Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
66Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
1 - Oraşul de cuarţ - Jayne Castle / Amanda Quick

1 - Oraşul de cuarţ - Jayne Castle / Amanda Quick

Ratings: (0)|Views: 1,925 |Likes:
Published by anacostescu
Paranormal - romance
Paranormal - romance

More info:

Published by: anacostescu on Feb 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/06/2013

pdf

text

original

 
 1
Jayne Castle
Oraşul de cuarţ
 C
APITOLUL
1 DA
 
 NU AR FI FOST groaznic de evident Chester Brady era deja mort, Lydia Smith l
-ar fistrâns de gât cu mâinile ei. 
Prima presupunere pe care o făcu, după ce dăduse colţul în semiîntunericul din aripa
Mormântul
Oraşului Mort a Casei Shrimpton de Orori Antice, fusese aceea că Chester punea la cale una din şmecheriilelui. Trebuia să fie o bizară tactică de păcăleală, concepută să îi fure ei de sub nas posibilul cli
ent nou, înainte
de a putea să semneze
contractul. 
Era atât de caracteristic pentru păcăliciul ăsta nenorocit! Şi după tot ce făcuse pentru el!
 Se opri holbându-
se la un braţ şi un picior care atârnau pe o latură a unui sarcofag antic. Poate eradoar un truc mai de neînţeles, de data asta. Umorul lui Chester înclina mai mult spre festele copilăreşti. Dar era ceva puţin cam prea realistă în felul în care era prăvălit în cosciugul cu o formă nu chiar umană.
 -
Poate că a leşinat, sau ceva de felul ăsta, zise ea fară prea multe speranţe.
 - Nu cred.
Emmett London trecu pe lângă ea şi merse mai departe pentru a privi în jos, în cutiafunerară din cuarţ verde.
 - E mort de-
a binelea. Ai face bine să chemi autorităţile.
 
Ea mai înaintă un pas, cu precauţie, şi văzu sângele. Se scursese din gâtul lui Chester şi se adunase pe
fundul sicriului. 
Realitatea lucrurilor pe care le privea o izbi cu o putere năucitoare. Nu putea să creadă.
 Nu Chester.
 
Era hoţ şi escroc sentimental, genul de caracter dubios care dădea nume rău tuturor celorlalţi comercianţi
leg
itimi de antichităţi şi para
-
arheologilor respectabili, dar era şi un prieten.
Într-un fel. Î
nghiţi cu greutate.
 -
O ambulanţă?
 Emmett se uit
ă la ea. Ceva din ochii lui o făcu să se simtă stânjenită. Poate era nuanţa ciudată, verzui
-aurie. Era prea apropia
tă de culoarea ochilor iepuraşului
-de-praf -
animalul ei de casă
- cea de-a doua pereche,aceea pe care o folosea la vânat.-
 Nu e nicio grabă cu ambulanţa, zise Emmett.
Î
n locul tău aş începe cu poliţia.
 
Pentru el era uşor de zis, gândi Lydia. Problema era că, prima persoană cu care poliţia ar fi vrut să steade vorbă ar fi fost ea, probabil. Toţi cei de pe Ruin Row ştiau că se certase cumplit cu Chester luna trecutăcând, nenorocitul dracului, îi furase primul potenţial client.
 Oh, Doamne, Chester era mort-
mort 
cu
adevărat! Îi era greu să înţeleagă asta. Nu era unul dinconvenabilele lui acte de dispariţie făcute ca să îl ţină departe de un client furios. De data asta moartea lui erareală.
 Dintr-
o dată simţi că o ia ameţeala. Nu putea fi adevărat. Respiră adânc, gândi ea. Câteva inspiraţiiadânci. Nu se va prăbuşi. Nu se va lăsa copleşită. Nu va ceda nervos din cauza stresului, aşa cum se vor aştepta toţi să facă.
 
Cu efort, reuşi să îşi revină.
 
Privi spre cadavrul lui Chester şi îl văzu pe Emmett urmărind
-o. În mod ciudat, expresia lui eragânditoare, chiar 
 puţin curioasă, într 
-
un mod detaşat. Era ca şi cum aştepta să vadă cum va reacţiona ea, ca şicum reacţia ei la vederea cadavrului din sarcofag ar fi fost doar un interesant mister academic.
 
Fără să îşi dea seama, privirea ei se îndreptă spre încheietura mâinii lui. Cu câteva minute maidevreme zărise
o
 porţiune din ceasul lui. Faţa ceasului era din chihlimbar. Nu
-i mare lucru, gândi ca.
Accesoriile din chihlimbar erau la modă. Mulţi oameni purtau
chihlimbar din cauza asta. Dar unii oameni
 purtau chihlimbar pentru era mijlocul pe care pararezonatorii puternici îl foloseau pentru a
-
şi concentra
talentele psihice. O mai trecu un fior.-
Da, desigur, poliţia, şopti ea. E un telefon la mine în birou.
 
Vă rog să mă scuzaţi, dle. London, măduc să
-i sun.-
Aştept aici, zise Emmett.
 Atât de calm
şinetulburat, gândi ea. Poate că era ceva obişnuit pentru el să se împiedice de cadavre.
 - Î
mi pare rău pentru toate astea. Nu ştia ce altceva mai putea să spună.
 
 
 2
Emmett o privi cu acea expresie neclintită, de un interes politicos.
 - L-ai ucis tu?
Şocul produs
 
de întrebare o lăsă momentan fără grai.
 -
 Nu,
 
răspunse ea cu respiraţia întretăiată. Nu. Cu siguranţă că nu l
-am omorât eu pe Chester.
 
- Atunci nu este vina ta, nu-
i aşa? Nu
-
i nevoie să
-
ţi
ceriscuze.
Avu clar impresia că el nu ar fi fost prea mirat dacă ea
ar  fi recunoscut 
 
că îl ucisese pe bietul Chester.Se întrebă îngrijorată ce spunea asta despre el.
 
Se întoarse ca să meargă spre biroul ei prin galeria de
exponate
 plină de întuneric. Privirea îi căzu
asupra piciorului
lui Chester, sprijinit de marginea sarcofagului verde. Piciorul era încălţat într 
-
o cizmă făcută
dintr-
un fel de imitaţie ieftină de piele de şarpe.
 
Chester se îmbrăcase întotdeauna ţipător, reflectă Lydia. Spre surpriza ei, simţi o undă de tristeţe cutotul neaşteptată. Este adevărat că fusese un escroc sordid şi oportunist. Dar era numai unul dintre cei mulţicare îşi câştigau traiul de azi pe mâine la marginea înfloritorului comerţ cu antichităţi din Cadence.Misterioasele ruine din cuarţ verde ale de mult
-
dispărutei civilizaţii din altă lume care se dezvoltase odată aici,în Harmony, oferea o varietate întreagă de moduri de a obţine pro
fit pentru antreprenorii abili. Chester nu
fusese unul dintre cei mai răi din mulţimea celor ce lucrau la umbra zidului din Oraşul Mort.
 
Fusese o pacoste, dar o pacoste simpatică. Avea să
îifie dor deel.
♥ ♥ ♥
 
La ora cinci în după
-
amiaza aceea, Melanie Toft stătea în uşa micului birou al Lydiei. Ochii eiîntunecaţi erau
 plinide curiozitate.- Ce-
au zis? Tu ai scăpat?
 - Nu pe de-a-
ntregul. Epuizată de orele de interogatoriu al poliţiei, Lydia se prăbuşise în adâ
nculscaunului.- Det
ectiva Martinez zicea că se crede că Chester a fost omorât cândva între miezul nopţii şi treidimineaţa. Eram acasă, în pat, la ora aia.
 
Melanie ţistui din buze.
 -
Singură, presupun?
 
Melanie nu se sătura niciodată să aducă în discuţie subiectul sex. Cu şase luni în urmă pusese capătcelei de a treia, sau poate a patra căsătorii de convenienţă. Nu facea un secret din faptul că era liberă pentru o a
cincea. Bazându-se pe
experienţa ei considerabilă, Melanie se
autonumise consiliera în materie de sex a
Lydiei. Nu că ar fi
a
vut nevoie de marea ei experienţă, gândi Lydia.
 
Viaţa ei sexuală, niciodată una care ar fi putut fi catalogată ca fiind excitantă, devenise de
-a dreptul
muribundă
în ultimul an. 
Lydia se jucă absentă cu pietrele de chihlimbar din brăţară.
 -
Cum verifică ei faptul că o persoană dormea nevinovată în propriul pat în momentul în care cineva
era omorât?
Melanie îşi încrucişă braţele şi se propti de rama uşii.
 -
Cu siguranţă că ar fi mult mai uşor de dovedit dacă nu ai fi fost singură în pat. De luni de zile îţivorbesc despre pericolele vieţii solitare. Acum vezi şi tu ce rişti dacăeşticelibatară pe perioade lungi de timp.
 -
Aşa
-
i. Nu se ştie niciodată când ai nevoie de un alibi solid pentru o crimă.
 Îngrijorarea înlocui
ceva din interesul fascinat de pe faţa lui Melanie.
 -
Lydia, eşti
-
ştii tu
- bine?Începea deja, gândi Lydia.- Nu-
ţi face griji, nu e nevoie încă să
-
i chemi pe ăia în halate albe. N
-
o să fac o cădere nervoasă în faţa
ta.
gândesc să o păstrez până ajung diseară acasă.
 -
Iartă
-
mă! Doar că mi
-
ai zis că psihologii para
-rez te-
au sfătuit să eviţi situaţiile stresante.
 -
Ce te face să crezi că am avut o zi stresantă? Tot ce am făcut până acum a fost să găsesc un cadavruîn Galeria Mormântului, să petrec câteva ore interogată de poliţie şi, probabil, să pierd ocazia de a semna cu
un client particular, care el singur mi-ar fi ridicat statutul financiar la un nivel superior de impozitare.- Î
nţeleg ce vrei să spui. Nimic stresant într 
-o zi ca asta. Chiar deloc. Melanie se desprinse de rama
uşii şi intră în birou. Se aşeză pe unul din scaunele din faţa biroului.
 - Este ca o plimbare prin parc.O
grijă nouă o cuprinse pe Lydia. Nu îşi putea permite să piardă slujba asta.
 -
Mă întreb ce o să zică Shrimpton când se va întoarce mâine din concediu şi află ce s
-a întâmplat.
 
 3
-
Glumeşti? Shrimpton probabil că o să
-
ţi mărească salariul. Melania râse pe înfundate.
 -
 Nu există publicitate mai bună pentru Casa Shrimpton de Orori Antice decât descoperirea unei
 persoane omorâte într-unul din exponate.Lydia gemu.- Asta-
i partea tristă, nu? Dacă apare în ediţiile din seara asta ale ziarelor, probabil că mâine dimineaţăva fi o coadă imensă aici.
 -
Îhî! Faţa lui Melanie deveni din nou serioasă. Credeam că interogatoriul poliţi
ei a fost unul strict de
rutină. Chiar eşti suspectă?
 - Habar n-
am. încă sunt aici, la biroul meu, ceea ce înseamnă că nu am fost arestată până acum. Credcă e un semn bun. Lydia bătu cu degetele în braţul scaunului.
 -
Dar poliţiştii ştiau de cearta mea cu
 
Chester de luna trecută din Sala suprarealistă.
 
Melanie se încruntă.
 - Nu-i bine.-
 Nu. Din fericire, detectiva Martinez pare fie la curent cu faptul Chester avea o mulţime declienţi nemulţumiţi şi nu puţini duşmani la Ruin Row. O să aibă nevoie de
 
ceva timp ca să sorteze prin toţiaceşti posibili suspecţi. O să fie o listă lungă!
 
Melanie ridică din umeri.
 -
Mă îndoiesc că poliţia o să
-
şi piardă prea mult timp
cu
cazul ăsta. Chester Brady nu e o victimă de
rang înalt sauunmembru marcant al
comunităţii. A avut câteva antecedente
cu
legea, şi numele lui însemna
gunoi pentru Societatea Paraarheologilor. -
Aşa
-i. Î
mi închipui că singurii care vor veni la înmormântarea lui vor fi cei pe care i
-a jefuit. Vor veni doar ca 
să seconvingă că e mort cu adevărat.
 -
Probabil că după aia or să sărbătorească în cel mai apropiat bar.
 -
Probabil. Lydia oftă.
 -
 Nu cred că va fi cineva din familie nici la cimitir.
Chester mi-
a spus odată că nu avea rude apropiate.Zicea mereu că ăsta era unul din lucrurile pe care le aveam noi doi
încomun.
Melanie se strâmbă uşor.
 -
Tu şi cu Chester Brady nu aveaţi nimic în comun. El
era
un ratat, întotdeauna căutând marea loviturăşi întotdeauna stricând totul când aproape reuşea.
 -
Ştiu. Nu foarte diferit de ea însăşi, gândi Lydia tristă.
 Dar 
se abţinu să o spună cu voce tare. E ciudat, dar cred că o
-mifie dor de el. 
Melanie îşi dădu ochii peste cap.
 -
 Nu văd cum ai putea fi cât de cât înţelegătoare cu putoarea aia mică după ce ţi
-a furat clientul luna
trecută.
 -
Păi arăta atât de jalnic întins acolo, în sarcofagul ăla, Me
l
. Sângele şi tot restul. Lydia se cutremură.
 -
A fost îngrozitor. Ştii, Chester era o lepădătură, dar mă surprinde că a putut să enerveze pe cinevaatât de tare, încât să
-l omoare.-
Printre alte calităţi strălucite pe care le avea, Brady era şi hoţ. Asta, de obicei, irită oamenii.
 -
Asta aşa e, fu Lydia de acord. Şi drept cadou de despărţire, în drum spre viaţa de Apoi, a reuşit să
-misaboteze
afacerea pe care o făceam în dimineaţa asta.
 -
Crezi că ai pierdut clientul care a venit să te intervieveze azi?
 - Î
n mod sigur. Bietul de el a trebuit să stea o oră cu poliţiştii din cauza celor întâmplate. A fost
 poli
ticos, dar am rămas cu impresia că dl. London nu este obişnuit să tolereze asemenea inconvenient. Este unom de afaceri bogat şi plin de succes din Resonance City. Când a sunat ieri, a ţinut să sublinieze că preferădiscreţia. Voia tot felul de asigurări de discreţie şi confidenţialitate. Mulţumită mie, probabil că va ajunge înziarele de seară.
 -
Ceea ce nu este tocmai discret şi nici confidenţial, fu de acord Melanie.
 -
Având în vedere împrejurările, a fost extrem de civilizat. Lydia îşi aşeză bărbia pe m
âini. Nu a spus
nimic nepoliticos, dar ştiu că n
-
o să
-
l mai văd niciodată.
 - Hmmm!
Lydia ridică o sprânceană.
 -
Ce vrea să
-nsemne asta?-
 Nimic, pe bune. Tocmai mă gândeam de ce un om de afaceri bogat, de succes, căruia îi place să fie
discret, ar contacta un para-
arheolog care lucrează într 
-un loc cum este Casa Shrimpton de Orori Antice.

Activity (66)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Corina Cojocaru added this note
multumesc.
Cristina Crisan liked this
Marcela Buleu liked this
Liliana Dragomir liked this
flybutterfly liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->