Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
17Activity

Table Of Contents

0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Adevar Si Fictiune in Codul Lui Da Vinci

Adevar Si Fictiune in Codul Lui Da Vinci

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 1,467 |Likes:
Published by costica_baziru2820

More info:

Published by: costica_baziru2820 on Feb 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See more
See less

03/01/2014

 
BART 
 
D. EHRMAN, reputat profesor de istoria Bisericii, este şeful de-partamentului de Studii ale Religiei al Universităţii din North Carolina, ChapelHill. Ehrman şi-a făcut studiile de masterat şi doctorat la Seminarul Princeton,unde a absolvit, în 198
5,
magna cum laudae.
De atunci a publicat un marenumăr de studii privind interpretarea Noului Testament, istoria creştinismuluitimpuriu, ortodoxia şi erezia, formarea canonului sau diferite perspectiveasupra lui Iisus ca personaj istoric, pe lângă articole, antologii şi recenzii.Printre cărţile sale se numără:
Lost Christianities 
(2003);
Lost Scriptures: Books That Did Not Make it into the New Testament 
(2003);
The Apostolic Fathers 
(2003);
Jesus: Apocalyptic Prophet of the New Millennium 
(1999);
The New Testament and Other Early Christian Writings: A Reader (1998); The Orthodox Corruption of Scripture: The Effect of Early Christological Controversies on the Text of the New Testament 
(1993);
Didymus the Blind and the Text of the Gospels 
(1986).
BART D. EHRMAN
ADEVĂR ŞI FICŢIUNE ÎN
CODUL LUI DA VINCI 
Truth and Fiction in the Da Vinci Code,
2004
Lui Robert Miller, prieten şi editor extraordinar 
Mulţumiri
Pentru scrierea acestei cărţi, doresc să îmi exprim recunoştinţapentru ajutorul primit de la două persoane. Mai întâi, mulţumesceditorului şi prietenului meu de la Oxford University Press, RobertMiller, care a conceput ideea, m-a convins să o materializez şi a cititmanuscrisul cu mare atenţie la detalii. Cealaltă persoană căreia dorescsă îi mulţumesc este fostul meu student, Andrew Jacobs, de laUniversitatea din California, Riverside, ale cărui comentarii atente şiaprofundate asupra manuscrisului original al cărţii au depăşit cu multorice aşteptări de colegialitate sau priete
nie.INTRODUCERERomanul lui Dan Brown
Codul lui Da Vinci 
a fost un imens succes
de piaţă, care a făcut să pară neînsemnate vânzările celorlalţicompetitori recenţi. Chiar acum, când scriu aceste cuvinte (14 iunie2004), această carte se află pe list
a de bestselleruri a ziarului
New York Times 
de şaizeci şi trei de săptămâni, unde ocupă încă locul întâi. La începutul acestui an se vindea cu viteza astronomică de 100
.000 de
 
exemplare
 pe 
 
săptămână,
conform publicaţiei
Publishers Weekly,
ediţiadin 9 februarie, 2004. Iar când va apărea ediţia broşată, ne aşteaptă onouă avalanşă de vânzări, care se va adăuga milioanelor de copiivândute deja în ediţia cartonată.Ca mulţi alţii, am aflat de
Codul lui Da Vinci 
pe calea zvonului. Tocmai terminasem de scris cartea
Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew (Creştinătăţi pierdute: bătălii pentru Scriptură şi credinţe necunoscute),
pentru Oxford UniversityPress. Este o carte despre forme ale creştinismului timpuriu care nu ausupravieţuit, despre practici şi credinţe care au fost interzise, scoase înafara legii şi distruse de conducătorii bisericii timpurii, cu intenţia de aimpune un mod ortodox de înţelegere a religiei creştine. Cartea meacuprindea discuţii aprofundate despre un număr de cărţi necanonice şieretice care au ajuns să fie interzise oficial de părinţii bisericii timpurii.Acestea erau evangheliile, epistolele şi apocalipse
le
care slujiseră dreptScripturi sacre pentru diverse grupuri creştine, dar respinse deautorităţi, care au hotărât în cele din urmă ce să includă şi ce săexcludă din canonul Scripturii. După ce au fost scoase din Scriptură,aceste cărţi s-au pierdut - şi cele mai multe au rămas de negăsit până în ziua de azi, cu excepţia câtorva dintre ele, recuperate datorită unordescoperiri arheologice majore din secolele al XIX-lea şi
XX.Î
n afară de cartea mea
Lost Christianities,
am publicat o colecţie detexte care au supravieţuit din aşa-numitele cărţi apocrife sau eretice, în
tr-un volum intitulat
Lost Scriptures: Books That Did Not Make It intothe New Testament (Evangheliile pierdute: cărţi care nu au fost incluseîn Noul Testament),
publicată de asemenea la Oxford University Press.Nu am scris aceste două volume pentru uzul academic al celor dejafamiliarizaţi cu aceste lucruri, ci pentru oamenii obişnuiţi, care ar puteagăsi în aceste informaţii ceva nou.Bineînţeles că am devenit foarte curios când am găsit
Codul lui Da Vinci,
pentru că mă aflam în faţa unei lucrări moderne de ficţiune - îngenul unui roman poliţist, înţesat cu intrigi principale şi secundarecomplicate, conspiraţii şi adevăruri ascunse - care menţiona, şi într-oanumită măsură chiar se baza pe aceste elemente ale creştinismuluitimpuriu, evangheliile pierdute şi felul în care acestea îl descriu peIisus. Însă, conform cărţii
Codul lui Da Vinci,
evangheliile pierdute nureprezintă o viziune eretică asupra lui Iisus; ci, mai degrabă, ele redauadevărul istoric - insistând asupra faptului că Iisus a fost căsătorit cuMaria Magdalena, cu care a avut un copil, iniţiind astfel un neam sfântcare supravieţuieşte până în ziua de azi.Ştiam, desigur, că lucrarea în sine era ficţiune, dar pe măsură ce ociteam (şi eu, ca şi alţii, am citit-o pe nerăsuflate), îmi dădeam seamacă personajele lui Dan Brown făceau de fapt supoziţii de natură
istorică
despre Iisus, Maria Magdalena şi despre evanghelii. Cu alte cuvinte,ficţiunea era construită pe o fundaţie istorică pe care cititorul urma săo accepte ca factuală, în loc de ficţională.
 
Dar ca majoritatea istoricilor care şi-au petrecut vieţile studiindsursele antice despre Iisus şi creştinismul timpuriu, am observatimediat o serie de erori legate de afirmaţiile pretins istorice. Romanulconţine numeroase greşeli, unele dintre ele foarte evidente, care nusunt numai uşor de identificat pentru experţi, ci şi irelevante în raportcu intriga. Dacă autorul ar fi cercetat mai aprofundat, ar fi pututprezenta fundalul istoric al romanului său cu acurateţe, fără săcompromită în vreun fel ceea ce avea de gând să povestească. De cenu s-a informat pur şi simplu mai bine?Pentru că volumul
Codul lui Da Vinci 
avea deja vânzări incredibil demari la vremea când a apărut cartea mea
Lost Christianities,
agentamea de la Oxford University Press, Tara Kennedy, împreună cu editorulşi vechiul meu prieten, Robert Miller, mi-au sugerat să fac o listă cuproblemele de natură istorică întâlnite în această carte. Lista urma săfie oferită celor de la departamentul de marketing, ca material deinteres pentru potenţialii clienţi. Aşa că am închegat repede ceva, dupăo simplă citire a romanului lui Dan Brown. Această listă a apărut apoipe Internet şi în cele din urmă, cu binecuvântarea mea, dar fărărevizuirea mea editorială, a fost inclusă într-una din cărţile recentedespre
Codul lui Da Vinci,
şi anume în
Secrets of the Code: The Unauthorized Guide to the Mysteries Behind "The Da Vinci Code" (Secretele Codului: ghidul neautorizat al enigmelor din "Codul lui Da Vinci"),
editatăde Dan Burstein. Ca ziarist liber-profesionist, Burstein a alcătuit ocompilaţie foarte interesantă de opinii privind
Codul lui Da Vinci,
aparţinând unor experţi (dar şi non-experţi) dintr-o serie de domeniidiverse, începând de la istoria antică a bisericii (specialitatea mea),până la Leonardo da Vinci şi societăţile secrete romano-catolice. Includaici lista mea simplă cu cele zece erori istorice, pe care am alcătuit-o lacererea agentului meu. Iată aceste erori, exact în forma în care le-amredactat prima dată:
Câteva erori factuale în
Codul lui Da Vinci: 
1. În mod sigur, viaţa lui Iisus NU a fost "atestată de mii de adepţide peste tot". Nici măcar nu a avut mii de adepţi, şi cu atât mai puţinadepţi literaţi (p. 231).
2. Nu
este adevărat că "pentru Noul Testament au fost luate înconsiderare" optzeci de evanghelii (p. 231). Afirmaţia pare să creezeimpresia că s-a organizat un concurs pentru scrierea Noului Testament,iar materialele au fost expediate prin poştă...
3. Es
te absolut fals că Iisus nu a fost considerat divin înainteaConciliului de la Niceea şi că înainte de acesta a fost considerat doarun "profet muritor" (p. 233). Marea majoritate a creştinilor, până la începutul secolului al IV-lea, l-au recunoscut ca fiind de esenţă divină.

Activity (17)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
umaga_underteker liked this
Ama Rusu liked this
nicolae_k600i liked this
Paul Marc liked this
christy b liked this
baralandabad liked this
Floarea Grigor liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->