• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
 
Moto
:„ Ediţia Maiorescu a rămas până astăzi modelul celei mai înalte orânduiria poeziilor lui Eminescu”
Perpessicius1.Ediia Princeps – semne i consemne…
ț ș
1. 1. Anul acesta se împlinesc 125 de ani de la apariia primului volum
ț
 de poezii eminesciene, carte cunoscută i sub numele de ”Ediia Maiorescu”
ș ț
 (1883).Detestat de Eminescu, acest volum scos la Editura Librăriei Socec &Comp., în lipsa i, oarecum, fără consimământul autorului, trezete i azi
ș ț ș ș
 unele nedumeriri. Modul în care au fost orânduite creaiile lirice
ț
 eminesciene de către Titu Maiorescu a iscat multe semne de întrebare
1
.În absena unor explicaii plauzibile din partea îngrijitorului Ediiei
ț ț ț
 Princeps, majoritatea interpretărilor s-au axat pe speculaii de ordin estetic
ț
 sau de altă natură, atribuind mentorului Junimii criterii de selecie i
ț ș
 ordonare a poeziilor, care au devenit, odată cu trecerea timpului, adevărateaxiome. Nu vom insista asupra unor elemente deja cunoscute (privindcuprinsul, organizarea i acurateea textului), respectiv de tehnică
ș ț
 tipografică (dimensiuni, format tipar, calitate hârtie, model de legătură etc),ci vom extinde cercetarea asupra
aspectelor subtile
ale volumului (semne,imagini i simboluri criptice, unele cu semnificaie masonică), mai puin
ș ț ț
 sau chiar deloc analizate până în prezent.
1
Petru Creia credea că ” editorul a
ț
renunat radical la orice cronologie
ț
(s.n.), atât pentru că ordinea deapariie a poeziilor în ”Convorbiri Literare” i s-a părut nesemnificativă, cât i pentru că n-a crezut de
ț ș
 cuviină să publice poeziile inedite într-un grup compact la sfâritul volumului, mai ales pentru că urmărea
ț ș
 o organizare expresivă a poeziilor. Astfel că începe cu
Singurătate,
i încheie cu
ș
Criticilor mei,
douăconcentrate de ARTĂ POETICĂ,….. i aează la mijloc, între primele i ultimele 30 de poezii
ș ș ș
Se batemiezul nopii
ț
, ca simbol al medianităii….. În rest, Maiorescu i-a dat silina i a reuit să nu facă
ț ș ț ș ș
 niciodată să se urmeze nemijlocit două poezii care ar comporta aceeai definiie esenială. ” ( Petru
ș ț ț
 Creia, Notă asupra Ediiei POESII de Mihail Eminescu, Editura Academiei, Bucureti, 1989, VII)
ț ț ș
Afirmaia conform căreia Maiorescu ar fi renunat complet la orice cronologie este cel puin discutabilă,
ț ț ț
 dat fiind faptul că din primele 11 poezii ale volumului, un număr de 8 sunt aezate în ordine cronologică,
ș
 iar celelalte 3 sunt intercalate pe poziiile 2, 3 i 5, fiind considerate inedite.
ț ș
1
 
1.2. Este evident că, din scoară în scoară, întregul volum al Ediiei
ț ț ț
 Princeps ascunde o concepie de creaie bine stăpânite atât de către editor,
ț ț
 cât i de grafician sau tipograf.
ș
În ciuda tuturor aparenelor, fiecare element component al volumului
ț
 amintit are o logică proprie, nefiind lăsat nimic la voia întâmplării.
2.Observaii iconografice
ț
Cartea conine două
ț
tipuri de informaie:
ț
- Informaie Vizuală 
ț
( a.
Textuală;
b.
Grafică 
).
- Informaie Criptică 
ț
Ediia Maiorescu este presărată cu interesante detalii
ț
 iconografice, care se constituie într-un veritabil metalimbaj, adaos evident aleditorului i al tipografilor la corpusul poetic eminescian.
ș
2.1
. Informaia vizuală
ț
reprezintă totalitatea grafemelor (litere, cifre,desene sau fotografii, având o semnificaie logică explicită), care alcătuiesc
ț
 opera tipărită, în ansamblul ei, inclusiv a culorilor i nuanelor imaginilor 
ș ț
 cuprinse în volum.I
nformaia vizuală 
ț
de
ordin textual 
: titlul lucrării, numeleautorului, paginaie, detalii bibliografice privitoare la ediie, respectiv anul
ț ț
 de apariie, numele editurii, adresa tipografiei, numărul comenzii
ț
 tipografice, Prefaa îngrijitorului ediiei, Cuprinsul, eventual Erata)
ț ț
 Informaia vizuală de ordin grafic
ț
(grafica de pe copertă,fotografia autorului, vignete i letrine ).
ș
2
 
2.1.1.
 Informaia vizuală textuală 
ț
comportă unele discuii
ț
 privitoare la:
a)
Titlu
 În titlul lucrării, – ”
 POESII” de Mihail Eminescu
– prepoziia ”
ț
de
”conine implicit semnificaia pe care a vrut să o confere Maiorescu acestei
ț ț
 cări: lucrarea nu este ”
ț
ediie de autor 
ț
”, ci o ”
colecie de poezii
ț
” din operalui Eminescu.Iată, cum o simplă i banală prepoziie (”de”), plasată cu intenie pe
ș ț ț
 copertă, întărete avocatului Maiorescu dreptul de a edita texte tipărite
ș
 anterior în ”
Convorbiri Literare
” sau de a aduna poezii ”aflate până acumnumai în manuscris pe la unele persoane particulare”, evitând astfel oeventuală acuzaie ulterioară, venită din partea lui Eminescu, cu privire la
ț
 titularul dreptului de autor (respectiv a dreptului de a edita o lucrare,remuneraia cuvenită autorului etc.)
ț
b) Numele autorului
Este redat sub forma
MIHAIL
EMINESCU i nu
ș
MIHAI
EMINESCU, cum este astăzi cunoscut i acreditat în mod oficial numele
ș
 marelui nostru poet. Dei ar merita o discuie, ne mărginim doar la a
ș ț
 observa această anomalie.c)
Paginaie
ț
O carte are, în mod obligatoriu, un număr par de pagini, divizibil cu 8sau cu 16, astfel că o afirmaţie de genul „cartea are 315 pagini“ este ridicolă.Ediia Maiorescu are o paginaie de tip clasic, în care primele file nu sunt
ț ț
 numerotate, iar următoarele au cifre arabe, de la 1 la 307.
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...