Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
P. 1
Studii de Teoria Categoriilor Vol 2

Studii de Teoria Categoriilor Vol 2

Ratings: (0)|Views: 41 |Likes:
Published by catib
Studii de Teoria Categoriilor Vol 2, coordonatori Alexandru Surdu, Sergiu Bălan
Studii de Teoria Categoriilor Vol 2, coordonatori Alexandru Surdu, Sergiu Bălan

More info:

Published by: catib on Feb 28, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/18/2013

pdf

text

original

 
INSTITUTUL DE FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE„CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU”
STUDII DE TEORIA CATEGORIILOR VOL. II
coordonatoriAlexandru SurduSergiu Bălan
 EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
 
2
 
CUPRINS
Alexandru BOBOC,
Teoria categoriilor la N. Hartmann
 Constantin SĂLĂVĂSTRU,
Sistematizări categoriale ale strategiilor de dezbateri publice
 Ioan BIRIŞ,
O posibilă tipologie a conceptelor ştiinţifice
 Vasile MACOVICIUC,
Conceptul de „disperare” la Søren Kierkeggard 
Marin BĂLAN,
Categoriile
lui Aristotel ca text de autoritate în Evul Mediu
Rodica CROITORU,
Categoriile kantiene ale libertăţii
Ion TĂNĂSESCU,
 Deducţia categoriilor aristotelice la Franz Brentano şi locul ei înaristotelismul secolului al XIX-lea
Marius Augustin DRĂGHICI,
 Despre «firul călăuzitor» în descoperirea categoriilor în
Critica raţiunii pure
Gabriel CHINDEA,
 Despre necesitatea şi imposibilitatea unei deducţii a categoriilor la Adorno
Camelia GRĂDINARU,
Critica postmodernă a categoriilor. Baudrillard şi supremaţia simulacrului
Horia-Costin CHIRIAC,
Categoriile imaginarului fizic
Elena PUHA, Brandusa GOREA,
Concepte deontologice fundamentale
Mihai POPA,
Conceptul de timp la Rădulescu-Motru şi Bergson
Ilie PINTEA,
Teoria categoriilor la Mircea Florian
 
3
TEORIA CATEGORIILOR 
 
LA N. HARTMANNAlexandru Boboc1.
Kant a dat termenului «categorie» o nouă semnificaţie: «forme de gândire»,«concepte ale intelectului», „«
Stammbegriffe
», în funcţie de care sunt deductibile restulconceptelor: „Aceeaşi funcţie care dă diferitelor reprezentări unitate într-o
 judecată
dă unitateşi simplei sinteze de diferite reprezentări
într-o intuiţie,
unitate care, în general vorbind, senumeşte concept pur al intelectului. Acelaşi intelect deci, şi anume prin aceleaşi acte prin carea produs în concepte, cu ajutorul unităţii analitice, forma logică a unei judecăţi, introduce cuajutorul unităţii sintetice a diversului, care se găseşte în intuiţia în genere şi în reprezentărilelui un conţinut transcendental; de aceea ele se numesc
concepte pure ale intelectului
(subl. n.),care se raportează a priori la obiecte, ceea ce nu poate face logica generală ... În felul acesta,există exact atâtea concepte pure ale intelectului care se raportează a priori la obiecte aleintuiţiei în genere câte funcţii logice existau în toate judecăţile posibile în tabelul precedent(în tabelul judecăţilor – n.n.): căci funcţiile amintite epuizează complet intelectul şi îi măsoarăîn întregime capacitatea. Vom numi aceste concepte, după Aristotel,
categorie,
întrucâtintenţia noastră este la origini identică în totul cu a sa, deşi în realizare se îndepărtează multde ea”
1
.Ca şi Aristotel, care subordona o teorie a categoriilor sarcinilor «Organon»-ului, proiecţiei şi executării planului
logicii formale
, Kant are în vedere noul său demers pentru o
logică transcendentală
, hotărâtoare fiind aci elaborarea unei noi metode: „...raţiunea pură esteaceea care conţine
 principiile
de a cunoaşte ceva absolut a priori. Un
organon
al raţiunii purear fi ansamblul acelor principii conform cărora toate cunoştinţele pure a priori pot fi dobânditeşi realizate în fapt”
2
.
2.
Cu semnificaţia
transcendentală
a categoriilor se conturează următoarea concepţie:
Categoriile
sunt «concepte pure ale intelectului» («
reine Verstandesbegriffe
»), care premergoricărei experienţe, care «îşi au izvoarele în natura sufletului», dar «se referă a priori laobiecte» şi numai astfel fac posibilă orice experienţă ştiinţifică.
1
Imm. Kant,
Critica raţiunii pure,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 110. Kant consideră că
diviziunea
 propusă de el „este dedusă sistematic dintr-un principiu comun, anume facultatea de a judeca (care este totuna cufacultatea de a gândi), şi nu s-a născut
rapsodic,
dintr-o cercetare, întreprinsă la întâmplare, a conceptelor pure,de a căror enumerare completă nu putem fi niciodată siguri, fiindcă sunt stabilite numai prin inducţie, fără a negândi că pe cale inductivă nu se poate concepe niciodată de ce tocmai aceste concepte şi nu altele aparţinintelectului pur”
(Ibidem,
 p. 111 - urmează motivarea pe larg, apoi precizarea: „Voi analiza ... aceste concepte înmăsura în care este necesar în legătură cu teoria metodei pe care o elaborez”).
2
 
 Ibidem
, p. 58.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->