Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.

Language:

Download

Go BackAdd Note

Link

Embed

Save for later

DREPT COMERCIAL ROMÂN

Capitolul 1 NoŃiuni introductive

1.1. Precizări prealabileDin punct de vedere

economic

, comerŃul este o activitate al cărei scop esteschimbul şi circulaŃia mărfurilor de la producători la consumatori.

Juridic

, noŃiunea de comerŃ are un conŃinut mai larg, deoarece, pe lângăoperaŃiunile de interpunere în schimb şi circulaŃie a mărfurilor, cuprinde producŃiamărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.

Dreptul comercial

cuprinde normele juridice care reglementează activităŃilecomerciale:de producere, de circulaŃie şi de prestări servicii.1.2. Obiectul dreptului comercialPentru stabilirea obiectului dreptului comercial în literatura de specialitate s-au conturat două teorii, ce oferă criteriile de comercialitate prin care se definescactele, faptele juridice şi operaŃiunilor economice comerciale .Potrivit primului criteriu, denumit

obiectiv

dreptul comercial are ca obiect

normele juridice aplicabile comerŃului, adică actelor juridice, faptelor juridiceşi operaŃiunilor economice calificate de lege ca fiind de comerŃ indiferent depersoana care le săvârşeşte.

Potrivit celui de-al doilea criteriu denumit

subiectiv

dreptul comercial are caobiect

normele juridice aplicabile comercianŃilor.

Din acest punct de vedere,dreptul comercial este un drept profesional care se aplică tuturor persoanelor careau calitatea de comerciant.Codul Comercial român are la bază

sistemul obiectiv

. Articolul 3 Cod com.stabileşte actele juridice, faptele şi operaŃiunile considerate fapte de comerŃ cărorali se aplică dispoziŃiile codului comercial indiferent de persoana care le săvârşeşte,indiferent că are sau nu calitatea de comerciant. Combinând cele două criteriirezultă că dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile atât

faptelor de comerŃ

cât şi

comercianŃilor

.1.3. DefiniŃia dreptului comercialDreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privataplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor, faptelor juridice şi

operaŃiunilor economice considerate de lege fapte de comerŃ precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele ce au calitatea de comercianŃi.

1.4. Izvoarele dreptului comercial

Izvoarele formale sunt : Codul comercial şi Codul civil.În funcŃie de natura lor deosebim :

-izvoare normative

ConstituŃia

-legea fundamentală a Ńării-care reglementează principiile de organizare ale activităŃilor economice,

Codul Comercial

care

cuprinde reglementarea de bază a activităŃilor comerciale şi reglementeazăinstituŃiile fundamentale : faptele de comerŃ, comercianŃii, obligaŃiile comerciale;

legile comerciale speciale.

Pentru că nu tot dreptul comercial se află în CodulComercial, art. 1Cod Com. face să se înŃeleagă că principalul izvor al dreptulcomercial îl reprezintă legile comerciale şi legile comerciale speciale: Legea nr.31/1990 cu privire la societăŃile comerciale, republicată şi modificată, Legea nr.26/1990 privind registrul comerŃului, republicată şi modificată, Legea nr. 11/1990 privind combaterea concurenŃei neloiale, modificată, Legea nr. 58/1990 asupracambiei şi biletului la ordin, Decretul nr. 139/90 privind înfiinŃarea camerelor decomerŃ şi industrie, OrdonanŃa nr. 21/1992 privind protecŃia consumatorilor,OrdonanŃa nr. 70/1990 privind impozitul pe profit şi

norme, regulamente şi ordineadoptate de organele competente.-izvoare interpretative

: au rolul de a ajuta la interpretarea voinŃei manifestate înraporturile comerciale.În această categorie includem :-

uzurile comerciale. U

zul comercial este o regulă de conduită născută din practica socială. În dreptul comercial român uzurile comerciale nu sunt izvoarenormative dar doctrina şi practica juridică recunosc uzurile interpretative(convenŃionale) ca rezultând din voinŃa prezumată a părŃilor cu rolul de a lămurisensul şi limitele acestei voinŃe.-

doctrina .

Se admite că doctrina nu este izvor de drept, dar este un importantinstrument de interpretare a legilor comerciale şi de aplicare a acestora.-

practica judiciară.

În mod tradiŃional nu a fost recunoscută ca izvor dedrept, dar soluŃiile date de instanŃele judecătoreşti contribuie la interpretarea legilor comerciale fără să aibă puterea precedentului judecătoresc. Un rol important îninterpretarea legilor comerciale tinde să-l dobândească deciziile Înaltei CurŃi deCasaŃie şi JustiŃie.1.5. Principiile dreptului comercial

Autonomia de voinŃă

- dreptul civil recunoaşte libertatea contractuală(în interpretarea actelor juridice prevalează voinŃa internă a contractanŃilor,fundamentul fiind autonomia de voinŃă). În dreptul comercial însă, voinŃa declarată primează asupra voinŃei interne prin utilizarea înscrisurilor imprimate, acontractelor tip,etc.2.

Rolul aparenŃei

– în dreptul civil aparenŃa este producătoare de efecte juridice, în anumite cazuri, de exemplu eroarea comună, produce efecte juridice. Îndreptul comercial necesităŃile creditului determină o recunoaştere mult mai largă aefectelor aparenŃei prin sacrificarea realităŃii: titlurile comerciale de valoare(cambia) unde legea impune anumite condiŃii de formă foarte riguroase pentruvalabilitatea titlurilor.3.

Ordinea publică

– în dreptul civil libertatea contractuală este Ńărmurităde normele privind ordinea publică. În dreptul comercial ordinea publică ca limită alibertăŃii contractuale cuprinde domenii mai largi decât în dreptul civil: controlul judiciar al constituirii societăŃilor comerciale, verificarea condiŃiilor cerute pentrudesfăşurarea activităŃilor comerciale.Doctrina recunoaşte ca principii ale dreptuluicomercial :- în comerŃ actele juridice sunt cu titlu oneros;- în comerŃ întotdeauna banii sunt fructiferi, produc dobânzi;- în contractele comerciale în caz de dubiu se aplică regula care favorizeazăcirculaŃia;- contractarea în favoarea celui de-al treilea este o activitate obişnuită în materiecomercială.Capitolul 2

FAPTELE DE COMERł

2.1. NoŃiune.

Prin folosirea noŃiunii de “fapte de comerŃ” legiuitorul român se îndepartează atât de modelul său, codul de comerŃ italian cât şi de codul comercialfrancez (ati de commercio, actes de commerce). Pentru cei ce apreciază căreglementarea română se deosebeşte de cea de origine, argumentul constă în aceea că în teoria dreptului actele juridice se disting de faptele cu semnificaŃie juridică.

Actele juridice

sunt manifestări de voinŃă facute cu intenŃia de a produce efecte juridice, în timp ce

faptele juridice

(stricto sensu) sunt acŃiuni ale omului făcute fărăintenŃia de a produce efecte juridice, acestea producându-se în virtutea legii,independent de voinŃa autorilor.Utilizarea de către legiuitor a noŃiunii de “fapte de comerŃ” nu ramâne fărăconsecinŃe juridice, deoarece considerăm că termenul ca atare are un înteles mai larg,desemnând toate operaŃiunile de comerŃ.Prin urmare, noŃiunea de fapte de comerŃcuprinde atât “actele juridice de comerŃ, cât si faptele juridice, stricto sensu, de comerŃ.IntenŃia legiuitorului este de a supune legii comerciale nu numai obligaŃiile izvorâte din