Coperta de Vasile SOCOLIUC Redactor: Diana BOLCU
Acest volum a fost editat cu sprijinul
MINISTERULUI FRANCEZ AL AFACERILOR EXTERNE

\u015fi al
FUNDA\u0162IEI SOROS PENTRU O SOCIETATE DESCHIS\u0102
MICHEL FOUCAULT Les mots et Ies choses > Editions Gallimard, 1966
Toate drepturile asupra acestei versiuni
s\u00eent rezervate Editurii UNIVERS Pia\u0163a Presei libere nr. 179739, Bucure\u015fti
ISBN 973-34-0328-8

E surprinz\u0103tor \u015fi trist s\u0103 consta\u0163i c\u00eet de pu\u0163in cunoscut la noi este Michel Foucault, g\u00eenditor a c\u0103rui oper\u0103 este
citit\u0103, r\u0103scitit\u0103 \u015fi intens comentat\u0103 pe toate continentele. \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eentul umanist autohton este \u00eenc\u0103 departe de a-l fi
introdus \u00een bibliografia obligatorie, speciali\u015ftii diverselor c\u00eempuri de cercetare \u00eel citeaz\u0103 mai degrab\u0103 dec\u00eet \u00eel
citesc, editorii nu s-au gr\u0103bit s\u0103-l publice \u00een rom\u00e2ne\u015fte*.
\u00een deceniile totalitarismului comunist a existat o rezerv\u0103 oficial\u0103 fa\u0163\u0103 de opera unui asemenea autor care, de\u015fi de
st\u00eenga \u015fi chiar membru al Partidului Comunist Francez (\u00een prima sa tinere\u0163e \u015fi doar pentru doi ani), a \u015ftiut s\u0103
r\u0103m\u00een\u0103 \u00een afara \u00eengustimilor ideologice partizane. Inteligen\u0163a puternic\u0103 \u015fi liber\u0103 a lui Foucault a venit mereu \u00een
contradic\u0163ie cu dogmatismul comunist, fie c\u0103 n-a acceptat trunchierile impuse unui studiu al s\u0103u despre Descartes
-cenzura func\u0163iona, cum se vede, \u015fi \u00een cadrul partidelor comuniste din Occident - fie c\u0103 s-a v\u0103zut sanc\u0163ionat\u0103 \u00een
Polonia (unde Michel Foucault a fost lector de francez\u0103 \u00eentre anii 1958-l959) \u015fi de unde a fost expulzat datorit\u0103
interesului ar\u0103tat fa\u0163\u0103 de problema intern\u0103rii).

Raporturile cu Althusser \u015fi, mai ales, cu Sartre ar putea fi, la r\u00eendul lor, comentate din aceast\u0103 perspectiv\u0103. R\u0103m\u00een
\u00eens\u0103 definitorii pentru atitudinea politic\u0103 (\u015fi moral\u0103) a lui Foucault fapte precum apari\u0163ia, uneori chiar al\u0103turi de
Sartre, \u00een cadrul unor manifesta\u0163ii pariziene \u00een prelungirea marilor mi\u015fc\u0103ri din mai 1968, dar \u015fi solidarizarea cu
disiden\u0163ii sovietici ori protestul r\u0103sun\u0103tor \u00eempotriva \u201elegii mar\u0163iale" din Polonia (mai precis, \u00eempotriva pasivit\u0103\u0163ii
guvernului francez fa\u0163\u0103 de o asemenea m\u0103sur\u0103 represiv\u0103 \u015fi a arest\u0103rii lui Derrida la Praga \u00een 1982.
* Cu o notabil\u0103 excep\u0163ie, Editura de Vest, care a publicat \u00een 1995 (\u00eentr-un singur volum masiv)Istoria

Dincolo de reac\u0163iile publice ale autorului, opera lui Foucault, ea \u00eens\u0103\u015fi, privit\u0103 \u00een ansamblul ei, era incompatibil\u0103
cu materialismul dialectic \u015fi istoric \u00een genere \u015fi \u00een mod deosebit cu versiunea lui etatizat\u0103 \u015fi simplificat\u0103 \u00een \u0163\u0103rile
socialismului real. Contesta\u0163ia foucauldian\u0103 a istorismului \u015fi a umanismului nu putea fi pe placul ideologilor
oficiali, ca s\u0103 nu mai vorbim de impactul subversiv pe care lucr\u0103rile sale despre formele Puterii \u015fi ale represiunii
le-ar fi avut \u00een atmosfera totalitarismului victorios.
Dac\u0103 la aceste obstacole ad\u0103ug\u0103m dificultatea extrem\u0103 a cel pu\u0163in unora dintre lucr\u0103rile lui Foucault, precum \u015fi
moartea precoce a autorului, \u00eent\u00eemplat\u0103 \u00een 1984, \u00een plin\u0103 glorie, am putea avea o explica\u0163ie (par\u0163ial\u0103) a \u00eent\u00eerzierii
introducerii operei sale \u00een cultura noastr\u0103. Dar dispari\u0163ia autorului n-a \u00eensemnat c\u00eetu\u015fi de pu\u0163in \u00eencheierea carierei
operelor sale, a iradierii lor. Noi traduceri \u015fi reedit\u0103ri ale lucr\u0103rilor lui au continuat s\u0103 apar\u0103, comentariile critice
pe marginea lor s-au \u00eenmul\u0163it, evolu\u0163ia unor discipline \u015ftiin\u0163ifice resimte vizibil influen\u0163a g\u00eendirii sale.
Receptarea lui Foucault \u00een diferite spa\u0163ii de cultur\u0103 s-a produs, fire\u015fte, \u00een func\u0163ie de tradi\u0163iile \u015fi a\u015ftept\u0103rile locale,
astfel \u00eenc\u00eet se poate spune ast\u0103zi c\u0103 exist\u0103 un Foucault \u201eamerican", sensibil diferit de acela \u201efrancez", dup\u0103 cum
exist\u0103 o versiune a lui japonez\u0103 sau alta sud-american\u0103. S\u00eent convins c\u0103, dac\u0103 am fi \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 urm\u0103rim
ecourile operei foucauldiene \u00een cultura estului european, am \u00eent\u00eelni o alt\u0103 imagine, r\u0103spunz\u00eend altor necesit\u0103\u0163i \u015fi
\u00eentreb\u0103ri.
\u00een ce ne prive\u015fte pe noi, rom\u00e2nii, cred c\u0103 trebuie s\u0103 integr\u0103m c\u00eet mai rapid aceast\u0103 oper\u0103, \u00eempreun\u0103 cu destule
altele r\u0103mase neasimilate \u00een ultimele decenii \u015fi compun\u00eend o etap\u0103 a g\u00eendirii europene pe care nu cred c\u0103 ne-am
putea \u00eeng\u0103dui s-o \u201eardem", cum am procedat (prea) adesea dc-a lungul efortului nostru recuperator.
\u201eCe este un autor?", se \u00eentreba Michel Foucault \u00eentr-o conferin\u0163\u0103 rostit\u0103 la Societatea Francez\u0103 de Filosofie \u00een
1969, al c\u0103rei text publicat se va bucura de o lung\u0103 \u015fi bogat\u0103 posteritate. El constata c\u0103 at\u00eet no\u0163iunea dea u t o r, c\u00eet
\u015fi aceea de\u201eoper\u0103" sau de\u201escriitur\u0103" devin problematice \u00een zilele noastre, dac\u0103 nu vor fi fost din-totdeauna
astfel. \u201eScriitura se desf\u0103\u015foar\u0103 ca un joc, ce \u00ee\u015fi dep\u0103\u015fe\u015fte

Tema recurent\u0103 - mai ales \u00een comentariile literare foucauldiene - a \u00eenrudirii scrisului cu moartea serve\u015fte drept
argument \u00een favoarea aser\u0163iunii refento\u0103rela \u201eefasarea caracterelor individuale ale subiectului vorbitor". Ceea ce
se repune, de fapt, aici \u00een discu\u0163ie s\u00eent \u201eprivilegiile subiectului", cu deosebire prezen\u0163a lui originar\u0103, fondatoare:
\u201ePunerea \u00eentre paranteze a referin\u0163elor biografice sau psihologice atunci c\u00eend se analizeaz\u0103 o oper\u0103 (text literar,
sistem filosofic, oper\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103) \u00eenseamn\u0103 deja punerea \u00een discu\u0163ie a caracterului absolut \u015fi a rolului fondator al
subiectului". Subiectul nu e altceva dec\u00eet \u201eo func\u0163ie (variabil\u0103 \u015fi complex\u0103) a discursului". Iar autorul - cum
noteaz\u0103 Foucault \u00eentr-o versiune l\u0103rgit\u0103 a textului s\u0103u - nu va fi altceva dec\u00eet o limit\u0103, \u201eun principiu de economie"
\u00een proliferarea periculoas\u0103 a sensurilor \u015fi a fic\u0163iunilor. Autorul este. prin urmare, departe de a reprezenta o
instan\u0163\u0103 creatoare \u201etranscendent\u0103 tuturor limbajelor", autorul, de fapt, \u201enu precede operele". Sursa semnifica\u0163iilor
infinite ale unui text ori discurs nu se afl\u0103 \u00een autorul lor, a c\u0103rui func\u0163ie va disp\u0103rea \u00eentr-o alt\u0103 lume dec\u00eet aceea
burghez\u0103, bazat\u0103 pe individualism \u015fi pe proprietatea privat\u0103. Se poate imagina, adaug\u0103 Foucault, o cultur\u0103 unde
discursurile ar circula f\u0103r\u0103 ca func\u0163ia autor s\u0103 apar\u0103
vreodat\u0103. \u201eToate di\u015fcujsiurjjg 4__] s-3r ^f\u0103yvra \u00een anonimatul,
murmuMui^
^______
Acesta fiind (\u00een linii foarte mari) conceptul abstract deautor al lui Foucault, s\u0103 vedem cum se define\u015fte el \u00eensu\u015fi
pe sine ca autor \u00een raport cu propriile-i texte \u015fi, mai ales, cum crede c\u0103 ele \u00eel definesc. Atitudinea lui este, \u00een
aceast\u0103 privin\u0163\u0103, ambivalen\u0163\u0103, spre a nu spune contradictorie. Pe de-o parte, \u015fi \u00een continuitate logic\u0103 (nu
temporal\u0103) cu teoria din Ce este un autor? el pare s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 scrisul caje_nn_excrC'{i" dedp-persrmniijn\u0162e -
F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, nu smT~l!ngurul care scrie pentru a-\u015fi pierde chipul". Frazele urm\u0103toare, la fel de memorabile \u015fi
de frecvent citate, con\u0163in un refuz al fix\u0103rii \u015fi al recunoa\u015fterii de sine: \u201eNu m\u0103 \u00eentreba cine s\u00eent \u015fi nu-mi cere s\u0103
r\u0103m\u00een acela\u015fi: e o moral\u0103 de stare civil\u0103; ea guverneaz\u0103 documentele noastre. Dar s\u0103 ne lase liberi c\u00eend e vorba
de scris". Putem vedea aici \u015fi un refuz al identific\u0103rii cu propria-i

oper\u0103? Oricum, ambele declara\u0163ii las\u0103 impresia c\u0103 a\u015faz\u0103 sub pav\u0103zam\u0103\u015ftii at\u00eet biografia autorului, c\u00eet
\u015fi opera sa
Ar mai trebui, \u00een aceea\u015fi ordine de idei, ad\u0103ugat faptul c\u0103 Foucault a fost extrem de restrictiv \u00een
privin\u0163a datelor cu care pro-pria-i biografie ar fi putut contribui la elucidarea textelor sale. \u00eenainte de a

\u00een acela\u015fi timp, opera sa \u00eens\u0103\u015fi, dincolo de temele ei mai mult sau mai pu\u0163in inedite \u015fi \u00een ciuda c\u00eetorva
m\u0103rci stilistice inconfun-dabile, poart\u0103 o aur\u0103 de impersonalitate \u015fi mister \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00eendu-ni-se adesea ca
\u201eun ansamblu de cuno\u015ftin\u0163e f\u0103r\u0103 subiect", ca o g\u00eendire venit\u0103 dintr-un exterior lipsit de identitate.
Pe de alt\u0103 parte, \u015fi mai cu seam\u0103 \u00een ultimii ani de via\u0163\u0103, Michel Foucault a l\u0103sat s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi chiar
a afirmat caracterulautobiogra fic al lucr\u0103rilor sale: \u201eDe c\u00eete ori am \u00eencercat s\u0103 fac oper\u0103 teoretic\u0103, a
fost pe baza unor elemente din experien\u0163a proprie", \u00eentr-un interviu din 1978, \u00eent\u00eelnim o recunoa\u015ftere
\u00eenc\u0103 mai ampl\u0103: \u201e... nu exist\u0103 nici o carte de-a mea care s\u0103 nu fi crescut, cel pu\u0163in \u00een parte, dintr-o
experien\u0163\u0103 direct\u0103, personal\u0103 [...] a nebuniei, a spitalelor psihiatrice, a bolii [...] \u015fi chiar a mor\u0163ii".
De altfel, \u00eens\u0103\u015fi alegerea temelor lucr\u0103rilor sale poate fi considerat\u0103 simptomatic\u0103. \u00een plus, din
biografia lui n-au lipsit gesturile exhibi\u0163ioniste - legate (numai aparent) paradoxal de zonele de
penumbr\u0103 ale existen\u0163ei sale. Dar el n-a \u00eencurajat nici o clip\u0103 confuzia \u00eentre eul personal \u015fi acela

homosexualitatea at\u00eet de t\u00eerziu \u015fi pe c\u0103i at\u00eet de marginale. Cu toate c\u0103 a f\u0103cut dinciud\u0103\u0163en ie un stil
comportamental la care opera a fost mai mult dec\u00eet permeabil\u0103, Foucault a \u0163inut p\u00een\u0103 spre sf\u00eer\u015fitul
vie\u0163ii s\u0103-i asigure acesteia din urm\u0103 o receptare a\u015fa-zic\u00eend normal\u0103, \u00eentr-un plan de relativ\u0103 neutralitate
intelectual\u0103, s\u0103 o fereasc\u0103 de lecturi dinainte orientate, pasionale \u015fi reductive.
Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, un text precum Ce este un autor? poate fi interpretat ca o versiune radical
abstractizat\u0103 (\u015fi f\u0103r\u0103 adres\u0103 polemic\u0103 evident\u0103) a pamfletului proustian Contra lui Sainte-Beuve.
Autorul ca \u201efunc\u0163ie a discursului" este o replic\u0103 dat\u0103 din alt\u0103 v\u00eerst\u0103 a criticii (literare \u015fi filosofice)
observa\u0163iei esen\u0163iale a lui Proust conform c\u0103reia \u201eo carte este produsul altui eu dec\u00eet acela pe care \u00eel
manifest\u0103m \u00een obi\u015fnuin\u0163ele [...] \u015fi \u00een viciile noastre".

Ambii autori ajung la concluzii cu valabilitate general\u0103, extrapol\u00eend o experien\u0163\u0103 proprie \u015fi \u00eencerc\u00eend
s\u0103-\u015fi apere biografia de intruziunile voyeuriste ale criticii sau ale altor institu\u0163ii, s\u0103 delimiteze un spa\u0163iu
de intimitate la care \u201ecel\u0103lalt" s\u0103 nu aib\u0103 acces dec\u00eet - cel mult - pe calea sublimatoare \u015fi/sau
abstractizant\u0103 a discursului, a crea\u0163iei.
Leg\u0103turile \u00eentre via\u0163a lui Foucault \u015fi opera sa r\u0103m\u00een - pe acest plan al sugestiei de idei - foarte str\u00eense,
\u00een ciuda rezervei sale fa\u0163\u0103 de actulconfesiv, rezerv\u0103, la r\u00eendul ei, simptomatic\u0103. Biograful s\u0103u, Didier
Eribon, ne atrage aten\u0163ia c\u0103 \u201e\u00eens\u0103\u015fi ideea de m\u0103rturisire \u00eel \u00eengrozea pe Foucault". \u015ei adaug\u0103, invoc\u00eend
\u00een sprijin textele acestuia: \u201eGroaz\u0103 ale c\u0103rei urme le g\u0103sim \u00een \u00eentreaga sfor\u0163are a ultimelor sale c\u0103r\u0163i de
a respinge, refuza, dezarma injonc\u0163iunea de a spune, de a vorbi, de a face pe cineva s\u0103 vorbeasc\u0103". Mai
\u00eenainte, prietenul de o via\u0163\u0103 al filosofului, Daniel Defert, observa c\u0103 \u201e\u00een opera lui, Michel Foucault a
inserat practica m\u0103rturisirii \u00een cadrul unei problematici a puterii. El n-a pre\u0163uit niciodat\u0103 confesiunea
ca atare, dezv\u0103luind \u00eentotdeauna \u00een desf\u0103\u015furarea ei un proces de ordin poli\u0163ienesc". F\u0103r\u0103 s\u0103 cread\u0103,
a\u015fadar, \u00een \u015fansele confesiunii voluntare, spontane \u015fi directe, Foucault a preferat s\u0103 lase opera s\u0103
m\u0103rturiseasc\u0103 pentru el \u00een felul ei specific, deviant, oblic \u015fi impersonal, mul\u0163umindu-se doar s\u0103 indice
uneori o cale de acces c\u0103tre o identitate profund problematic\u0103.
Medita\u0163ia pe marginea experien\u0163ei biografice \u015fi artistice a lui Raymond Roussel \u00eel conduce pe autorul
nostru la o alt\u0103 formulare, mai direct\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103, \u015fi mai cuprinz\u0103toare; ea are, \u00een plus, meritul de
a armoniza cele dou\u0103 solu\u0163ii contradictorii pe care Foucault le-a dat raportului \u00eentre oper\u0103 \u015fi biografie
\u00een genere \u015fi aceluia dintre propria oper\u0103 \u015fi propria biografie \u00een special. Opera major\u0103 a unui scriitor
adev\u0103rat, crede criticul, este \u201ep\u00een\u0103 la urm\u0103, el \u00eensu\u015fi \u00een procesul de scriere a c\u0103r\u0163ilor sale". \u015ei, mai
departe: \u201eVia\u0163a privat\u0103 a unui individ, preferin\u0163a lui sexual\u0103 \u015fi opera lui s\u00eent legate \u00eentre ele nu pentru
c\u0103 opera \u00eei traduce via\u0163a sexual\u0103, ci pentru c\u0103 aceast\u0103 oper\u0103 include \u00eentreaga via\u0163\u0103, ca \u015fi toate textele".
Ideea omolog\u0103rii biografiei cu opera aminte\u015fte de Friedrich Gundolf, care a tratat \u00een aceast\u0103 manier\u0103
simultan\u0103, sintetic\u0103, via\u0163a \u015fi scrierile lui Goethe, cu precizarea important\u0103 c\u0103, pentru el, operele marilor
arti\u015fti constituie \u00eens\u0103\u015fi via\u0163a lor, s\u00eent \u201ecorpurile pe care ea le con\u0163ine". Dac\u0103 pentru Gundolf, ca un
demn discipol diltheyan, opera este via\u0163\u0103 fiindc\u0103 via\u0163a creatorului o include, pentru Foucault,
conceptul operei este cel inclusiv: opera include via\u0163a