Luc BENOIST este muzeograf onorific al muzeelor din Fran\u0163a. Preocupat \u00een special de istoria artei, el este \u015fi
autorul urm\u0103toarelor lucr\u0103ri, ap\u0103rute tot \u00een colec\u0163ia Que sais-je? a editurii Presses Universitaires de France, \u00een
mai multe edi\u0163ii: Histoke de la peinture (1977), Histoire de la sculptwe (1973), Musees et museologie (1971),

LUC BENOIST SIGNES, SYMBOLES ET MYTHES
Edi\u0163ia a 6-a
\u00a9 Presses Universitaires de France, 1975
108, boulevard Saint-Germain, 75006 Paris
Colec\u0163iaQuasais-je?
i Humanitas, 1995, pentru prezenta versiune rom\u00e2neasc\u0103 ISBN 973-28-0528-5

Dup\u0103 modul nostru obi\u015fnuit de a g\u00eendi, no\u0163iunea de simbol s-ar afla undeva, izolat\u0103 \u00eentr-un empireu
solemn, unde arareori ar veni s\u0103 o viziteze c\u00ee\u0163iva curio\u015fi, interesa\u0163i de arta medieval\u0103 sau de poezia
mallarmean\u0103. E aici o ciudat\u0103 ne\u00een\u0163elegere. C\u0103ci orice om folose\u015fte zilnic simbolismul f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, a\u015fa
cum vorbea \u00een proz\u0103 Dl Jourdaih, dat fiind c\u0103 orice cuv\u00eent e un simbol. Cum spunea Aristotel,cuv\u00eentu l

permitea purt\u0103torilor fiec\u0103rei p\u0103r\u0163i s\u0103 se recunoasc\u0103 drept fra\u0163i \u015fi s\u0103 se \u00eent\u00e2mpine ca atare f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai
fi v\u0103zut vreodat\u0103 \u00eenainte.
Or, \u00een planul ideilor, un simbol este tot un element de leg\u0103tur\u0103, \u00eenc\u0103rcat de medita\u0163ie \u015fi analogie. El
une\u015fte elementele contradictorii \u015fi reduce opozi\u0163iile. Nimic nu poate fi \u00een\u0163eles, nici comunicat f\u0103r\u0103
participarea sa. De el depinde logica de vreme ce face apel la conceptul de echivalen\u0163\u0103, iar matematica
nici ea, cu cifrele sale, nu se exprim\u0103 dec\u00eet\u00een simboluri.
Via\u0163a \u00eendeosebi e sursa cea mai fecund\u0103 a acestor procedee \u015fi cea mai veche utilizatoare a lor. Le
manifesta o dat\u0103 cu emiterea primului sunet articulat de c\u0103tre omul primitiv. De aceea, un simbolism
vital \u015fi organic va exprima \u00eentotdeauna mai bine dec\u00eet altul adev\u0103rurile de ordin spiritual, a\u015fa cum o
dovedesc parabolele evanghelice. De aceea, \u015fi biologia de ast\u0103zi, cu noile sale \u015ftiin\u0163e ale viului, care se
ramific\u0103 \u00een discipline derivate, este pe cale s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 \u00een fosta lor \u00eent\u00eeietate at\u00eet o matematic\u0103 prea
inuman\u0103, c\u00eet \u015fi o filozofie prea literar\u0103, legat\u0103 mai mult de un iluzonism verbal dec\u00eet de lucrurile
concrete.
De\u015fi exist\u0103 multe c\u0103r\u0163i care trateaz\u0103 acest amplu subiect, ele o fac, dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103, dintr-un unghi
limitat \u015fi \u00eentr-un domeniu restr\u00eens, chiar
atunci c\u00eend e vorba de lucr\u0103ri de popularizare. Nici una nu l\u0103mure\u015fte motiva\u0163ia logic\u0103 a simbolismului.
Dic\u0163ionarele nu fac dec\u00eet un recens\u0103m\u00eent al cuvintelor, iar studiile de specialitate nu se aventureaz\u0103 \u00een
domeniul genezei lor. S\u00eent simple constat\u0103ri, iar nu exegeze, cum am fi \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 a\u015ftept\u0103m.
De aceea, ni s-a p\u0103rut util s\u0103 urm\u0103rim muta\u0163iile semnelor de la apari\u0163ia \u015fi p\u00een\u0103 la \u00eendep\u0103rtata lor
metamorfoz\u0103, mai cu seam\u0103 \u00een domeniul riturilor \u015fi al miturilor, pentru a ar\u0103ta clar leg\u0103tura lor
func\u0163ional\u0103. Miturile s\u00eent limbajul figurat al principiilor. Freud le nume\u015fte complexe, Jung arhetipuri,
iar Platon le numea idei. Ele explic\u0103 originea unei institu\u0163ii, a unui obicei, logica unei \u00eent\u00eempl\u0103ri,
economia unei \u00eent\u00eel-niri. S\u00eent, spunea Goethe, raporturile permanente ale vie\u0163ii.
\u0162inem s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 \u00een decursul expunerii noastre vom r\u0103m\u00eene mereu la nivelul cel mai elementar,
cel mai primitiv, mai cotidian, f\u0103r\u0103 a ne aventura \u00een miezul specula\u0163iilor semanticii structurale sau ale
matematicii claselor, pe care totu\u015fi le-am folosit. Ne-am men\u0163inut mereu la nivelul experien\u0163ei, pentru
c\u0103 nu credem c\u0103 omul ar putea vreodat\u0103 s\u0103 se exprime mai sus de ac\u0163iunea sa.1

Pentru a-\u015fi garanta securitatea sau, mai exact, pentru a supravie\u0163ui, omul originilor, ca orice primat, era
obligat s\u0103 acorde \u00een fiecare clip\u0103 cea mai mare aten\u0163ie semnelor pe care i le transmiteau, fie doar \u015fi
prin simpla lor prezen\u0163\u0103, fiin\u0163ele \u015fi lucrurile \u00eenconjur\u0103toare. Este, de altminteri, o nevoie \u00eenc\u0103 actual\u0103,
doar iluzoriu diminuat\u0103 de civiliza\u0163ie. Ast\u0103zi, ca \u015fi ieri, s\u00eentem sili\u0163i s\u0103 exercit\u0103m o supraveghere
ne\u00eentrerupt\u0103, \u015fi \u00een cea mai mare parte a timpului, subcon\u015ftient\u0103 asupra ambian\u0163ei noastre cotidiene, de
exemplu, asupra hranei, climatului, circula\u0163iei, numeroaselor \u00eent\u00eelniri neprev\u0103zute ale c\u0103ror
eventualit\u0103\u0163i experien\u0163a noastr\u0103 este foarte departe de a le evalua \u00een \u00eentregime. \u00eenc\u0103 de la origini, via\u0163a
omului depindea deci de func\u0163ia sa de cunoa\u015ftere, dac\u0103 se poate aplica acest termen ambi\u0163ios unei
aten\u0163ii at\u00eet de elementare.
Or, ast\u0103zi ca \u015fi ieri, raza de ac\u0163iune a mesajelor care ne parvin din mediul \u00eenconjur\u0103tor este diferit\u0103
8\u00een func\u0163ie de organul receptor. Trei dintre sim\u0163uri, cele mai concrete \u2014 pip\u0103itul, gustul, mirosul \u2014 se

lipesc, ca s\u0103 zicem a\u015fa, de obiectul lor, care este \u00een general foarte apropiat. Cu ele, cunoa\u015fterea \u015fi
senza\u0163ia noastr\u0103 ar p\u0103rea s\u0103 coincid\u0103. Totu\u015fi, ne este adesea greu s\u0103 le atribuim o specificitate precis\u0103.
Pip\u0103itul este orb, polivalent \u015fi pu\u0163in selectiv. Amestec\u0103 diferite no\u0163iuni legate de obiectele atinse \u2014
forma, greutatea lor, c\u0103ldura, rezisten\u0163a, textura lor. Dimpotriv\u0103, dac\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 caracteriz\u0103m

aromele pe care gustul ni le dezv\u0103luie, originalitatea fiec\u0103reia este at\u00eet de exclusiv\u0103, at\u00eet de \u00eendep\u0103rtat\u0103
de orice compara\u0163ie care ne-ar putea permite s\u0103 le leg\u0103m de ni\u015fte norme reperabile sau numai
\u00eenvecinate, \u00eenc\u00eet ne-am resemnat s\u0103 le repartiz\u0103m grosso modo \u00een patru grupe: amarul, acrul, s\u0103ratul \u015fi
dul-eele, la care China adaug\u0103 \u00een\u0163ep\u0103torul. C\u00eet despre parfumurile inhalate prin miros, al c\u0103rui sistem
de detec\u0163ie s\u00eentem departe de a-1 folosi ca fra\u0163ii no\u015ftri mamiferele, le repartiz\u0103m, \u00een mod subiectiv, \u00een
dou\u0103 grupe elementare: cele pl\u0103cute \u015fi cele resping\u0103toare; \u00een vreme ce, dac\u0103 ar fi s\u0103 ne referim la
capacit\u0103\u0163ile prietenilor no\u015ftri c\u00eeinii \u015fi pisicile, nenum\u0103ratele mirosuri din lume s\u00eent pentru ei la fel de
individualizate ca pentru noi figurile prietenilor.
Alte dou\u0103 sim\u0163uri, mai intelectuale, auzul \u015fi v\u0103zul, ne semnaleaz\u0103 sursele de informa\u0163ie care, \u00een
general, nu ne s\u00eent la \u00eendem\u00een\u0103. De la mireasma unei flori la sunetul unui clopot \u015fi la sc\u00eenteierea unei
stele, sursa se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 din ce \u00een ce, cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet, pentru stea, str\u0103lucirea ei retrospectiv\u0103
dureaz\u0103 poate de milioane de ani-lumin\u0103. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 puterea v\u0103zului \u00eei compenseaz\u0103 caracterul
conjectural. Dar dac\u0103 ochiul poate percepe lic\u0103rirea unei lumin\u0103ri la o distan\u0163\u0103 de 17 kilometri, el nu
ne permite s\u0103 garant\u0103m c\u0103 e \u00eentr-adev\u0103r vorba acolo de o lum\u00eenare.
\u00een ceea ce prive\u015fte auzul, zona sunetelor audibile cu ajutorul urechii se limiteaz\u0103 la zece sau
unsprezece octave \u015fi trebuie s\u0103 fii un muzician cu experien\u0163\u0103 pentru a identifica, la sfert de ton, nota
emis\u0103 de un sunet auzit. Informa\u0163ie care, de altfel, nu va putea fi \u00een\u0163eleas\u0103 dec\u00eet de un alt muzician la
fel de \u00eenzestrat.
Aceast\u0103 imprecizie subiectiv\u0103 a sim\u0163urilor noastre deriv\u0103 din faptul c\u0103 ele provin, toate, din piele \u015fi din
pip\u0103it \u2014 considerat \u00eenc\u0103 de Epicur ca sim\u0163 fundamental. Celelalte sim\u0163uri ale noastre s-au desprins din
el printr-o specializare a ectodermei embrionare mo\u015ftenind mult din superficialitatea lor de la modesta
lor origine. Cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet, pentru a fi asimilate, mesajele celulelor senzoriale pe care tocmai
le-am enumerat trebuie s\u0103 traverseze multipli centri nervo\u015fi, m\u0103duv\u0103, hipofiz\u0103, hipotalamus, corp
striat, cortex, ce au rolul de a face sinteza acestor mesaje \u015fi de a le comunica func\u0163iilor motrice care le
transform\u0103 \u00een acte voluntare sau nu, per-mi\u0163\u00eend interpretarea lor ra\u0163ional\u0103.

percepe semnele. Pliniu afirmase: \u201eVedem prin mijlocirea spiritului."
Psihologia contemporan\u0103 nume\u015fte \u201eproiec\u0163ie" interpretarea la care intelectul nostru supune fiecare
semn perceput, \u015fi care ar r\u0103m\u00eene de ne\u00een\u0163eles pentru noi \u00een absen\u0163a acestei traduceri. Alberti, la vremea
sa, recunoscuse acest fapt \u00een cazul artistului. Fiecare nou mesaj e interpretat printr-o gril\u0103 de repere
strict personale. De altfel, se pare c\u0103 pentru a caracteriza aceast\u0103 opera\u0163iune termenul de
\u201esupraimpresionare", care, gra\u0163ie cinematografiei, ne-a devenit familiar, ar fi mai evocator dec\u00eet
cuv\u00eentul \u201eproiec\u0163ie". El ne-ar face s\u0103 \u00een\u0163elegem mai bine natura retroactiv\u0103 a acestui palimpsest de
imagini ce re\u00eenvie dedesubtul oric\u0103rei noi percep\u0163ii, o senza\u0163ie veche, reap\u0103rut\u0103 \u00een mod instinctiv.
Pe scurt, nu putem \u00een\u0163elege nimic din ceea ce nu evoc\u0103 vreuna din amintirile noastre. Nu putem admite
nici un lucru \u00eenainte de a-1 putea apropia de un precedent conservat \u00een memoria noastr\u0103. G\u00eendi-torii
din toate timpurile au repetat-o neobosit. \u201eCunoa\u015fterea noastr\u0103 depinde de o reminiscen\u0163\u0103", spune
Platon. \u201eCuv\u00eentul durere nu \u00eencepe s\u0103 \u00eensemne ceva

dec\u00eet \u00een momentul c\u00eend reaminte\u015fte memoriei noastre o senza\u0163ie pe care am mai \u00eehcercat-o", spune
Diderot. \u201eNu vezi dec\u00eet ceea ce cuno\u015fti", spune Goethe. \u201eNu putem admite existen\u0163a unui lucru dac\u0103
nu-i putem atribui o semnifica\u0163ie", spune Cassirer. Aceast\u0103 coinciden\u0163\u0103 a dou\u0103 experien\u0163e \u00eendep\u0103rtate a
redescoperit-o, dup\u0103 at\u00ee\u0163ia al\u0163ii, Proust, l\u0103rgindu-i \u00eens\u0103 c\u00eempul de aplica\u0163ie p\u00een\u0103 la a confunda dou\u0103
ambian\u0163e geografice \u015fi sentimentale, dou\u0103 momente \u015fi dou\u0103 locuri din via\u0163a sa, pe care i le-au readus