat în activitatea de epurare a apei (martie 2003):
189484831 lei;
9 costul lunar de întreţinere a bazinelor (martie 2003): 530000 lei;
9 costul lunar de laborator (substanţe, echipamente, materiale consumabile – martie 2003):
8150000 lei;
9 cost lunar de monitorizare aer (martie 2003): 1875000lei;
9 cost lunar de monitorizare centrală (martie 2003): 4230000lei;
9 cost lunar de monitorizare apă chimic impură (martie 2003): 2520000lei;
9 cost lunar de monitorizare apă potabilă (martie 2003): 2875000lei;
9 cost unitar AVANTSOLV: 1836 lei/l;
9 preţ livrare AVANTSOLV: 4386 lei/l;
9 cost unitar ECOSOLV: 4981 lei/l;
9 cost unitar ECOALCHID: 76 euro/t;
9 preţ livrare ECOALCHID: 227 euro/t;
9 venituri din valorificarea hârtiei: 1071000 lei/t;
9 venituri din valorificarea metalelor: 1963500 lei/t;
În tabelul 5.11. sunt prezentate cantităţile de deşeuri valorificate de întreprindere în perioada
septembrie 2002 – martie 2003.
Tabelul 5.11. Cantităţi de deşeuri valorificate (tone)
Tip deşeu 09 10 11 12 01 02 03
*
Metalice 35 26 11 12 0 10 20
*
Hârtie 0 0 0,8 0 0 2 25
AVANTSOLV** 20,8 17,62 5,76 11,22 32,63 2,58 10,33
ECOSOLV** 8,4 9,63 9,85 6,13 7,7 7,75 13
ECOALCHID** 2,16 0 0 0 1,44 4,68 7,74
* valorificate în exterior, ** valorificate în interior.

46
Aerarea apei se realizează până ce se obţin valorile impuse de legislaţie.
5.5. Experiment factorial 23
S-a ajuns la concluzia că factorii de influenţă cei mai importanţi ai emisiilor de CO de la
CUT1 şi CUT2 sunt: tipul de combustibil folosit la ardere (păcură sau gaz), tipul centralei (CUT1 sau
CUT2) şi momentul prelevării (în timpul orelor de lucru în secţiile productive sau în afara orelor de
lucru în secţiile productive). S-a programat un experiment factorial 23. Angajaţii laboratorului
Monitorizare Aer au determinat concentraţiile de CO (mg/Nm3), conform experimentului programat47,
în două săptămâni (repetiţie). Condiţiile programate au fost:
9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile
productive;
9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile
productive;
9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile
productive;
9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile
productive;
9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile
productive;
9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile
productive;
9 emisii de CO rezultate din arderea păcurii la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile
productive;
9 emisii de CO rezultate din arderea gazului la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile
productive;
Determinările obţinute conform programului experimental sunt prezentate în tabelul 5.12.

Tabelul 5.12. Concentraţii de CO (mg/Nm3) în emisiile poluante de la centralele de utilităţi

ale SC Verde SA
Săptămâna în care s-a desfăşurat experimentul
Factorul combinator Total Simbol
I II
0 47,0 47,2 94,2 t0
a 45,2 45,6 94,1 ta
b 46,9 47,2 94,1 tb
c 46,8 47,0 93,8 tc
ab 44,8 44,9 89,7 tab
ac 44,6 44,8 89,4 tac
bc 46,1 46,0 92,1 tbc
abc 45,0 44,8 89,8 tabc
Total 366,4 367,5 733,9 T..

Factorul A: tipul de combustibil

Niveluri: 0 păcură 1 gaz
Factorul B: tipul de centrală
Niveluri: 0 CUT1 1 CUT2
Factorul C: momentul determinării
Niveluri: 0 în timpul de lucru 1 în afara timpul de lucru
Interacţiunile sunt date de combinarea factorilor: AB, AC, BC, ABC.
Modelul matematic este următorul:

47
Anexa 3.
 x i j k l = µ + αil + β jl + γ kl + δijl + θikl + ωj kl + φijkl + εijkl , în care i = 0, 1 nivelurile factorului A, j = 0, 1
nivelurile factorului B, k = 0, 1 nivelurile factorului C, l = 0, 1 nivelurile repetiţiei iar xijkl = fiecare dată
observată supusă influenţei celor trei factori cât şi repetiţiei. În continuare sunt puse în evidenţă
combinările factorilor şi niveluriler acestora:
Factorii Repetiţii - săptămâni Total Simbol
A B C I II
0 0 0 47,0 47,2 94,2 t0
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT1 în timpul orelor de lucru în
secţiile productive
1 0 0 45,2 45,6 90,8 ta
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT1 în timpul orelor de lucru în
secţiile productive
0 1 0 46,9 47,2 94,1 tb
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT2 în timpul orelor de lucru în
secţiile productive
0 0 1 46,8 47 93,8 tc
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile
productive
1 1 0 44,8 44,9 89,7 tab
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT2 în timpul orelor de lucru în
secţiile productive
1 0 1 44,6 44,8 89,4 tac
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT1 în afara orelor de lucru în
secţiile productive
0 1 1 46,1 46,0 92,1 tbc
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea păcurii la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile
productive
1 1 1 45,0 44,8 89,8 tabc
Emisiile au rezultat în urma combinaţiei: arderea gazului la CUT2 în afara orelor de lucru în
secţiile productive
T..
Având în vedere că factorul A apare în patru locuri şi anume ta, tab, tac, tabc, este clar că va trebui să
avem un total general numai pentru factorul A. Situaţia se repetă şi pentru factorii B şi C. Vom organiza
datele în tabel astfel încât să obţinem aceste totaluri. De fiecare dată va trebui să avem cei trei factori cu
cele două niveluri. Datele se organizează ca în tabelul 5.13.

Tabelul 5.13. Organizarea datelor pentru determinarea totalurilor48

0 a b c ab ac bc abc Total
+ + + + + + + + 733,9 T0
- + - - + + - + -14,5 Ta
- - + - + - + + -2,5 Tb
- - - + - + + + -3,7 Tc
+ - - + + - - + 1,1 Tab
+ - + - - + - + 1,1 Tac
+ + - - - - + + -0,1 Tbc
- + + + - - - + 3,1 Tabc

Sumele s-au obţinut prin adunarea - acolo unde este semnul "+" - şi prin scăderea - acolo unde este
semnul "-" - a subtotalurilor obţinute în urma cercetării.

48
Colibabă D. – “Metode statistice avansate de cercetare a pieţei”, Editura ASE, Bucureşti, 2000.
 Se calculează numărul de grade de libertate df1 pentru fiecare factor de influenţă în parte şi numărul
de grade de libertate df2 pentru întregul tabel: df1 = nr. niveluri - 1 = 2 - 1 = 1, respectiv df2 = [23 × (nr.
repetiţii - 1)] - 1 = 7. Pentru un prag de semnificaţie α = 0,05, valoarea tabelată a statisticii Fisher este
Ft(1,7) = 5,59.
Etapele de lucru sunt49:
2 2
T0 733.9
9 se determină factorul de corecţie C = 3 = 3 = 33663,08
2 x nr. repetitii 2 x 2
9 se determină suma pătratelor pe fiecare factor de influenţă în parte:
2 2 2
2
(−14,5) 2
(−2,5) 2
(−3,7)
SPA = 3T a = = 13,14 , SPB = 3T b = = 0 ,39 , SPC = 3T c = = 0 ,86
2 x2 16 2 x2 16 2 x2 16
2 2 2 2
1,1 1,1
SPAB = T3 a b = = 0,08 , SPAC = T3 a c = = 0,08 ,
2 x 2 16 2 x 2 16
2
2
(−0,1) 2 2
3,1
SPBC = T3 b c = = 0,00063 , SPABC = T3a b c = = 0,60
2 x2 16 2 x 2 16
2 2
2
T rep 366,4 + 367,5 2
SPRep = ∑ 3 - C = 3
- 33663,08 = 0 ,08
l =1 2 2
9 se determină suma pătratelor pe întregul tabel:
1 1 1 1
SPT = ∑ ∑ ∑ ∑ xi2 j k l - C =
i = 0 j= 0k = 0l = 0

= 472 + 45,22 + ... + 44,82 - 33663,08 = 15,35

9 se determină suma pătratelor pe eroarea experimentală:
SPE = SPT-SPA-SPB-SPC-SPAB-SPAC-SPBC-SPABC-SPRepetiţie=0,14
9 se determină media pătratelor aferente fiecărui factor de influenţă în parte. Deoarece
df1 = 1, rezultă că media pătratelor va fi egală cu suma pătratelor:
MPA = SPA MPAB = SPAB
MPB = SPB MPAC = SPAC MPABC = SPABC
MPC = SPC MPBC = SPBC
SPE 0 ,14
9 se determină media pătratelor pe eroarea experimentală: MPE = = = 0,02
df 2 7
9 se determină raportul Fisher calculat pentru fiecare factor de influenţă în parte:
MPA MPB MPC
Fc a= = 659,98 > F t , F c b = = 19,62 > F t , F c c = = 42,97 > F t ,
MPE MPE MPE
MPAB MPAC MPBC
F c ab = = 3,80 < F t , F c ac = = 3,80 < F t , F c bc = = 0,03 < F t ,
MPE MPE MPE
MPABC
F c abc = = 30,17 > F t
MPE
Se observă că emisiile de monoxid de carbon sunt influenţate semnificativ de acţiunea tuturor
celor trei factori consideraţi, chiar dacă aceştia ar acţiona independent între ei. Nu se poate vorbi însă
de emisii mai mari de CO în condiţiile în care factorii interacţionează doi câte doi, între ei:
9 se arde păcură la CUT1 sau se arde gaz la CUT1;
9 se arde păcură la CUT2 sau se arde gaz la CUT2;
9 se arde păcură în timpul de lucru la secţiile productive sau se arde gaz în timpul de lucru la
secţiile productive;
9 se arde păcură în afara timpului de lucru la secţiile productive sau se arde gaz în afara timpului
de lucru la secţiile productive;

49
Calculele au fost realizate cu ajutorul Excel®.
 9 funcţionează CUT1 în tipul de lucru la secţiile productive sau funcţionează CUT2 în tipul de
lucru la secţiile productive;
9 funcţionează CUT1 în afara tipului de lucru la secţiile productive sau funcţionează CUT2 în
afara tipului de lucru la secţiile productive.
În schimb se înregistrează concentraţii diferite de CO în emisiile poluante ale celor două centrale
în momentul în care cei trei factori interacţionează între ei. Acestea sunt diferite semnificativ statistic
atunci când se arde păcură la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive faţă de cazul când:
9 se arde gaz la CUT1 în timpul orelor de lucru în secţiile productive;
9 se arde păcură la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive;
9 se arde păcură la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive;
9 se arde gaz la CUT2 în timpul orelor de lucru în secţiile productive;
9 se arde gaz la CUT1 în afara orelor de lucru în secţiile productive;
9 se arde păcură la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive;
9 se arde gaz la CUT2 în afara orelor de lucru în secţiile productive).
 Anexa 2. Delimitări conceptuale ale impactului asupra mediului

Impactul activităţii economico-sociale asupra mediului trebuie ţinut sub control, astfel încât
să se realizeze o dezvoltare durabilă, motiv pentru care este obligatorie identificarea şi estimarea
acestuia.
Analiza statistică integrată economie-mediu trebuie să urmărească incidenţele intervenţiei
omului asupra mediului (presiune) şi ceea ce rezultă în urma acestora (reacţia mediului) asociate cu
o serie de activităţi care exercită un impact asupra mediului cum ar fi:
9 extracţia resurselor naturale;
9 generarea de deşeuri şi substanţe poluante.
Aspectele esenţiale ale analizei statistice integrate economie-mediu vizează:
9 evidenţierea surselor de agresiune (activităţile umane şi naturale susceptibile de a degrada
calitatea mediului natural, de a afecta sănătatea omului, de a afecta reproducerea speciilor, de a epuiza
resursele neregenerabile);
9 măsurarea dimensiunii agresiunilor (dimensiunea elementelor care fac presiune asupra
mediului şi contribuie la bulversarea sa; de exemplu, emisiile de poluanţi);
9 măsurarea reacţiilor mediului, respectiv calitatea elementelor de mediu ca rezultat al efectelor
de agresiune observate asupra mediului;
9 măsurarea reacţiilor societăţii la transformarea mediului (de exemplu, cheltuieli pentru
protecţia mediului).
Prin utilizarea materiilor prime şi prin deversarea deşeurilor, mediul se degradează. Analiza
statistică integrată economie - mediu are rolul de a îndrepta activitatea economică spre o reducere sau
evitare a acestei degradări (figura A2.1.).

MEDIUL RESURSE NATURALE

reciclare reutilizare
Fabricaţie / transformare
Extracţia resurselor

Prelucrări primare

Distribuţie

Consum
naturale

Materii Materii prime Mărfuri

Prime materiale
primare semifabricate
deşeuri

deşeuri
deşeuri

deşeuri

deşeuri

reciclare reciclare

MEDIUL RECEPTOR PENTRU DEŞEURI

Figura A2.1. Legătura dintre mediu şi fazele activităţii economice

Dezvoltarea economică cu succes depinde de utilizarea raţională a resurselor şi de reducerea,

pe cât posibil, a impacturilor adverse asupra mediului. Analiza statistică integrată economie - mediu
este instrumentul principal pentru atingerea acestor obiective prin inserarea informaţiilor de mediu în
analiza activităţii economice. Analiza statistico-economică urmăreşte să determine dacă beneficiile
globale ale activităţii economice devansează costurile şi ajută la luarea deciziilor astfel încât
activitatea să se desfăşoare în condiţii de maximă rentabilitate.
Impacturile asupra mediului generează costuri, dacă ele sunt adverse mediului, sau pot aduce
beneficii, dacă ele sunt pozitive. Considerarea impacturilor asupra mediului trebuie integrată celorlalte
aspecte ale analizei statistico-economice a activităţii întreprinderii. Printr-o astfel de analiză integrată
se va căuta identificarea şi evaluarea impacturilor asupra mediului în termeni calitativi şi cuantificarea
monetară acolo unde este posibil. Adesea, impacturilor identificate nu li se pot atribui valori monetare.
Motivul major al integrării analizei de mediu în cea economică ar fi cel al găsirii expresiei monetare a
acestor impacturi.
Primul pas al analizei statistico-economice integrate îl constituie determinarea impacturilor
pe care activitatea economică le produce asupra mediului. Aceste impacturi se determină prin
compararea situaţiei create cu cea în care activitatea economică nu ar exista. Pentru determinarea
impacturilor fizice statisticianul trebuie să lucreze cu o echipă de specialişti formată din ingineri,
ecologi, agronomi şi sociologi. Această activitate este complexă deoarece unele relaţii dintre
impacturile fizice nu pot fi sesizate cu uşurinţă, ele pot fi întâmplătoare sau se pot produce peste o
perioadă mai îndepărtată.
Odată identificate impacturile fizice se trece la analiza modului în care acestora li se poate
atribui valoare exprimată în termeni monetari precum şi la evaluarea relaţiilor dintre impacturile
fizice.
Impactul asupra mediului se defineşte ca22 “efect direct sau indirect al unei activităţi umane
care produce o schimbare sensului de evoluţie a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate
afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau condiţiile socio-
economice”. În literatura de specialitate se prezintă o împărţire a impactului asupra mediului în funcţie
de modul cum acesta se produce: impact direct, impact indirect, impact cumulat şi impact din
interacţiune. Dacă asupra impactului direct, discuţiile, în sensul definirii lui, sunt inutile, în ceea ce
priveşte definirea celorlalte tipuri amintite apar unele contradicţii. Unii autori susţin că impacturile
indirecte şi cele din interacţiune sunt componente ale impactului cumulat. Alţii dimpotrivă le
diferenţiază clar aducând şi argumente.
Cele mai multe puncte de vedere se concentrează astfel:
a) Impacturile cumulate sunt cele care rezultă din modificări de acelaşi tip, cumulate (figura
A2.2.).
ACTIVITATE
ECONOMICĂ

Impact A

Impact A

Impact A

ACTIVITATE
ECONOMICĂ

Figura A2.2. Impacturi cumulate

Impacturile cumulate sunt de natură aditivă fiind o sumă a tuturor impacturilor de acelaşi fel
care afectează un receptor. Un exemplu poate fi reprezentat de zgomotele percepute de un individ, la
un moment dat, aflat în apropierea unei şosele cu trafic intens şi în apropierea unui combinat cu
furnale.

b) Impacturile din interacţiune sunt cele rezultate în urma reacţiilor dintre impacturi diferite ce
vor fi generate fie de aceeaşi activitate economică, fie de activităţi diferite dar care se vor desfăşura în
aceeaşi zonă (figura A2.3.).

22
Rojanschi V., Bran F. - “Politici şi strategii de mediu”, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
 ACTIVITATE
ECONOMICĂ

Impact A

Interacţiune Impact C

Impact B

ACTIVITATE
ECONOMICĂ

Figura A2.3. Impacturi din interacţiune

Impacturile din interacţiune pot fi sinergice sau antagonice.

Impactul sinergic se caracterizează prin faptul că impactul generat de interacţiunea
impacturilor afectează mai mult decât în cazul în care impacturile s-ar fi manifestat individual (figura
A2.4.).

Impact C Impact A
∩ Impact B

Figura A2.4. Impactul sinergic

Impactul antagonic se caracterizează prin faptul că impactul generat de interacţiunea

impacturilor afectează mai puţin decât în cazul în care impacturile s-ar manifesta individual (figura
A2.5.).

Impact C Impact A
∩ Impact B

Figura A2.5. Impactul antagonic

Un exemplu ar putea fi dat de interacţiunea a doi poluanţi care pot afecta mai mult (impact
sinergic) sau mai puţin (impact antagonic) mediul decât în cazul în care ei ar ajunge individual în
mediu, fără a intra în interacţiune.

c) Impacturile indirecte sunt impacturi care nu au rezultat direct dintr-o activitate ci ca urmare a
unui alt impact.
 Activitate
Impact A Impact B
economică

Figura A2.6. Impactul indirect

Un exemplu poate fi constituit de poluanţii solubili din aer (impactul A) care afectează
calitatea apei (impactul B) (figura A2.6.).
 Anexa 3. Reflecţii asupra experimentelor statistice

Experimentele statistice au la bază analiza dispersională, denumită şi ANOVA – ANalysis Of

VAriance, metodă pusă la punct de către R.A. Fisher23. Componenta economică a procedeelor de
experimentare constă în faptul că permite identificarea efectelor semnificative cu un efort
experimental minim.
Analiza dispersională permite testarea semnificaţiei relaţiei între două sau mai multe tipuri de
clasificări, determinând importanţa factorilor respectivi asupra relaţiilor. La baza analizei
dispersionale se află segregarea dispersiei totale a unei serii de date în dispersiile componente, care
pot fi atribuite diferiţilor factori implicaţi. Varianţa care poate fi atribuită unui factor este împărţită la
varianţa estimată a eşantionului, aceasta fiind o dispersie normală, dată de efectul variaţiilor de
eşantionare asupra datelor din eşantion. Dacă în acest raport, numit raportul Fisher (F), varianţa
atribuită unui factor este mai mare decât varianţa estimată a eşantionului, şi anume într-o mărime
superioară celei la care ne-am aştepta ca să provină numai din variaţiile de eşantionare, atunci i se
recunoaşte acestui factor calitatea de a exercita o influenţă asupra datelor din eşantion.
Semnificaţia mărimii cu care variaţia unui factor depăşeşte variaţia estimată a eşantionului se
determină interpolând valoarea raportului F în tabelul distribuţiilor de probabilitate, stabilind astfel
dacă valoarea calculată depăşeşte sau nu valoarea corespunzătoare a lui F, la nivelul de semnificaţie
α = 0,05 şi pentru fiecare mărime a gradelor de libertate24. Valoarea lui F arată probabilitatea aleasă
după care o valoare de F ori mai mare decât cea dată este aşteptată să apară ca urmare a variaţiilor de
eşantionare întâmplătoare.
Cel mai mare avantaj al analizei dispersionale este dat de capacitatea acesteia de a localiza
sursa diferenţelor semnificative la grupările combinate, întocmite după două, trei sau mai multe
caracteristici.
Experimentele factoriale reprezintă procedee de reducere a numărului de încercări, de grăbire
a obţinerii “răspunsului”, deci solicită un volum mai redus de informaţii. Acest tip de experimente,
deşi se pot reduce cu uşurinţă la modelele de analiză dispersională, beneficiază de o reprezentare
matematică diferită.
În cazul general, dacă se iau în considerare doi factori “a” şi “b”, fiecare având “I” şi “J”
niveluri şi dacă există (IxJ) condiţii experimentale corespunzătoare tuturor combinaţiilor posibile ale
nivelurilor celor doi factori, experimentul rezultat poartă denumirea de experiment factorial de tipul
(IxJ).
Modelul matematic general al unui astfel de model este acela al unui model bifactorial cu
interacţiuni şi repetiţii, adică dacă xijk este valoarea măsurată a repetării “k” la nivelul “i” al factorului
“a” şi la nivelul “j” al factorului “b”, atunci: x ijk = µ + α ia + α bj + α ijab + ρ k + ε ijk , i = 1, I , j = 1, J ,
k = 1, r şi ε ijk ∈ N( x;0, σ 2 ) sunt independente.
Ipotezele statistice supuse verificării sunt: Ha: toţi α ia = 0 , …, Hr: toţi ρ k = 0 .
Construirea statisticii F se bazează pe partiţionarea convenabilă a sumei:
∑∑(x ) ( ) ( ) ( )
I J I J r I J r 2

= r∑∑ xij. − x... + IJ∑ x..r − x... + ∑∑∑ xijk − xij. − x..k − x...
2 2 2
−x
ijk
i=1 j=1 i=1 j=1 =1 i=1 j=1 k=1
1 442443 1 44 42444 3 1k4 42443 1 444442444443
(IJr−1) gradedelibertate (IJ −1) gradedelibertate (r −1) gradedelibertate (IJ −1)(r −1) gradedelibertate
Se mai poate scrie:

23
Matematician angajat în anul 1920 la staţiunea agricolă experimentală Rothamsted, pentru a sprijini activitatea de
prelucrare şi interpretare a unui vast material de observaţie acumulat pe parcursul mai multor ani de experienţe
agrotehnice. Doar în câţiva ani de lucru a pus la punct o serie de principii şi metode, nu doar de interpretare a rezultatelor,
ci metodologii de programare, dirijare a experimentelor şi de interpretare statistică a rezultatelor.
24
Se lucrează cu două serii de grade de libertate, datorită faptului că se iau în considerare raporturile pentru două dispersii
independente, date de atributele de pe rândurile/coloanele tabelului de contingenţă şi fiecăreia dintre ele îi corespunde un
număr diferit de grade de libertate.
 ( ) ( ) ( ) ( )
I J I J I J 2

r∑∑ xij. − x... = rJ∑ xi.. − x... + rI∑ x. j. − x... + r∑∑ xij. − xi.. − x. j. + x...
2 2 2

i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1

În acest fel, în membrul drept s-au obţinut suma pătratelor pentru factorul “A”, suma
pătratelor pentru factorul “B” şi suma pătratelor pentru interacţiunea dintre cei doi factori.
Experimentele multifactoriale implică satisfacerea tuturor combinaţiilor posibile ale
nivelurilor factorilor. Creşterea numărului de factori, dar mai ales creşterea numărului de niveluri şi
repetiţii se reflectă multiplicativ în numărul condiţiilor experimentale. Acesta este motivul pentru care
experimentele sunt proiectate astfel încât fiecare factor este ţinut la numai două niveluri distincte. Alt
motiv este dat de faptul că în cazul acestor tipuri de experimente, există formule de calcul simplificate
care ajută substanţial la desfăşurarea analizei cantitative.
Într-un experiment de tipul 2n (n factori cu două niveluri), cele două niveluri ale fiecărui
factor sunt notate “0” şi “1”. Experimentul 23, pe baza căruia am măsurat la SC Verde SA modul în
care sunt influenţate emisiile de CO ale centralelor de utilităţi CUT1 şi CUT2, de tipul combustibilului
folosit, tipul centralei şi perioada în care s-a făcut observaţia (în timpul orelor de program la secţiile
productive sau în afara orelor de program la secţiile productive) verifică trei factori, notaţi cu A, B şi
C, fiecare dintre ei având valori diferite, fiind la niveluri diferite. Modelul matematic este următorul:
x ijkl = µ + α iA + α Bj + α Ck + α ijAB + α ikAC + α BC
jk + α ijk
ABC
+ ρ l + ε ijkl i = j = k = 0,1 l = 1, r
Se observă că modelul poate fi descris complet dacă se cunoaşte numai câte un singur
parametru, adică: µ, α 0A , α 0B , α C0 , α 00
AB
, α 00
AC
, α 00
BC
, α 000
ABC
. Condiţiile experimentale se codifică pentru
facilitarea desfăşurării calculelor. Codificarea constă în reprezentarea fiecărei condiţii experimentale
prin produsul literelor corespunzătoare factorilor respectivi şi care sunt consideraţi a fi luaţi la nivelul
superior – 1. Într-un experiment 23 notaţia “ab” scrisă cu litere minuscule înseamnă că se reprezintă
condiţia experimentală corespunzătoare factorilor “A” şi “B” consideraţi fiecare la nivelul său
superior. Absenţa literei “c” corespunzătoare factorului “C” înseamnă că acesta este considerat la
nivel inferior. Ordinea standard a condiţiilor experimentale astfel codificate este următoarea25:

Tabelul A3.1. Codificarea pentru experimentul 23

Nivelurile factorilor
Condiţia experimentală
a b c
0 0 0 0
a 1 0 0
b 0 1 0
ab 1 1 0
c 0 0 1
ac 1 0 1
bc 0 1 1
abc 1 1 1

Efectele factorilor se prezintă după cum urmează:

9 efectul direct al factorului A: α$ i = y i.. − y ...
9 efectul direct al factorului B: β$ = y − y
j . j. ...

9 efectul direct al factorului C: γ$ t = y ..t − y ...

în care:
1
y ... = ∑ ∑ ∑ y ijt reprezintă media generală a tuturor observaţiilor;
abk i j t
1
y i.. = ∑ y ijt reprezintă media observaţiilor după factorul A;
bk i

25
Tövissi L., Vodă V., “Metode statistice. Aplicaţii în producţie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
 1
y .j. = ∑ y ijt reprezintă media observaţiilor după factorul B;
ak j
1
y ..t =
ab t
∑ y ijt reprezintă media observaţiilor după factorul C.
Interacţiunile dintre factori sunt următoarele:
9 între factorii A şi B: ρ$ ij = y ij. − y i.. − y .j. + y ...
9 între factorii A şi C: ρ$ it = y i.t − y i.. − y ..t + y ...
9 între factorii B şi C: ρ$ kt = y .jt − y .j.. − y ..t + y ...
9 între factorii A, B, C, interacţiunea se identifică cu influenţa factorilor aleatori neluaţi în
considerare, reprezentată prin eroarea reziduală (deoarece experimentul este fără repetiţie - deci cu o
singură observaţie în fiecare celulă); eroarea este dată de relaţia:
ρ ijt = y ijt − y ij. − y i.t − y . jt + y i.. + y . j. + y ..t + y ...
În relaţiile anterioare s-au folosit notaţiile:
1
y ij. = ∑ y ijt reprezintă media după factorii A şi B;
k i, j
1
y i.t = ∑ y ijt reprezintă media după factorii A şi C;
b i ,t
1
y .jt = ∑ y ijt reprezintă media după factorii B şi C.
a j,t
Pentru obţinerea datelor necesare calculului analizei dispersionale este necesară stabilirea
sumelor pătratelor abaterilor pe factori şi pe combinări de factori, astfel:
2 2
1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞
9 pentru factorul A: SPA = bk ∑ α$ = ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ⎜ ∑ y ijt ⎟
2

i i bk i ⎝ jt ⎠ abk ⎝ ijt ⎠
2 2
2 1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞
9 pentru factorul B: SPB = ak ∑ β$ = ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ⎜ ∑ y ijt ⎟
j j
ak j ⎝ it ⎠ abk ⎝ ijt ⎠
2 2
1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞
9 pentru factorul C: SPC = ab∑ γ$ = ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ⎜ ∑ y ijt ⎟
2

t t ab t ⎝ ij ⎠ abk ⎝ ijt ⎠
9 pentru interacţiunea factorilor A, B:
2 2 2 2
1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞
SPAB = k∑ρ$ = ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ + ⎜ ∑yijt ⎟
2

ij ij
k ij ⎝ t ⎠ bk i ⎝ jt ⎠ ak j ⎝ it ⎠ abk ⎝ ijt ⎠
9 pentru interacţiunea factorilor A, C:
2 2 2 2
1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞
SPAC = b∑ρ$ = ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ − ∑⎜ ∑yijt ⎟ + ⎜ ∑yijt ⎟
2

it it b it ⎝ j ⎠ bk i ⎝ jt ⎠ ab t ⎝ ij ⎠ abk ⎝ ijt ⎠
9 pentru interacţiunea factorilor B, C:
2 2 2 2
1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞ 1 ⎛ ⎞
SPBC = a∑ρ$ = ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ − ∑ ⎜ ∑ y ijt ⎟ + ⎜ ∑ y ijt ⎟
2

jt jt
a jt ⎝ i ⎠ ak j ⎝ it ⎠ ab t ⎝ ij ⎠ abk ⎝ ijt ⎠
9 suma pătratelor pentru împrăştierea totală:
2
1 ⎛ ⎞
SPT = ∑ y ijt − y ( ) = ∑y − ⎜ ∑ y ijt ⎟
2 2
ijt
ijt ijt abk ⎝ ijt ⎠
9 suma pătratelor abaterilor pentru eroarea reziduală:
SPE = abk ∑ ρ$ ,
2
care se mai exprimă şi printr-o formă echivalentă:
ijt ijt

SPE = SPT − (SPA + SPB + SPC + SPAB + SPAC + SPBC)