Platon - Opere Complete (Vol. 2)

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

PLATONOPERE COMPLETE

II

Ediţie îngrijită dePETRU CREŢIA, CONSTANTIN NOICA

Şi

CĂTĂLIN PARTENIE

HUMANITAS

BUCUREŞTI

CopertaIOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PLATONOpere complete

/ Platon; ed. îngrijită de Petru Creţia, Constantin Noica şi Cătălin Partenie. -Bucureşti: Humanitas, 20016 voi.; 20 cm.ISBN 973-28-0877-2

Voi.

2. /trad.: Cătălin Partenie, Liana Lupaş, Petru Creţia ... - 2002. - 420 p. ISBN 973-50-0003-2I. Noica, Simina (trad.) II. Liiceanu, Gabriel (trad.)1(081) 821.14-96=135.1© HUMANITAS, 2002, pentru prezenta versiune româneascăISBN 973-28-0877-2 ISBN 973-50-0003-2 NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI AL II-LEA

Acest volum conţine traducerile dialogurilor

Menexenos, Me-non. Banchetul Phaidon, Cratylos

şi

Phaidros.

Unadintre aceste

traduceri este inedită. Dintre celelalte cinci, publicate între anii 1976 şi 1995, una a fostsubstanţial revizuită, ea conţinînd în varianta de faţă o serie de pasaje retraduse în întregime.

Menexenos,

traducere inedită, care ne aparţine; de-a lungul ei am urmat, nu de puţine ori, soluţiile propuse de Benjamin Jowett în traducerea sa

(The Dialogues of Plato,

translated with ana-lyses andintroductions by B. Jowett, Clarendon Press, Oxford, 1871). îi mulţumim pe această cale lui TiberiuPopa, pentru atenţia cu care a citit varianta finală a acestei traduceri şi pentru sugestiile pe care ni le-afăcut.

Menon,

traducere de Liana Lupaş şi Petru Creţia, apărută în Platon,

Opere,

II, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 373-414.

Banchetul

traducere de Petru Creţia, apărută în Platon,

Banchetul

Humanitas, Bucureşti, 1995, pp. 7l-l58.

Phaidon,

traducere de Petru Creţia, apărută în Platon,

Opere,

IV, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1983, pp. 5l-l40.

Cratylos,

traducere de Simina Noica, apărută în Platon,

Opere,

III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1978, pp. 25l-331. Această traducere a fost substanţial revizuită, ea conţinînd în varianta defaţă o serie de pasaje retraduse în întregime. Revizuirea traducerii şi retraducerea anumitor pasajeaparţin lui Cătălin Enache şi Cătălin Partenie.

NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI AL II-LEA

MENEXENOS

Phaidros,

traducere de Gabriel Liiceanu, apărută în Platon,

Opere,

IV, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1983, pp. 417-492.în traducerile dialogurilor

Menon, Banchetul, Phaidon

şi

Phaidros

am intervenit în anumite cazuri, celmai adesea pentru a schimba un cuvînt, o expresie sau un semn de punctuaţie. Marea majoritate amodificărilor pe care le-am operat în aceste traduceri nu a vizat corectarea unor erori de traducere, ci omai cursivă lectură a textului.

Menexenos

a fost tradus după textul ediţiei Burnet.Menon,

Phaidon

şi

Phaidros

au fost traduse după textele ediţiei Bude.

Cratylos

a fost tradus şi revizuit după textul ediţiei Burnet.

Banchetul

a fost tradus după textul apărut în Plato,

Sym-posium,

edited by Kenneth Dover, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1980. Numerotaţia marginală este cea a ediţiei Henri Estienne (Stephanus) (apărută în 1578 şi folosită astăzi

pentru orice trimitere la textele lui Platon).Citatele din Homer care apar în scrierile lui Platon diferă uneori de vulgata homerică. Ele au fost fietraduse de către traducătorul dialogului respectiv, fie preluate de către acesta (caz semnalat într-o notă)din: Homer,

Riada,

traducere în metru original de George Murnu, ediţie definitivă, Editura pentru Lite-ratură Universală, Bucureşti, 1967; Homer,

Odiseea,

în româneşte de George Murnu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, [Bucureşti, 1959]; Homer,

Riada,

traducere în hexametri, cu o postfaţă, o bibliografie esenţială şi indici de Dan Sluşanschi, Paideia, Bucureşti, 1998.Trimiterile la

Riada

şi

Odiseea

s-au făcut la numerotaţia marginală a textului grecesc.Citatele din alţi autori sînt, în marea lor majoritate, traduse de către traducătorul dialogului respectiv;excepţiile au fost semnalate în note.în transcrierea numelor proprii greceşti am preluat opţiunea lui Petru Creţia, şi anume: în cazurile încare nu există o formă românească definitiv consacrată (de exemplu: Socrate, Aristo-fan, Alcibiadeetc), am transliterat forma grecească.Anexa şi notele ce însoţesc traducerile de faţă ne aparţin.

CĂTĂLIN PARTENIE

SOCRATE MENEXENOSSOCRATE Din agora, Menexenos, sau de unde? 234 aMENEXENOS Din agora, Socrate, şi chiar de la Sfat.SOCRATE Şi ce te-a mînat tocmai acolo, Menexe- • nos? Dar ce zic eu! Tu crezi, de bună seamă, căeducaţia ta şi îndeletnicirea ta cu filozofia au ajuns la capăt. Crezi, nu-i aşa, că eşti îndeajuns de educatşi de pregătit în cele ale filozofiei şi te gîndeşti acum să te apuci de lucruri mai însemnate. Şi încerci — la vîrsta ta, o preaminunatule — să ne conduci pe noi cei mai vîrst-nici, ca nu cumva neamul vostrusă înceteze a ne mai b da cîrmuitori. Aşa este sau nu?MENEXENOS Aşa este, Socrate, bucuros m-aş osteni să vă conduc; dar numai cu voia şi cu sfatul tău,altfel nu. Astăzi însă am fost la Sfat deoarece am aflat că sînt pe cale să-l aleagă pe cel ce va rostidiscursul pentru cei căzuţi în lupte. Ştii doar că se pregătesc funeraliile, nu?SOCRATE Ştiu, cum să nu; şi pe cine au ales?MENEXENOS Pe nimeni, au amînat totul pe mîine; cred însă că-l vor alege fie pe Archinos, fie peDion.SOCRATE Frumos este, .se pare, Menexenos, să mori c în luptă, şi asta datorită multor lucruri. întîi,chiar de-ai sfîrşit ca un sărac, ai parte de o înmormîntare frumoasă şi măreaţă. Apoi, chiar dacă ai fostun nimeni, ai parte şi de elogii ce-ţi sînt aduse de bărbaţi înţelepţi, care nu le compun în pripă, ci le pregătesc din timp. Iar aces-

8

PLATON

te elogii vorbesc, într-un chip ales, şi despre cîte a făcut fiecare, şi despre cîte nu a făcut,autorii lor înfrumu-seţînd totul şi vrăjindu-ne sufletele prin vorbe meş-235 a teşugite. Ei,autorii de elogii, preamăresc mai întîi, în fel şi chip, cetatea; apoi — pe cei care au murit înluptă, pe toţi strămoşii noştri şi, la urmă, pe toţi care mai sîntem încă în viaţă. Pînă şi eu,Menexenos, ajung să mă simt tare înălţat de elogiul lor. Şi de fiecare dată cînd am stat subvraja lor şi i-am ascultat, pe dată am b simţit că am devenit mai mare, mai nobil şi mai bun. Şi dacă, aşa cum se întîmplă adesea,atunci cînd ascult aceste elogii se află lîngă mine oameni străini, pe dată ajung să mă cred maidemn de laudă decît ei. Iar ei, tot aşa, îmi par a fi în admiraţia mea şi a cetăţii, pe care, subinfluenţa oratorului, o cred mai măreaţă decît înainte. Pe mine, starea asta mă ţine mai multc de trei zile. Iar cuvintele şi vocea celui ce le-a rostit atît îmi sună în urechi, încît abia în a patra sau a cin-cea zi îmi revin şi-mi dau seama unde mă aflu, ca şi cum pînă atunci numai puţin ar fi lipsit ca să mă cred în Insulele Fericiţilor. Atît de mare e meşteşugul retorilor.MENEXENOS Tu, Socrate, mereu îi iei peste picior pe retori. De data asta însă, cred că celuice-i va fi dat să vorbească nu-i va fi uşor, căci alegerea lui va fi prea din scurt şi-l va obliga laun soi de improvizaţie.d SOCRATE Cum aşa, bunule? Doar fiecare din ei are cuvîntări gata pregătite şi a improvizaîn astfel de situaţii nu-i deloc greu. Da, dacă ar trebui ca oratorul să-i preamărească pe

atenieni în faţa celor din Pelopones sau pe cei din Pelopones în faţa atenieni-lor, atunci ar trebui să fie cu adevărat un retor bun pentru a fi convingător şi pentru a-şi cîştiga un renume.Dar, cînd unul luptă pentru faimă printre cei pe care-i preamăreşte, nu-i lucru greu să treacădrept un retor bun.MENEXENOS Tu chiar crezi, Socrate, că nu-i greu?

MENEXENOS

SOCRATE Pe Zeus, aşa cred.MENEXENOS Bine; dar spune-mi atunci, dacă ar e trebui sau dacă ar fi să te aleagă pe tineSfatul, crezi că şi tu ai fi în stare să vorbeşti?SOCRATE Că aş fi în stare să vorbesc, Menexenos, n-ar fi lucru de mirare. Căci s-a întîmplatsă am drept dascăl în ale retoricii pe cineva care nu-i deloc de rînd. Iar acest dascăl al meu dinmulţi a făcut buni retori, retori printre care s-a numărat unul de seamă între greci, şi anumePericle, fiul lui Xantippos.MENEXENOS Cine e? Desigur că despre Aspasia vorbeşti, nu?SOCRATE Chiar despre ea. Iar Connos, fiul lui Me-trobios, mi-a fost dascăl în ale muzicii,aşa cum As- 236 a pasia mi-a fost în cele ale retoricii. Cu aşa dascăli, nu-i de mirare să fii priceput la vorbă. Chiar şi unul mai puţin educat decît mine, unul, să zicem, care l-ar fi avutdascăl în ale muzicii pe Lampros şi în ale retoricii pe Antiphon din Ramnunt, şi acesta, zic, s-ar acoperi de glorie de ar fi să-i elogieze pe atenieni atenienilor.MENEXENOS Dar tu ce ai spune, Socrate, dacă ar trebui să vorbeşti?SOCRATE De la mine — nimic, fără doar şi poate. Ieri însă am ascultat-o pe Aspasia rostindun discurs b funebru închinat chiar acestor morţi. Auzise şi ea, aşa cum ai zis şi tu, că atenieniiar fi pe cale să aleagă un orator. Şi în faţa mea a rostit discursul pe care, dacă ar trebui, l-ar ţine chiar ea — discurs pe care în parte l-a improvizat, în parte l-a alcătuit din fragmente aleunui discurs funebru rostit de Pericle, dar, după cîte cred eu, compus tot de ea.MENEXENOS Şi îţi poţi aduce aminte ce a zis Aspasia?SOCRATE Nu s-ar cădea să nu-mi aduc aminte; doar ea mi-a fost dascăl şi adesea am primitlovituri din

cauza.

neţinerii mele de minte.

c

10

PLATONMENEXENOS

11

MENEXENOS Spune atunci, ce te împiedică?SOCRATE îmi este teamă ca dascălul meu să nu mă certe dacă îi voi dezvălui discursul.MENEXENOS Nu-ţi fie teamă, Socrate. Mi-ai face o mare plăcere dacă ai vrea să rosteştiacest discurs, fie el al Aspasiei, fie al altcuiva. Ci spune dar!SOCRATE Să nu rizi însă de mine dacă, aşa bătrîn cum sînt, îţi voi părea că încă îmi mai ardede jocuri.MENEXENOS Fii pe pace şi vorbeşte dar!SOCRATE Ei bine, se pare că trebuie să-ţi fac pe plac. d De mi-ai cere să joc despuiat dehaine, şi tot m-aş supune, căci nu am fi decît noi doi. Ascultă dar! Iată, dacă nu mă înşel, cumşi-a început Aspasia discursul despre cei morţi.„[Există o cinstire în fapte şi una în vorbe. ] De cea în fapte, cei pe care îi elogiem acum auavut parte a-tunci cînd, plecînd pe ultimul drum ce le-a fost dat, au fost petrecuţi cu toţii decetate şi fiecare în parte e de ai săi. în ce priveşte cinstirea în vorbe, rămîne să le-o dăm acum;legea ne-o cere, şi aşa se şi cuvine. Căci vorbele frumoase fac să se nască în cei ce le ascultăamintirea şi măreţia faptelor frumoase întru slăvirea celor ce le-au săvîrşit. Este nevoie,aşadar, de un discurs care să-i elogieze cum se cuvine pe cei ce au murit; care să-i sfătuiascăcu blîndeţe pe cei rămaşi în viaţă şi să-i îndemne pe fraţii şi pe urmaşii celor morţi să leurmeze acestora întru virtute; şi care să-i consoleze pe taţii şi mamele celor morţi, precum şi pe toţi acei strămoşi ai lor care mai sînt încă în viaţă. Cum 237 a ar arăta un astfel de discurs?

of 00

Leave a Comment