Credem de bun\u0103voie c\u0103, \u00een experien\u0163a contemporan\u0103, sexualitatea \u00ee\u015fi va fi reg\u0103sit un adev\u0103r natural care va fi a\u015fteptat vreme \u00eendelungat\u0103 \u00een umbr\u0103, sub tot felul de deghizamente, \u015fi pe care doar perspicacitatea noastr\u0103 pozitiv\u0103 ne \u00eeng\u0103duie, ast\u0103zi, s\u0103-l descifr\u0103m, mai \u00eenainte de a ob\u0163ine dreptul de a accede, \u00een sf\u00eer\u015fit, la lumina deplin\u0103 a limbajului. Cu toate acestea, niciodat\u0103 sexualitatea nu a avut un \u00een\u0163eles mai imediat natural \u015fi n-a cunoscut, f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, o mai mare \u201cfericire de exprimare\u201d ca \u00een lumea cre\u015ftin\u0103 a corpurilor dec\u0103zute \u015fi a p\u0103catului. Dovad\u0103 stau o \u00eentreag\u0103 mistic\u0103, o \u00eentreag\u0103 spiritualitate, care nu se pricepeau s\u0103 divid\u0103 formele continui ale dorin\u0163ei, be\u0163iei, penetr\u0103rii, extazului \u015fi desc\u0103rc\u0103rii ce ne sf\u00eer\u015fe\u015fte; toate aceste mi\u015fc\u0103ri, ele le sim\u0163eau continu\u00eendu-se, f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere \u015fi limit\u0103, p\u00een\u0103 \u00een inima unei iubiri divine pentru care mi\u015fc\u0103rile acestea reprezentau deschiderea ultim\u0103 \u015fi sursa de realimentare. Ceea ce caracterizeaz\u0103 sexualitatea modern\u0103 nu este faptul de a fi reg\u0103sit, de la Sade \u015fi p\u00een\u0103 la Freud, limbajul propriei sale naturi sau ra\u0163iuni, ci acela de a fi fost, prin violen\u0163a discursurilor lor, \u201cdenaturalizat\u0103\u201d \u2013 azv\u00eerlit\u0103 \u00eentr-un spa\u0163iu gol \u00een care ea nu se mai \u00eent\u00eelne\u015fte dec\u00eet cu forma minuscul\u0103 a limitei sale \u015fi unde nu afl\u0103 alt dincolo \u015fi alt\u0103 prelungire dec\u00eet \u00een frenezia care o epuizeaz\u0103. Noi n-am eliberat sexualitatea, ci am dus-o, c\u00eet se poate de exact, la limit\u0103: limit\u0103 a propriei noastre con\u015ftiin\u0163e, dat fiind c\u0103 ea dicteaz\u0103, p\u00een\u0103 la urm\u0103, singura lectur\u0103 posibil\u0103, pentru con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103, a incon\u015ftien\u0163ei noastre; limit\u0103 a legii, dat fiind c\u0103 ea apare drept singurul con\u0163inut absolut universal al interdic\u0163iei; limit\u0103 a limbajului: ea deseneaz\u0103 linia de spum\u0103 a ceea ce limbajul de-abia poate s\u0103 ating\u0103 pe nisipul t\u0103cerii. A\u015fadar nu prin ea comunic\u0103m noi cu lumea ordonat\u0103 \u015fi fericit profan\u0103 a animalelor; ea constituie mai degrab\u0103 o t\u0103ietur\u0103: nu de jur \u00eemprejurul nostru pentru a ne izola sau a ne desemna, ci pentru a trasa limita \u00een noi \u015fi a ne desemna pe noi \u00een\u015fine ca limit\u0103.

Am putea, probabil, s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 ea reconstituie, \u00eentr-o lume \u00een care nu mai exist\u0103 obiecte, fiin\u0163e \u015fi spa\u0163ii de profanat, singurul partaj \u00eenc\u0103 posibil. \u015ei nu pentru c\u0103 ar oferi noi con\u0163inuturi unor gesturi milenare, ci pentru c\u0103 autorizeaz\u0103 o profanare f\u0103r\u0103 obiect, o profanare vid\u0103 \u015fi \u00eentoars\u0103 spre sine, ale c\u0103rei instrumente nu se adreseaz\u0103 dec\u00eet lor \u00een\u015file. \u00cens\u0103 o profanare \u00eentr-o

lume care nu-i mai recunoa\u015fte sacrului nici un \u00een\u0163eles pozitiv nu este oare, mai mult sau mai pu\u0163in, tocmai ceea ce am putea s\u0103 numim transgresiune? Aceasta, \u00een spa\u0163iul pe care cultura noastr\u0103 \u00eel acord\u0103 gesturilor \u015fi limbajului nostru, prescrie nu numai singurul mod de a afla sacrul \u00een con\u0163inutul s\u0103u imediat, ci \u015fi pe acela de a-l recompune \u00een forma sa vid\u0103, \u00een absen\u0163a sa devenit\u0103, prin chiar acest fapt, sc\u00eenteietoare. Ceea ce poate s\u0103 spun\u0103 un limbaj, dac\u0103 e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este calmul s\u0103u adev\u0103r antropologic, ci faptul c\u0103 e f\u0103r\u0103 de Dumnezeu; cuv\u00eentul pe care noi l-am dat sexualit\u0103\u0163ii este contemporan, ca timp \u015fi structur\u0103, cu cel prin care noi ne-am vestit nou\u0103 \u00een\u015fine c\u0103 Dumnezeu a murit. Limbajul sexualit\u0103\u0163ii, pe care Sade, de cum i-a pronun\u0163at primele vorbe, l-a f\u0103cut s\u0103 parcurg\u0103 \u00eentr-un singur discurs \u00eentregul spa\u0163iu peste care devenea, dintr-o dat\u0103, suveran, ne-a \u00een\u0103l\u0163at p\u00een\u0103 la o bezn\u0103 din care Dumnezeu e absent \u015fi \u00een care toate gesturile noastre se adreseaz\u0103 acestei absen\u0163e \u00eentr-o profanare care \u00een acela\u015fi timp o arat\u0103, o conjur\u0103, se epuizeaz\u0103 \u00een ea \u015fi se vede redat\u0103 de ea purit\u0103\u0163ii sale vide de transgresiune.

Exist\u0103, totu\u015fi, \u015fi o sexualitate modern\u0103: aceea care, \u0163in\u00eend despre ea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi la suprafa\u0163\u0103 discursul unei animalit\u0103\u0163i naturale \u015fi solide, se adreseaz\u0103 \u00een mod obscur Absen\u0163ei, acelui loc prea\u00eenalt \u00een care Bataille \u015fi-a plasat, pentru o noapte care nu pare gata s\u0103 se \u00eencheie, personajele din

prelung\u0103 emana din imensitatea cerului. Abatele \u00eengenunche lent... \u00ceng\u00een\u0103, cu un glas \u00eencremenit, \u00eencet, ca unui mort: Miserere mei Deus, secondum misericordiam magnam tuam. Geam\u0103tul acesta al unei melodii voluptoase era at\u00eet de suspect. El m\u0103rturisea \u00een mod straniu angoasa \u00een fa\u0163a deliciilor nudit\u0103\u0163ii. Abatele trebuia s\u0103 ne \u00eenving\u0103 neg\u00eendu-se pe sine \u015fi \u00eensu\u015fi efortul s\u0103u pentru a se sustrage o afirma \u015fi mai mult; frumuse\u0163ea c\u00eentului s\u0103u \u00een t\u0103cerea cerului \u00eel \u00eenchidea \u00een singur\u0103tatea unei delect\u0103ri triste... Eram r\u0103scolit, \u00een felul acesta, \u00een desf\u0103tarea mea de o aclamare fericit\u0103, infinit\u0103, \u00eens\u0103 vecin\u0103 deja cu uitarea. \u00cen clipa c\u00eend \u00eel v\u0103zu pe abate, trezindu-se vizibil din visul \u00een care r\u0103m\u00eenea ame\u0163it\u0103, \u00c9ponine se puse pe r\u00ees, \u015fi at\u00eet de repede \u00eenc\u00eet r\u00eesul o r\u0103sturn\u0103; se \u00eentoarse \u015fi, aplecat\u0103 peste balustrad\u0103, ap\u0103ru zg\u00eel\u0163\u00eeit\u0103 ca un copil. R\u00eedea cu capul \u00een m\u00eeini \u015fi abatele, care \u00eentrerupsese un r\u00ees cu greu re\u0163inut, nu ridic\u0103 privirea, cu bra\u0163ele sus, dec\u00eet \u00een fa\u0163a unui fund gol: v\u00eentul ridicase haina pe care, \u00een clipa c\u00eend r\u00eesul o dezarmase, ea nu putuse s-o str\u00eeng\u0103 pe l\u00eeng\u0103 ea\u201d*.

Poate c\u0103 importan\u0163a sexualit\u0103\u0163ii \u00een cultura noastr\u0103, faptul c\u0103, de la Sade \u00eencoace, ea a fost legat\u0103 at\u00eet de frecvent de deciziile cele mai profunde ale limbajului nostru se datoreaz\u0103 tocmai acestei leg\u0103turi cu moartea lui Dumnezeu. Moarte care nu trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 ca un sf\u00eer\u015fit al domniei sale istorice, nici ca o constatare \u00een sf\u00eer\u015fit eliberat\u0103 a inexisten\u0163ei lui, ci ca spa\u0163iul de-acuma constant al experien\u0163ei noastre. Moartea lui Dumnezeu, retr\u0103g\u00eend existen\u0163ei noastre limita Nelimitatului, o conduce spre o experien\u0163\u0103 \u00een care nimic nu mai poate s\u0103 anun\u0163e exterioritatea fiin\u0163ei, spre o experien\u0163\u0103, prin urmare,interioar\u0103 \u015fisuveran\u0103. \u00cens\u0103 o astfel de experien\u0163\u0103, \u00een care izbucne\u015fte moartea lui Dumnezeu, \u00ee\u015fi descoper\u0103 ca pe propriul s\u0103u secret \u015fi ca pe propria sa lumin\u0103 finitudinea proprie, domnia nelimitat\u0103 a Limitei, vidul acestei dep\u0103\u015firi, \u00een care ea \u00ee\u015fi afl\u0103 sf\u00eer\u015fitul \u015fi se abandoneaz\u0103 pe sine. \u00cen acest sens, experien\u0163\u0103 interioar\u0103 este \u00een \u00eentregul ei o experien\u0163\u0103 a

Bataille \u015ftia foarte bine ce posibilit\u0103\u0163i de g\u00eendire putea s\u0103 deschid\u0103 aceast\u0103 g\u00eendire \u015fi \u00een ce imposibilitate putea ea, totodat\u0103, s\u0103 angajeze g\u00eendirea. C\u0103ci ce vrea, \u00eentr-adev\u0103r, s\u0103 \u00eensemne moartea lui Dumnezeu dac\u0103 nu o stranie solidaritate \u00eentre existen\u0163a sa care sare \u00een aer \u015fi gestul care \u00eel ucide? Dar ce vrea s\u0103 \u00eensemne a-l ucide pe Dumnezeu dac\u0103 el nu exist\u0103, a-l ucide pe Dumnezeu

existe; \u015fi acesta e r\u00eesul. A-l ucide pe Dumnezeu pentru a elibera existen\u0163a de aceast\u0103 existen\u0163\u0103 care o limiteaz\u0103, dar \u015fi pentru a o readuce la limitele pe care aceast\u0103 existen\u0163\u0103 nelimitat\u0103 le \u015fterge (sacrificiul). A-l ucide pe Dumnezeu pentru a-l readuce la neantul care e \u015fi pentru a-i manifesta existen\u0163a \u00een miezul unei lumini care o face s\u0103 ard\u0103 ca o prezen\u0163\u0103 (acesta-i extazul). A-l ucide pe Dumnezeu pentru a pierde limbajul \u00eentr-o bezn\u0103 asurzitoare, \u015fi pentru c\u0103 aceast\u0103 ran\u0103 trebuia s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 s\u00eengereze p\u00een\u0103 ce izbucne\u015fte un \u201cimens aleluia pierdut \u00een t\u0103cerea f\u0103r\u0103 sf\u00eer\u015fit\u201d (aceasta-i comunicarea). Moartea lui Dumnezeu nu ne restituie unei lumi limitate \u015fi pozitive, ci unei lumi ce- \u015fi afl\u0103 deznod\u0103m\u00eentul \u00een experien\u0163a limitei, se face \u015fi se desface \u00een excesul ce-o transgreseaz\u0103.

Excesul este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cel care descoper\u0103, legate \u00eentr-o aceea\u015fi experien\u0163\u0103, sexualitatea \u015fi moartea lui Dumnezeu; sau cel care ne arat\u0103, ca \u00een \u201ccea mai necuviincioas\u0103 dintre toate c\u0103r\u0163ile\u201d, c\u0103 \u201cDumnezeu este o fat\u0103 public\u0103\u201d. \u015ei, \u00een aceast\u0103 m\u0103sur\u0103, modul de a-l g\u00eendi pe Dumnezeu \u015fi modul de a g\u00eendi sexualitatea se afl\u0103, de la Sade \u00eencoace f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een zilele noastre, cu mai mult\u0103 insisten\u0163\u0103 \u015fi dificultate ca la Bataille, legate \u00eentr-o form\u0103 comun\u0103. \u015ei dac\u0103 ar trebui s\u0103 d\u0103m, prin opozi\u0163ie fa\u0163\u0103 de sexualitate, un sens precis erotismului, acesta ar fi, desigur, urm\u0103torul: o experien\u0163\u0103 a sexualit\u0103\u0163ii care leag\u0103 pentru ea \u00eens\u0103\u015fi dep\u0103\u015firea limitei de moartea lui Dumnezeu. \u201cCeea ce misticismul n-a putut spune (\u00een clipa c\u00eend s-o spun\u0103 \u00ee\u015fi pierdea puterile), erotismul o spune: Dumnezeu nu e nimic dac\u0103 nu e dep\u0103\u015fire a lui Dumnezeu \u00een toate sensurile; \u00een sensul fiin\u0163ei vulgare, \u00een cel al ororii \u015fi impurit\u0103\u0163ii; \u00een cele din urm\u0103, \u00een sensul a nimic\u2026\u201d*

Astfel, \u00een ad\u00eencul sexualit\u0103\u0163ii, \u00een ad\u00eencul mi\u015fc\u0103rii ei pe care nimic, n-o limiteaz\u0103 vreodat\u0103 (pentru c\u0103 este, de la origine \u015fi \u00een \u00eentregul ei, \u00eent\u00eelnire constant\u0103 cu limita) \u015fi \u00een ad\u00eencul acestui discurs despre Dumnezeu pe care Occidentul l-a \u0163inut de-at\u00eeta timp \u2013 f\u0103r\u0103 a-\u015fi da prea clar seama c\u0103 \u201cnoi nu putem s\u0103 ad\u0103ug\u0103m nepedepsi\u0163i limbajului cuv\u00eentul ce dep\u0103\u015fe\u015fte toate cuvintele\u201d \u015fi c\u0103 s\u00eentem a\u015feza\u0163i de el la limitele oric\u0103rui limbaj posibil \u2013, se schi\u0163eaz\u0103 o experien\u0163\u0103 singular\u0103: aceea a transgresiunii. \u00centr-o zi, poate, ea va ap\u0103rea la fel de decisiv\u0103 pentru cultura noastr\u0103, la fel de ad\u00eenc \u00eengropat\u0103 \u00een solul acesteia cum a fost, odinioar\u0103, pentru g\u00eendirea dialectic\u0103, experien\u0163a contradic\u0163iei. Dar, \u00een ciuda at\u00eetor semne risipite, limbajul \u00een care transgresiunea \u00ee\u015fi va afla spa\u0163iul \u015fi fiin\u0163a iluminat\u0103 este \u00eenc\u0103 aproape \u00een totalitate de adus pe lume.