S-a afirmat de at\u00e2tea ori c\u0103 muzica e o art\u0103 a succesiunii \u015fi c\u0103 fiind redus\u0103 la posibilit\u0103\u0163ile inerente materiei el, adic\u0103 la cele ale sunetului, tonului, ea n-ar avea nici un punct de contact cu lumea spa\u0163iului. Aceast\u0103 p\u0103rere, devenit\u0103 formul\u0103, concentreaz\u0103 \u00een sine o bun\u0103 doz\u0103 de superficialitate \u015fi de ieftin conven\u0163ionalism. S\u0103 ascult\u0103m o dat\u0103 o pasiune sau o cantat[ de Bach. S\u0103 ne a\u015fez\u0103m cu totul \u00een c\u00e2mpul sonor al acestei muzici, \u00eeng\u0103duindu-i s\u0103-\u015fi realizeze prin induc\u0163ie toate liniile ei de for\u0163\u0103 \u00een sufletul nostru, \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a ne descle\u015fta din \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea vr\u0103jitoareasc\u0103, s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m apoi: \u00een ce orizont spa\u0163ial tr\u0103ie\u015fte sufletul care vorbe\u015fte despre sine \u00een "aceast\u0103 muzic\u0103? R\u0103spunsul, singurul posibil, fiindc\u0103 singurul evident, \u015fi-l va putea da oricine f\u0103r\u0103 cazn\u0103: exist\u0103 \u00een muzica lui Bach, vibrant \u015fi cople\u015fitor rostit, un orizont spa\u0163ial, \u015fi \u00eenc\u0103 unul de o structur\u0103 cu totul specific\u0103: orizontul infinit, infinit \u00een toate dimensiunile sale alc\u0103tuitoare! Se ghice\u015fte felul orizontului \u2014 din ritm si din linia interioar\u0103 a muzicii, a\u015fa cum din zborul p\u0103s\u0103rii ghice\u015fti l\u0103rgimea spa\u0163iului pe care ea-l simte \u00een preajm\u0103. Constatarea aceasta \u00eenchide \u00een sine desigur \u015fi un paradox: artele anexate, prin mijloacele \u015fi structura lor, spa\u0163iului, cum sunt pictura sau arhitectura, nu izbutesc s\u0103 dea glas, tot at\u00e2t de conving\u0103tor, acelui vast orizont spa\u0163ial cum e \u00een stare pasiunea, cantata sau fuga lui Bach.

Paradoxul e interesant pentru .noi fiindc\u0103 ne arat\u0103 c\u0103 purt\u0103m \u00een incon\u015ftientul nostru anume orizonturi, care tind a\u015fa de mult s\u0103 se exprime, \u00eenc\u00e2t se exprim\u0103 \u015fi cu mijloace ce par cu totul improprii scopului. Virtu\u0163ile expresive ale muzicii se dovedesc izbitor prin acest fapt.

Repet\u00e2nd experien\u0163a \u00eencercat\u0103 cu muzica lui Bach \u015fi asupra altor exemple, se va vedea c\u0103 orizonturile spa\u0163iale care se rostesc prin mijlocirea muzicii nu sunt totdeauna unul \u015fi acela\u015fi, ci foarte variate. Oric\u0103ruia dintre cititorii no\u015ftri i s-a oferit vreodat\u0103 prilejul s\u0103 aud\u0103 un c\u00e2ntec popular rusesc. Invit\u0103m cititorul s\u0103-l asculte \u00eenc\u0103 o dat\u0103, aievea sau \u00een amintire, \u015fi p\u0103truns

de particulara melancolie \u015fi de rumoarea de dezn\u0103dejde a c\u00e2ntecului, s\u0103 se \u00eentrebe \u00een ce orizont spa\u0163ial, interior scandat, tr\u0103ie\u015fte sufletul uman care-\u015fi spune astfel \u015fi \u00een acest grai suferin\u0163a? Se va g\u0103si f\u0103r\u0103 greutate c\u0103 \u00een c\u00e2ntecul rusesc r\u0103sun\u0103 ceva din triste\u0163ea unui suflet care, st\u0103t\u0103tor sau c\u0103l\u0103tor, simte c\u0103 nu-\u015fi va putea niciodat\u0103 ajunge \u0163inta, adic\u0103 ceva din dezn\u0103dejdea sf\u00e2\u015fietoare a denecuprinsului. \u00een fa\u0163a nedumeririlor noastre se ive\u015fte l\u0103murirea c\u0103utat\u0103, planul infinit al stepei, ca fundal \u015fi perspectiv\u0103 a c\u00e2ntecului rusesc. \u2014 Alt exemplu: s\u0103 ascult\u0103m un c\u00e2ntec alpin, cu acele g\u00e2lg\u00e2ituri ca de cascade, cu acele ecouri suprapuse, strigate ca din guri de v\u0103g\u0103uni, cu acel duh v\u00e2njos \u015fi \u00eenalt \u015fi teluric, zgrun\u0163uros ca st\u00e2nca \u015fi pur ca ghe\u0163arii. Presim\u0163im \u015fi \u00een dosul c\u00e2ntecelor alpine un orizont spa\u0163ial propriu lor \u015fi numai lor: spa\u0163iul \u00eenalt, \u015fi abrupt ca profilul unui fulger, al marelui munte. Sau s\u0103 ascult\u0103m un c\u00e2ntec de dans argentinian, unul din c\u00e2ntecele ast\u0103zi a\u015fa de popularizate prin discurile mecanice. S-a \u00eentrupat, \u00een ritm \u015fi \u00een \u00eenv\u0103luieli de sunet, \u015fi \u00een aceste c\u00e2ntece de acordeon o melancolie, o melancolie fierbinte a c\u0103rnii, st\u00e2rnit\u0103 solar \u00een omul ce a\u015fteapt\u0103 dezlegarea de o tensiune interioar\u0103 \u00een mijlocul pampelor sudamericane, f\u0103r\u0103 n\u0103dejde, tensiunea fiind a\u015fa de mare c\u0103 nimic n-o poate rezolva. E vorba \u015fi aci de o stare interioar\u0103, crescut\u0103 firesc \u015fi cronic \u00een mijlocul unui anume orizont, \u00eentre dor \u015fi \u0163int\u0103 se interpune parc\u0103 \u00een sufletul sudamericanului totdeauna distan\u0163a invincibil\u0103 a pampelor. Subliniem \u00een acest exemplu nu at\u00e2t \u00eenr\u00e2urirea peisajului asupra muzicii, ci modul cum peisajul se integreaz\u0103 \u00een angrenajul unui suflet, dob\u00e2ndind accente din partea acestuia. S\u0103 ne \u00eentoarcem \u00eens\u0103-spre exemple din nemijlocita noastr\u0103 apropiere. S\u0103 ascult\u0103m \u2014 cu aceea\u015fi inten\u0163ie de a t\u0103lm\u0103ci \u00een cuvinte un orizont spiritual \u2014 o doin\u0103 de a noastr\u0103. Dup\u0103 ce ne-am obi\u015fnuit pu\u0163in cu chiroman\u0163ia ascunselor

fundaluri, nu e greu s\u0103 ghicim deschiz\u00e2ndu-se \u015fi \u00een dosul doinei un orizont cu totul particular. Acest orizont e plaiul. Plaiul adic\u0103 un plan \u00eenalt, deschis, pe coam\u0103 verde de munte, scurs mulcom \u00een vale. O doin\u0103 c\u00e2ntat\u0103, nu sentimental-or\u0103\u015fene\u015fte de artiste \u00een costume confec\u0163ionate \u015fi nici de \u0163iganul de la mahala dedat arabescurilor inutile, ci de o \u0163\u0103ranc\u0103 sau de o b\u0103ci\u0163\u0103, cu sentimentul precis \u015fi economic al c\u00e2ntecului \u015fi cu glasul expresie a s\u00e2ngelui, care zeci de ani a urcat mun\u0163ii \u015fi a cutreierat v\u0103ile sub \u00eendemnul \u015fi porunca unui destin, evoc\u0103 un orizont specific: orizontul \u00eenalt, ritmic \u015fi indefinit alc\u0103tuit din deal \u015fi vale1.

Ni se va r\u0103spunde c\u0103, \u00eentruc\u00e2t punem \u00een ecua\u0163ie un c\u00e2ntec cu un orizont, nu facem dec\u00e2t s\u0103 stabilim, ceea ce de at\u00e2tea ori s-a mai f\u0103cut, rela\u0163ia dintre muzic\u0103 \u015fi un anume peisaj. Dar cele stabilite nu au dec\u00e2t func\u0163ia unei prime aproxima\u0163ii \u00eentru definirea tezei mai dep\u0103rtate spre care ne \u00eendrum\u0103m. S\u0103 preciz\u0103m \u015fi s\u0103 diferen\u0163iem lucrurile pe r\u00e2nd. Vom accentua mai \u00eent\u00e2i c\u0103 \u00een rela\u0163ia pe care tocmai o f\u0103cur\u0103m, nu e \u00een r\u00e2ndul \u00eent\u00e2i vorba de un peisaj privit global, ci mai cur\u00e2nd despre un orizont \u00een care esen\u0163ialul e structura spa\u0163ial\u0103 ca atare, f\u0103r\u0103 de altceva \u015fi f\u0103r\u0103 de umplutura pitorescului, adic\u0103 despre un orizont spa\u0163ial \u015fi despre accentele suflete\u015fti pe care orizontul le dob\u00e2nde\u015fte din partea unui destin uman, al unui destin alc\u0103tuit din anume dih \u015fi din anume s\u00e2nge, din anume drumuri, din anume suferin\u0163i. Rela\u0163ia despre care vorbim, \u015fi care \u00eentr-o \u00eent\u00e2ie aproxima\u0163ie .pare o simpl\u0103 corespondent\u0103 \u00eentre c\u00e2ntec \u015fi peisaj, vom ad\u00e2nci-o tot mai mult, p\u00e2n\u0103 acolo unde ea devine revelatoare pentru \u00eens\u0103\u015fi fiin\u0163a omeneasc\u0103 \u015fi \u00eentr-un chip pentru modul creator al omului.

Felurite momente \u015fi \u00eemprejur\u0103ri ne sf\u0103tuiesc s\u0103 c\u0103ut\u0103m orizontul ce vibreaz\u0103 rezonant \u00eentr-un c\u00e2ntec mai cur\u00e2nd \u00een sufletul omenesc dec\u00e2t \u00een peisaj. Cu aceasta ne \u00eendrum\u0103m spre miezul problemei ce ne preocup\u0103. R\u0103sun\u0103 \u00eentr-un c\u00e2ntec nu at\u00e2t peisajul, plin \u015fi concret, al humei \u015fi al st\u00e2ncilor, al apei \u015fi al ierburilor, ci \u00eenainte de toate un spa\u0163iu sumar articulat din linii \u015fi accente, oarecum schematic structurat, scos \u00een orice caz din contingen\u0163ele naturii imediate, un spa\u0163iu cu \u00eencheieturi, \u015fi vertebrat doar \u00een statica \u015fi dinamica sa esen\u0163ial\u0103.

C\u0103rei \u00eemprejur\u0103ri singulare i se datore\u015fte faptul c\u0103 un anume spa\u0163iu poate \u00een genere s\u0103 r\u0103sune \u00eentr-un c\u00e2ntec? Ni se pare c\u0103 r\u0103spunsul nu poate fi dec\u00e2t unul singur: un anume spa\u0163iu vibreaz\u0103 \u00eentr-un c\u00e2ntec, fiindc\u0103 spa\u0163iul acesta exist\u0103 undeva, \u015fi \u00eentr-o form\u0103 oarecare, \u00een chiar substraturile suflete\u015fti ale c\u00e2ntecului. R\u0103m\u00e2ne numai s\u0103 vedem cum trebuie s\u0103 ne \u00eenchipuim \u201espa\u0163iul" ca factor sufletesc creator, adic\u0103 ce mod de existen\u0163\u0103 trebuie s\u0103-i atribuim.

f\u0103r\u0103 deosebire \u00eenseamn\u0103 tot at\u00e2tea monumente de p\u0103trundere \u015fi de intui\u0163ie, s-au str\u0103duit s\u0103 elu- cideze rolul ce pare a-l juca \u00een \u00eenjghebarea unei culturi sau \u00een crearea unui stil de art\u0103 \u201esentimentul spa\u0163iului" propriu oamenilor dintr-un anume loc. Frobenius, anticip\u00e2nd, mai inspirat uneori, dar \u015fi mai incontrolabil, cu vreo dou\u0103zeci de ani unele idei spengleriene, a ar\u0103tat \u00een domeniu etnologic, ap\u0103s\u00e2nd asupra unui material proasp\u0103t descoperit, leg\u0103tura dintre o anume cultur\u0103 \u015fi un anume sentiment al spa\u0163iului. Diferen\u0163iind culturile africane \u00een dou\u0103 mari blocuri, hamit \u015fi etiop, Frobenius atribuie fiec\u0103ruia un sentiment specific al spa\u0163iului, adic\u0103 culturii hamite sentimentul spa\u0163ial simbolizat prin imaginea pe\u015fterii boltite, iar culturii etiope sentimentul spa\u0163ial al infinitului.

Frobenius prive\u015fte culturile ca ni\u015fte plante care cresc \u00een atmosfera de ser\u0103 a unui anume sentiment spa\u0163ial. Spengler, \u00een monumentala \u015fi mult discutata sa oper\u0103 de filozofie a culturii, aplic\u0103 acela\u015fi punct de vedere asupra culturilor mari istorice, deosebindu-le dup\u0103 acela\u015fi criteriu spa\u0163ial \u015fi pun\u00e2nd o membran\u0103 impermeabil\u0103 \u015fi monadic\u0103 \u00eentre ele. Dup\u0103 Spengler,

latura cea mai caracteristic\u0103 a fiec\u0103rei culturi e tocmai specificul ei sentiment al spa\u0163iului. Nu vom expune nici m\u0103car sumar teoria spenglerian\u0103, despre care suntem \u00een drept s\u0103 presupunem c\u0103 fiecare cititor are o vag\u0103 idee, dac\u0103 nu din textul original, cel pu\u0163in din rezumate \u015fi din recenzii. Ne vom \u00eeng\u0103dui totu\u015fi s\u0103 amintim, pentru \u00eemprosp\u0103tarea memoriei cititorului, \u015fi ca puncte de reper, modurile sentimentului spa\u0163ial implicate, dup\u0103 Splengler, de c\u00e2teva dintre marile culturi. Cultura faustian\u0103 a apusului, o cultur\u0103 a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implic\u0103 sentimentul simbolizat prin spa\u0163iul infinit tridimensional (ca etiopicul la Frobenius). Cultura greac\u0103 antic\u0103, apolinic\u0103, m\u0103surat\u0103, luminoas\u0103, implic\u0103 spa\u0163iul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arab\u0103, magic\u0103, de-un ap\u0103s\u0103tor fatalism, de a c\u0103rei descoperire \u00een toat\u0103 amploarea ei Spengler e cu osebire m\u00e2ndru, ar avea ca substrat sentimentul spa\u0163iului bolt\u0103 (a se confrunta cu hamiticul lui Frobenius). Vechea cultur\u0103 egiptean\u0103 implic\u0103 sentimentul spa\u0163ial al drumului labirintic care duce spre moarte (a se compara cu \u201esfiala de spa\u0163iu" la Alois Riegl). Teoria aceasta a \u201esentimentului spa\u0163ial", definit din partea morfologilor cita\u0163i \u00een func\u0163ie de peisajul \u00een care apare o cultur\u0103, nu ne satisface \u00een mai multe privin\u0163e. Teoria \u00eent\u00e2mpin\u0103 serioase dificult\u0103\u0163i peste care, a\u015fa cum e formulat\u0103, ea nu poate s\u0103 treac\u0103, \u00eentr-un studiu anterior, intitulat Orizont \u015fi stil,

ne-am ocupat mai pe larg cu aceste dificult\u0103\u0163i propun\u00e2nd o nou\u0103 teorie pentru \u00eenl\u0103turarea lor. \u00cen studiul nostru vorbim despre \u201eorizonturile incon\u015ftientului". Ar\u0103t\u0103m acolo \u2014 cu argumenta\u0163ia necesar\u0103 \u2014 c\u0103 factorul pe care morfologia culturii sau istoria artelor \u00eel interpreteaz\u0103 ca sentiment al spa\u0163iului nu e propriu-zis un sentiment, cu at\u00e2t mai. pu\u0163in un sentiment con\u015ftient, \u015fi c\u0103 factorul nu \u0163ine de sensibilitatea noastr\u0103 crescut\u0103 \u00eentr-un anume peisaj, ci e un factor mult mai profund, \u00een studiul nostru transpunem toat\u0103 problematica spa\u0163ial\u0103 de pe t\u0103r\u00e2mul morfologiei culturii pe planul noologiei abisale, adic\u0103 \u00eentr-o perspectiv\u0103 \u00een care incon\u015ftientul este v\u0103zut nu ca un simplu \u201ediferen\u0163ial de con\u015ftiin\u0163\u0103", ci ca o realitate foarte complex\u0103, ca o realitate care \u0163ine oarecum de ordinea magmelor. O mul\u0163ime de dificult\u0103\u0163i se \u00eenl\u0103tur\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103 prin aceast\u0103 transpunere. Nu e locul s\u0103 intr\u0103m \u00een am\u0103nunte, \u00eensemn\u0103m numai: ceea ce morfologii interpreteaz\u0103 ca sentiment spa\u0163ial \u00een func\u0163ie de un anume peisaj devine \u00een teoria noastr\u0103 \u201eorizont spa\u0163ial", autentic \u015fi nediluat, al \u201eincon\u015ftientului". Incon\u015ftientul nu trebuie privit numai \u00een \u00een\u0163eles de con\u015ftiin\u0163\u0103 infinit sc\u0103zut\u0103, ci \u00een sensul unei realit\u0103\u0163i psiho-spirituale amplu structurate \u015fi relativ sie\u015fi suficiente. \u201eOrizontul spa\u0163ial" al incon\u015ftientului, scos \u015fi rupt din \u00eenl\u0103n\u0163uirea condi\u0163iilor exterioare \u015fi cristalizat ca atare, persist\u0103 \u00een identitatea sa indiferent de varia\u0163iunea peisajelor dinafar\u0103. Orizontul spa\u0163ial ai incon\u015ftientului, \u00eenzestrat cu o structur\u0103 fundamental\u0103 \u015fi orchestrat din accente suflete\u015fti, trebuie socotit ca un fel de cadru necesar \u015fi neschimb\u0103cios al spiritului nostru incon\u015ftient. Incon\u015ftientul se simte organic \u015fi inseparabil unit cu orizontul spa\u0163ial, \u00een care s-a fixat ca \u00eentr-o cochilie; el nu se g\u0103se\u015fte numai \u00eentr-o leg\u0103tur\u0103, lax\u0103 \u015fi labil\u0103, de la subiect la obiect, cu acest spa\u0163iu, cum se g\u0103se\u015fte con\u015ftiin\u0163a fa\u0163\u0103 de peisaj. Supus\u0103 contingen\u0163elor celor mai capricioas\u0103, con\u015ftiin\u0163a e dispus\u0103 s\u0103-\u015fi tr\u0103deze \u00een orice moment peisajul. Incon\u015ftientul nu tr\u0103deaz\u0103. Orizontul spa\u0163ial al incon\u015ftientului e deci o realitate psiho-spiritual\u0103 mai ad\u00e2nc\u0103 \u015fi mai eficace dec\u00e2t ar putea s\u0103 fie vreodat\u0103 un simplu sentiment. Pentru a ne putea explica unitatea stilistic\u0103 a unei culturi, fenomen at\u00e2t de impresionant, credem c\u0103 nu putem recurge numai la peisaj, nici la sentimente \u00een leg\u0103tur\u0103 f\u0103\u0163i\u015f\u0103 cu peisajul. Ad\u00e2ncimea fenomenului necesit\u0103 o explica\u0163ie prin realit\u0103\u0163i ascunse, de alt\u0103 greutate. Or, un orizont spa\u0163ial al incon\u015ftientului poate fi cu adev\u0103rat o asemenea ad\u00e2nc\u0103 realitate. Orizontul spa\u0163ial al incon\u015ftientului poate eu adev\u0103rat dob\u00e2ndi rolul de factor determinant

pentru structura stilistic\u0103 a unei culturi sau a unei spiritualit\u0103\u0163i, fie individuale, fie colective. Cum orizontului spa\u0163ial al incon\u015ftientului \u00eei atribuim o func\u0163ie plastic\u0103 \u015fi determinant\u0103, putem s\u0103-l numim \u015fi \u201espa\u0163iu-matrice". Din teoria noastr\u0103 se desprinde \u00een chip firesc un fapt pe care morfologia nu-l putea asimila. Faptul e acesta: poate s\u0103 existe uneori o contradic\u0163ie \u00eentre structura orizontului spa\u0163ial al incon\u015ftientului si structura configurativ\u0103 a peisajului \u00een care