Aceast\u0103 fraz\u0103 i se tot \u00eenv\u00eertea de ceva vreme prin cap b\u0103tr\u00eenului maestru. Nu \u00een- dr\u0103znea s\u0103 o scrie, \u00eei era team\u0103 c\u0103 a\u015ftern\u00eend-o pe h\u00eertie ar fi actualizat-o cu consecin\u0163e funes- te. Dup\u0103 asta, n-ar mai putea spune dec\u00eet c\u0103 mortul nu \u015ftie ce e moartea, dar nici cei vii nu \u015ftiu. De aceea fraza care \u00eel b\u00eentuia ca o fan- tasm\u0103 verbal\u0103 \u00eei era \u015fi suficient\u0103, \u015fi insu- ficient\u0103. Exprima totul, dar cu pre\u0163ul de a nu mai putea spune nimic, \u00eel condamna la t\u0103cere. \u015ei ce-ar putea s\u0103 spun\u0103 despre t\u0103cere el, care \u015fi-a dedicat via\u0163a muzicii \u2014 \u201ecel mai pu\u0163in sup\u0103r\u0103tor dintre zgomote", dup\u0103 expresia grosolan\u0103 a grosolanului soldat corsican, Bo- naparte?

\u00ee\u015fi petrecea orele concentrat asupra unui obiect, \u00ee\u015fi imagina c\u0103 dac\u0103 atinge un obiect g\u00eendurile negre se vor risipi, ag\u0103\u0163\u00eendu-se de materie. A descoperit repede c\u0103 pre\u0163ul unei

asemenea deplas\u0103ri e foarte mare. Credea c\u0103 dac\u0103 moartea \u015fi muzica \u00eel identificau (sau se identificau) \u00een prea mare m\u0103sur\u0103 cu un b\u0103tr\u00een f\u0103r\u0103 alte resurse dec\u00eet memoria, ag\u0103\u0163area de un obiect i-ar conferi, la cei nou\u0103zeci si trei de ani ai s\u0103i, gravita\u0163ie p\u0103m\u00eenteasc\u0103, greutate specific\u0103. El \u015fi obiectul s\u0103u. El \u015fi materia sa tactil\u0103, clar\u0103, vizibil\u0103, un lucru cu form\u0103 inal- terabil\u0103.

Nu discul de cear\u0103, de metal sau plumb pe care \u00eel \u00eent\u00eelnim pe blazoane \u015fi embleme, ci o pecete de cristal. Perfect circular\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 fisu- r\u0103. Nu ar sluji la pecetluirea unui document, a unei u\u015fi sau a unei l\u0103zi; \u00eens\u0103\u015fi textura ei, cristalin\u0103, nu s-ar putea adapta nici unui obi- ect pecetluibil. Era o pecete de cristal sufici- ent\u0103 sie\u015fi, f\u0103r\u0103 nici o utilitate, poate doar aceea de a impune o obliga\u0163ie, de a transcen- de o disput\u0103 printr-un act de pace, de a deter- mina un destin sau, poate, de a da seam\u0103 de o hot\u0103r\u00eere irevocabil\u0103.

Pecetea de cristal putea s\u0103 fie toate acestea, de\u015fi nu se putea \u015fti la ce puteasluji. C\u00eeteoda- t\u0103, contempl\u00eend perfectul obiect circular a\u015fezat pe un trepied l\u00eeng\u0103 fereastr\u0103, b\u0103r\u00eenul maestru prefera s\u0103-i confere obiectului toate atributele tradi\u0163iei \u2014 semn de autoritate, de autentici- tate, de aprobare \u2014 f\u0103r\u0103 ca nici unul s\u0103 i se po- triveasc\u0103 pe de-a-ntregul.

N-ar fi \u015ftiut s\u0103 spun\u0103 cu exactitate. Pecetea de cristal f\u0103cea parte din via\u0163a lui de zi cu zi, astfel c\u0103 uita u\u015for de ea. Cu to\u0163ii s\u00eentem \u00een acela\u015fi timp victime \u015fi c\u0103l\u0103i ai unei memorii scurte care nu \u0163ine mai mult de treizeci de secunde \u015fi ne face s\u0103 tr\u0103im f\u0103r\u0103 a c\u0103dea pri- zonieri tuturor lucrurilor care se \u00eent\u00eempl\u0103 \u00een jurul nostru. Dar memoria lung\u0103 este ca un castel construit din mari blocuri de piatr\u0103. E de ajuns un simbol \u2014 castelul \u00eensu\u015fi \u2014 ca s\u0103-\u0163i aminte\u015fti tot ce con\u0163ine. S\u0103 fie oare aceast\u0103 pe- cete rotund\u0103 cheia propriei lui locuin\u0163e per- sonale, nu casa material\u0103 pe care o locuia acum la Salzburg, nu casele vremelnice care i-au dat ad\u0103post de-a lungul profesiunii sale itine- rante, nici m\u0103car casa copil\u0103riei de la Marsilia, uitat\u0103 cu tenacitate pentru a nu-\u015fi mai aduce aminte niciodat\u0103 de s\u0103r\u0103cia \u015fi umilin\u0163a emi- grantului, nici m\u0103car imaginabila pe\u015fter\u0103 care a fost primul nostru castel? S\u0103 fie spa\u0163iul originar, cercul inviolabil, intim \u015fi de ne\u00een- locuit care le con\u0163ine pe toate, dar cu pre\u0163ul de a schimba amintirea succesiv\u0103 pe o memo- rie ini\u0163ial\u0103 suficient\u0103 sie\u015fi \u015fi care nu are ne- voie s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 viitorul?

Baudelaire evoc\u0103 o cas\u0103 nelocuit\u0103 plin\u0103 de clipe care au murit \u015fi ele. Ajunge oare s\u0103 des- chizi o u\u015f\u0103, s\u0103 destupi o sticl\u0103, s\u0103 iei din cui