1838
Cele dou\u0103 opere reunite \u00een volumul de fa\u0163\u0103 au v\u0103zut lumina tiparului ia distan\u0163\u0103 de peste dou\u0103 sute de ani i Scrisori persane \u00een
1721, c\u00eend autorul lor, Charles de Se-condat, baron de li Brfede et Moritesquieu, era un t\u00een\u0103r magistrat din Bordeaux cu totul
necunoscut \u00een cercurile literaro pariziene .^iCaietele, \u00een 1939, c\u00eend numele lui Montesquieu, cunoscut \u00een lumea \u00eentreag\u0103,
evoca numai operele sale, mai adeseori citate dec\u00eet citite, dar intrate \u00een con\u015f'iin\u0163a universal\u0103, prafu! uit\u0103rii acoperind de mult
imaginea omului contingent \u015fi muritor, care a fost Montesquieu.
PublicareaCaietelor p\u0103strate cu grij\u0103 timp de dou\u0103 sute de ani de urma\u015fii scriitorului, va fi fost o surpriz\u0103 pentru acei
cercet\u0103tori care \u0163inCJ. orice chip s\u0103 descopere am\u0103nuntul biografic semnificativ pe baza c\u0103ruia s\u0103 poat\u0103 elabora teorii menite
s\u0103 explice geneza operei prin experien\u0163a individual\u0103 a scriitorului. Dezam\u0103girea lor va fi crescut treptat deoarece pe m\u0103sur\u0103
ce \u00eentorceau fileleCaietelor, nici \u00een acele m\u0103rturisiri cu caracter intim nu af!au relatate \u00eent\u00eempl\u00e2ri revelatorii, incendii
pasionale sau lupte interioare, 3up\u0103 cum nici printre r\u00eenduri nu puteau ghici aversiunile, maniile, ticurile sau complexele at\u00eet
de c\u0103utate azi pentru explicarea operei prin caracterul sau temperamentul creatorului.

Fapt ciudat, acumularea am\u0103nuntelor pe care Monies-quieu le d\u0103 asupra lui \u00eensu\u015fi nu concretizeaz\u0103 o imagine, ci estompeaz\u0103 mereu contururile ei pentru a fixa \u00een mintea cititorului no\u0163iunea de cercet\u0103tor \u015ftiin\u0163ific ; \u00eensemn\u0103rile intime ale lui Montesquieu pot fi definite drept jurnalul de bord al unui savant devorat de o unic\u0103 pasiune, aceea de a afla adev\u0103rul.

plinit \u00een epoca respectiv\u0103.
Iscusitul magistrat din Bordeaux va g\u0103si \u00eens\u0103 o stratagem\u0103 pentru a proclama adev\u0103rurile pe care le descoperise,
sper\u00eend c\u0103 nu va avea de p\u0103timit de pe urma \u00eendr\u0103a netelor sale afirma\u0163ii \u015fi, spre binele lui Montesquieu \u015fi al
nostru, al tuturor, stratagema se va dovedi nu numai util\u0103, ci \u015fi generatoare de numeroase inova\u0163ii pe care vom
\u00eencerca s\u0103 le punem \u00een lumin\u0103 \u00een paginile ce urmeaz\u0103.
Faptul c\u0103 Montesquieu ar fi preferat s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00eea propriul s\u0103u nume \u015fi s\u0103 angajeze astfel cititorii s\u0103i \u00eentr-un
dialog menit s\u0103 le dea de g\u00eendit, este dovedit de r\u00eendurile inserate \u00een prefa\u0163a edi\u0163iei din 1754 aScrisorilor

persane, prefa\u0163\u0103 pe care \u00een ciuda aversiunii manifeste pentru acest gen de prezent\u0103ri \u201ecele mai anoste scrieri din
lume" \u2014 cum le calific\u0103 autorul \u2014 Montesquieu se simte dator s-o \u00eentocmeasc\u0103.
\u201eRomanele de acest fel au de obicei succes fiindc\u0103 autorul relateaz\u0103 el \u00eensu\u015fi situa\u0163ia actual\u0103 \u015fi, datorit\u0103 aces-
tui lucru, poate comunica cititorilor pasiunile pe care le descrie mai,bine dec\u00eet \u00een oricare alt gen de nara\u0163iune"3

Montesquieu nu va renun\u0163a s\u0103 spun\u0103 \u201eeu constat \u0163i consider necesar", dar se va pune la ad\u0103post de urm\u0103rile
nefaste, pe care \u00een mod logic ar fi trebuit s\u0103 le aib\u0103 pentru el publicarea asprului rechizitoriu \u00eentocmit rngi-mului
politic \u015fi social din timpul regen\u0163ei lui Philippe d'Orleans, n\u0103scocind doi persani c\u0103rora le d\u0103 delega\u0163ia de a se
mira de ceea ce v\u0103d \u015fi de a pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii credin\u0163e ce p\u0103reau de nezdruncinat.
Preferind s\u0103 treac\u0103 sub t\u0103cere motivele care l-au determinat s\u0103-i aduc\u0103 din \u00eendep\u0103rtatul lor Ispahan, tocmai la
Paris, pe cei doi persani, Usbec \u015fi Rica, Montesquieu are grij\u0103 s\u0103 invoce, \u00een scurta prefa\u0163\u0103 a primei edi\u0163ii a
romanului s\u0103u, un argument \u00een ton cu paginile aparent u\u015furatice ale Scrisorilor persane

\u201ePublic aceste prime scrisori ca s\u0103 \u00eencerc gustul cititorilor ; mai amo sumedenie prin sertare pe care le-af putea tip\u0103ri mai t\u00eerziu. Condi\u0163ia este s\u0103 nu fiu cunoscut, fiindc\u0103 de mi se va afla numele, am s\u0103 tac. Cunosc o femeie care merge destul de bine, dar cum se uit\u0103 cineva la ea, \u015fchioap\u0103t\u0103 "*

Surprinz\u0103torul argument descump\u0103ne\u015fte pentru o clip\u0103, dar nu poate convinge, oricine d\u00eendu \u015fi u>or seamac & la
rigoare se poate stabili o analogie \u00eentre o femeie ai c\u0103rei pa\u015fi se \u00eempleticesc atunci c\u00eend se simte observat\u0103 \u015fi un
orator care se b\u00eelb\u00eeie \u015ftiindu-se ascultat, dar c\u0103 atribuirea unor asemenea complexe unui scriitor care \u00ee\u015fi re-
dacteaz\u0103 opera ne\u015ftiut \u015fi nev\u0103zut de nimeni, av\u00eend r\u0103gazul s\u0103 mediteze \u00eendelung asupra fiec\u0103rui cuv\u00eent \u015fi s\u0103
revin\u0103 asupra r\u00eendurilor scrise pentru a elimina din fra-

zele sale toate elementele ce le \u00eempiedic\u0103 s\u0103 se \u0163in\u0103 bino pe picioare, este cu totul nejustificat\u0103.
Ne\u00eencrez\u0103tor \u00een puterea de convingere a argumentului invocat \u015fi nici \u00een capacitatea persanilor s\u0103i de a se prezenta
\u00een fa\u0163a publicului francez f\u0103r\u0103 a divulga numele celui c\u0103ruia \u00eei \u201e\u00eencredin\u0163eaz\u0103 scrisorile", Montesquieu ia m\u0103suri
concrete pentru a-\u015fi p\u0103stra anonimatul \u015fi trimite manuscrisul \u00een afara grani\u0163elor Fran\u0163ei.
Dup\u0103 toate probabilit\u0103\u0163ile Scrisori persane apare la Amsterdam \u00een 1721, pe coperta c\u0103r\u0163ii figur\u00eend numai indi-
ca\u0163ia c\u0103 volumul a fost tip\u0103rit la Colonia de c\u0103tre Picrre Marteau, nume fictiv sub care se ascundea un librar ce
publica pe acea vreme c\u0103r\u0163i mai mult sau mai pu\u0163in compromi\u0163\u0103toare pentru autorii lor.
Spre mirarea lui Montesquieu, care nu uitase, desigur, c\u0103 \u00een 1717, deci numai cu patru ani \u00eenainte, criticile cu-
prinse \u00een epigrama redactat\u0103 \u00een limba latin\u0103 de Voltaire prilejuiser\u0103 \u201ecopilului teribil" al secolului al XVIII-lea o
\u00eencarcerare de unsprezece luni la Bastilia, nu por\u0163ile \u00eenchisorii se deschid \u00een fa\u0163a lui de \u00eendat\u0103 ce \u00een Fran\u0163a se afl\u0103
cine este autorul Scrisorilor persane, ci.. u\u015file celor mai elegante saloane pariziene.
Oric\u00eet ar fi c\u00eent\u0103rit de bine argumentele ce pledau pro sau contra public\u0103rii c\u0103r\u0163ii purt\u00eend pe copert\u0103 numele
autorului, pun\u00eend \u00een balan\u0163\u0103 tot ce \u015ftia \u2014 \u015fi Montesquieu \u015ftia c\u0103 temeliile regimului instaurat de Ludovic al XlV-
lea p\u0103reau multora din ce \u00een ce mai \u015fubrede, c\u0103 gra\u0163ie relat\u0103rilor f\u0103cute de c\u0103l\u0103torii ce str\u0103b\u0103tuser\u0103 \u0163inuturi \u00eende-
p\u0103rtate precum \u015fi experien\u0163elor \u015ftiin\u0163ifice ce pasionau p\u00een\u0103 \u015fi pe cele mai elegante doamne din lumea mare, noi
perspective se deschideau ne\u00eencetat g\u00eendirii omene\u015fti, \u015ftia c\u0103 nu numai \u00een Fran\u0163a, ci \u015fi \u00een^ \u00eentreaga Europ\u0103
existau oameni pasiona\u0163i ca \u015fi el de aflarea adev\u0103rului \u015fi care nu se sfiau s\u0103 t\u0103lm\u0103ceasc\u0103 \u015fi s\u0103 r\u0103st\u0103lm\u0103ceasc\u0103 le-
gile statornicite de Dumnezeu sau de cei care se socoteau investi\u0163i cu atribute divine \u2014 oric\u00eet ar fi cint\u0103rii de
bine tot ceea ce \u015ftia, Montesquieu nu-\u015f\u00ee putea da seama de ponderea exact\u0103 a dou\u0103 lucruri, puse \u015fi ele \u00een balan\u0163\u0103
\u015fi anume de faptul c\u0103 autoritatea regentului sc\u0103dea din L \u00een ce mai mult \u015fi c\u0103 blazata societate parizian\u0103 dorea s\u0103
fie amuzat\u0103 cu orice pre\u0163, chiar dac\u0103 era silit\u0103 s\u0103-\u015fi priveasc\u0103 chipul \u00een oglinda \u00eentins\u0103 de Usbec \u015fi K\u00eeca, inca re
cele mai fine riduri ap\u0103reau drept cute ad\u00eem i.

.\u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun c\u0103 Scrisorile persane s\u00eent voioase, c\u0103 \u00eenveselesc \u015fi c\u0103 prin aceste calit\u0103\u0163i au c\u00ee\u015fiUjat furoa-
rea publicului", noteaz\u0103 Montesquieu \u00een Caiete.
Scrisorile persane s\u00eent spirituale, amuz\u0103 \u015fi ca atare oamenii din societatea ce-\u015fi tr\u0103ie\u015fte cu frenezie ultimele clipe

\u00een secolul al XVIII-lea accept\u0103 s\u0103 se priveasc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 cread\u0103 cu adev\u0103rat c\u0103 oglinda persan\u0103 reflect\u0103 veridic
imaginea lor a\u015fa cum se priviser\u0103 \u015fi \u00een oglinzile pe care i le \u00eentinseser\u0103 pe r\u00eend La Fontaine, La Bruyere, La
Roche-foueauld sau Moliere.
Societatea francez\u0103 se ap\u0103r\u0103 de persanii lui Montesquieu numindu-i extravagan\u0163i, \u00eentocmai cum regii medievali
numiser\u0103 \u201enebuni" p3 cei care, \u00een clinchet de zurg\u0103l\u0103i, izbutiser\u0103 s\u0103 le descre\u0163easc\u0103 frun\u0163ile, formul\u00eend glume\u0163
amare g\u00eenduri.
Datorit\u0103 faptului c\u0103 persanii pe care numai de nevoie i-a n\u0103scocit, au darul de a fi pe placul rafina\u0163ilor parizieni,
Montesquieu scap\u0103 de urm\u0103rile b\u0103nuite, nu f\u0103r\u0103 temei nefaste, \u015fi societatea francez\u0103 scap\u0103 \u2014 pentru un timp \u2014
de Montesquieu... poftindu-l la recep\u0163ii.
C\u00eend se afl\u0103 c\u0103 autorul Scrisorilor persane este pre\u015fedintele Cur\u0163ii din Bordeaux, \u201eIonul u\u015furatic al c\u0103r\u0163ii p\u0103ru

Invita\u0163iile sosesc cu duiumul pea dresa scriitorului la
mod\u0103.
Montesquieu va fi rugat de doamna de Lambert s\u0103 vina \u015fi mar\u0163ea c\u00eend primea scriitori \u015fi poe\u0163i precum \u015fi miercu-
rea c\u00eend elegantul salon era frecventat numai de aristocra\u0163i, autorul Scrisorilor persane purt\u00eend un nume care,
de\u015fi nu de prima m\u00een\u0103, putea fi rostit \u00een fa\u0163a \u00eenal\u0163ilor oaspe\u0163i de vreme ce Montesquieu era baron \u015fi str\u0103mo\u015fii - s\u0103i
figurau de mai bine de trei sute de ani \u00een analele aristocra\u0163iei provinciale recrutate din r\u00e2ndurile magis-
traturii.
Pu\u0163in mai t\u00eerziu un nou salon \u00ee\u015fi va deschide u\u015file, cel al doamnei de Tencin, unde cei ce f\u0103ceau parte din elita
intelectual\u0103 francez\u0103 puteau \u00eent\u00eelni c\u0103l\u0103tori de vaz\u0103 \u00een trecere prin Paris, ca doctorul Tronchin, din Geneva, de
pild\u0103, sau lordul Chesterfield, cu care Montesquieu avea s\u0103 lege o strins\u0103 prietenie.
Autorul Scrisorilor persane poate fi \u00eent\u00eelnit \u00eentre 1722 \u015fi 1728, atit \u00een saloane, c\u00eet \u015fi \u00een cafenele, precum \u015fi \u00een

acele cercuri \u00eenchise, numite \u201ecluburi" ce se \u00eenmul\u0163esc mereu, c\u0103ci anglomania francezilor \u00eencepe \u00eenc\u0103 din se-
colul al XVIII-lea, dup\u0103 c\u00eelm atest\u0103 cuv\u00eentul \u00eemprumutat pentru a denumi un gen de reuniuni specific civiliza\u0163iei
insulare engleze.
Reac\u0163iile mondenilor parizieni la intrarea domnului de Montesquieu \u00een saloane nu vor fi fost prea diferite de cele
provocate de apari\u0163ia persanilor 'n\u0103scoci\u0163i de el \u015fi consemnate astfel \u00eentr-una din scrisorile trimise de Rica J

\u201eLocuitorii Parisului s\u00eent de o curiozitate ce merge pin\u0103 la extravagan\u0163\u0103... Dar dac\u0103 din \u00eentimplare cineva le
spunea celor din jur c\u0103 s\u00eent persan, auzeam \u00eendat\u0103 un murmur :\u2014 Ah, ah, domnul e persan ? Ce lucru
nemaipomenit ! Cum poate s\u0103 fie cineva persan ?" (Scrisori persane).

Desigur c\u00e2 \u015fi \u00een clipa c\u00eend Montesquieu va fi trecut prima oar\u0103 pragul unui salon, se vor fi g\u0103sit destui care
s\u0103-l \u00eentrebe \u2014 f\u0103r\u0103 a a\u015ftepta de altfel r\u0103spunsul \u2014 fiind obliga\u0163i de imperioase datorii s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103 pentru a sa-
luta pe noua favorit\u0103 a cut\u0103rui sau cut\u0103rui personaj de vaz\u0103 : \u201eDomnul este autorul acelei delicioase c\u0103r\u0163i care a
f\u0103cut at\u00eeta v\u00eelv\u0103 ? De necrezut! C\u00eend ve\u0163i binevoi s\u0103 da\u0163i la iveal\u0103 \u015fi celelalte scrisori ?"

*
Spre deosebire de persanii s\u0103i care \u00een clipa c\u00eend se hot\u0103r\u0103sc s\u0103 nu mai poarte \u015falvari \u015fi turban s\u00eent arunca\u0163i de
croitorii parizieni \u00eentr-un \u201e\u00eenfrico\u015f\u0103tor neant", Montesquieu nu va \u00eenceta s\u0103 farmece pe membrii societ\u0103\u0163ii
pariziene chiar atunci c\u00eend haina impecabil\u0103 a mondenului va ascunde privirilor nu numai roba magistratului, p\u0103-
r\u0103sit\u0103 de altfel definitiv \u00een 1725, dar \u015fi aparatele optice de m\u0103rit prin care \u00eei pl\u0103cea s\u0103 priveasc\u0103 procesele psiho-
logice \u015fi sociale \u00een saloane. Secretul uluitoarei performan\u0163e mondene a lui Montesquieu \u00eel afl\u0103m \u00een caietele sale :

Montesquieu va pune, \u00een mod consecvent, \u00een aplicare regula descoperit\u0103 \u015fi se va sluji, cum nu se poate mai bine,
de dou\u0103 defecte, unul \u00een\u0103scut, timiditatea, \u015fi altul simulat, imposibilitatea de a-\u015fi concentra aten\u0163ia pentru a fi
prezent la recep\u0163ii f\u0103r\u0103 a sup\u0103ra pe nimeni, de\u015fi r\u0103spunsurile sale nu puteau totdeauna mul\u0163umi pe cei doritori s\u0103
stea de vorb\u0103 cu el, c\u0103ci \u2014 a\u015fa cum ne-o m\u0103rturise\u015fte \u2014 pe cei mai mul\u0163i din musafirii elegantelor saloane nu i-a
ascultat niciodat\u0103, mul\u0163umindu-se doar s\u0103 dea aprobator din cap, c\u00eend vreunul din ed, doritor s\u0103 str\u0103luceasc\u0103,
f\u0103cea dovada c\u0103 posed\u0103 \u201e\u015ftiin\u0163a monden\u0103", ce const\u0103 din relatarea celor \u00eent\u00eemplate \u00een ajun, \u201evorbind despre

Sele dou\u0103 defecte despre care \u0163inea s\u0103 se \u015ftie c\u0103 Io are, vor dispare \u00eens\u0103 ca prin farmec \u00een clipa c\u00eend Mon.
tesquieu se' va afla \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia unor oameni pe potrivg sa, c\u0103ci atunci c\u00eend este invitat s\u0103 participe la o discu\u0163io
\u00een care vorbitorii aduc argumente \u015fi eontraargumente, Montesquieu \u201ese descurc\u0103 destul de bine".
Montesquieu \u201es-a descurcat" \u00eentotdeauna foarte bine fii; c\u0103 s-a aflat \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia mondenilor, care \u00eel socoteau
drept un foarte talentat autor de romane continuul aventuri galante, fie \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia celor care, datorit\u0103 lui La
Bruyere \u015fi La Hochefoucauld \u015ftiau s\u0103 recunoasc\u0103 \u00een frazele lapidare ale lui Montesquieu g\u00eendirea profund\u0103 a
unui filozof preocupat de a extrage legile generale psihologice alo \u201eomului etern" din observarea atent\u0103 a
comport\u0103riii indivizilor \u00eentr-o anumit\u0103 epoc\u0103, fie c\u0103 s-a aflat \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia celor, pu\u0163ini la num\u0103r, care au \u015ftiut citi
printre r\u00een-durile Scrisorilor persane c\u0103 ve\u015fnic mira\u0163ii Usbec \u015fi Rica n-au str\u0103b\u0103tut atitea m\u0103ri \u015fi at\u00eetca \u0163\u0103ri doar
pentru a. critica moravurile parizienilor, ci \u015fi pentru, sau mai bin<> zis mai ales pentru a mina \u00eens\u0103\u015fi baza
politic\u0103 \u015fi social\u0103 care generase aceste moravuri.
Pentru ace\u015fti cititori aten\u0163i \u015fi care \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau de bun\u0103 seam\u0103 p\u0103rerile, Montesquieu va citi \u00een cunoscutul
\u201eClub de l'Entresol" Dialogul lui Sila cu Eucrate, pe care Roger Caillois, av\u00eend desigur prezent \u00een minte titlul dat
de Andre Gide unora dintre eseurile sale, \u00eel nume\u015fte interviu imaginar, \u015fi pe drept cuv\u00eent dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103,
deoarece Eucrate este un foarte dibaci reporter, car\u0103 izbute\u015fte, prin \u00eentreb\u0103ri me\u015fte\u015fugite, s\u0103 arunce s\u0103m\u00een\u0163a

re\u00eenvia dou\u0103 personaje din antichitate c\u0103rora le va acorda pe r\u00eend cuv\u00eentul, ferindu-se \u00eens\u0103 s\u0103 comunice tuturor
informa\u0163iile culese de reporterul Eucrate, trimis de el la Roma pe la \u00eenceputul erei noastre (interviul va fi publicat
de abia \u00een 1745, adic\u0103 dup\u0103 dou\u0103zeci de ani de la citirea lui \u00een cercul \u00eenchis al unui club).
Acccpt\u00eend mereu s\u0103 fac\u0103 compromisuri, dar numai compromisuri formale \u2014 c\u0103ci, a\u015fa cum declar\u0103 \u00eenCaiete,

tinere\u0163e \u015fi niciodat\u0103 nesocotit \u00een cursul existen\u0163ei sale \u2014 acela de a pune interesele colectivit\u0103\u0163ii deasupra intere-
selor sale personale, Montesquieu izbute\u015fte uluitorul tur de for\u0163\u0103 de a spune mereu adev\u0103ruri dintre cele mai
grave f\u0103r\u0103 a jigni pe nimeni \u015fi f\u0103r\u0103 a deveni martir. Mai mult dec\u00eet at\u00eet, extraordinara capacitate a scriitorului de a
se folosi de orice constringere exterioar\u0103 pentru a g\u0103si o formul\u0103 inedit\u0103 de a exprima ceea ce g\u00eendea, \u00eei aduce
consacrarea sa pe plan literar.
Autorul Scrisorilor persane este ales \u00een 1728 la Academia Francez\u0103 \u015fi \u2014 fapt ciudat \u2014 nu r\u0103m\u00eene la Paris pentru
a se bucura \u00een tihn\u0103 de privilegiul de a fi considerat un foarte spiritual monden \u015fi un talentat seriilor, ci porne\u015fte