Traducere de LIANA MICESCU
Traducerea textelor din latin\u0103 \u015fi greac\u0103 de TRAIAN COSTA
Prefa\u0163\u0103

Al\u0103turat\u0103 lucr\u0103rii publicate de cur\u00eend,
\u201eDincolo de bine \u015fi de r\u0103u",
spre \u00eentregire \u015fi deslu\u015fire.

Noi cei care c\u0103ut\u0103m cunoa\u015fterea nu ne cunoa\u015ftem pe noi \u00een\u015fine, \u015fi aceasta dintr o pricin\u0103 bine \u00eentemeiat\u0103. Nu ne-am c\u0103utat niciodat\u0103 \u2014 cum s-ar putea atunci s\u0103 neg\u0103sim \u00eentr-o zi? S-a spus pe drept cuv\u00eent: \u201eacolo unde se afl\u0103 comoara voastr\u0103, este \u015fi inima voastr\u0103"; comoara

ve\u015fnic pe drumuri, n\u0103scu\u0163i ca viet\u0103\u0163i \u00eenaripate \u015fi culeg\u0103toare de miere a sufletului, ne st\u0103 de fapt \u00een inim\u0103 un singur lucru \u2014 s\u0103 \u201eaducem ceva acas\u0103". \u00een afar\u0103 de aceasta, \u00een ceea ce prive\u015fte via\u0163a, a\u015fa-numitele \u201eevenimente" \u2014 care dintre noi se g\u00eende\u015fte serios la ele? Sau cine mai are timp destul? M\u0103 tem c\u0103 nicic\u00eend n-am fost cu adev\u0103rat \u201epreocupa\u0163i" de asemenea lucruri: inima noastr\u0103 nu se afl\u0103 acolo \u2014 \u015fi nici m\u0103car urechea! Mai degrab\u0103, asemenea celui dumnezeie\u015fte de distrat \u015fi cufundat \u00een el \u00eensu\u015fi, c\u0103ruia tocmai i-au r\u0103sunat puternic \u00een ureche cele dou\u0103sprezece b\u0103t\u0103i de amiaz\u0103 ale clopotului \u015fi care se tre- ze\u015fte dintr-o dat\u0103 \u00eentreb\u00eendu-se \u201ede c\u00eete ori a b\u0103tut de fapt?", tres\u0103rim \u015fi noi uneori dup\u0103 aceea, \u00eentreb\u00eend ului\u0163i \u015fi sp\u0103\u015fi\u0163i: \u201ece ni s-a \u00eent\u00eemplat, de fapt?" mai mult chiar: \u201ede fapt, cines\u00eentem noi? \u015fi num\u0103r\u0103m apoi, dup\u0103 cum am mai spus, toate cele dou\u0103sprezece b\u0103t\u0103i tremur\u0103toare de clopot ale tr\u0103irii noastre, ale vie\u0163ii noastre, ale

lu\u0103m drept al\u0163ii, s\u00eentem condamna\u0163i pe vecie s\u0103 ne supunem legii:
290
GENEALOGIA MORALEI

\u2014 Ideile mele asupraoriginii prejudec\u0103\u0163ilor noastre morale \u2014 c\u0103ci despre ele este vorba \u00een aceast\u0103 scriere polemic\u0103 \u2014 \u015fi-au g\u0103sit prima lor exprimare laconic\u0103 \u015fi provizorie \u00een acea culegere de aforisme ce poart\u0103 titlul Omenesc, prea omenesc. O carte pentru \u201espiritele libere", a c\u0103rei a\u015fternere pe h\u00eertie a \u00eenceput la Sorento, \u00een timpul unei Ierni ce mi-a \u00eeng\u0103duit un popas, a\u015fa cum se opre\u015fte c\u0103l\u0103torul, pentru a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa cu privirea tot acest vast \u015fi primejdios teritoriu prin care c\u0103l\u0103torise spiritul meu p\u00een\u0103 atunci. Aceasta se petrecea \u00een iarna 1876- 77; dar ideile \u00eensele s\u00eent mai vechi. Erau \u00een principal acelea\u015fi idei pe care le reiau \u00een scrierea de fa\u0163\u0103: \u2014 s\u0103 sper\u0103m c\u0103 acest lung interval de timp le-a f\u0103cut bine, c\u0103 au c\u00ee\u015ftigat \u00een maturitate, \u00een limpezime, \u00een for\u0163\u0103, \u00een perfec\u0163iune! \u00eens\u0103 faptul c\u0103 le mai men\u0163in \u015fi ast\u0103zi, c\u0103 ele \u00eensele s-au \u00eenl\u0103n\u0163uit \u00eentre timp tot mai str\u00eens \u00eentre ele, ba chiar s-au alipit \u015fi \u00eentrep\u0103truns, \u00eemi \u00eent\u0103re\u015fte \u00eencrederea voioas\u0103 c\u0103 nu s-au n\u0103scut \u00een mine izolat, \u00eent\u00eempl\u0103tor, sporadic, ci au ap\u0103rut dintr-o r\u0103d\u0103cin\u0103 comun\u0103, dintr-o voin\u0163\u0103 fundamental\u0103 de cunoa\u015ftere ce porunce\u015fte din ad\u00eencuri, vorbe\u015fte tot mai hot\u0103r\u00eet \u015fi cere concepte tot mai precise. Pentru c\u0103 nu- mai a\u015fa se cuvine s\u0103 g\u00eendeasc\u0103 un filozof. Noi n-avem dreptul s\u0103 fim \u00een nimicsinguratict nu avem voie nici s\u0103 r\u0103t\u0103cim solitari, nici s\u0103 \u00eent\u00eelnlm solitari. Mai cur\u00eend, \u00eentocmai cum copacul \u00ee\u015fi poart\u0103 roadele, cresc din noi g\u00eendurile noastre, aprecierile noastre, \u201eda", \u201enu" \u015fi \u201edac\u0103" ale noastre \u2014 toate \u00eenrudite \u015fi \u00eenl\u0103n\u0163uite \u00eentre ele, m\u0103rturii ale unei singure voin\u0163e, ale unei singure s\u0103n\u0103t\u0103\u0163i, ale unui singur p\u0103m\u00eent \u015fi ale unui singur soare. \u2014 Vor fi oare pe gustulvostru aceste roade ale noastre? \u2014 Dar ce le pas\u0103 copacilor! Ce ne pas\u0103nou\u0103, filozofilor!...

Datorit\u0103 unei \u00eendoieli care \u00eemi e proprie \u015fi pe care nu o m\u0103rturisesc bucuros \u2014 pentru c\u0103 se refer\u0103 lamoral\u0103, la tot ceea ce a fost pream\u0103rit p\u00een\u0103 acum pe p\u0103m\u00eent ca moral\u0103 \u2014, o \u00eendoial\u0103 care a ap\u0103rut \u00een via\u0163a mea at\u00eet de timpuriu, at\u00eet de nechemat\u0103, de n\u0103valnic\u0103, at\u00eet de contradictorie fa\u0163\u0103 de mediu, v\u00eerst\u0103, exemple, origine, \u00eenc\u00eet a\u015f avea aproape dreptul s\u0103 o numesc \u201ea priori" al meu, \u2014 curiozitatea ca \u015fi b\u0103nuiala mea au trebuit s\u0103 poposeasc\u0103 \u00een fa\u0163a \u00eentreb\u0103rii, care este de faptoriginea ideii noastre despre bine \u015fi r\u0103u. \u00eentr-a-dev\u0103r, problema originii r\u0103ului m-a urm\u0103rit \u00eenc\u0103 de pe vremea c\u00eend eram un b\u0103le\u0163andru de treisprezece ani: la o v\u00eerst\u0103 c\u00eend \u201einima \u0163i-e \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00eentre jocurile copil\u0103riei \u015fi Dumnezeu", el i-am dedicat prima mea joac\u0103 literar\u0103

copil\u0103reasc\u0103, primul meu exerci\u0163iu de caligrafie filozofic\u0103 \u2014 iar \u00een ceea ce prive\u015fte \u201erezolvarea" mea de atunci a problemei, ei bine, i-am acordat lui Dumnezeu cinstea, dup\u0103 cum se cuvine, considerindu-1

Acel nou \u201ea priori" imoral sau cel pu\u0163in imoralist, ca \u015fl \u201eimperativul categoric", ah, at\u00eet de antikantian, at\u00eet de misterios, care r\u0103zbate din el \u015fi la care mi-am plecat \u00eentre timp din ce \u00een ce mai mult urechea \u015fi nu numai urechea? ... Din fericire am \u00eenv\u0103\u0163at din timp s\u0103 deosebesc prejudecata teologic\u0103 de cea moral\u0103 \u015fi n-am mai c\u0103utat originea r\u0103ului

un spirit selectiv \u00eenn\u0103scut, privitor la aspectele psihologice \u00een general, mi-au transformat cur\u00eend problema \u00eentr-o alta: \u00een ce condi\u0163ii \u015fi-a inventat omul acele judec\u0103\u0163i de valoare \u2014 bine \u015fi r\u0103u? \u015ei ce valoare

dezvoltarea umanit\u0103\u0163ii? S\u00eent un semn al mizeriei, al s\u0103r\u0103cirii, al degener\u0103rii vie\u0163ii? Sau dimpotriv\u0103, tr\u0103deaz\u0103 plenitudinea, for\u0163a, voin\u0163a vie\u0163ii, curajul, \u00eencrederea \u015fi viitorul ei? \u2014 La toate aceste \u00eentreb\u0103ri am g\u0103sit \u015fi am \u00eendr\u0103znit s\u0103-mi dau felurite r\u0103spunsuri, am f\u0103cut

deosebirea \u00eentre vremuri, popoare, rangul indivizilor, mi-am specializat problema, din r\u0103spunsuri au r\u0103s\u0103rit noi \u00eentreb\u0103ri, cercet\u0103ri, presupuneri, probabilit\u0103\u0163i: p\u00een\u0103 c\u00eend, \u00een sf\u00eer\u015fit, mi-am c\u00ee\u015ftigat un teritoriu al meu, un teren propriu, o \u00eentreag\u0103 lume ascuns\u0103, \u00eenfloritoare, \u00een plin\u0103 cre\u015ftere, asemenea gr\u0103dinilor t\u0103inuite despre care nimeni nu trebuia s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 ceva... O, c\u00eet de ferici\u0163i s\u00eentem noi, cei ce c\u0103ut\u0103m cunoa\u015fterea, cu condi\u0163ia de a \u015fti s\u0103 p\u0103str\u0103m t\u0103cerea destul de mult timp!...

originii moralei mi 1-a dat o c\u0103r\u0163ulie clar\u0103, curat\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleapt\u0103, chiar \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103, prin care mi s-au \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat limpede pentru prima dat\u0103 un fel r\u0103sturnat \u015fi pervers de ipoteze genealogice, un fel cu adev\u0103rat